Arhive

Cute Quotographs… All-Time WPC Favorites

 

 

This is a nostalgic post, a selection of images from some of my posts, all put together now for the final edition of the WordPress Weekly Photo Challenge (WPC)All-Time Favorites.

 

***

The WordPress Daily Post’s Weekly Photo Challenge adventure started for me at the end of October 2017…

….not that long ago but enough to be feeling quite sad now that it seems it will no longer be here for us to enjoy and find inspiration in. I had got delightfully used to it all and was so looking forward to the new weekly themes, enjoying the spin of it quite much! It goes without saying that I really wish this wonderful WP initiative for us to join and share didn’t have to close.

It has been such a pleasant feeling to go through other bloggers’ contributions of beautiful photo selections all along, for each theme every week, always discovering other views and perspectives. And this week, seeing some of the other nice posts on this occasion made me  think of my several posts over the past few months on various WPC topics, that I usually posted on Sundays.

So for this Sunday Gold post, I am too taking leave of this nice community challenge initiative that made my being here richer and more playful. Reminiscing a bit, all the quotographs in this retrospective contribution have been created and posted also based on a WPC idea which I liked and enjoyed putting an article together for.

 

Aventura provocărilor săptămânale de la WordPress Daily Post (Weekly Photo Challenge – WPC) a început pentru mine în octombrie 2017…

…nu cu mult timp în urmă, dar destul încât să prind gustul jocului. Mă obișnuisem cu acele idei strecurate aici, de-abia așteptam noile subiecte  mereu curioasă să descopăr cum fiecare temă se potrivește într-un fel sau altul cu resursele și modul meu de a publica, iar acum, faptul că această inițiativă aducătoare de inspirație încetează să mai lanseze provocări îmi lasă o fărâmă nedefinită de tristețe. E de la sine înțeles că mi-aș dori mult să nu își… închidă porțile. 

Era o senzație plăcută să parcurg săptămânal contribuții pe aceeași temă în postările altor blogeri, iar zilele acestea, unele articole publicate cu ocazia ultimei ediții m-au dus cu gândul la povestea mea WPC de pe parcursul ultimelor luni. În special imaginile cu citate postate duminica. 

Așadar astăzi, a venit și rândul meu să îmi iau la revedere, mai jos veți regăsi doar imagini publicate și pe baza unor idei WPC care mi-au plăcut și m-au inspirat și fără de care acea postare probabil nu ar fi existat în acel format. 

 

In 2017, for themes such as Rounded, Temporary, Peek, Transformation, Experimental, Ascend

 

Temporary blue buzz

 

Transformation and progress and…

…Experimental touches (I wouldn’t have even thought of doing this if it hadn’t been for this… exploratory challenge that late autumn week 🙂 )

 

Barcelona (bluish peek)

 

Bright airy ascent

 

Beginning of 2018, for Weathered and Silence

 

More recently, for lovely topics such as Favorite Place, Smile, Lines and Twisted

 

Smiling chant

 

Lines through and beyond April

 

Tender twists and tangles

 

And a post that I love very much is Autumn-winter serene, published on December 1st, 2017. Photos of radiant dahlias and chrysanthemums accompanied by a poem, like a reverie. That is also one of my readers’ first five well-liked posts. Thanking you all for your constant presence and support!

I am really grateful for the inspiring Weekly Photo Challenges at the WordPress Daily Post and thanking the WPC team for all the stimulating and refreshing ideas!

Needless to say, and that is the most nostalgic part of it all, some of the posts, the photos, the way I arranged them or wrote all around them, and the enjoyment felt by some of my fellow bloggers to read and share impressions, all that  wouldn’t have happened, had it not been for some of the topics, brain teasers at times, launched out there through some unexpected prompts.

Thank you as well for this final theme of All-Time Favorites, which I’d rather consider a warm… au revoir.

 

O postare foarte dragă mie este Liniște toamnă-iarnă, publicată pe întâi decembrie 2017. Fotografii cu dalii și crizanteme luminoase însoțite de o poezie, reverie. Este și una dintre primele cinci postări preferate ale cititorilor mei. Mulțumesc frumos tuturor! 

