Arhive

Winter Quotograph… and soothing silence

 

 

Liniște caldă între secunde,
stropii de timp
picurând
înserare…

în ochi pune
întrebare din soare,
iar în aer…

tăcerea răspunde

 

Soothing silence sipping from skies
drops of time
dripping
through dusk…

in my eyes 
soft questions they ask,
in the air…

low quiet replies

 

Pentru provocarea de săptămâna aceasta de pe WordPress Daily Post – Silence

 

For The WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Silence.

 

 

Nic⛅le

 

 

 

 

Anunțuri

Winter Quotograph… and weathered green

 

 

Ușa verde… împodobită în vreme.

Mi-a atras atenția brusc. Ca dintr-un episod de basm rătăcit în calea mea. Și-am fotografiat-o repede cu telefonul. Acum mă bucur mult c-am facut-o.

„Verde, verde, dar… ce nuanță?” mă întrebam. Și… încă mă-ntreb?! Atât de atinsă de dâre de timp!

Fiecare centimentru pătrat… parcă îmbrăcat în soare aprig, vânt șfichiuitor, ger, caniculă… succedându-se acum ca un film pe repede înapoi în ochii minții mele îmbătate de aspectul ei vintage și… drăgălaș? Gânduri și imagini de câteva fracțiuni de secundă, despre cum elementele i-au mărunțit și scotocit orele, zilele… Și iat-o, mijloc de decembrie rătăcit, parcă surâzând, în toată feeria fostului ei… verde?
Ei, și aici e acum! Nuanțe și tonuri. Și tente. Că deh… verdele nu vine pur și singur în întâmpinare. El poate fi și turcoaz, de exemplu, fel de fel de mix-uri albastru verzui, unul chiar supranumit „teal” în engleză. Cumva cred că îl vedem toți în Dashboard-ul de zi cu zi. E acolo în pătrățelul lui, la cutiuța de Text color din panoul minune. Iar eu am încercat să compar, ducând fotografia mea în nuanță de verde buclucaș sus sus și deschizând acea paleta de culori în stânga imaginii, dar deh… cam mic pătrățelul vinovat.

Deci, așa, acel verde… nu chiar verde. Puțin mai spre aqua, sau spre acvamarin? Acel teal? Mentă?

 

🤔🤔

The green door… clad in time.

It drew my attention suddenly. Like from a fairy tale scene. And I took photos of it, with my phone. Now quite happy I did.

„Ok, ok… green, but what hue?” I was wondering. And… I still am?! So timeworn, but so… elegant!

Each square inch… like dressed in bright sun rays, coarse wind, coldness and heat… coming and going now, like in a film being rewound in fast forward in my mind’s eye, under the influence of its vintage air and cute feel? Thoughts and images in fractions of a second, about how the elements lashed or beat against its fine wooden texture, for days, hours… And here it is, a bit lost, a bit smiling, in all its discreet magnificence almost, and its former wondrous… green?
Well, and there I was! Hues and tones. And tints, shades… Hm… the green does not seem to come pure and… single. It can definitely bring around its turquoise self, for instance, or other such nice mix, blue green, one even called „teal” which I like. Somehow I think we all see it in our day-to-day visits in our Dashboard. It’s up there in its own little square, in the Text color menu. And I even tried to compare and contrast, taking my door photo after uploading up there, next to the color palette, though… uf, quite small that colorful place.

So, yes, that green… not so green. A little aqua, too? That teal? Mint? 

 

 

Și-uite așa… mă rătăcesc eu printre nuanțe. Tonuri și tente, spuneam, pentru că de-obicei încerc să nu mă las „păcălită” de orice diagramă sau grafic care pare să spună… asta e. Că nu e! Cumva și-altcumva… uf, sunt variante. Și iar nu mă las. Îmi zic, trebuie să existe un numitor comun peste care eu nu prea dau. Că-mi plac toate. Și le mai și suprapun dacă le văd separat. Dar mai puțin contează numele, nu?… îmi tot șoptește pofta de culoare.

