Arhive

Vals în val de alb…/ White waving waltz

 

 

Ați observat vreodată cum luna mai dansează aproape… doar alb?

Alb și iar alb… în val după val. De la grandiosul liliac și picături de lăcrămioare (sau picturi?!… 😊), zilele de mai se strecoară printre ramuri de boules de neige, voalul miresei, iasomie, salcâm, castan, soc…

….buchețele și mireasmă și farmec de vals imaculat de strălucire.

 

Have you ever noticed how the month of May dances almost… only white?

White and white again… wave after wave. Starting with the lofty lilac and cute droplets of lily-of-the-valley, the days in May really found their sinuous way among branches of snowball and bridal veil bush trees, jasmin, locust and chestnut tree flowers…

…little bouquets of fragrance and charm in an immaculate waltz beyond bright.

 

Da, stingherii ghiocei dau tonul alb în februarie, martie, dar apoi, martie, aprilie fac un detur curcubeic de toată frumusețea. Albastru sclipind a viorea sau toporaș, roz surâzând a zambilă și galben a narcisă sau frezie, violet murmurând dinspre brândușe…
…și lalele divine în toate nuanțele posibile. Oare-am lăsat vreun posesor de petale pe din afară?
Ei bine, toate astea pe lângă fel de fel de fel de alți și alți arbuști superbi în aprilie. Magnolie, gutui japonez sau gard viu cu flori galbene mici și pufoase, sau copăceii cu crengi împodobite cu buchețele tot galben aprins, hm… chiar nu știu cum se numesc. Și apoi, irișii. Eu le spun stânjenei. Legânându-se hotărât, mov sau bleu pal rătăcit printre mult râvnitele picături de ploaie.

Dar în mai… fondul redevine alb. După mugurii și puful aiurit de păpădie explodând năucitor de pufos din senin, fundalul ondulează apoi de salcâmi pletoși, castani semeți… bolte de clopoței și dantelă și lumănări parfumate sublim.

 

 

Yes, it all starts with the shy snowdrops in February, March, a white wink. But then March, April take like a radiant rainbow detour. Starry blues in the cute little violets in the woods, and pink-smiling hyacinths, yellow-giggling daffodils and freesias, violet-murmuring meadow saffrons…
…and then divine tulips in all conceivable hues. Now I wonder if I left any delightful petal owner out?
Well, all these among other and other splendid colorful bushes in April. Magnolia and Japanese quince trees, those luminous bushes blooming bright yellow bouquets, hm… no idea how those are called. And then, the iris. Like a soft smile, mauve or even pale blue, looking lost under the much longed for April raindrops.

 

But in May… everything starts to unfold white. After the buds and the dandelion fluff exploding amazingly soft out of the serene April blue, the background ripples with the white locust clusters, charming chestnuts… arches of bells and lace and scented candles sublime.

 

Iar printre rânduri de viță de vie înmugurind, perluțe de floare de căpșuni la tot pasul.

 

And among rows of grapevine, sweet little pearls of strawberry blossom at every step.

 

Mai sunt și mirifici, bujorii, între timp, albi, roz și roșu pufarin. Deși… vă puteți închipui un bujor albastru? Sau mov? Eu da, și arată superb în galeria imaginației mele înflorate. : )) Și-apoi… sosi-vor trandafirii. Da, portocaliul unora dintre ei… de culoarea apusului. Nici o altă floare nu mai zâmbește portocaliu spre frez în așa fel. Poate câte-o garoafă sau vreun crin, dar sclipirea aceea aproape transparentă a petalelor, doar trandafirii o pot radia.
Și câte alte splendori murmura eteric la tot pasul. Garofițe zburlite, panseluțe pleoștite de câte-o pală de vânt și ploaie urmate de raze bruște. Și undeva printre verde, așteaptă să ne coloreze vara…
…crinii regali, gladiolele spadasine… 😊

Cu siguranță luna de alabastru le dă tonul. În ape opaline. Ea le imprimă unduirea, iar razele le invită la vals in val de alb.

