Arhive

Întâmplare… trecătoare, curgătoare…/ Flow

“There is no „the way things are.”
Every day is different, and you live it differently.”
― Marty Rubin

 

Mereu petalele…

primăverile, căpșunile, zmeura…
vacanțele, diminețile,
mușcatele…

apusuri, peisaje, raze…
abur plutitor prin anotimp după anotimp
după anotimp…

Fotografii… câte și iar câte

Culori, culori, culori…

 

Always the petals…

the springs, the strawberries, raspberries…
the holidays, the mornings,
the geraniums…

the sunsets, the scenery, the rays…
 mist floating through the season after season
after season…

Photos… so very many

Colors, colors, colors…

 

Unele fotografii râmân neatinse, și nu e drept!
Cele de mai sus sunt din 2014. Întâmplâtoare dar speciale, nu le-am mai îndepărtat data, nici editate nu sunt…

Amintiri de momente de viață și de frumos însă sunt

Foldere cu fotografii-suvenir mi s-au risipit în sfârșit și neașteptat aici. Ca de vacanță de Paște? Poate. Ca de curățenie de primăvară, probabil. Însoțind însorirea minune de aprilie, zburlindu-mi brusc zilele, răsfoind amestecat acum cu atunci, aici cu acolo…

Pentru că trecut nu îmi sunt.

 

Abur plutind peste Cheile Turzii în dimineață devreme, într-una dintre imagini… ca o filă de basm aievea

Chiți… sper că vi-l amintiți, privind dealuri vălurind de dincolo de mușcate înșirate pe terasa vilei unde eram cazați, verde cât vezi cu ochii, iar soare cât poți inspira…

Și mereu petalele… cele două gazania gemene portocalii prinse repede pe o altă terasă, în timp ce așteptam să vizităm Peștera Urșilor, cum să nu le fotografieze cineva splendoarea!?…

Despre căpșuni, bujori… mereu punctând dulce colorat anul, ce se mai poate spune?

 

 

Some photos are left untouched, and it is not fair!
The ones above were taken in 2014.
They look random now, I didn’t even remove the date,
nor are they edited…

Memories, reminders of random moments of life and beauty, they are

Folders with souvenir-photos have finally spread their charm here too.
Given this Easter holiday? Perhaps. Tidying up all around probably.
Accompanying the lovely sunny April air,
suddenly ruffling my days,
shuffling chaotically through then’s and now’s,
here’s with there’s

For past they are not

Mist floating dreamily over the hills at Cheile Turzii, one early morning,
in one of the images… like a fairy tale page

Chiți… maybe you remember him from previous posts, gazing away
at the hills
rolling over and over, beyond the many geranium pots
lining the margin of the terrace of the villa we were staying at,
so much green and brightness…

And always the petals… the two twin orange gazanias
captured in a rush on another terrace, while waiting in a long line
to visit Peștera Urșilor…
couldn’t help taking a couple of photos right then

As for the strawberries, the peonies…
forever colorfully highlighting the year,
what else can there be to say?

 

 

Îmbrăcați în soare, bobocii îndrăzneți de bujor sunt aceiași. Mereu mi-am spus că acele imagini în plin soare sunt „arse”, dar asta… nu le face mai puțin dragi amintiri.

2015 era atunci, cu lalea galbenă ușor îmbujorată, liliac îmbodobind parfumat norii profilați pe albastru de mai, magnolie mereu melancolic tăcută…

Apoi plimbările.

 

 

Wearing a shiny attire, the bold peony buds are the same all the time.
And I have always thought that those images taken in full sun look „burnt”,
but that does not make them less dear to my heart in all their hazy pink.

The year was 2015, with a slightly blushing yellow tulip,
gentle lilac fragrantly embellishing the clouds against the May sky,
magical magnolia moment in its muted melancholy…

And the long strolls.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Iar apoi, aproape iunie.

Cu salcâmii.  A fost, cred, ultimul an în care i-am fotografiat, înainte de a fi toți tăiați.
Cu aproape cireșele și cu crinii cei albi înfloriți ca de dincolo de timp.
Cu nelipsita minge… chef de joacă și foială firească.

Și cu Turuz, micuț atunci, nelipsit și el din poze și de printre pași.

 

 

And then, almost June.

With its pseudoacacia trees (or black locust).
It was, I think,
the last year I took photos of them then.
With the cherries slowly ripening
and the white lilies in full bloom
looking as if  from beyond time.
With the early summer games and frolic…
feeling utterly refreshing.

And with Turuz, just a puppy back then,
always making us trip,
for a cute playful photo or more.

 

Motanul Portocală era atât de mic… doar câteva luni. Motănel zâpâcit.

Îmi amintesc cum încercam să-l prind cât mai de aproape, cât mai clar, cu un aparat nou atunci.

 

Orange the cat was a kitten at that time too…
only a few months old, and all over the place.

