“With all colors combined the world shines” ― Arefin Bashar Arif
Can you see time’s fingers? Feeling the field’s forehead, or the clouds’ puffy face?
Can you hear the sky’s faith in the fine fabric of flowers? And the fresh fragrance of fruits or the feathery flutter of fairies… flakes of delight?!
Can you taste the flavor of each filmy flash of fire within every fabulous fiber of life? Can you savor its flames? Or its feeble flicker?
And the air’s far flow, foreign but familiar, can you sense it? Fluid and free fate, forever a feast?…
I think I have discovered that words starting with the same letter… well, they somehow form… like a „family”?! 😳
And I also believe Frank’s challenge at Dutch goes the Photo! this week offered me the perfect moment for a bit of such… fluffy fun? 😊 The photos were taken last year at the end of May, cute fiery petals in the green.
Cred că am descoperit că, într-un mod minune cumva, cuvintele care se întămplă să înceapă cu aceeași literă formează… un fel de „familie”? Și, pe de altă parte, cum nu pot spune c-aș crede în întămplare sau coincidență, voi presupune că sunt într-adevăr înrudite. Undeva acolo printre firide de timp și trecere, cuvinte care vibrează la fel… Flori, frunze, fire, fibre, fulgi, fărâme, frânturi… felii, firimituri… flacără, foc, fierbinte… frumos, pufos… formidabil, fantastic, fabulos… 😊😊
Iar provocarea de săptămâna aceasta pe blogul Dutch goes the Photo! a fost momentul perfect pentru joaca asta pufoasă. Printre câteva fire de frumos, poze făcute anul trecut la final de mai. Petale de mac care parcă… luaseră foc. 😳
Fervor unfolding… fuzzy film in a fearless frenzy? Like a flimsy flag or a scarf making a frown fade while finding their breeze. Fearsome fever fringed by the soul’s fragile fluff, feeding on its first and final force, no fret or fuss… Fortune finding its way through us. Our forgiving, our forgetting, the flooding, the forging… the future.
No fee, no fare, no fine… neither false, nor fake, no flaw or fault or foul play…
No failing, falling… just faraway flight framing the infinite, lost and found… fondly unfurling its fullness.
“The breath of life is in the sunlight
and the hand of life is in the wind.” ― Kahlil Gibran, The Prophet
Dintr-un puf de păpădie
au țășnit stele o mie
și-au pornit nenumărate
zburând căi întortocheate…
au călătorit minune
atingând un ochi de lume,
un abis, o căutare,
alb de lună, rod de soare,
suflet, inimă fierbinte
respirând doar clipe sfinte
aer moale și culoare
vis aievea, sărbătoare
bucurie și durere
slăbiciune și putere…
Lacrima nevinovată
ca o undă minunată
și-a croit drum spre lumină
din pământ prin rădăcină,
a urcat a mult albastru
rătăcind drumul spre astru
picurând geană, obraz
în mărgele de topaz…
printre degete de nor
printre freamăte de dor
printre vuiete de minte
din tăcere și cuvinte
prin felii de-ntunecare
viu suspin și vindecare…
Cântec, soare, simfonie
dintr-un puf de păpădie…
From soft dandelion fluff stars exploded in a puff and they soon began ascending winding breezes never ending…
and they floated like a wonder touching realms torn asunder, depths of days, blue highs, green lows greeting every gust that blows soul and heart of April, May breathing only heavens’ sway mild dance and inspiration flight so far, a celebration joyous laughter, tender longing, wistful calling and responding…
Tears’ crystal, clear and pure like a ripple’s calming cure made its way towards the light from the earth’s roots’ bitter night, climbing steps of fog and sky finding sunny ways on high drifting long on cheeks and lashes weeping pale filmy dashes…
through seeds’ fingers’ pearly brushes through kind eyes’ inquiring rushes through the mind’s roaring noise to the silence and the poise, through the darkness’ rueful slices soothing sigh and balmy brightness…
Song and sun caress enough from sweet dandelion fluff…
***
Provocare plutitoare marțea aceasta,
Lovely challenge this Tuesday on Dutch goes the Photo!
