Arhive

Cute Quotograph… and Barcelona (bluish peek)

 

 

Final de august 2017, o zi puțin gri albăstrui, iar Barcelona sclipea pierdut în zare.

 

End of August 2017, a quite grey day, slightly bluish, and Barcelona was shining dimly on the horizon.

 

O scurtă plimbare, a fost atunci, în așteptarea intrării în Parcul Güell, pe dealul din apropiere, urcând alene și aruncând privirea înspre oraș… Sagrada Família veghind discret, clădiri turn aproape zgâriind norii…

…întindere tăcută și albă parcă legănând timpul.

 

Short unexpected  walk before entering to visit Park Güell, up on the hill, glancing backwards and downwards onto the city… Sagrada Família guarding it shyly, tall buildings almost scraping the clouds…

…silent and  white urban sprawl seeming to be cradling time.

 

Provocarea de pe WordPress Daily Post de săptămâna aceasta are tema Peek (privire scurtă sau pe furiș) ceea ce m-a dus cu gândul la pozele de atunci, înainte de intrarea în parc, făcute din mers, cumva din coada ochiului (și al unui zoom maxim). Privind în jos înspre oraș, apoi în sus spre o casă răsărind în toată eleganța ei verde, vila cu doi trandafiri japonezi roșu aprins lângă fereastră (de care de-abia m-am desprins)…

 

The Daily Post’s Photo Challenge this week is Peek, and me… thinking of the photos taken that day before entering the Park, I realized they were all zoomed-in peeks… of Barcelona seen from up hill, then of an elegant house, a mansion surrounded by a tall stone wall, and of two blazing Japanese roses next to one of its windows ( I really loved those)…

 

…și apoi, chiar și printre tulpinile pinilor, vedere destul de rătăcită a Turnului Glòries (sau Agbar, Turnul Apelor din Barcelona), încercând eu să mă strecor cât mai înspre aproape și clar.

(Adaug un link cu culorile turnului noaptea, pentru cei dornici să vadă, eu nu am reușit să-l zăresc colorat, din păcate.)

 

...and even of the Torre Glòries (or Agbar Tower) zoomingly peeked at by me, from behind some pine trees up on Carmel Hill.  

(I’m adding a link with its colors at night, for those of you who are are curious to see, I didn’t manage to tale photos of its colors.)

 

Și iar, trandafirii japonezi, arzând liniștit acolo sus, lângă casa cea verde.

 

And then again, the two superb Japanese roses burning bright next to the green house.

 

Parcul Güell. O minune verde creată de arhitectul modernist Antonio Gaudi și situată pe colina El Carmel.  Pășeam pe aleile interminabile… ca într-un cadru-studio de film în aer liber, iar fiecare element părea să spună o poveste, șoptind ca de printre meandre de trecere.

 

Park Güell. A green wonder located on Carmel Hill, created by the modernist Catalan architecture, Antoni Gaudi. I was going up and down the endless alleys… almost like on an incredible outdoor film set, and its elements had a quite special feel, almost like whispering a story coming from a meandering time flow. 

 

Turnuri și trepte, alei, galerii, coloane… unele acoperite cu mozaic jucăuș din sticlă colorată.

 

Towers and steps, alleys, galleries, pillars… some covered in playful mosaic plates made of colored glass.  

 

O combinație… și veselă și impunătoare. Grădini cu flori printre palmieri și construcții colorate…

 

A happy mixture, imposing as well. Gardens with their flowers and palms, and colorful constructions…

 

…căsuțe ca de turtă dulce, într-un aer dulce… ca de basm.

 

…like gingerbread houses or cottages in that cute style… fairylike. 

 

Din căsuța cu pereții vopsiți albastru…  privire însorită înspre vis de verde înflorind cerul.

 

From inside the little house, its walls painted blue… dream view of the green outside blooming sky.

 

De-ar fi fost o zi cu soare din plin, fiecare colțișor în parte ar fi explodat în strălucire, ca și în cele câteva momente de aproape senin luminând piatra și bucățile de culoare din mosaicuri… fiecare detaliu și pas.

 

Had it been a full sunny day, every little corner would have burst into shine, like in those several moments with clearer skies and brightness over the stone, the colorful mosaics, each detail and step.

 

I had this perfect dream
Un sueno me envolvio

………………

Let the music play
Make the voices sing
Nace un gran amor
Start the celebration
Ven a mi
And cry
Grita
Come alive
Vive
And shake the foundations from the skies
Shaking all our lives
Barcelona
Such a beautiful horizon
Barcelona
Like a jewel in the sun
Por ti sere gaviota de tu bella mar
Barcelona
Suenan las campanas

………………..

 

(Lovely Freddie Mercury song, the anthem of 1992 Olympics in Spain.)

 

Reclame

Sărut iminent…/ Imminent kiss

 

“Hold on to your heart and life will give you wings.”
― A.D. Posey

 

Cristalină chemare,
ritualică,
zguduind pereții cuprinderii,
o sferă rotindu-se moale
arzând în pragul
surprinderii

Un gest proiectat mătăsos,
ca din muzică,
întinzând brațe de lună
tinde cald și albastru să mângâie
priviri tresărind
împreună

Cu degete-joacă, plimbare
și râset
prin aer zâmbet topind,
se naște îmbrățișare
cer și pământ adânc
răscolind

Întrebări și răspunsuri,
gânduri pierdute
se dizolvă senin în moment
sublimând margini și granițe
într-un tainic sărut
iminent

 

A crystalline call,
mere ritual
shaking the walls of the grasp,
a sphere spinning like lava
burning and about
to clasp

A gesture projected like silk,
like a song
extended arms of the moon
cradling blue and caress,
sweet eyes glancing
in tune

With fingers of play, a walk
and much laughter
through the air warm smiles melting,
an embrace of magic is born
sky and earth gleefully
welding

Questions and answers,
deep winding thoughts
are serenely dissolved, pure bliss
transcending margins and borders
through an unclaimed imminent
kiss

 

Nic💞le

 

Bine v-am regăsit! Un septembrie cât mai soare și frumos!

 😊😊

It’s good to be back! Wishing you a sweet sunny September!

 

(and… the Italian version 🙂 )