Cu mult drag am răspuns acestor provocări și nu numai, lăsându-le să mă inspire, dându-le o formă preferată mie, creionându-le pe măsura mea. Mulțumesc mult echipei WPC pentru toate ideile minunate oferite de-a lungul timpului, extraordinare surse de inspirație.

Voi duce dorul acestor punctări săptămânale, jucăușe și dându-mi de furcă uneori, de gândit și de… ronțăit, ca să zic așa, torcându-mi ca din mers alteori, precum că… ceva minunat este acolo, doar de-aș reuși să-l așez, la fel de minunat, în cuvânt, culoare și zbor.

Mulțumesc și pentru această idee frumoasă de final, pe care prefer s-o numesc… de cald la revedere. 

 

***

Photos posted for the theme Glow, from my very first post based on a WPC prompt, October 23rd, 2017. Beautiful moments and memories…

Thank you!

Nic💛le

 

***

Și am revenit doar puțin să adaug…

…că m-aș bucura să aflu care sunt preferatele voastre și cumva din ce motiv, dintre minunile mele jucăuș colorate. Sau… hm, nepreferatele. Asta ca să fim jucăuși… până la capăt. : )

 

😊😊

And I came back here just a bit in order to add…

…that I’d be happy and curious to find out your personal favorites from among my playful q-graphs. Or… well, the least favorite one(s). : ))  Hm, somehow to be playful all the way. 

 

 

Reclame

Înflorire-n răsucire…/ Tender twists and tangles

 

“Every situation–nay, every moment–is of infinite worth;
for it is the representative of a whole eternity.”
― Johann Wolfgang von Goethe

 

atingere moale… luna plină-i un zâmbet
mirabil
moment catifea
mângâind obrazul, fruntea și părul

cu murmur din umbră de stea…

prin ape albastre din zile de-argint
și nopți
turnate în rimă…
culoare de zbor urcă în inimă

înflorind nuanță sublimă

fiecare moment… ca o cheie de aur
minute
înșirate minune,
fiecare oră… ca o cupă tezaur

sfidând van și-amărăciune

răsuciri aievea prin foiala-n zadar,
fărâme
furându-mi privirea,
pe când albul dulce din esență de clipă

izvorăște pur ca lumina

talisman tainic din suflet și gest
și cuvinte
născând inspirație…
sculptând chiar pocalul din care se soarbe

iubire, măreție și grație

 

a kiss so gentle… the pale moon smiles,
long clap of cloud,
divine
touching my cheek, forehead and hair

with faraway shadow and shine…

 

through deep silver blues draping the days
and nights
humming a rhyme…
the touch of the tenderness caressing my soul

brings beauty beaming sublime

 

each second, a key to the grail of bliss
each minute,
a gem in a crown
each hour, a cupful my soul may miss

unless the timer slows down

 

from twists and tangles beyond a tedious grind
of scraps
diverting my sight,
the golden magnitude of the glorious essence

may burst beyond pure and bright

 

the secret talisman of a gesture’s contentment
and words
taking hearts beyond harm…
carving a chalice to sip from and savour

sweet love, greatness and charm

 

Și pentru…

 

Also posted for

The Daily Post, Weekly Photo Challenge – Twisted

 

Nic✨le

 

 

 

Spring Quotograph… and the fuzzy unlikely

 

 

Improbabilul azi
vag estompându-se
printre raze de mâine
un probabil
țesându-se

astfel
conturându-se,

în poate și trebuie
treptat îmbrăcându-se…

neclar improbabilul
dizolvăndu-se-n mers
dar
luând ceața din pași
și dându-le
sens

 

The unlikely today
smoothly fading away
when tomorrow’s fresh ray
sweetly comes into play

and perhaps
come what may,

and happen what must,
serene golden dust…

and the fuzzy unlikely
just wanders astray
still,
keeping misgivings
and sameness
at bay

 

Probabilul este deja în improbabil. Ca și posibilul în imposibil. În alcătuirea cuvintelor, mă refer, este acolo, la vedere. În substanța lor deja.