Apă. De ploaie, desigur. Și…
…vă vine să credeți ce mi-a putut clipoci de prin picături? Ca din senin, din ploaia lipită de geamul meu?
O lume. Aceeași, dar complet… de-a-ndoaselea?! Și totuși, nu mai puțin colorată.
🙂 😊
Water. Rain water, of course. And… ...can you believe what suddenly rippled into my lens from the raindrops? Like out of the blue, right after the rain painted on my window?
A world. The same, but… upside down?! However, not any less colorful.
Culori, unghiuri… fantomițe? Prinse ca din spectru rătăcit, brusc regăsit, răsărindu-mi în clar! Cu ocazia magică a unei focalizări mai năstrușnice.
Bun, și aici le-am întors de-a-npicioarelea pe zâmbărețe, altfel… parcă se scufundau în spirală adâncă, în loc să țâșneaxscă nostim de acolo ca niște jucării aruncate în aer.
😲
Colors, angles… little smiley ghosts? Captured like from a wandering spectrum, suddenly popping up more clearly! On the magical occasion of a frolicsome kind of focusing.
Also, here I turned them up straight, or else… they looked like sinking down that spiraling void, not like out of it funnily, like toys tossed up in the air.
Cam așa arătau…
Something like that… 😊
Jucăușenie de iulie ploios, mofturos a fost. Iar modelele… zâmbilici năstrușnici, fie ploaie, fie soare.
July play and droplet games, it was. And the funny photo models, cute mischievous elves… rain or shine.
Clipa ca o picătură. Luminează cum o pictăm, nu? De dincolo de stropi și de ferestre și… de dincolo de noi.
Pentru provocarea cu aromă de joacă, săptămâna aceasta, pe blogul Dutch goes the Photo!
The moment like a raindrop. Shines back at us the way we paint it, doesn’t it? From beyond raindrops and windows, and… from beyond ourselves.
Playfully scented challenge this week, on Dutch goes the Photo! blog,
Mai mult decât jucăuș, copilăros și extrem de ploios… stropii dansatori m-au dus cu gândul la zâmbetul în pași de step al lui Gene Kelly, dacă vă mai amintiți, eleganță și joacă. Hm…
…poate-ar trebui să fac și eu asta cândva. Sau… nu doar eu. Și nu mă refer la step. 😊
O săptămână nouă cât mai veselă, vă doresc!
😀
And more than playful, childish and… rainish? If you remember, Gene Kelly’s smile, in the rhythm of step dancing, that unique elegance and playfulness, that is what the colorful raindrops brought to mind during the window photo session fun. Well…
…perhaps I should do that too, some time soon. Or… not just me. And I don’t mean the step dance. 😊
“The most incredible thing about miracles is that they happen.” ― G.K. Chesterton
Putem oare citi în trandafiri?
Putem să le elucidăm misterul?
Zâmbet de clipă fulguind zefiri
și lacrimi de culoare răsfoind eterul…
Putem noi oare să traducem înflorirea
în rime și cuvinte tresărire,
iar nuanțele, petală cu petală,
putem să le aprindem cu privirea?
În ochi adânci și-n inimi de albastru
cuvinte nu-s,
doar raze, adorație,
sclipiri senine-n fiecare gest,
iar pentru norul trecător…
mirabilă tratație
I wonder, can we read the roses? Can we decipher their silky spell? A smile that a moment veils or exposes,
and tears dripping color and sweet smell…
Can we translate the blossom like a dance in rhyming words that sound like a pulse, and their hues’ soft rhythm petal next to petal,
can we rekindle it in a divining glance?
In pure deep eyes and hearts of searing blue
there are no words,
just rays, affectionate and sweet,
serene new glimmer, peace in every quiver,
and for the passing cloud…
a mesmerizing treat
Provocare ca o invitație, săptămâna asta,
A treat of a challenge this week on Dutch goes the Photo!