Totuși, totuși… revine gândul, dar stai, cum ai să-i spun eu nuanței împricinate prin articol, când mai povestesc prin postare, numele pozelor… comentarii? Deci cum?
Și-uite așaaa, „tot așaaa…”  : )) că tot mi-am amintit și-am privit ieri din nou „Calcule după petrecere,” marca Horațiu Mălăele, super comic în acea ipostază bahică!!! (cu mulțumiri către Poteci de dor, desigur) … și-ajung și eu la calculele…le mele cromatice super încâlcite. Și-amintindu-mi acum și de-o expresie dinspre limba matematică pe care am auzit-o prima dată folosită înspre alte domenii aici, pe WordPress,  deci vin și adaug… „Dublu uf, chiar că-mi dă cu virgulă nuanța și culoarea asta minunată. De tot!” : )

Și-mi zic… da’ stai, de ce nu-mi pun eu la punct teoria, mai mult decât teoretică, a culorilor!!

Minunate, splendide, superbe… culorile, știm că au o ștință numai a lor. O minune să le privești, filmulețe, tutoriale, explicații… perfect de clare. Chiar dacă de-nțeles și pus în practică… mai puțin. Sau… nu chiar imediat? Ei, cândva, cumva…

Dar de privit, da! Pun și aici. Un preferat.

 

🙂

And there’s how I lose my way among hues. Tones, tints, I was saying, though usually I try not to let myself tricked into believing any hue chart that I see and that seems to say… that’s it!  It sometimes turns out it’s not. Somehow, some way… there are variants. And I go on looking for clues. I tell myself, there must be some common denominator for all these, that I can’t seem to find. And I like them all, take them as they are. They overlap too, if I don’t see them next to each other. But, anyway, that matters less, their names or slight differences, right?!… my color thirst seems to murmur.

But then again, the thought comes… wait, how am I going to refer to this or that in a post, a title, or a caption, a comment… hm. 
And so on, so forth… it does not seem to add up easily, this cute funny colorful equation. Doesn’t at all! : )) Like when people mean to refer to the one and the same thing, same reality, but they somehow use different words, although still words trying to mean the same but putting it slightly differently, and even in different languages too sometimes, though that reality is mostly one and the same all the time, phew… (if I reread this now, it may or may not make much sensem so I won’t, I’m sure you all know what I mean). : )

So I tell myself eventually… why don’t I try to watch some professionals, expose myself to some theory. More than just theoretical, it seems. Of colors!!

The wonderful, splendid, fabulous… colors, they do have their very own science, field to prance on, freely but meaningfully too. A pleasure to watch those, tutorials, short videos, explanations… perfect, crystal clear. Although really understanding it and then putting into practice, well, maybe less. Maybe not right away? Maybe some time, somehow. For the time being, intuition takes the wheel, as usual.

But watching, well… fun cozy time! I’m sharing one here. A favorite!

 

 

Nu vă uitați că ar fi 8 minute, hm… cumva fac cât două? Iar că e în limba lui Shakespeare… chiar nu prea contează atunci când grafica și explicațiile sunt ca din… desene animate!? Scheme, variante… mai verde-n ochi nu se poate (deși nu mă-ntrebați dac-am „trecut” testul de la final, uf). Doar spune clar titlul, vă rog, Color Theory for Noobs. Exact. Perfect și la.. tentă. : )) Vine de la newbies, eu îl înrudesc și cu dummies, cum am găsit undeva, „very beginner.”   Da, foarte… verde.

Deci e clar, m-am blocat. Foială în cerc. Cromatic. Foșnește a tente și tonuri. Iar eu le iubesc pe toate, combinații și seturi, probabil minunat să le poți folosi în practică natural, în design, grafică, artă… le găsesc fascinante. Ferice de cei care le pot memora, recunoaște…  ști, învârti la finețe, superb!

Și mi-am mai amintit și de „O poezie de verde” cu ocazia asta. Am scris-o… da, înaintea erei noastre, cu siguranță. Deși… poate unii dintre voi și-o vor aminti recitind-o.

 

😊😊

Never mind that it is an 8-minute video, it feels like… a 2-minute one somehow? And the graphs, the explanations… like cartoons, playful, easy to grasp really, as a general idea. Grids, variants… more than clearly illustrated (though I can’t say I could „pass” the final little test there, uf). Well, it does say it, the title,  … for Noobs. Exactly. I must say that is quite true as far as theory and rules… and me are concerned.  And I found this phrase somewhere, „very beginner.” Yes, very… green.

So, quite clear to me, I’m going in colorful circles a bit. Chromatic. Rustling with nice shades, tones… and I love them all, combinations, sets, it must be wonderful to be able to put all those into practice somehow naturally, second nature, in design, graphics, arts… fascinating field. And so happy must be those who can memorize and recognize them easily, using and spinning them at their finest, splendid, really!