„Oare care este probabilitatea ca asta… sau asta să se întâmple?” ne întrebăm totuși. Șansele? Gândim, socotim…
Deși s-ar spune că, probabilitatea ca ceva să se întâmple sau nu este… probabilitatea pe care i-o dăm chiar noi?
Noi observăm sau nu, ne place sau nu, credem, alegem, visăm sau nu, o direcție… un sens, un parcurs. Sau nu. Noi ajustăm ușor setările. Navigăm. Prin ceea ce pulsăm?
Deci măsura întâmplării, sau a neîntâmplării, a ceea ce poate sau trebuie să fie este înăuntru? Iar numitorul comun, dirijorul, maestrul de ceremonii, ghidul sau însoțitorul, harta însăși… se pare că ne poate fi doar ceea ce simțim?
Un mic sau un mare „cred asta” sau cealaltă, nuanțe zeci în inimă mereu. În puls. Cumva, undeva o voce, o șoaptă vag auzită. În formă de sămânță, apoi de rădăcină… sau tulpină, boboc… sau petale deja. Uneori doar ceva vag schițat fluturând în adâncuri, alteori clar conturat dominând peisajul. Dar oricum ar fi… acel ceva este.
Din care este poate încolți un alt este, și un altul, și altul…
…firul poveștii a ceea ce simțim. În fiecare celulă din noi, aproape palpabil, vorbindu-ne.
Și-n pași apoi ni se-mpletește șnurul minune a ceea ce facem. Din gând în gând în gând…

 

Palpabil și totuși inefabil, când vrem să povestim, nu putem să coborâm în cuvinte.

Inexprimabil, formidabil… se pare că probabilul ne este…

…chiar înainte de a ne fi.

 

The likely already exists in unlikely. Like the possible in impossible. In the words themselves, I mean, in their substance. There already, in plain sight.

„How likely is this or that to happen?” we ask ourselves though. „The odds, what are they, the chances?” We think and we reckon…
Still, it may just be that, the probability for something to happen or not is… the very probability that we give it ourselves? Aware or unawares.
We notice or not, like it or not, believe, choose, dream it or not. A direction, a sense, a feel… Almost like adjusting settings slightly? Adjusting sails. Through the way we throb? What pulsates within us?
So is it that the measure of what may or must be happening is inside us? And the common denominator, the conductor, the master of ceremonies, guide or companion… the map itself seems it can only be what  we feel?
A little or a big „I believe this” or that or the other, hidden hues always there inside our heart. Our pulse. Somehow faint or strong, a voice in there or a whisper always making itself heard. As a seed or a root… then a stem, a bud.. or petals already. Sometimes just vague flutters, some other times clear outlines across our soulscape. But in any case, seems there.
From which there can spring another there, and another, another…
… the story thread of what and how we feel. In every cell of our body, almost palpable, talking to us.
And then the stream of what we do is woven into our steps, thought from thought, feeling from feeling…

 

Palpable but ineffable, if someone asks, we cannot really descend into words much or well.

Unutterable, unbelievable… the fuzzy unlikely seems to become the mellow likely

…probably even before we spell like.

 

“Sometimes we need a wise guide to peel back the ceiling of our lives to remind us that infinity never places any limits on our skies.”
― Curtis Tyrone Jones

 

O temă specială săptămâna aceasta,

 

Nice topic this week on the Daily Post,

Weekly Photo Challenge – Unlikely

 

 

 

Fire de și dincolo de aprilie…/ Lines through and beyond April

 

“She could feel magic in the quiet spring day,
like a sorcerer’s far-off voice,
and lines of poetry floated over her mind
as if they were strands of spider-web.”
― Stella Gibbons

 

Linii de ramuri,
de viață și alb
tăind prin aer cărare,
tulpini și fire și fibre de dor
din suflet de secundă de soare…

Linii țâșnind
în boboci și antene
pe aripi,
și-n muguri de vers,
născând duminici în pași de lumină,

de dincolo de umbra
din mers

 

Linii culoare
cu sevă albastră
transportând magia eteric,
curbând curcubeu prin aer, prin gând,
prin inimă rotind-o feeric…

Linii de cald
din verde și vis,
petale și polen catifea,
desen viu de aprins
din raze și sevă

de dincolo de susur
de stea

 