“What a miracle life is
and how alike are all souls
when they send their roots down deep
and meet
and are one!” ― Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek
„Însorita Grecie… Marea Egee… arhipelagul Insulelor Ciclade… alb-albastra insulă Santorini…”
„Sunny Greece… The Aegean Sea… The Cyclades Islands… Santorini in all its white and blue…”
***
Așa începeau, acum trei ani, cele trei postări publicate de mine călător visător, toate cu același titlu, Zare călătoare. Articole pline ochi și zâmbet, roz, alb, albastru, cu fotografii făcute pe Santorini, iulie 2012.
Așa începe și acum cel de-al 4-lea articol din aceeași serie. Și da, chiar au trecut trei ani deja. Poate ar fi o idee bună să sărbătoresc? Desigur grecește.
Și… de la înălțime!
This is how they all started, the three articles posted by me here, all bearing the same title, Travel Horizons. Articles full of smile and shine, photos taken on Santorini Island, July 2012.
And this is how this also starts now, the 4th article in this series. Yes, and it has been three years already, time does fly. Perhaps it calls for a celebration? Surely Greek style.
And… from splendid Santorini heights!
Articolele au fost subnumite atunci și diferit, în Categorii, și anume Colțuri de vis, Trepte-n paradis și Colțuri de roz. Fiecare s-a vrut cu o temă a sa, bine punctată cu migală, de printre toate peisajele fabuloase fotografiate acolo și destul de greu de categorisit. Atât de multe poze… răsfoindu-le din nou acum, am pățit o rătăceală curat alb-albastră. De tot. 😊
Ca dintr-un sideral complet fermecat, par să fie coborâte acele alocuri atât de la înălțime.
Iar acest articol… se auto-subintitulează desigur, Poartă spre azur.
Each article was also given a certain Category name back then, Dream Corners, Paradise Steps and Pink Spots, each with a certain theme in mind, thoroughly clear cut from among all the fabulous photographs up there, quite hard to categorize. So many photos… browsing again today, I lost my way a little, just reveling in all the blue and the white and the pink bougainvillea petals. 😊
As if from an absolutely charming realm, there seem to have superbly descended those places high up.
And this article now… ought to be entitled, as it almost goes without saying, Doors to the Azure.
Pe parcursul plimbărilor prin Fira sau Oia, pașii, privirile atrag ca un magnet spre în jos, spre Caldera. Însă de cele mai multe ori, prin și dincolo de uși, porți sau gărduțuri elegante. Străjuind și conturând, doar albastru sau alb.
Apusul și marea. Strălucirea.
Azurul.
During mesmerizing walks through Fira and Oia, two cute little towns perched up above the Santorini Caldera, something seemed to continuously redirect my eyes and steps towards the sea. And all that mostly through or beyond doors, gates or small fences, so elegant. Lining and outlining, in their unique blue and white beauty.
The sea at sunset. The shine.
The azure.
Acolo totul este pe culme, oriunde și oricum. Aproape sfidând gravitația. Pe culme și o culme. A strălucirii și splendorii, cel puțin pentru mine, din cât am călătorit și admirat până acum. Pe care, strălucire… m-am străduit să o redau în fotografii, mai ales înainte de apusul soarelui, în jurul orei șase dup-amiaza. Orbitor orizontul, cu acel fascinant dans de lumină și umbră…
…chiar la cea mai dulce înălțime de frumos!
😊
Everything up there is… up there, no matter what or how. Up high, sitting atop of the world. Standing. Almost defying gravity. A pinnacle and an epitome. Of ultimate shine and splendor, at least for me, from what I have traveled and seen so far. Which shine… I did do my best to highlight in the photos posted here, especially that glorious glow right before the sunset, some time around six pm. Blinding horizons, with that dazzling dance of light and shadows… and those cruise ships sailing that rippling blue…
…the uppermost peak of loveliness!