And I even remember now, something playful that I wrote once, also wearing green, a couple of years ago, it was, though it feels much more now. I hope you enjoy it, I hope to translate it soon.   : )

 

***

O mică mare zăpăceală de postare, ce mai, dar…

…ca să retușez tabloul amețit, vă arăt ușa cea verde în altă haină. Hm… m-am cam jucat.

 

 

A little… big mess of a post now, what can I say, but…

… to bring it to a focus, here’s the green door wearing another piece of clothing a bit. Playful version.  

 

Oricum, lipsa mea de experiență în ale… coordonării profesioniste de culori chiar este în ton cu verdele din titlul postării, joaca mea cu magia coborâtă din curcubeu fiind pur intuitivă.

Al meu „weathered green” de azi este deci, oarecum paradoxal. Și este pentru provocarea cu atingeri de vreme și elementele naturii de pe WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Weathered. A cam ieșit un mozaic din verde pe-aici, culoare, cuvânt.

Și-apoi, am mărunțit puțin și magnifica ușă. Dincolo de timp, de vreme… și de culoarea ei misterioasă.

…în puzderie de cristale, smaralde, sclipiri.

 

Anyway, my lack of experience, so to say, with professional color coordination seems to „match the green” in the title of this post, my dance with the rainbow magic on earth being purely intuitive.

So my „weathered green” today is for the Daily Post, Weekly Photo Challenge – Weathered, and it really feels a bit paradoxical. And… a bit of a mosaic in green here, color and word.

Well, seems I also deconstructed the delightful door. Beyond time, weather… and its mysterious color…

…into myriad crystals, emeralds, tiny sparkles.

 

Nic🍃le

 

Tentative tiptil…/ Tiptoe attempts

 

“Everything was sacred
when nothing was taken for granted,
she thinks ruefully.”
― Rene Denfeld, The Enchanted

 

Eu, de obicei, când evadez în natură… mă plimb. Mult. Mă plimb și tot plimb, mă preumblu… singură sau cu cine se întâmplă să aibă chef pe moment. Și chiar nu sunt cea mai bună companie.

Plimbările mele sunt niște umblări. Sacadate sau în zig zag, serpentine printre cărări, cărărui, pași, tot scormonind după telefon, aparat… cu sa fără mănuși… să surprind tot ce mișcă și ce nu.

De la fire de iarbă cu sclipici rătăcit printre verde…

 

When I escape in nature, I usually take walks. And long. I walk and walk, I wander… alone or with whoever happens to be in the mood for walking at that moment. And I really am not the best company.

My walks are like quests. Winding or in a zig zag, paths and alleys that I discover as I go along, in a continuous switch and swap, phone, camera… with or without my gloves… to catch anything that might move or rustle around, or not.

From gleeful glitter in the grass…

 

…până la fiecare două minute de pe parcursul unui apus,

 

…up to each and every other minute along the trip of the setting sun across cotton clouds,

 

…cu sau fără copăcei parcă murmurându-și una alta, privindu-se rătăciți într-un ochi de oglindă, plină și ea de apus…

 

...with or without the trees seeming to be twittering sweetly about this or that, their lost air reflected in a patch of a mirror full of sunset as well…

 

…pas cu pas, cu motan și fără motan, pufosul Portocală… oarecum plictisit să tot aștepte în drum spre în larg, cumva neînțelegând… „Oare merge? Oare stă?”

 

...step by step, with the tomcat, then losing the tomcat, fluffy Orange… somehow bored to keep waiting for me on our way into the open, not  quite understanding… „Is she coming? Is she going?”

kittenish purr or mrrr… cat with an attitude, in its specially warm attire so easily spotted against the green and grey of the pathway, totally cute. =^^=

 

Și tot așa…

…pași fără pași, într-un ritm aritmat, plimbare cam prea…umblare. Iar rima, pur interioară.

Doar eu și Nikon-ul ce mai înțelegem ceva, și uneori nici atât. Una văd eu, alta arată afișajul. Setările nu înțeleg ritmurile naturii, ale înserării, ale brizei, eu… nu prea înțeleg ritmurile opțiunilor?! Uf, sunt câteva, o minune!

