Arhive

Unii, alții…/ Some, others…

 

 

“Quanto dura? Il teatro, voglio dire?”
„Tutto il tempo. In eterno.”
Neil Gaiman, Coraline

 

unii ascundem tăceri sub cuvinte
alții sub cuvinte, tăceri
unii îmbrăcăm mult gri în culoare,
iar alții, toamne în veri

some cover the silence in words
others the words under silence,
some dress the grey into color
and others the autumn in summers

 

unii mângâiem cu aprins repetatul
unii, cu dantelă și joc
alții suflăm peste nopți strălucire,
peste liniște, stele și foc

unii arcuim spirale de voal
desenând un dans din căderi,
alții răscolim mări în adâncuri
zugrăvind un astăzi în ieri

some caress dullness with shine
others, with lace and cute frolic,
some breathe bright over nights
stars over rapt melancholic

some arch around spirals of veil
drawing a dance over days,
others rummage through waters and plains
painting Novembers in Mays

 

unii azvârlim labirinturi sub pași,
cărări sinuoase de noi,
alții căutarea ne-o adâncim
printre trepte abrupte de doi

dacă unii transformă plutirea în brațe
cuprinzând în ea doruri mute,
alții o cufundă în nori și uitare
purtând-o peste vuiete surde

 

some throw mazes under the steps
long twisted paths beating blue,
others simply lose their way
through winding steps split in two

if some turn their wings into arms
holding in them a mute urge,
others just bury it in clouds and charms
gazing over deafening surge

 

unii cu zâmbet ștergem o lacrimă
alții cu surâs însorim,
unii desenăm pe obraz legăminte
alții prin ploi rătăcim

iar unii întindem privirea spre ceilalți
plină de cald și aproape,
alții coasem suflete-n fire
smulse din mosoare de noapte

some wipe a tear with their smile
others just put on a beam,
some engrave vows on their cheek,
others on a quick-flowing stream

and some reach out long to the others
bestowing warmth and sweet bloom,
while others sew their souls apart
torn from reels of gloom

 

unii cuibărim în suflet o lume
locuind-o fără nor sau regret,
alții alergăm pe culoare de viață
măsurându-ne visul concret

unii brodăm cu tulpină de floare
dând noimă și magic trăirii,
alții lăsăm în urmă candoarea
oferind doar o nuanță privirii

some nest a world so deep within
dwelling in it unrestrained,
others alight along alleys of life
measuring dreams in what gained

some weave the air along flower stems
with magical softness and skies,
others forget all the freshness
dressing their living in dyes

 

doar unii respirăm nisipuri și maluri
sclipind a zare și bine,
și doar alții atingem oceane și valuri
țesând tărâmuri… de tine

only some breathe in the shores and the sands
throbbing of lovely and true
and only others touch oceans and lands
grasping the spirit of… you

 

Summer Quotograph… and happiness

 

 

iubește clipa ca pe-un val frumos
minute-ntins în zare
luminos
iubește-o ca pe-o stea sau o petală,
sau ca pe-o treaptă
dintr-o scară
în spirală…

iubește-i aripa și zâmbetul
culoare
și fiecare pas
pășind a sărbătoare,
iubește-i inima bătând a soare
și etern
printre secunde modelând
un drag desen

iar de va fi să uiți, fie și-o clipă,
s-o iubești,
ea-n aer doar minuni va contura
să-ți amintești

 

love every moment like an amazing wave
minutes for miles, effortless
and brave
love each as if it was a star or a caressing flower,
a winding step that spirals
up a tower…

love its white wing, and its prismatic
beam
its every trace
treading suave like in a dream,
love deeply all its heart beating of sun
and ever
through seconds etching dearie
endeavor

and if you were to fail to love it, the moment
burning ember,
will fill the timeless air with wonderful
remember

 

Summer Quotograph… dark and light

 

 

umbre mocnite cernând clipe
prin gânduri
zămislesc înțelesuri
și rost,

creionând inima
din cuvinte și șoapte
și-mpletind ce e
cu ce-a fost

 

shadows sieving the moments
through thoughts
pen a temporal
clause,

inking the heart
with the words and the whispers
and twining there is
with there was

 

“Thinking can only serve to measure out the helplessness of thought.”
H. Rider Haggard, She

Visătorul lucid…/ A definite dreamer

 

“I climb aboard my tricycle
and pedal my heart to the stars.”
Harley King

visătorul lucid, o sirenă
un gând, o simțire
un val
o șoaptă de lună și rug
o stea rătăcind
un alean

o ardere crudă,
tăciune
o mână de ceață și scrum
un țipăt de cald și de vară
o iarnă de crivăț,
și fum

departe… frică târzie
deschise… uși și ferestre
aprinși, ochii din inimă
aproape, țărmuri poveste

pădure de crezuri apuse
furtună de cuvinte
și teamă
ceruri pășind pe credințe
ploaie de-albastru
și toamnă

un pas-anotimp, o secundă
un sărut de floare,
o oază
o cuprindere-dor, luminoasă
un zâmbet-culoare
o rază