Pentru provocarea de marți pe Dutch goes the Photo! – Înălțime
Și… în spiritul Meșteșugului de miercuri, așa cum era gândită categoria aceasta în primele mele luni de blogging (povesteam eu atunci aici fel de fel de „poate vă mai amintiți,” filme clasice, melodii sau videoclipuri deosebite)…
…acum, poate vă amintiți de Zorba Grecul? Și dansul Sirtaki? Anthony Quinn, în acel film capodoperă. Alb negru, așa-i, dar emanând lumină și spirit la un calibru…
De altfel, poate chiar asta ar trebui să numim, să simțim, minte și inimă, a fi cu adevărat la înălțime.
And in the spirit of the Wednesday Craft, as this category used to be at the beginning of my blog, spring summer 2015 ( going down memory lane, I was, remembering a few of the used-to-be’s somehow, movies, songs, videos that I love)…
…now too, perhaps you remember Zorba the Greek? And the Sirtaki? Anthony Quinn in that masterpiece of a movie. Black and white, yes, but exuding so much of that marvelous spirit and light!
But then again, maybe that is what we should call, and feel, heart and mind, at the top or peak or greatest height of them all.
„Did you say… dance? Come on my boy! Together… „Boss, I have so much to tell you…. „Hey boss, have you ever seen a more splendiferous crash?!… „You can laugh too! Hey, you laugh!!!…
“A little garden in which to walk,
and immensity in which to dream.
At one’s feet that which can be cultivated and plucked;
over head that which one can study and meditate upon:
some flowers on earth and
all the stars in the sky.” ― Victor Hugo, Les Misérables
Cerc complet…
…când încep să foiesc. Iar când fac poze la nivelul ierbii… cam multe și mărunte se pot întâmplă. Printre care… doi pufi de păpădie prieteni într-o pauză de zbor pe catifea mov. De pantof. Cu cataramă galbenă. 😊
Rătăcitor umblător, pantoful nevinovat. Iar cadrele… aiurite printre fire de primăvară în toi. Raze orbitor de peste tot, pale de vânt zăpăcite conspirând să-mi dea peste cap dragul de autofocus… Na poftim, fă poze în liniște, de poți. Hm…
Full circle…
…when my steps start to rustle around. And when I take photos at grass level… many and tiny can start to happen. Among which… two dandelion fluff friends on a break in their flight, emergency landing, on mauve velvet. Plush shoe. With a yellow buckle. 😊
Roaming aimlessly, the innocent shoe. And the frames too… absent-minded clicks among blades of grass at the spring’s core. Blinding rays all around, sudden gusts of wind conspiring to ruin my cute dear autofocus… Well, there, take your splendid shot, if you can. Hm…
De colo, colo, cerc, zigzag… dar cu mult drag, petale, tulpini, strălucire, umbră… greu de hotărât ce mai întâi, ce mai apoi. Soarele nu stă-n loc, zorește aprins, iar anumite colțuri de vis par… ca de pe altă planetă după doar cinci minute, dacă razele și-au mutat zâmbetul radios prin alte direcții. Dar pașii mei, tot colorați și tot petale. Albe, galbene, mov-roz… iar verdele, bucurie.
Foiri, răsuciri rotunjind colorat aerul mătăsos… dincolo de ieri, de mâine, doar un azi-învârtire luminoasă și dulce în finitudinea ei infinită de spirală, sau vârtej, sau corolă…
…iluzie, feerie, reverie
…în cerc complet.
Left and right, in circles or zigzags… but feeling snug, petals, stems, light and shade… hard to decide what to focus on first, what next. The sun does not pause, it rushes on and westwards, and some sweet corners suddenly may seem like from another planet after just five minutes, if the rays have moved their beaming smiles away. But my steps, still colorful and still petals. White, yellow, pink-mauve… and the green, a joy.
Rustling around rounding it all off colorfully through the silky afternoon air… beyond yesterdays, tomorrows, leaving just a today – luminous swirl and sweet in its infinite finitude, all a spiral, a whirl, a corolla…
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.