Linii de timp
cu degete fine
mângâind suspin și durere,
vălurind neoprit prin trecere șoapte,
creionând netimp și tăcere…

 

🐝🐝🐝

Cheerful branch lines
lively and white,
cutting through air sweet ways,
stems, threads and fibers sounding of longing
from the soul of the second’s soft rays…

Lines sprightly springing
into buds and antennas
onto wings,
and bloom full of verse,
like a blossom of Sundays with small steps of light

beyond shadow
a bright universe

 

Colorful lines
dancing deep blue,
through the core’s magic sublime,
bending thin rainbows of sky and of thought,
of heart gently spinning pink rhyme…

Warm dear lines
of green and cute dream,
from pollen and petals of silk,
dazzling drawing
of a fiery sap

from beyond starry alleys
of milk

 

Time lines and filaments
with delicate fingers
soothing sighs or grey sunken sorrows,
throwing on end dawns in the breeze,
and molding glittering morrows…

 

Și pentru…

 

Also posted for…

The Daily Post, Weekly Photo Challenge – Lines

 

Nic✨le

 

 

Luminos prețios…/ Smiling chant

 

“Nothing that surrounds us is object, all is subject.”
― André Breton

 

Un bună dimineața sau un noapte bună,
o ceașcă de ceai sau cafea împreună,
râs și vesel, cuvinte aproape,
gesturi calde ca lumina pe ape…
sunet de clopote, narcise în soare,
val și nisip, murmur de mare

munți și poieni, cărări sinuoase,
copaci și iarbă și drumuri și case,
arome de fructe, cireșele dragi,
savoare de măr, culoare de fragi…
albină și fluture, păianjen sfios,

foșnet de zâmbet, luminos
prețios

Blănița pisicii, urechi de căței
o surpriză plăcută sau un vechi obicei,
picuri de ploaie și curcubee,
o tăcere cu sens sau plimbări pe alee…
raze și nori, surâs sau lacrimă,
albastru sau roșu, pasiune sau patimă

lumini mii în noapte, cântec de stea,
în inimă pur ca albul de nea,
plecări și sosiri, răspuns, întrebare,
încredere, dragoste, tihnă, ardoare…
ritmuri de azi dintr-un ieri generos

freamăt de zâmbet, luminos
prețios

 

A  good night kiss and a good morning hug,
a nice cup of tea or a big coffee mug,
smiles and handshakes and soft kind words,
a sweet dear gesture or the chirping of birds…
daffodils, sunshine, the sounding of bells,
sea waves and sand castles, suntan and shells

the mountains, the meadows, the winding ways,
the trees and the grass in Augusts or Mays,
the scent of an orange, the taste of sweet cherries,
the texture of apples, the colors of berries…
a bee and a butterfly, a spider or ant,

the glorious parts 
of a smiling chant

Cat fur and dog ears and cute rabbit’ eyes
a well known habit or a funny surprise,
raindrops and rainbows, a wonderful walk,
a meaningful silence or a comforting talk…
cloudy or sunny, tears or gladness,
the blue or the red, the cheer or sadness

nightlights and stars, moon glow in your hair,
deep hues in your heart, dream balm in the air,
hello’s, see you later’s, arriving or leaving,
trusting, adoring, rejoicing, believing…
the past’s pulsing rhythm, the present’s new rhyme

the radiant rippling
of a smiling chime

 

Provocare radioasă, săptămâna aceasta pe WordPress Daily Post, în ton cu aerul luminos  al primăverii abia intrată în drepturi.

Vă doresc zile desenându-vă momente speciale, pe care să le țineți cald și vesel în suflet!

 

🙂

Smiling challenge this week on the WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Smile

Wishing you delightful days wherever you are, to always keep happy and dear deep in your heart. 

 

Nic☀le

 

 

Aer de Paris…/ A sense of Paris

 

 

Există locuri și locuri… tot așa cum există oameni și oameni. Și fiecare ființează în propriul fel.

De parcă fiecare scrie și rescrie o altă hartă a momentului. Altă și altă redimensionare a clipei.

Fiecare este o lume.