Și vreau și aproapele (de-ar stă firul, petala și nuanța să nu-mi danseze prea mult în vânt la cadrele atât de macro de nici nu pot să respir în timp ce), dar vreau și departele (cât mai tele, mai wide…) deh, toane și tipicuri. Sau doar taine atent decupate direct din orizontul aprins…

…printre siluete de stuf împodobind înserarea în trepte.

 

And so on, so forth…

…steps without steps, in a rhythm with no rhythm, a walk like a labyrinth. And its rhyme, simply blank.

Just me and the Nikon can get in tune a bit, and sometimes not even that. I see one thing, the display shows another. The options do not seem to get nature’s rhythms, or the evening’s, the wind’s, and I… do not seem to get the Nikon’s settings and menus?! Well, there are quite a few, pure bliss!

And I seem to aim both for the closeness (given the stems, the petals, the hues sit still in that breeze for the macro shots during which I even forget to breathe) and for the farness (tele and wide…) uf, whims and impulses. Or just treasures cut right from the horizon afire… 

…among the reeds, their silhouettes’ flutter adorning a stairway ablaze.

 

Așa. Iar odată ajunsă acasă, țopăind cu de-abia așteptare de studiat pozele, ei bine… grapefruit, bifat, portocală, bifat, mandarină… nu, că… nici nu știu de ce, iar lămâie dublu bifat,  picurate dulce acrișor, resetare, înviorare (și mod de prevenire răceală, ce pot să spun).

 

😊

And once back home, well… bitter sweet harmony of colors and flavors, a pretty treat after such a walk, a refreshing glass of juice… the loveliest moment (and way of preventing a cold, what can I say).

 

Paletă de citrice în ton și cu rândurile poemului ce-mi fusese scris mai devreme de apusul orbitor.

 

Bitter sweet hues in tune with the palette of tones mixed in the horizon’s poem… dazzling lines.

 

Și luminând din nou, istețul de Portocală… privind și el soarele drept în ochi.

 

And again all aglow, dear witty Orange looking the sun straight in the eye. 

 

Ei bine, poveste de plimbare în pași tiptil pentru provocarea cu litera T, cu tentativele mele de a surprinde taine și comori de printre trucuri și tipicuri de fotograf amator, ce pot zice.

 

Well… tricky post, it seems, part of the Friday Blue, for

Cee’s Fun Foto Challenge – Letter T  (Needs to have two T’s anywhere in the word)  on Cee’s Photography

I didn’t think of or find words with two t’s in them but I thought of double t… I hope it is ok. 🙂 

 

Nic🐾le

 

Winter Quotograph… and season’s happy shapes

 

 

Pentru zile frumoase, luminoase și… extrem de gustoase!

Cu mult zâmbet și drag!

 

😊😊

For happy, shiny days and so… very tasty!

With smiles and loveliness!

 

O provocare perfect potrivită săptămâna asta, cu și despre formă. Iar eu printre verde…

…forme și culori!

 

Perfect challenge this week, has been, on Debbie’s Travel with Intent, One Word Sunday – Shape. And me, much green…

…forms and colors!

Hoping that Debbie will excuse my being late a bit, a week late in fact, or at least a day, but still… I am linking to her nice post last Sunday.

Thank you very much, and fine happy holidays! 🙂

 

Brăduțul roz de hârtie din bradul meu vă urează și el… mult verde cald, stele blânde și pași jucăuși!

 

🙂

The pink paper tree in my firtree wishes you too… much warm green, mild stars and sweet playful steps!

 

Nic💖le

 

(Re)vedere toamnă-iarnă…/ Random review of autumn-winter serene

 

“Isn’t everyone a part of everyone else?”
― Budd Schulberg

 

Provocare cu litera R pe blogul Cee’s Photography săptămâna aceasta, iar eu… printre petale, repede repede recapitulând toamna-iarna 2017, hm…

Picături din ninsoarea de început de decembrie, crizanteme, boboci de trandafir sau mușcate și chiar măr roșu aprins de septembrie,  (iar hm… în engleză toate încep cu „r”  😊) și chiar Rusty căzut în reverie și el. Ei bine… mai jos, rătăcind pe limba lui Shakespeare…

…revelație radioasă, cu ocazia provocării acesteia, de-a dreptul regală, rafinându-mi eu căutările înspre a reuși să redau ritmul, rima, razele din culori, nuanțe, petale, zile și luni… Poate puțin repetitiv, recunosc, deși… rar se întâmplă să existe… ramificații redundante, zic eu. În și prin… repetitivitatea mea repezită, uf. o_O

Ceea ce-mi amintește, total din senin (și din azuriu, că doar e vineri) de Rămășițele zilei, de Kazuo Ishiguro, cartea, filmul… dacă sună familiar. Minunat scris, superb ecranizat și… da, reamintindu-ne zilele, reamintindu-ne pașii… cu privirile și cu zâmbetele, cu apăsările și alegerile…
Anotimpuri și ani.