 

 

And in the meantime there are also the peonies, white, pink or red petal joy. Though… can you imagine a blue peony? Or violet? I think I can, and it looks lovely in the gallery of my flowery imagination. : )) And then soon… there will be the roses. Yes, and the orange in some of them… the color of the sunset. No other flower can smile so beautifully orange as a rose. Maybe a carnation or a lily sometimes, but that soft brilliance, almost transparent, can only be admired in orange rose petals.
And quite many other such splendors whispering ethereally at every step. Cute little ruffled carnations, pouty pansies touched by a sudden gust of wind and rain followed by abrupt shiny rays. And somewhere through the green, all the others, waiting, to bring color to our summer…
…the royal lilies, the gladiolus like faithful gladiators… 😊

 

Certainly the alabaster moon must have started it all. From its ivory shine. She sends them all petals out there waving, and the sun rays invite them to the white waving waltz.

 

Nic🌼le

 

 

 

Și amintindu-mi puțin, acum trei ani și trei zile a mai vălurit un mai alb aici. Doar imagini, deloc cuvinte atunci.

Dar acum… minunată ocazie să trimit în eter un mult și pufos… mersi! Pentru frumusețea cea albă.

🙂

And going down memory lane a bit, three years and three days ago, another white May was waving around here. Just images, no words then.

But now… a wonderful occasion to send a huge handsome… thanks! out there, in the beautiful big blue. For all the white beauty. 

 

 

Reclame

Chiar îmbrățișare…/ Cute bear hug

 

“Share, care, hug like a bear.”
― Amy Leigh Mercree

 

De te-mbrățișez
și-apoi te visez,
tu chiar să nu-mi spui
că nu prea mă crezi…

Din gânduri, cuvinte
și-aduceri aminte
tu chiar vii drăgălaș
și-mi semeni cuminte

Iar eu jucăuș
te prind chiar acuș
chiar de-ți mormăi blană
iar tu-mi murmuri pluș…

 

If I hug you so tight
and then dream all my night
I hope you will say
that it is all right

From thoughts, recollections
words and reflections,
I draw you so near
showing affection

And I’ll hold you so snug
and just give a short shrug
if it’s fur or it’s plush
in this cute bear hug…

 

 

 

Imagini deosebite pe Poteci de dor, cea cu pufoșii contemplativi mi s-a lipit de suflet, mulțumesc pentru joacă. 🙂

Cântecelul…  pare puțin trist, dar Winnie the Pooh chiar nu e, dimpotrivă, pufos ca întotdeauna.

Și, desigur, încă o imagine de primăvară… chiar în ton cu îmbrățișarea jucăușă, petale zburlite de parcă oarecum abia ieșite din hibernare.

 

😊😊

Special images on Poteci de dor, the one with the thoughtful hugging bear stayed with me (and if I may try a translation for the blog’s name, it could be „Along paths of longing,” which I hope does justice to the place itself there, funny moments, nostalgic too… any way it may be, always nice to read and see the Wednesday photos!). Thank you for the invitation to play. 

The little song… seems a bit sad, but Winnie the Pooh really isn’t, on the contrary, fluffy as ever.  🙂

And, surely, adding another lovely image here, in tune with the dreamy hug above, petals somehow  seeming to have barely left… hibernation days behind.

 

Nic💮le

 

Cute Quotograph… and sweet dear memories

 

 

Sclipiri purtate ușor
pe aripi de clipe și nor

plutire de val și de gânduri,

de pași amintire
și dor…

Tonuri de cald și culoare
purtate în suflet

comori,

plimbându-te liber pe-alei
de zile și inimă,

zbori

 

Shy shimmers carried afar
on wings of moments and cloud

afloat on a wave of blue thoughts,

on steps like reflections
aloud…

Tones of silk warmth and sweet color
carried inside

dear treasures,

while walking freely on alleys
of days and heart

beyond measure

 

 

Pentru o provocare specială săptămâna aceasta pe blogul Dutch goes the Photo! – Amintiri.

 

For a special challenge on Dutch goes the Photo! blog this week, Tuesday Photo Challenge, Week 102 – Memories.

 

Dragi amintiri, adânci fire de culoare înnodate, împletite strâns în fibre de suflet, de viață…

…mereu acolo, urzindu-ne trecerea cu dulce și ușor.