în jurul unui centru vacarm
în cerc, în derivă, fluid
lucind… privire și calm
lumină… visătorul lucid

(scrise toamna 2016)

 

a definite dreamer, a siren
a thought and a feeling
a wave
a whisper of moon and of pyre
a wandering wonder
a flame

a merciless passion,
an ember
a spoonful of mist and of ash
a cry of spring and of summer
a whirl of winter,
a crash

away… vanishing fears
ajar… dim windows and doors
aglow, the eyes of the heart
aloof, marvelous shores

a forest of roaming beliefs
a storm of words
burning true
a sky treading on spires
a rain of autumn
and blue

a step of season and second
a kiss of flower,
a leaf
a hug of color and brightness
a smile of sun ray
a bliss

around an axis of noise
adrift, flying its streamer
aflame… demeanor and poise
alight… a definite dreamer

(written in autumn 2016)

 

Puțină muzică de catifea… mi-a plăcut mult, în Full screen stelele chiar sclipesc.

🙂

 And peaceful silky music… in Full screen, I loved it, you can see the stars sparkling.

„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“I walk ahead of myself in perpetual expectancy of miracles.”
― Anaïs Nin 

gentle landing

 

Ați observat vreodată cum o simplă culoare dă naștere la o întreagă poveste în jurul ei? La o întreagă viață? Cumva ca un Big Bang în miniatură, explozie în tonuri de auroră?

Sau cum pulsează, de parcă strălucirea ei rescrie aerul ca într-un nou alfabet?! Deseori mă surprind încercând să-l descifrez, ca mai apoi să-mi dau seama că nu sunt litere, ci doar unde. Reverberând.

Efervescență solară din care răzbate o lume nouă, ca un cântec sau… o poveste în ramă, cu timp și spațiu propriu. Din centrul incandescent se conturează un întreg univers radiind noi sensuri. Un univers în care se poate păși. Vorbi și trăi… respirând ritmuri și tonalități vii.

Univers tainic care absoarbe,  fie că privim atent sau nu. Fără să știi, întredeschizi ușor ușa, încerci să distingi… ceva, undeva acolo te îmbie, dansând pe vârful sclipirilor, luând de mână rază cu rază, mângâind privirea, gândurile, murmurând pe note când visătoare, când jucăușe… spectru revelație.

Un tărâm luminos proiectat în eterul interior, împânzit cu alei șerpuind irizat pe sub arcade pastelate… în care pașii se măsoară în nuanțe, iar liniștea în fărâme de cer. Mereu soare într-o culoare.

Acolo, toamna… nu vine niciodată. Doar trece, atingând cu trena ei amaranth de secunde furate.

Ați observat vreodată cum o simplă culoare…

 

Have you ever noticed how a simple color gives birth to a whole story around itself? To a new life? Like a miniature Big Bang, an explosion in aurora hues? 

Or how it pulsates, as if its brightness rewrites the air in a new alphabet?! I often find myself trying to decipher it, only to realize that there are no letters, only waves. Reverberating.

Solar effervescence yielding a new world, like a song or… a story within a story, with its own space and time. A whole new universe is born from its incandescent center, radiating new meanings. A universe which one can enter. Speak and live in… breathing its lively rhythms and tones. 

A muffled universe taking us in, whether we pay attention or not. Unawares, we open the door slightly, trying to discern… something there is dancing on the top of the sparkles, holding the rays by the hand, caressing the face, the thoughts, murmuring on playful or dreamy notes…  a spectral place being revealed.

A bright realm projected on an inner firmament,  full of alleys iridescently winding under delicate-shaded arcades, …in which steps are measured in hues, and  peace in fragments of sky. Always sunny in a color.

And there, autumn never comes. It just sweeps by with its amaranth train of stolen seconds.

Have you ever noticed how a simple color…

 

“What makes some butterflies have such beautiful colors on their wings, and others not?”
„The plain ones were born of parents who didn’t know how to paint.” 🙂
― Anaïs Nin, Seduction Of The Minotaur

 

“The earth is heavy and opaque without dreams.”
― Anaïs Nin, The Diary of Anaïs Nin, Vol. 3: 1939-1944

translucent

 

Pași printre stele…/ Starry steps

 

“Dwell on the beauty of life.
Watch the stars, and see yourself
running with them.”
Marcus Aurelius, Meditations

Să pășești pe trepte
de stele

să le inspiri lumina
și visul

să atingi pulberea vie
de dincolo de nori
și de lună

să le zâmbești
strălucirea

să te ascunzi după raze
și să adormi

cu soare în suflet…

***

To step on stairs
of stars

to breathe in their light,
their dream

touching their satin star dust
beyond clouds
and the moon

smiling
from within their shine

and  hiding behind veils of rays
to fall asleep

sun in your heart…

 

“Thence we came forth to rebehold the stars.”
Dante Alighieri, Inferno