 

🙂

A letter R challenge, on Cee’s Photography this week, CFFC – Letter R, and I… still among petals, rushing and racing myself, random autumn-winter revision, hm…

…..and here the above text in Romanian tried to describe the below list in English for this generous photo challenge, me saying that… well, maybe my slightly repetitive results in this search for „r” words and photos, rhythm and rhyme going hand in hand with the days and months as they flowed, though repetitious, yes, but still without redundant ramifications somehow. So hopefully you will bear with my list. 

And which also brought to mind (totally out of the blue, and the Friday azure) The Remains of the Day, by Kazuo Ishiguro, the book, the movie… if it rings a bell. Wonderfully written, splendidly put on screen and… yes, remembering days, remembering steps… with their looks, the smiles, htefrowns, with their choices…
The seasons, the years…

 

***

So I’ll  begin with the… quite recently captured.

Raindrops or, as I felt it, a November, December macro chrysanthemum revelation?!

 

Even white puffy recollections. December 1st snow, the rustling snowflakes, cotton blanket over the day.

 

And now, rewinding a little, and remembering radiant September.

Restless rosiness… like murmuring a riddle. Or a fabulous refrain?

 

Then rosebud royalty… its ravishing ramifications, adorable embrace.

 

A September apple, looking quite regal itself. Resplendent!

 

And even Rusty (Cee, if you will excuse the five-letter word here 😊) and his midday reverie.

 

Then morning revealing reflections… in somewhat ethereal geranium redness?

 

Ce pot să spun, potpuriu de pași rătăcitori, amețitori… mai mult sau mai puțin ca într-un vis. O realitate dincolo de realitate, conturându-se din liber și viu, un refren decupat ca din mers…

Și… ei bine, răsare printre r-uri și  un fel de repetiție generală strecurată roșu verde luminos,

…ren puțin cam zburlit, dar destul de pregătit, prezent și gata de drum pentru zilele de vesel care bat la geam. Ornamente, globuri, beteală…

 

🙂

What can I say, a potpourri of steps roaming, rambling… more or less like in a dream.A reality of realities. A realm of freedom and colorful joy, like a reason for going on and on…

Well, adding here too a cute sneak preview,

reindeer looking a bit ruffled and rumpled, I just bought it today, but quite ready, hm… readier than ever, preparing the way for the days to come. Bright ornaments, tinsel, good cheer…

 

Și… mai suntem și cu un pas deja în anotimpul următor, astronomic vorbind, solstițiul de decembrie ne-a surâs deja. Zile de iarnă pentru unii, nord de ecuator, de vară pentru cei din emisfera sudică, deși,

…sunt ai noștrii toți pașii, pe pământul rotind tăcut și albastru, jucărie imensă azvârlită în eter și încă plutindu-ne liniștit, tivit cu puf alb, mantie albastră și aurore străpungând magic perdeaua de cer.

Sper să vă placă filmulețul, ne putem face semn cu mâna peste orizont.

 

🙂 🙂

And… we have stepped, slowly but surely, into the next season already, astronomically speaking, a little reminder that it’s just been the December solstice for all. First day of winter for those north of the Equator, or summer in the Southern hemisphere, but still,

…they are ours, the steps, us all on this cutely rotating Earth, amazing in its… white and blue roundness, immensely hurled into space and floating silently, with a trim of white fluff, blue haze and green or purple auroras piercing magically the curtain of sky.

Here it is, and we can wave at one another over the horizons.

 

 

Nic🌏le

 

Cu urări pentru un sfârșit de săptămână cât mai… reușit!

🎄🎄

Warm wishes to you all, for a fine… glittering weekend!

 

Cute Quotograph… and bright airy ascent

 

 

Cădere în sus, avântare, uitare…

Parisul e o ghicitoare
cu răspunsuri vii luminând la tot pasul

E un gând și un zâmbet,
poezie,

destin?