I remember how I would try to take a clear photo of him,
a close up if possible, with the new camera then

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Mi-a fost mereu tare drag, mă bucur enorm acum de aceste poze… ca și cum este încă undeva acolo, mereu jucâuș.

 

He was always very dear to my heart,
I am glad now to have taken all these photos…
as if he is still playing cutely somewhere

 

Vara târziu, înspre toamna 2015, am făcut fotografia de mai jos la Disneyland, Paris.

Inimi de strajă, îmi păreau, ascunse în întuneric. Luminând, veghind… cât mai la adăpost de ochii reginei.

 

Later that year, almost autumn 2015,
I took this random photo at Disneyland, Paris.

They looked like hearts on duty to me, hidden in the dark.
Perhaps also shedding light, offering protection…
sheltered from the eyes of the queen of hearts

 

2016 a început rece și greu, dar a continuat însorit și albastru…

…cu pași noi și gânduri suprapuse, îmi amintesc.

 

 

2016 had a somewhat cold heavy start,
but it went on to turn sunny and blue

…with new steps and mixed thoughts
I still remember.

 

Încă din 2010, când am cumpărat un aparat Kodak micuț, iar apoi din 2012, mai isteț-ul Canon, aproape la tot pasul am fotografiat. De aici și blog-ul.

Atât de multe, de variate… deși în ultimii ani cele fâcute cu mai-noul Nikon au ajuns să le înlocuirască pe cele mai vechi. Pe cele făcute cumva… mai mult cu sufletul. Cu dorința aceea difuză, atât de stăruitoare de a înregistra tot tot ce era mai frumos și mai colorat. Mai amintire.

În ultimul an, au fost cu mult mai puține poze, și doar cu telefonul. Totuși, câțiva ani buni au fost parcurși ca o aventură și în imagini. Cam ca această postare. O felie de timp.

Și mănunchi de momente.  Mai jos, același Chiți… devenit Chiț 14 și 16, Chits 18+…  devenind, devenind…

(doar trei din cele patru imagini de mai jos îmi aparțin)

 

 

Starting in 2010, when I bought a small light Kodak camera,
and then in 2012, with the smarter Canon,
I have taken photos as a rule, every step of the way ever since.
Hence the blog too.

Many shots, quite diverse… although lately the ones taken with the Nikon camera
have made me leave the ones taken before somewhere in the background.
Although those will always stay the ones taken… almost like breathing,
less technically correct maybe, simply for the sake of recording
lovely colorful moments and times.

Over the past year, there have been a lot fewer, mostly phone photos too.
Still, those few good years were a unique adventure,
in frames and files. Somehow like this post.
A slice if time.

And a bouquet made of moments.
Below, the same Chiți… slowly becoming Chiț 14, 16, the Chitz 18+…
becoming, becoming…

(Only three of the four photos in this slideshow are taken by me)

Această prezentare necesită JavaScript.

 

2017 n-a fost mai prejos. Cu un alt telefon, apoi și o altă lentilă foto… culorile îmi vor depăna mereu acele amintiri. Gutuiul japonez, urmărit cu atenție, să aibă încă boboci, pe lângă florile în roz cald, uimitor, lalelele ca pictate, Portocală (supranumit Orange între timp) mai fotogenic ca oricând. Apoi stele aurii de vară, stele mov de toamnă timpurie…

… alunecă mereu lunile anului ca foile calendarului, caledoiscop amețitor foind aparent întâmplător,

…mereu petalele

 

 

2017 was challenging too. A new phone, later a new photo lens…
new colors and hues unfurling their beauty
in my swift trips down memory lane.
The Japanese quince flowers, with its tiny buds in their warm pink,
painterly tulips, and Orange always there,
photogenically sneaking into cute frames.
Then playful golden summer stars, purple early autumn stars…

…months sliding away, like calendar pages,
a slightly dizzy ride,
in its misleadingly apparent randomness,

…and always the petals

 

2018, 19, 20, 21… au curs și ei, dar în cu totul alt ritm. Un ritm nedefinit.

Dar ce rămâne sunt mereu acele perioade cu aer aparte, când totul prinde un nouă culoare, un nou sens și rost.

 

 

2018, 19, 20, 21… flowed too, though seemingly
with a different rhythm. An indefinite one.

But what stays are always those bits of time with a special air to them,
when things seem to bear a new meaning, a new color and scent.

 

Cu toate acestea…

…la mijloc de an, aproape ritualic, mereu revăd grădina copilăriei.

Mereu la început de iunie. E un verde acolo, o lumină, un aer…

Fotografiile arată întotdeauna altfel. Umbrele sunt mai adânci, culorile mai cremoase…

 

 

Nevertheless…

…midyear, almost every time, I see my childhood’s garden again.

Always at the beginning of June. The green there, the light, the air…

Images always look different there, deeper shadows, creamier colors

 

… rozul, mai roz.