Un moment de frumos, de liniște sau de inspirație, o clipă de bucurie pură, un gest sau un surâs emanând bunătate… și orice nuanță de trăire, sunt un „aici și acum,” un loc, nu doar un simplu „ce” sau „ce fel de.” Iar clipa se simte ca o locație croită la intersecția trecerii prin timp cu spații anume destinate devenirii.

Clipele sunt locuri vii la fel de palpabile ca o floare sau un vis frumos. După ce le-ai inspirat parfumul și strălucirea, toate devin treptat parte din propria alcătuire.

 

There are places and places… as there are people and people. And there is a certain something about each and every one of them.

Each maps the moments in its own unique way. Another and yet another dimension taking birth.

Each is a world in itself.

A moment of beauty, of silence or inspiration, a minute of pure joy, a gesture or smile brimming with kindness… and any hue within life’s rich range of feelings, all are a „here and now,” a place, not just a simple shallow „what” or „what kind of.” And the moments feel as tailored in a certain fashion every time, from vivid intersections of the passing through time with stops and stations meant for becoming.

Each moment in its turn seems a flavorful location, as palpable as a flower or a lovely dream. After breathing in their perfume and shine, they all smoothly become part of  one’s own composition.

Paris, France.

Străzile, orele, pașii…  sentimente felurite alergând prin suflet și ciocnindu-se de gânduri și căutări catifelate. Felul cum bate lumina, cum anumite clădiri sau construcții se înalță minune, modul în care te poartă drumul de-a lungul bulevardelor, ținând și nu neapărat cont de hartă…

Diminețile, serile…  ca povestind neîncetat, parcă stârnind aduceri aminte vagi ușor răscolite. Senzații amestecate, ca un continuu deja vu îmbinat cu o nesfârșită premiere fois. Și veșnicul gând… uf, de-aș putea fi în mai mult locuri în același timp! Străduțe alei, trepte, turnuri… în soare de dup-amiază, apus, răsărit.

Căci lumina… o îmbrățișare colorată de raze împletite cu clipe evadate din timp și zâmbete regăsindu-se.

Dimensiunea spațială reconfigurează subtil curgerea temporală, o restructurează ca printr-o prismă dispersând paradoxal trecerea:  minutele curg ca secunde, iar zilele se simt… săptămâni.

Un repede-nainte valsând tainic cu un ritm-în-reluare senin.

Și ai inspirat… aer de Paris.

 

Paris, France.

The streets, the hours, the steps… fine feelings running around your mind and soul bumping into one another and into thoughts and searches. The way the light falls, the way some building and constructions rise uniquely, the way in which the roads and pavements take you along streets and avenues, in keeping with the map but not necessarily…

Mornings, evenings… like telling endless stories as if rummaging through vague recollections. Mixed sensations, like a continuous deja vu with an unending… premiere fois. Not to mention the always present thought of… well, if only I could be in more places at the same time! Narrow streets, stairs and steps, towers… in the  afternoon sun, at sunset, sunrise.

For the light… a colorful embrace of rays entwined with a sweet string of moments like having escaped time’s prison and smiles having found themselves.

The spatial dimension subtly and sweetly reconfigures the temporal flow, redesigning it… as if through a prism dispersing the continuum in a paradoxical manner: minutes running like seconds, and days felt… like weeks.

A fast-forward secretly waltzing with a slow-motion serene.

Time has yielded… a sense of Paris.

 

Pași de Paris pentru două provocări de săptămâna aceasta având ca temă Locul preferat.

 

Paris steps for two of this week’s challenges

Tuesday Photo Challenge, Week 101 – Place

WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Favorite Place

 

“London is a riddle. Paris is an explanation.”
G.K. Chesterton

 

Continuare de aici.

 

The first part of this post can be read here.

 

Nic❤le

 

 

Winter Quotograph… and soothing silence

 

 

Liniște caldă între secunde,
stropii de timp
picurând
înserare…

în ochi pune
întrebare din soare,
iar în aer…

tăcerea răspunde

 

Soothing silence sipping from skies
drops of time
dripping
through dusk…

in my eyes 
soft questions they ask,
in the air…

low quiet replies

 

Pentru provocarea de săptămâna aceasta de pe WordPress Daily Post – Silence

 

For The WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Silence.

 

 

Nic⛅le