 

Dear recollections, strong threads colorfully interlaced, deeply wreathed into our soul, all through our life…

…always there to stay and weave into our path sweetness and light.

 

Și se întâmplă cumva ca aceasta să fie postarea cu numărul 500 pe doar nicole. De aceea, amintiri… amintiri, pentru cei dornici să răsfoiască puțin spre înapoi, pun aici cărare sinuoasă înspre trecut, început… Categoria pe nume Amintite. Postări… am revăzut câteva, interesantă senzație, de… eu redescoperindu-mi vocea. Uitasem oarecum unele rânduri, gânduri, căutări… plimbare ușor rătăcitoare pentru prima zi din lună, dar plină de petale și joc.

Vă doresc zile de aprilie… soare splendoare!

🙂

It so happens that this also is the 500th post on doar nicole. Yes, memories… memories, for those willing to browse a bit, I am adding here a winding path into the past, the beginnings… the Category called Remembered. Former posts… I reread a few, interesting feeling, me rediscovering… myself. I had somehow forgotten some lines, thoughts, wanderings… perhaps a slightly meandering stroll for the first day of the month, but quite full of petals and play.

Wishing you wonderful sunny April days!

 

 

Aer de Paris…/ A sense of Paris

 

 

Există locuri și locuri… tot așa cum există oameni și oameni. Și fiecare ființează în propriul fel.

De parcă fiecare scrie și rescrie o altă hartă a momentului. Altă și altă redimensionare a clipei.

Fiecare este o lume.

Un moment de frumos, de liniște sau de inspirație, o clipă de bucurie pură, un gest sau un surâs emanând bunătate… și orice nuanță de trăire, sunt un „aici și acum,” un loc, nu doar un simplu „ce” sau „ce fel de.” Iar clipa se simte ca o locație croită la intersecția trecerii prin timp cu spații anume destinate devenirii.

Clipele sunt locuri vii la fel de palpabile ca o floare sau un vis frumos. După ce le-ai inspirat parfumul și strălucirea, toate devin treptat parte din propria alcătuire.

 

There are places and places… as there are people and people. And there is a certain something about each and every one of them.

Each maps the moments in its own unique way. Another and yet another dimension taking birth.

Each is a world in itself.

A moment of beauty, of silence or inspiration, a minute of pure joy, a gesture or smile brimming with kindness… and any hue within life’s rich range of feelings, all are a „here and now,” a place, not just a simple shallow „what” or „what kind of.” And the moments feel as tailored in a certain fashion every time, from vivid intersections of the passing through time with stops and stations meant for becoming.

Each moment in its turn seems a flavorful location, as palpable as a flower or a lovely dream. After breathing in their perfume and shine, they all smoothly become part of  one’s own composition.

Paris, France.

Străzile, orele, pașii…  sentimente felurite alergând prin suflet și ciocnindu-se de gânduri și căutări catifelate. Felul cum bate lumina, cum anumite clădiri sau construcții se înalță minune, modul în care te poartă drumul de-a lungul bulevardelor, ținând și nu neapărat cont de hartă…

Diminețile, serile…  ca povestind neîncetat, parcă stârnind aduceri aminte vagi ușor răscolite. Senzații amestecate, ca un continuu deja vu îmbinat cu o nesfârșită premiere fois. Și veșnicul gând… uf, de-aș putea fi în mai mult locuri în același timp! Străduțe alei, trepte, turnuri… în soare de dup-amiază, apus, răsărit.

Căci lumina… o îmbrățișare colorată de raze împletite cu clipe evadate din timp și zâmbete regăsindu-se.

Dimensiunea spațială reconfigurează subtil curgerea temporală, o restructurează ca printr-o prismă dispersând paradoxal trecerea:  minutele curg ca secunde, iar zilele se simt… săptămâni.

Un repede-nainte valsând tainic cu un ritm-în-reluare senin.

Și ai inspirat… aer de Paris.

 

Paris, France.

The streets, the hours, the steps… fine feelings running around your mind and soul bumping into one another and into thoughts and searches. The way the light falls, the way some building and constructions rise uniquely, the way in which the roads and pavements take you along streets and avenues, in keeping with the map but not necessarily…

Mornings, evenings… like telling endless stories as if rummaging through vague recollections. Mixed sensations, like a continuous deja vu with an unending… premiere fois. Not to mention the always present thought of… well, if only I could be in more places at the same time! Narrow streets, stairs and steps, towers… in the  afternoon sun, at sunset, sunrise.