 

…and the pink, more pink.

 

 

O săptămână bună, vă doresc!

 

Wishing you a nice week ahead!

 

Nic🌸le

 

Neașteptat (în patru timpi)…/ Lens-Artists Photo Challenge #30: Unexpected

 

“People don’t have ideas, ideas have people.”
― Paul B. Rainey

 

I
S-ar putea spune oare că există mai multe feluri de „neașteptat”?
Cel val vârtej? Nu ai prevăzut nimic și se întâmplă, chiar de-ți place sau nu. Și-apoi cel cald și blând? Strecurându-se pașnic, înfiripându-se tacit… deși iar, pe plac sau nu prea.
În ambele… ca în mijlocul unei furtuni. Sau al întunericului acela adânc de dinaintea zorilor. Liniște. Nimic din ce urmează, val vârtej sau domol, nu a lăsat carte de vizită. Nici undă, nici zvon. Se produce fără maestru de ceremonii. Doar îmbrăcându-se-n clipe. Ființând momente, minute și surprinzător… decurgând.
Deși roata minții… mereu acolo. Gânduri, emoții, așteptări sau speranțe, presupuneri… și iar gânduri. Slalom. Toate bune și frumoase, dar ritmul, curgerea… zilele, stelele chiar au altceva de spus uneori. Agendă ascunsă, plan divin, cauză și efect, plus minus intuiție, instinct… oricum se combină toate, sau cum le combinăm noi, baletul lor e sideral. Ne scapă. Cu ambele sensuri ale acestui „ne scapă” luate la un loc. Ne scapă… nu-l putem defini și ne scapă… ne este un ajutor mut. Protejează.
Așa este, ne iubim zona de confort. Siguranță, comod, cald și bine… Fac parte din noi. Vin însă momente care schimbă. Rotesc, răsucesc, învârt și preschimbă ca din eter. Prefac. Ne prefac. Cu sau fără voia, atenția sau cooperarera noastră. Iar uneori, destul de brusc. Și probabil de le-am fi știut, ghicit sau intuit jocul ne-am fi sustras lor cu totul.
Și totuși…

 

II
Așteptându-ne la neașteptat (ca parte din ecuație, sau din dans), neașteptat-ul devine așteptat?!
Am auzit asta undeva și mi s-a părut extraordinar. Să ne putem pregăti să fim luați prin surprindere, da. Putem face asta? Un lucru care ne-ar lua pe nepregătite, comod sau nu, să fie altfel întâmpinat dacă mintea, inima nu au alte scenarii rulând în fundal. Nu vizionează alt film? Alt episod imaginar… „Oh, dar asta chiar trebuia să fie aici? De ce? Cum?! Așa nu!…” De unde și avalanșa: frustrare, victimizare, resentiment.  Singura așteptare de dorit părând a fi… așteaptă-te la orice.
Să lăsăm viața să ne ia de mână. Sau chiar în brațe? Să ne poarte…

 

III
Mă gândesc și că tot acest mecanism lasă loc foarte puțin sau chiar deloc pentru auto-victimizare sau frustrare, resentiment. Și că pare libertate în stare pură? Pentru că…
…nu e oare minunat când cu harta în mână sau cu planul, graficul, bugetul și gps-ul în cap ajungi să vizitezi acel ceva ce nici măcar nu era pe listă? Nemaispunând că nici nu știai că există.
…nu e oare fabulos atunci când pornești cu o idee fixă despre ceva sau cineva, doar ca apoi ea să capete un contur sau detur complet nou, de nici nu mai reții ideea inițială? Și nici nu mai contează.
…nu e oare incredibil să putem fi noi înșine creatori de neașteptat? Spunând „da”, acolo unde de obicei era de „nu” (sau invers), zâmbind în loc să raționăm, acceptând în loc să evităm (negăm, judecăm)?
Mă gândesc…

 

 

I
Could we say there are more types of „unextected” events?
The sudden type? We foresee nothing at all and it just happens, whether we like it or not. And then, the mild or soft type too? Sneaking in peacefully, taking a slow quiet contour… though again, willy, nilly.
And in both cases… as in the middle of a storm. Or that deep darkness before dawn. Silence. Nothing that will come. stormily or slowly, has left any visit card. No ripple, no rumor. It happens… no master of ceremonies. Just taking shape, putting on seconds. Moments, minutes and surprisingly… following.
Nevertheless the mind’s wheel… always there. Thoughts, emotions, expectations or hopes, suppositions… and again thoughts. A winding way. All is well, but the rhythm, the flow… days, stars do have something else to say sometimes. Hidden agenda, divine plan, cause and effect, plus or minus intuition, instinct… any way they blend and combine, or we combine them, their ballet is volatile. It escapes us. We cannot define it, and that may be a muted kind of help too. It protects us.
We do love our comfort zone. Certainty, comfort, warm and cozy… They are part of who we are. There come moments that change though. They twist and turn and twirl things like out of the blue. They change us. With or against our will, attention or cooperation somehow. Sometimes, quite suddenly. And probably if we had known them beforehand, guessed or felt them coming, we would have eluded them completely.
But still…

