Arhive

Meșteșugul ..de miercuri ( Hero material… and quotes)

 

“We are all ordinary. We are all boring.
We are all spectacular. We are all shy. We are all bold.
We are all heroes. We are all helpless.
It just depends on the day.”
Brad Meltzer

“In order to see birds it is necessary to become a part of the silence.”
Robert Lynd

little hero

 

I think that
one way or another, sooner or later
every being or creature, big or small
clearly is 
…hero material.

In other words,
…extra-ordinary. 🙂

 

Because, again,  I remembered  another cute post last spring,

„I never saw a wild thing sorry for … ” 

And  here are other priceless jewels in the sky…

 

“Without birds, trees would be very lonely and men too!”
Mehmet Murat ildan

 

Un prea mult care este ..mult prea puțin

 

Când azurul își așterne șoaptele miraculoase printre raze de lună, străpungând prin târziu și prin noapte întru fragedă rostogolire spre o nouă zi, gândul încă negândit mi se strecoară în inimă așteptând plin de speranță să îi răsară duios ..răsăritul portocaliu.

orange whisper

Nimeni nu îi știe umblarea senină. Si totuși șoptirea-i răscolitoare cuprinde magic fiece colț de cer. Fiecare petală de dor și fulg de ființă. Atingerea sa desăvârșită redevine  solar orice cotlon de culoare, fir de făptură sau cărare de nor. Frunzele îi intră în horă jucăuș, învârtindu-se sacru, înfiorate de boare mereu nouă și proaspătă, în proprie metamorfoză petrecută  dulce și dureros în spirală prin anotimpuri.

Vremelnic cutreierate alei îi întind la picioare covoare de verde ..sau muguri ..sau flori. Toate se pleacă cuminte găsindu-și rostul în dansul sublim al trecerii pașilor săi catifelați. De dincolo de arcade de nori. Printre cuprinderi de vânt ..și blând semănați picuri de rouă.

Răcoare binevenită coboară suav din susurul rostirilor sale albastre, cu moi irizații galbene, mov, roșu aprins sau roz trandafiriu. Îmbrățișarea-i de vis îi murmură-n toate, împrăștiind un abur  pur nevăzut, ca o ceață simțită fluid, amețitor, pulsând bezmetic în fibre, în seve, ..în ploi.

Iar sărutul.. Sărutul său este magică încolțire de bine și cald strecurată divin în esențe ascunse, în sâmbure dur și lacrimă de anotimp. Sărut ce alină cu parfum de visare purtat pe cărare de zbor și aripi ce dor. Dacă fir sau petală, frunză sau fruct, îi simte domol mângâierea, rămâne profund și tainic tatuat întru duioasă reînsuflețire.

Sărutul se poartă apoi ca o umbră ușoară pe chipul de altfel mult prea plin de lumină al zilelor redevenite, mereu reaprinse, redimensionate neîncetat.

Șezând pe genunchii săi plini de splendidă zare, îi pot respira tainic cuprinderea. Cu ochii închiși, obosiți de atâta lumină, și purtată pe brațe de raze întinse senin, inspir curat superbă plutire.

Doar atunci, ca în oglindă, lin coborând în paradisul din inimă, începe să îmi cânte foșnet de ceruri din mine, pe acorduri de gingaș și viu. Fluturi fermecați mi se desprind de petale plutind ca vrăjiți pe adiere de chip.

Și doar atunci începe să mă trăiască un val ca o hrană, un foc, ..mereu unduindu-mi a căutare, ca un ecou de prea mult care ajunge să  fie ..mult prea puțin.

Cum.. deja e septembrie?

 

Nuuu.. Nici nu-mi poate fi vorba de ..toamnă!  Acum, stați așa, eu știu că e ..doamnă, distinsă și elegantă doamnă, nici eu ..nu zic chiar nu. Ni se pregătesc frunze în culori fără nume, lumină de un auriu, arămiu ..tot de dincolo de cuvinte, plus sentimentul acela că e cald dar ți-e frig, e frig dar ți-e cald. He he.. ce mai trece timpul. Ano..timpul. Trece de te ..zboarăăă! Dar, ..totușică, toate frumusețile astea ne vin, cald încă, dinspre ..august. Încă se simte cea dragă și fierbinte vară plutind o fărâmiță prin aer. Sau cel puțin pe la mine prin aparat. 🙂

IMG_1484_mark_rsz

 

Eu încă n-am prea pășit. Sunt încă cu jumătate de pas, sau mai mult, prin …iulie?! 😀  Chiar așa. Buuun, urmează alte și alte dragi frumuseți, știu asta bine, surprize de toamnă târzie, cadouri de iarnă, iar apoi din nou primăvarăăăă! Dar, ..totușică numărul doi, ce mă voi face eu, cumva cumva oare,  făr’ de cele flori și culori? Acuși acușica pălesc toate ..de tot. De aceea, eu țopăi puțin alintat și profiiit, cât mai pooot. Asta până ploaia mă va pune cuminte la colț, parcă văd.

Și uite-mă-s, de fapt uite-leeee! …strălucind încă minune. De mult și drag vis!…

Hmm.. da, este doar  un singur fel de floare și a ei culoare, o splendidă dalie,  dar ..surprinsă jucăuș și încăpățânat din câteva unghiuri și mai ales în mai multe delicioase etape. Ca printr-o plimbare retrospectivă, poate plină de prea mult roz, prin iunie, iulie, august..

Și hei, cineva pare că este cumva, măcar puțin ..și cam palid, deși foarte pofticios, de bâz ..acord cu mineee!… 😀

Un septembrie ..și o toamnă cât mai voioasă, însorită și îmbelșugată să avem!!! De frumoasă, nici nu mai spun. Se ocupă dumnealui soarele de asta. 🙂