For the light… a colorful embrace of rays entwined with a sweet string of moments like having escaped time’s prison and smiles having found themselves.

The spatial dimension subtly and sweetly reconfigures the temporal flow, redesigning it… as if through a prism dispersing the continuum in a paradoxical manner: minutes running like seconds, and days felt… like weeks.

A fast-forward secretly waltzing with a slow-motion serene.

Time has yielded… a sense of Paris.

 

Pași de Paris pentru două provocări de săptămâna aceasta având ca temă Locul preferat.

 

Paris steps for two of this week’s challenges

Tuesday Photo Challenge, Week 101 – Place

WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Favorite Place

 

“London is a riddle. Paris is an explanation.”
G.K. Chesterton

 

Continuare de aici.

 

The first part of this post can be read here.

 

Nic❤le

 

 

Cute Quotograph… and wings

 

 

Aripi scăldate în lumină,

aripi minune care poartă departe
cu bătaie abruptă
îmbrățișând lacom ziua,
tandru, culorile ei
și pulsul…

Oare este măreție mai mare
decât cea a zborului magic
plin de viu și aprins
parfumând sufletul
ca salvia?

Ca o voce
coborâtă din timp,
amintindu-și de tine
și murmurând:

Ascultă cântecul
și povestea strălucirii
de pe cărări și aripi

cufundate în curajul iubirii!

 

Wings bathed in light,

those gorgeous wings taking you places,
their brisk flutter
eagerly hugging the day,
gently greeting its colors,
its pulse…

Is there a greater greatness
than that of the magical flight –
its glorious liveliness
soothing the soul
like salve?

Like a voice
from sweet time
remembering you
and whispering:

Listen to the song
and the story of brightness,
of alleys and wings

drenched in spellbinding lightness!

Winter Quotograph… and soothing silence

 

 

Liniște caldă între secunde,
stropii de timp
picurând
înserare…

în ochi pune
întrebare din soare,
iar în aer…

tăcerea răspunde

 

Soothing silence sipping from skies
drops of time
dripping
through dusk…

in my eyes 
soft questions they ask,
in the air…

low quiet replies

 

Pentru provocarea de săptămâna aceasta de pe WordPress Daily Post – Silence

 

For The WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Silence.

 

 

Nic⛅le

 

 

 

 

Winter Quotograph… and weathered green

 

 

Ușa verde… împodobită în vreme.

Mi-a atras atenția brusc. Ca dintr-un episod de basm rătăcit în calea mea. Și-am fotografiat-o repede cu telefonul. Acum mă bucur mult c-am facut-o.

„Verde, verde, dar… ce nuanță?” mă întrebam. Și… încă mă-ntreb?! Atât de atinsă de dâre de timp!

Fiecare centimentru pătrat… parcă îmbrăcat în soare aprig, vânt șfichiuitor, ger, caniculă… succedându-se acum ca un film pe repede înapoi în ochii minții mele îmbătate de aspectul ei vintage și… drăgălaș? Gânduri și imagini de câteva fracțiuni de secundă, despre cum elementele i-au mărunțit și scotocit orele, zilele… Și iat-o, mijloc de decembrie rătăcit, parcă surâzând, în toată feeria fostului ei… verde?
Ei, și aici e acum! Nuanțe și tonuri. Și tente. Că deh… verdele nu vine pur și singur în întâmpinare. El poate fi și turcoaz, de exemplu, fel de fel de mix-uri albastru verzui, unul chiar supranumit „teal” în engleză. Cumva cred că îl vedem toți în Dashboard-ul de zi cu zi. E acolo în pătrățelul lui, la cutiuța de Text color din panoul minune. Iar eu am încercat să compar, ducând fotografia mea în nuanță de verde buclucaș sus sus și deschizând acea paleta de culori în stânga imaginii, dar deh… cam mic pătrățelul vinovat.