 

II
Expecting the unexpected (as part of the equation, or the dance). the unexpected becomes the expected?!
I heard this somewhere and I thought it is great. To be able to prepare to be surprised, yes. Can we do that? A thing that would take us by surprise, comfortable or not, to be differently seen or perceived if our mind and heart do not have other scripts rolling on in the background. They do not watch a totally different and imaginary episode… „Oh, but does this have to be here? But why? Why now? And how?! No…” Wherefrom the well known avalanche: frustration, victimizing, resentment. The only expectation of some good practical use being, it seems, expect anything. Or nothing.
Allowing life to take us by the hand. Or just to carry us…

 

III
I am thinking that all this mechanism also leaves quite little room, if at all, for all that unwanted frustration, resentment. And that it also seems to be pure freedom? Because…
…isn’t it wonderful when, map in hand, or plan, graph, budget even gps in mind, we get to visit that something, spot, place, detail that was not even on the list?
… isn’t it fabulous when we start with a fixed idea about something or someone, only to find that it all begins to look totally different from what we initially thought?
…isn’t it incredible too that we ourselves can participate in all this challenging unexpectedness as creators? Saying „yes” where once was „no” (or the other way around), smiling instead of reasoning, accepting instead of avoiding (denying, judging).
I am thinking…

 

***

Neașteptat-ul meu… sosește total neașteptat pentru mine. Uneori. Gânduri neașteptate, sentimente, gesturi… zâmbete, lacrimi… sau idei? Și luând partea dulce a lucrurilor pentru acum și aici… și poze…

petalele țepoase tare de mai sus, de exemplu, ei bine… neașteptat de verzi?! Și apoi… cam peste tot în jur, lucruri nostime. Surprinzătoare, într-un fel sau într-altul.

Cum ar fi…

minunea de pisic sclipicios de mai jos, nu? Dar care…

 

 

My unexpectedness… absolutely unexpected to me too. Sometimes. Unexpected thoughts, feelings, gestures…smiles, tears… or ideas? And taking the sweet side of things now here, fun and lovely photos…

…the green spiky petals above, for instance,  well… unexpectedly green?! And then… all around, things unexpectedly funny. Or cute. Surprising, one way or another.

As…

the calm sparkly cat ornament beneath, right? But which…

 

deh… și-a zis să fie cățel??! Și încă unul cam supărat, dar perfect pentru bradul de sărbători. Când se rotește… sclipici pisi-cățel într-o discuție pisi-cățelească pufos de imprevizibilă.

 

😀

hm… cutely decided to look like a dog??! A bit cross or sad too, but just perfect for the Christmas tree. When it spins round and round… looks like glitter pets in an unpredictable cat-dog dialogue much.

 

Sau rozul. Chiar crește în copac! Vedeți?

 

o_O

Or pink. It does grow on trees! See?

 

Apoi. cu siguranță cel mai mic micuț parfum pe care l-am avut până acum…

 

Then, surely the tiniest perfume I ever had…

 

…și cele mai mari mari creioane. Culori frumoase, totuși.

 

🎨

…and the bulkiest pencils. Fine colors though.

 

De asemenea, alte două pisicele, dar care sunt mai mult decât… cele pisi. Sunt… da, năstrușnice și codate pixuri (sper să se vadă cât de cât în imagine)

 

😊

Also two cute cats stretching, but which are much more than just… stretching. They are… yes, ball pointed pens (hope you can notice it too). 

 

Și câteva surprize de Chiți. Unice în neprevăzutul lor, și în tonul jucăuș!

„Incredibil! Un tort-mașină-și mare-și albastru-și de… marzipaaan!” Acum vreo cățiva ani buni, da. Acum același Chiț s-ar da mai degrabă-n vânt și briză după un tort în formă de chitară și de… ciocolată

Sau… reclame la cola Zero zahăr peste tot prin mall, dar prichindelul șoricesc… nici vorbă, aproape îmbrățișa bomboana gigant roz bonbon, înconjurat de bomboane, visând la bomboane… dulce reverie. Nemaivorbind de candelabrul uriaș și alb tronând… parcă îmbrăcat în glazură de zahăr! Episod Hansel și Gretel în toate neregula lui plină de mult prea mult dulce.

Deci… așa.

 

💝 😀

And a few kiddie Chiți (or Kitsi 🙂 ) surprises. Unique in their unforeseen cuteness and joy!

” Unbelievable! A big blue car marzipan cake… wow!” Well, a few years ago. Now the same Chiț would be more into a guitar-shaped chocolate cake. 