Și
e treaptă
în cer

ce scrie
pe aer
design mirific

desen minunat

 

****

Falling upwards, ascending, forgetting…

Paris is a fine riddle 
with answers stirring at every bright step

It is a thought and a smile,
a poem,

a destiny?

And
it is steps
in the sky

writing
on air
marvelous drawing

mirific design

 

“He who contemplates the depths of Paris is seized with vertigo.
Nothing is more fantastic. Nothing is more tragic.
Nothing is more sublime.”
― Victor Hugo

 

“To breathe the air of Paris preserves the soul.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

Plimbare – zbor luminos, cu Turnul Eiffel coborând din vara 2015 să deseneze prin aer de iarnă 2017, pentru provocarea cu aripi și avânt de pe WordPress Daily Post de săptămâna aceasta.

 

Bright flight today, with the Eiffel Tower photos descending gently from summer 2015 to draw magic and shine through winter 2017 air, for the nice theme on the WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Ascend.

 

Va urma…

 

🙂

To be continued…

 

Vulpea și… viața/ The fox and… the friendship

 

 

Vulpițe prinse în poză, poveste, filmuleț… toate puse laolaltă pentru două provocări de săptămâna care tocmai se încheie.

 

Little foxes… in my photos, a story, an animated short movie… all put together for two challenges this past week,

Tuesday Photo Challenge – Build on Dutch goes the Photo!

CFFC –  Letter O on Cee’s Photography

 

***

Ce pot să spun decât… sper să vă placă. Și vouă!

Filmulețul? L-am găsit din întâmplare la început de toamnă, căutând de fapt altceva. Privindu-l atunci, mi-am amintit imediat de o poveste minunată citită astă vară la recomandarea unui prieten drag.

Povestea? Se numește Fox 8: A Story, de George Saunders, iar eu m-am bucurat de ea în format Kindle. Câteva fragmente găsiți mai jos.

Iar prietenia? Grijă și cald, umple sufletul. Recele iernii e doar rece, nu frig. Frica se topește în peisaj, iar ziua… e cât un an prins în globul unui minut. De etern.

Cât despre „a construi”? A înălța, a consolida sau a hrăni? A clădi un acasă, un împreună, o viață…
Timpul construiește. Fortifică.

Anotimpurile, inima… pulsează și pun la un loc. Mecanism rotind continuu, transformând circular, adunând, amestecând. În mojarul momentelor. Căci noi… noi uităm, apoi ne amintim, apoi uităm din nou, zăbovim, ne răzgândim. Suprapunem cărămizile trecerii, le zidim din noi înșine, cu pași sinuoși, le ridicăm ca o catedrală. Un sanctuar. La temelie… propria noastră ființă.
E cursă contra cronometru,  dar se simte în reluare pe tot parcursul. Rostogolim secundele… ca pe bulgării de zăpadă. Hohotim, în râs sau în plâns. Ne grăbim sau savurăm… clipe la întâmplare. Fărâme de zi. Felii de suflet. Bucăți de viață. Și nu ne putem oprim. Fără să ne dăm bine seama, devenim. Redevenim. Tot mai noi înșine.

 

Și apoi… modul în care este scrisă! Povestea vulpiței cu numărul opt. Este scrisă într-un stil tare dulce, unic, cu părți nostime și părți triste.  Citeam… țopăind cu vulpița cumva îngândurată, nedumerită, căutând și iar căutând.

…și aici mă opresc. Poate o veți citi și voi la un moment dat. 🙂

 

What can I say, I hope you will like this too.

The little video? I came across it by accident, while looking for something else this autumn. Watching it then reminded me of a lovely story that I read in summer, which was a nice gift from a dear friend.

The story? It is called „Fox 8: A story” by George Saunders, and I read it in Kindle version. Beneath you can find a few excerpts.

And the friendship? Care and warmth, it fills the heart. The winter’s cold no longer feels cold. Fear melts, and the day… is like a year that can fit in the bead of a minute. Feeling eternal.

As for building? Raising, consolidating, nurturing? Shaping a home, a togetherness, a life…
Time builds. It reinforces?