Deci, așa, acel verde… nu chiar verde. Puțin mai spre aqua, sau spre acvamarin? Acel teal? Mentă?

 

🤔🤔

The green door… clad in time.

It drew my attention suddenly. Like from a fairy tale scene. And I took photos of it, with my phone. Now quite happy I did.

„Ok, ok… green, but what hue?” I was wondering. And… I still am?! So timeworn, but so… elegant!

Each square inch… like dressed in bright sun rays, coarse wind, coldness and heat… coming and going now, like in a film being rewound in fast forward in my mind’s eye, under the influence of its vintage air and cute feel? Thoughts and images in fractions of a second, about how the elements lashed or beat against its fine wooden texture, for days, hours… And here it is, a bit lost, a bit smiling, in all its discreet magnificence almost, and its former wondrous… green?
Well, and there I was! Hues and tones. And tints, shades… Hm… the green does not seem to come pure and… single. It can definitely bring around its turquoise self, for instance, or other such nice mix, blue green, one even called „teal” which I like. Somehow I think we all see it in our day-to-day visits in our Dashboard. It’s up there in its own little square, in the Text color menu. And I even tried to compare and contrast, taking my door photo after uploading up there, next to the color palette, though… uf, quite small that colorful place.

So, yes, that green… not so green. A little aqua, too? That teal? Mint? 

 

 

Și-uite așa… mă rătăcesc eu printre nuanțe. Tonuri și tente, spuneam, pentru că de-obicei încerc să nu mă las „păcălită” de orice diagramă sau grafic care pare să spună… asta e. Că nu e! Cumva și-altcumva… uf, sunt variante. Și iar nu mă las. Îmi zic, trebuie să existe un numitor comun peste care eu nu prea dau. Că-mi plac toate. Și le mai și suprapun dacă le văd separat. Dar mai puțin contează numele, nu?… îmi tot șoptește pofta de culoare.

Totuși, totuși… revine gândul, dar stai, cum ai să-i spun eu nuanței împricinate prin articol, când mai povestesc prin postare, numele pozelor… comentarii? Deci cum?
Și-uite așaaa, „tot așaaa…”  : )) că tot mi-am amintit și-am privit ieri din nou „Calcule după petrecere,” marca Horațiu Mălăele, super comic în acea ipostază bahică!!! (cu mulțumiri către Poteci de dor, desigur) … și-ajung și eu la calculele…le mele cromatice super încâlcite. Și-amintindu-mi acum și de-o expresie dinspre limba matematică pe care am auzit-o prima dată folosită înspre alte domenii aici, pe WordPress,  deci vin și adaug… „Dublu uf, chiar că-mi dă cu virgulă nuanța și culoarea asta minunată. De tot!” : )

Și-mi zic… da’ stai, de ce nu-mi pun eu la punct teoria, mai mult decât teoretică, a culorilor!!

Minunate, splendide, superbe… culorile, știm că au o ștință numai a lor. O minune să le privești, filmulețe, tutoriale, explicații… perfect de clare. Chiar dacă de-nțeles și pus în practică… mai puțin. Sau… nu chiar imediat? Ei, cândva, cumva…

Dar de privit, da! Pun și aici. Un preferat.

 

🙂

And there’s how I lose my way among hues. Tones, tints, I was saying, though usually I try not to let myself tricked into believing any hue chart that I see and that seems to say… that’s it!  It sometimes turns out it’s not. Somehow, some way… there are variants. And I go on looking for clues. I tell myself, there must be some common denominator for all these, that I can’t seem to find. And I like them all, take them as they are. They overlap too, if I don’t see them next to each other. But, anyway, that matters less, their names or slight differences, right?!… my color thirst seems to murmur.

But then again, the thought comes… wait, how am I going to refer to this or that in a post, a title, or a caption, a comment… hm. 
And so on, so forth… it does not seem to add up easily, this cute funny colorful equation. Doesn’t at all! : )) Like when people mean to refer to the one and the same thing, same reality, but they somehow use different words, although still words trying to mean the same but putting it slightly differently, and even in different languages too sometimes, though that reality is mostly one and the same all the time, phew… (if I reread this now, it may or may not make much sensem so I won’t, I’m sure you all know what I mean). : )

So I tell myself eventually… why don’t I try to watch some professionals, expose myself to some theory. More than just theoretical, it seems. Of colors!!