Or… Zero Sugar Coke ads there much in that mall, and big, but Chiț… no way, almost like holding to a huge pink bonbon, surrounded by bonbons, dreaming of bonbons…. candy land reverie. Not to mention the  chandelier up there looking beyond sugar-coated! Hansel and Gretel scenes too sweetly revisited. 

And… so.

***

 

IV
Pentru că așteptările de o natură sau alta ne pot împiedica enorm să ne bucurăm sau să observăm frumusețea unor clipe sau lucruri care ne sunt pur și simplu acolo. Puse pe tavă grațios?
Pentru că îmbrățișând neprevăzutul, învățăm pur și simplu să-l luăm așa cum se ivește? Nici mai bun, nici mai rău decât am anticipat, ci poate… mai din plin.
Pentru că de multe ori căutăm ceea ce ne dorim (sau așa credem), ajungând în cele din urmă să găsim cumva doar ceea ce avem nevoie.
Cel puțin în condițiile pe care le-am creat noi înșine până atunci… fibră, emoție, gând.

 

IV
Because expectations, one way or another, can really undermine our ability to enjoy or even notice the beauty of some moments or things that are simply there. Laid on our tray so elegantly?
Because embracing the unexpected parts, we may just learn to take them as they are? Neither better, nor worse than our predictions, but just… more fully.
Because many times we keep looking for something that we wish (or we think that we wish), only to end up finding just what we need.
At least in the context that we ourselves created until then… body, mind and heart.

 

 

^x^

Așadar… asta este, o mică paradă a câtorva frânturi de neașteptat din viața mea… pisici, căței, pixuri, creione, parfum de la mic la mare și la… roz și alte câteva pietricele rătăcite pe ram pentru

 

So… there, fun bits and pieces of unexpectedness in my life, then and now… raining cats and dogs, pens and pencils, perfume from big to small to… pink or other colorful chance gem trees for

Lens-Artists Photo Challenge #30: Unexpected  this week. 

Nic💝le

 

Litere cu dichis…/ Cee’s Fun Foto Challenge – CFFC (litera K) : )

 

 

Keying the deepening darkness and
knocking at the door of the Kingdom of dream,
kneeling the destiny’s harshness by
keeping its dazzling beam…

Kingly attire over the dusk and
kites of cloud through the days,
killing the dices delightfully slow by
kissing the delicate rays…

 

Cheie în noaptea adâncă
descuind ușile viselor,
genunchi atingând rece soarta dar
păstrând tainele clipelor…

Mantie soare peste amurg și
zbor de nor peste zare
sfârșind destinului jocul și
topind gând în visare…

 

Provocare cu litera K pe blogul Cee’s Photography, cu fotografii reprezentând orice minune sau frumusețe care conține „k” oriunde în cuvânt.

Și… m-am jucat. Cu cuvintele mai întâi, dar în partea a doua, jocul s-a tradus și prin… multe și mărunte cuvințele în limba engleză rotindu-l pe „k”. Ok? 😊

 

Such fun challenge on Cee’s Photography blog, I am happy to join. It nicely and playfully has to do with… letters! This week is all about K.

To begin with, I had to play with the words a bit, couldn’t help it. And once I started thinking of letter „k”, after „sky” and its flight, there was „kid”, after which the list really started to frolic, on and on before my eyes. Cascade of k-s in cute photos… funny playground and ride, beautiful gardens or meadows, any season, sun or snow.  😊  So…

 

First there was bark and trunk. And… park.

 

Then, lake? Both volcanic and glacial (Sfânta Ana and Bâlea Lakes, Romania). 😊

 

After that, let’s say… bucket, truck, stick and… birthday car cake?!

 

And then I remembered bike. And spring hike. Even… yellow summer kite! 😊😊

 

For winter, funnily flying snowflakes back then, and… fabulous skies again!

 

And last but not least, carving a pumpkin! : D So, also… knife?!

 

Not to mention, hide and seek?!

 

And now, thanking Cee Neuner for the cute challenge idea. Lovely weekly playful thing! 

Also adding cute kid and… kid? Thank you very much for that idea, too! A young goat here apparently not too interested in much kid-to-kid conversation that spring day. 😊😊

 

Of course, these photos were not taken with the photo camera I use these days (a Nikon 5300) but with  a small Kodak EasyShare. Still quite colorful photos, I’d say, slightly edited by me for this post. Thank you!

Nic🐱le

(The cute face should really stand for „kitten,” well… what is a garden without one? Though… unfortunately, no photo for that. There could have also been other nice playful things like skates, skis, car tracks, monkey cuddly toys, books, even picking grapes, but… no kitten photo, I’m afraid. Which I was a bit surprised to find out, to be honest. 🙂 )

 

Minuni de mobil…/ Mobile marvels

 

 

Octombrie ca o primăvară, toamna 2017…
…deși imaginile pentru provocarea de săptămâna aceasta sunt făcute toamna trecută.