The seasons, the heart… they beat and they blend. A mechanism that throbs continuously, transforms everything going in wide circles. It mixes. In the moments’ oven. For we… we forget, then we remember, then we forget again, we linger, we change our mind. We lay brick over brick in our path, we assemble them like building blocks from within our very selves, the meandering steps. We put them up like into a cathedral. A sanctuary. On the foundation of our own essence.
A race against time, though feeling in slow motion all along. We spin seconds… like rolling snowballs. Things gather, are built up. And we burst into laughter, into crying, we rush or we savor, randomly sometimes. Crumbs of days. Slices of soul. Portions of life. We subtly become.  And become again. Even more ourselves.

 

And then… there is the style! The story of fox number eight is written in a very sweet style, funny parts,  sad parts too. I was reading… as if travelling with the little creature, continuously contemplating things.

… and I’m going to stop here. Maybe you are going to read it too some day.

 

😊😊

„Deer Reeder:
First may I say, sorry for any werds I spel rong. Because I am a fox! So don’t rite or spel perfect. But here is how I lerned to rite and spel as gud as I do.

One day, walking neer one of your Yuman houses, smelling all the interest with snout, I herd, from inisde, the most amazing sound, Turns out, what that sound is, was: the Yuman voice, making werds. they sounded grate! They sounded like prety music! I listened to those music werds until the sun went down, when all of the suden I woslike: Fox 8, crazy nut, whne sun goes down, werld goes dark, skedaddle home, or else there can be danjer!

So came back nite upon nite, seeted upon that window, trying to lern. And in time, so many words came threw my brane, that, if I thought upon them, cud understand yuman pretty gud, if I heer it!
What that lady in that house was saying, was Storys, to her pups, with „luv.” When donne, she wud dowse the lite, causing dark. Then, due to feeling „luv,” wud bend down, putting snout and lips to the heds of her pups, which was called „gudnite kiss.” Which I got a kik out of that! Because that is also how we show luv for our pups, as Foxes! It made me feel gud, like Yumans cud feel luv and show luv. In other words, hope full for the future of Earth!

But one nite I herd something that made me think twise about Yumans.
And I still am.
………….”

„………….
For a long time, no one but me knew I knew Yuman. Then one day, as faith will have it, I am walking threw the wuds with Fox 7, a gud pal, when all of the suden a branch drops down on us from upon hi.
And I woslike: O wow.
But said not in Fox, but in Yuman.
Fox 7 was so shokked he just sat with haunch on ground and tung out, along with wide eyes of being complete lee astonish.
To which I said: Correct, what I just now spokem was Yuman, dude.
And he woslike> That is pretty gud, Fox 8.
To which I woslike, in Yuman, to perhaps show off slite: It is super gud, no dowt, Fox 7.
And he woslike: We must tell our Grate Leeder: This is so-
To which, in Fox, I woslike: I know, rite?
So we went to our Grate Leeder, Fox 28, and I spoke him some Yuman.
…………..”

 

***

Pun încă puțină toamnă aici, strecurată solar. Frunze de octombrie printre fulgii de zilele astea.

Vă doresc o primă lună de iarnă care să vă coloreze frumos și foarte frumos sfârșitul de an!

 

And add a bit more autumn here, on its solar tip toes. October leaves among snowflakes these days.

Wishing you a nice December, to color the end of the year nicely and very nicely!

 

***

Și o notă oarecum aparte în legătură cu pozele?!
Strălucire jucăușă de toamnă. Trimițând cu gândul la… caldul unui împreună?
Ei bine… am citit povestea astă vară, am găsit filmulețul la început de toamnă, dar în tot acest timp nu mi-am amintit deloc de suvenirul cu vulpițe. Cândva prin octombrie le-am observat, din întâmplare… portocalie. Uitasem de ele cu desăvârșire, deși se odihneau destul de la vedere pe un raft.
Interesant cum piese ca din același puzzle se potrivesc dintr-o dată de la sine. Minunat mod de a construi sau crea, ca din eter. Dă acea senzație profundă de sens și de minunat.

 

And a funny side note about the photos?!
Autumn-built brightness. Like nicely conjuring… the warmth of a life-built closeness?
Well… I read the story last summer, then saw the short film in early autumn, but all this time I did not remember at all I had that cute fox figurine. And some time in October I noticed it, out of the blue…  and its orange cuteness. I had completely forgotten about it, though it was resting in plain view on one shelf.
Quite lovely, how pieces can fall into place unexpectedly sometimes, and smooth. A lovely way of building somehow, by building momentum. It can surely give a deep sense of direction and wonder.