The wonderful, splendid, fabulous… colors, they do have their very own science, field to prance on, freely but meaningfully too. A pleasure to watch those, tutorials, short videos, explanations… perfect, crystal clear. Although really understanding it and then putting into practice, well, maybe less. Maybe not right away? Maybe some time, somehow. For the time being, intuition takes the wheel, as usual.

But watching, well… fun cozy time! I’m sharing one here. A favorite!

 

 

Nu vă uitați că ar fi 8 minute, hm… cumva fac cât două? Iar că e în limba lui Shakespeare… chiar nu prea contează atunci când grafica și explicațiile sunt ca din… desene animate!? Scheme, variante… mai verde-n ochi nu se poate (deși nu mă-ntrebați dac-am „trecut” testul de la final, uf). Doar spune clar titlul, vă rog, Color Theory for Noobs. Exact. Perfect și la.. tentă. : )) Vine de la newbies, eu îl înrudesc și cu dummies, cum am găsit undeva, „very beginner.”   Da, foarte… verde.

Deci e clar, m-am blocat. Foială în cerc. Cromatic. Foșnește a tente și tonuri. Iar eu le iubesc pe toate, combinații și seturi, probabil minunat să le poți folosi în practică natural, în design, grafică, artă… le găsesc fascinante. Ferice de cei care le pot memora, recunoaște…  ști, învârti la finețe, superb!

Și mi-am mai amintit și de „O poezie de verde” cu ocazia asta. Am scris-o… da, înaintea erei noastre, cu siguranță. Deși… poate unii dintre voi și-o vor aminti recitind-o.

 

😊😊

Never mind that it is an 8-minute video, it feels like… a 2-minute one somehow? And the graphs, the explanations… like cartoons, playful, easy to grasp really, as a general idea. Grids, variants… more than clearly illustrated (though I can’t say I could „pass” the final little test there, uf). Well, it does say it, the title,  … for Noobs. Exactly. I must say that is quite true as far as theory and rules… and me are concerned.  And I found this phrase somewhere, „very beginner.” Yes, very… green.

So, quite clear to me, I’m going in colorful circles a bit. Chromatic. Rustling with nice shades, tones… and I love them all, combinations, sets, it must be wonderful to be able to put all those into practice somehow naturally, second nature, in design, graphics, arts… fascinating field. And so happy must be those who can memorize and recognize them easily, using and spinning them at their finest, splendid, really!

And I even remember now, something playful that I wrote once, also wearing green, a couple of years ago, it was, though it feels much more now. I hope you enjoy it, I hope to translate it soon.   : )

 

***

O mică mare zăpăceală de postare, ce mai, dar…

…ca să retușez tabloul amețit, vă arăt ușa cea verde în altă haină. Hm… m-am cam jucat.

 

 

A little… big mess of a post now, what can I say, but…

… to bring it to a focus, here’s the green door wearing another piece of clothing a bit. Playful version.  

 

Oricum, lipsa mea de experiență în ale… coordonării profesioniste de culori chiar este în ton cu verdele din titlul postării, joaca mea cu magia coborâtă din curcubeu fiind pur intuitivă.

Al meu „weathered green” de azi este deci, oarecum paradoxal. Și este pentru provocarea cu atingeri de vreme și elementele naturii de pe WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Weathered. A cam ieșit un mozaic din verde pe-aici, culoare, cuvânt.

Și-apoi, am mărunțit puțin și magnifica ușă. Dincolo de timp, de vreme… și de culoarea ei misterioasă.

…în puzderie de cristale, smaralde, sclipiri.

 

Anyway, my lack of experience, so to say, with professional color coordination seems to „match the green” in the title of this post, my dance with the rainbow magic on earth being purely intuitive.

So my „weathered green” today is for the Daily Post, Weekly Photo Challenge – Weathered, and it really feels a bit paradoxical. And… a bit of a mosaic in green here, color and word.

Well, seems I also deconstructed the delightful door. Beyond time, weather… and its mysterious color…

…into myriad crystals, emeralds, tiny sparkles.

 

Nic🍃le