Septembrie tot pisicesc. Și tot curtea copilăriei, leagăn, minge și… tot tărâmul.

 

October like a spring, this autumn 2017…
…though the photos for the One Word Sunday challenge this week, Mobile, at Debbie’s on Travel with Intent, are from last autumn.

Kittenish September last year too. Childhood’s garden again, swing, playfulness… and company.

 

Și… aprilie 2016. De culoare lalea surprinsă din fugă. Străluceau în iarbă și înfloreau pe afișaj, poză la poză cu lalele în nuanțe, joacă de mijloc de primăvară.

 

And… April 2016. In color-tulip caught on the move. Shining in the grass and… blooming on the display, photo of a photo of tulips in hues, funny mid-spring frolic.

 

Pozele pe mobil, da, bucurie! Fără ele, ziua chiar ar fi mai golașă. Mai puțin drăgălașă?

Pentru mine ar cam fi. Culoare-splendoare pe mobile înlocuind albumele foto, pozele-n ramă, tablouașe rătăcite pe rafturi, prin sertare… Sunt mereu cu noi, doar la un clic mic distanță.

Și pod însorit peste anotimpuri.

 

Mobile photos, yes, a joy! Without which the day would be a bit emptier. Less cute?

For me it would. Colorful loveliness on our phones slowly replacing photo albums, frames all around the shelves, the drawers… They are always with us, just a little click away.

Also, bright bridge over the seasons.

 

Și desigur… minunea (surprinsă) de mobil.

😊

And surely… the mobile (caught) marvel.

 

 

Anotimpuri asezonate…

 

…și legate cu încolțire.

Of, chiar așa, vară, toamnă, iarnă și iar primăvară. Curg și.. decurg. Și acum, ca o culme a postărilor mele în ..ne-vers, mai mult decât orice ghiocel, viorea sau brândușă, am pozat și voi răsări o nostimă ceapă. Da, da, poate părea comico-tragic dar e vorba despre o ceapă în toată puterea cuvântului. Și a primăverii. 🙂

Poate mi s-a asortat cu trecerea asta de început de februarie parcă prea însorit? Înspre înainte? Spre ..încotro? Sau poate cu.. astenia? Să vedeți cum a fost.

Bucătărie. Zi după zi ..după zi o tot văd. Printre alte surate de-ale ei, dumneaei ceapa cu pricina a încolțit. Și-a încolțit.. și-a tot încolțit.. Bineînțeles că am urmărit-o cu ochii cât.. cepele, cum altfel. E atât de frumoasă. Priviți.

Sănătoasă, baza oricărei mâncări, chiar  și acel ceai de ceapă pentru tuse chiar funcționează, bună la multe.. Totuși, noi gândim deseori și acel ..ceapă degerată. Și expresia aferentă, cum să nu, se poate altfel? Și totuși, ceapa din această aproape-primăvară e cu totul și cu totul specială. M-a dus cu gândul la …viu. La minunea asta grozavă numită viață. E ..de vis. Sau cel puțin așa mi s-a părut mie zilele astea.

Și poate vă întrebați ce-o fi cu celelate.. ingrediente, să zicem așa.  Ce-o fi și cu ele, așa cam fără legătura. Păi stați să vedeți cum mi s-au ..asezonat. Veți vedea, e  foarte.. gustos. 🙂

Deci, pe bancul meu de „lucru”, când îmi fac de.. lucru la poze, nu altceva cine știe ce, încă mai rezidă ceva urme de toamnă și iarnă. Dragi și drăgălașe frunze de crizanteme rătăcite elegant, căstănuța primită de Chiț de la a lui verișoară, căstănuță botezată Înțepatu’ (de dați un zoom veți descoperi și de ce), fragmențele de bobițe de beteală roșie și albă de la Moș Nicolae, Moș Crăciun și Anul Nou… Uf, ce mai ghiveci de postare.  Se potrivește mai degrabă la un fel de Aiurite, nu Azurite ..de vineri.

Și totuși, toate toate întrețesute de mine, și a mea astenie, cu minunată și verde încolțire de neoprit. De admirat. La care am adăugat și ceva aromă de ..gărduț. Să-i dea un pic de gust și culoare. De mult viu. De dincolo de toamnă și iarnă. Cu iz de primăvară jucăușă și caldă. Și tentă de proaspăt vopsit, știți cum facem de obicei prin martie sau prin aprilie. Și acum îmi amintesc.. cum vopseam noi, cu mic cu mare, tot ce prindeam prin curte, lemn sau metal. De la scăunele, bancă și leagăn, până la gard. Ei bine, nu roz. Doar multe și aprinse, necunoscute nuanțe de verde. 🙂

Și toate astea, anul acesta, doar pentru că cel Chiț cam răcit (hm.. ceai de ceapă, ..yum sau yuk) nu a vrut nici în ruptul capului să meargă la schi. În ultimii trei anișori a zburat el jucăuș tare pe pârtie la Vatra, cu și apoi fără acel monitor. Și i-a plăcut. Destul de mult. De frumos e frumos tare. Dar nu anul acesta, nu și nu. De data asta am stat la căsuță. Hihi.. am tot privit ceapa cum încolțește delicat, trecând silențios dintr-un anotimp în altul al scurtei ei existențe. Of, cum s-o „eternizez”? Oare pot s-o înrămez? 🙂

Și fuga fuga la.. Serbările Zăpezii. Acum, acum un an. Și chiar doi.. Of, ce mai trece timpul. Cățeii sunt opera lui Chiț. Și cel maidanez, și cei de.. salon. De cabană. Pufoși tare. Iar veverița șugubeață.. hihi, parcă m-a căutat și așteptat să apăs pe buton.

Vă mulțumesc.

Această prezentare necesită JavaScript.

De-ale lui ..Chiți (4)

 

Așa deeeci, am ajuns noi, ..cătinel, cătinel și la o a patra parte de comice ..jucării de cuvinte chițoase. Repede mai zboară timpul ăsta ne/frate!.. Parcă mâine e ieri înainte de a-mi fi azi! Ce mi-o fi fugind el mie așa oare, n-am să pot înțelege în veci! Sau chiar acolo mi-o fi și răspunsu’ ?! ..și eu, nechibzuită ce mă aflu, mă las prinsă printre gânduri de ..oare cum? ..oare de ce?  ..țopăind printre hoinăreli ale minții mele, mare jucătoare de tenis de câmp și, mai nou, pasionată jucătoare de feste.  Hmm…

Și toate cele de mai sus în loc să mă bucur de ..acum.  Care dulce acum este ..mai acum și mai aici cum nu mi-a fost și nici nu-mi va mai fi vreodată. Da, da.. Deci, să purcedem. Chițăielile nu așteaptă niciodată..

 

Jucându-ne noi o dată prin casă și nereușind cel băiat să ajungă la ceva de pe o etajeră, exact ce.. chiar nu mai țin minte să vă spun, zice serios tare, parcă un pic botos: „Da’ eu îs mic de ..tastaturăăă.”

De la grădiniță venind noi așa, un pic pleoștiți, grăbiți și obosiți, de lihniți nu mai zic, îmi zice un Chiți nervos foc:  „Am să cânt eu cântecelu’ ăla când o zbura ..trabantu’!”

Intră Mami o dată în sufragerie și văzând pe cel băiat concentrat la ascultat de prin cutiuța muzicală la casetofon, mi ți-l întreabă cât mai durează melodia, ca să vină o dată să pape, iar dlui, ..ce credeți: „Dureazăăă ..până ține!”

Sau chiar certând el așa pe Mami când îi era ei lumea mai dragă: „Da’ ce faci, ..tu chiar dormi așa din minti?!”

Și ce să mai spun eu, tot acum și aici, de minunatele invenții ale lui Chiți cel scump și drag, în materie de desinențe, da, da.. De comic exemplu, vedeți puțin mai jos, vă rog, ..culese de prin scenarii de jocuri și povești, de prin plimbări, excursii și alte schimburi nostime de cuvinte.

Citind noi seara povești, și apoi dând să stingem lumina,

..păi dacă în povești avusesem fată.. fete..
de ce, pe noptiere, nu am avea lampă.. lempe.. 

Prin plimbări, căutând rime, pluraluri jucăușe, sinonime, antonime, ..fel de fel,

deschis.. închis, luminos.. întunecos, îngust.. dezgust

Jucându-se cu o bărcuță,

să mă apropiez de stânci,..
..doi vapori, ..doi piciori
mă mirez că…

Cu mult ..hi hi hi,
Al vostru mereu ..Chiți

De-ale lui ..Chiți (3)

 

Iată-mă iar, depănând amintiri de printre chițoșenii dulci și istețe.. mai, mai că-mi vine să râd-plâng singură pe-aici de căt farmec au unele. Deeci așaaa, care va să zică…

 

La masă fiind noi și servind desertul din care Chiți pare să nu se mai sature: „Hai, mami.. mai vreau! Mai dă-mi că sunt ..rezistent la dulciuri!”

După o oră de muncă la desenat și colorat, zice Chiți obosit: „Gata! ..luăm oră de pauză!?”

Într-o seară, așteptând cel tătic să ajungă acasă: „Ce meserie are tata, …Balanță?”

Privind noi liniștiți la tv, dintr-o dată Chiți zice mirat: „Cel mai tare la emisiunea asta este ..că nu înțeleg nimic!”

Pregătindu-ne noi să plecăm frumușel de la hotel, înapoi spre casă: „Haai, să ne luăm ..calaba..balâcul și să mergem o dată!” 

Iar altă ..comică dată, după ce Mami făcuse un pic de ordine spunând, „Hai, c-acum înăuntru e curat lună!”, vine hop și-un Chiți isteț de colo,.. „Hai să mergem la plimbare, c-acum afară-i soare ..lună!”

Ce poți să mai zici?!.. hi hi

spre..

De-ale lui ..Chiți (2)

 

Aducându-mi aminte de ..chițoșeniile celui mic al meu, nu pot să nu zâmbesc așa ca pentru sine, gândindu-mă cât de ..original putea fi, fără voia lui. Sau mai știi?

Oricum, mereu îmi vor rămâne mie proaspete în minte, ..și în vorbirea curentă,  multe din ..creațiile lui nemaipomenite. Nemaivăzute și nemaiauzite până atunci și de atunci încoace. Cel puțin de mine.

Deeci, ..să mai țopăim un pic?

 

Ne plimbam noi agale pe stradă și povesteam cum scumpul lui Iepurilă nu prea mai avea mustățile acasă de-atâta foială. Iar de colo, ..idee de Chiți :

„Să mergem la magazinul de iepurași să le luăm mustățile!”
„La magazinul de jucării vrei să spui, nu-i așa?” ..hop și mami.
„Nuu,.. să mergem la magazinul de ..mustăți.”

Întrebându-mă așa curios și galeș, după rugămințile mele de a pune întrebări dacă nu înțelege ceva foarte clar:  „Ce folosește ..la asta?”

Jucându-ne noi prin curte, fugărindu-ne tare: „Aleargă după mineee  …ca să te prind!”

Într-o seară, uitându-ne noi pe fereastră, zice mami: „Uite, e lună plină!”
Chiți, de colo, întreabă mirat: „Plină? …cu țe?”

Într-o zi, discutănd noi așa despre una, despre alta, mă întreabă foarte serios: „Mamiii, ce culoare au dușmanii.. ?”

Într-altă zi, pe când ne spălam noi doi pe mânuțe, veniți de la plimbare: „Mamii, săpunul se ..micește dacă te speli cu el?”

joacă ..de răsărit

 

Și încă ceva.. Ceva ce mi-a plăcut mie foarte foarte mult!..
Cu mult drag,

Mami

(am primit undă ..portocalie de la Chiți, deh.. prima zi de vacanță, deci pot da liniștită Publish.. hi hi )

 

De-ale lui ..Chiți (1)

 

Deci așaaa, .. începem o nouă rubrică având titlul De-ale lui Chiți, al nostru pui scump și drag , sau Chiți cum îl alint(am) eu. De ce Chiți? ..păi, pur și simplu când era un pic ..miorlăici îi spuneam jucăuș ..chiț chiț și parcă-i trecea 😉 – ț, ț, ț… Cu multă drăgălășenie ne amuza acum ceva timp cu ale lui gângureli …și, un pic mai spre încoace, multe …întorsături de cuvinte și fraze, ..comice și uneori mult prea simplu de istețe!

Gândul mi-a venit de aiciaici și aici (Mulțumesc frumos!)  …după care am cotrobăit ce-i drept un pic prin agende, carnețele și ..caiete nu de foarte demult, redescoperind  minunate istețimi și parcă teleportându-mă brusc înspre o perioadă tare dragă mie. Și mi-am zis, de ce nu?

Îmi pare bine ..și îmi face bine, să îmi reamintesc multe din clipele …magic de nostime de atunci. Pe unele nu le uitasem oricum (pentru noi, București mereu va rămâne Bucătărești ;), Atena, Antena, iar iaurtul va fi nici mai mult nici mai puțin decât ..aiurt, desigur 😀 ),  dar câteva fuseseră pe nedrept date uitării. Toate aceste ..incursiuni retroactive cu siguranță mă vor ajuta să mă bucur de prezent și să-l apreciez cu alți ochi, decât cei ațintiți doar înspre ..ce va fi.

Deeci, să purcedem… cu un prim pas pe meleaguri De-ale lui ..Chiți.

 

(uitându-ne noi, Mami și Chiți, liniștit pe fereastră): „Mamii, uite! ..se topește iarna!”

(seara prin casă): „Haaai, tati! ..ne jucăm de-a v-ati a..prinselea?”
(mai apoi, în timpul jocului, fugind lipa lipa pe după uși): „Ascunde-măăăă!…”
( spre sfârșitul jocului, fugind): „Cine câștigă priiimul?!”

(ajungând acasă după plimbare, așezat pe scăunelul de la intrare): „Oofff, sunt obosit ..de-oboseală.”

(din pătuț, pe când eu deschideam geamul într-o dimineață): „Să ..intră miros curaaat!..”

zmeu ..din curcubeu

zmeu ..din curcubeu