Arhive

Cute Quotograph… and bright airy ascent

 

 

Cădere în sus, avântare, uitare…

Parisul e o ghicitoare
cu răspunsuri vii luminând la tot pasul

E un gând și un zâmbet,
poezie,

destin?

Și
e treaptă
în cer

ce scrie
pe aer
design mirific

desen minunat

 

****

Falling upwards, ascending, forgetting…

Paris is a fine riddle 
with answers stirring at every bright step

It is a thought and a smile,
a poem,

a destiny?

And
it is steps
in the sky

writing
on air
marvelous drawing

mirific design

 

“He who contemplates the depths of Paris is seized with vertigo.
Nothing is more fantastic. Nothing is more tragic.
Nothing is more sublime.”
― Victor Hugo

 

“To breathe the air of Paris preserves the soul.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

Plimbare – zbor luminos, cu Turnul Eiffel coborând din vara 2015 să deseneze prin aer de iarnă 2017, pentru provocarea cu aripi și avânt de pe WordPress Daily Post de săptămâna aceasta.

 

Bright flight today, with the Eiffel Tower photos descending gently from summer 2015 to draw magic and shine through winter 2017 air, for the nice theme on the WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Ascend.

 

Va urma…

 

🙂

To be continued…

 

Anunțuri

Vulpea și… viața/ The fox and… the friendship

 

 

Vulpițe prinse în poză, poveste, filmuleț… toate puse laolaltă pentru două provocări de săptămâna care tocmai se încheie.

 

Little foxes… in my photos, a story, an animated short movie… all put together for two challenges this past week,

Tuesday Photo Challenge – Build on Dutch goes the Photo!

CFFC –  Letter O on Cee’s Photography

 

***

Ce pot să spun decât… sper să vă placă. Și vouă!

Filmulețul? L-am găsit din întâmplare la început de toamnă, căutând de fapt altceva. Privindu-l atunci, mi-am amintit imediat de o poveste minunată citită astă vară la recomandarea unui prieten drag.

Povestea? Se numește Fox 8: A Story, de George Saunders, iar eu m-am bucurat de ea în format Kindle. Câteva fragmente găsiți mai jos.

Iar prietenia? Grijă și cald, umple sufletul. Recele iernii e doar rece, nu frig. Frica se topește în peisaj, iar ziua… e cât un an prins în globul unui minut. De etern.

Cât despre „a construi”? A înălța, a consolida sau a hrăni? A clădi un acasă, un împreună, o viață…
Timpul construiește. Fortifică.

Anotimpurile, inima… pulsează și pun la un loc. Mecanism rotind continuu, transformând circular, adunând, amestecând. În mojarul momentelor. Căci noi… noi uităm, apoi ne amintim, apoi uităm din nou, zăbovim, ne răzgândim. Suprapunem cărămizile trecerii, le zidim din noi înșine, cu pași sinuoși, le ridicăm ca o catedrală. Un sanctuar. La temelie… propria noastră ființă.
E cursă contra cronometru,  dar se simte în reluare pe tot parcursul. Rostogolim secundele… ca pe bulgării de zăpadă. Hohotim, în râs sau în plâns. Ne grăbim sau savurăm… clipe la întâmplare. Fărâme de zi. Felii de suflet. Bucăți de viață. Și nu ne putem oprim. Fără să ne dăm bine seama, devenim. Redevenim. Tot mai noi înșine.

 

Și apoi… modul în care este scrisă! Povestea vulpiței cu numărul opt. Este scrisă într-un stil tare dulce, unic, cu părți nostime și părți triste.  Citeam… țopăind cu vulpița cumva îngândurată, nedumerită, căutând și iar căutând.

…și aici mă opresc. Poate o veți citi și voi la un moment dat. 🙂

 

What can I say, I hope you will like this too.

The little video? I came across it by accident, while looking for something else this autumn. Watching it then reminded me of a lovely story that I read in summer, which was a nice gift from a dear friend.

The story? It is called „Fox 8: A story” by George Saunders, and I read it in Kindle version. Beneath you can find a few excerpts.

And the friendship? Care and warmth, it fills the heart. The winter’s cold no longer feels cold. Fear melts, and the day… is like a year that can fit in the bead of a minute. Feeling eternal.

As for building? Raising, consolidating, nurturing? Shaping a home, a togetherness, a life…
Time builds. It reinforces?

The seasons, the heart… they beat and they blend. A mechanism that throbs continuously, transforms everything going in wide circles. It mixes. In the moments’ oven. For we… we forget, then we remember, then we forget again, we linger, we change our mind. We lay brick over brick in our path, we assemble them like building blocks from within our very selves, the meandering steps. We put them up like into a cathedral. A sanctuary. On the foundation of our own essence.
A race against time, though feeling in slow motion all along. We spin seconds… like rolling snowballs. Things gather, are built up. And we burst into laughter, into crying, we rush or we savor, randomly sometimes. Crumbs of days. Slices of soul. Portions of life. We subtly become.  And become again. Even more ourselves.

 

And then… there is the style! The story of fox number eight is written in a very sweet style, funny parts,  sad parts too. I was reading… as if travelling with the little creature, continuously contemplating things.

… and I’m going to stop here. Maybe you are going to read it too some day.

 

😊😊

„Deer Reeder:
First may I say, sorry for any werds I spel rong. Because I am a fox! So don’t rite or spel perfect. But here is how I lerned to rite and spel as gud as I do.

One day, walking neer one of your Yuman houses, smelling all the interest with snout, I herd, from inisde, the most amazing sound, Turns out, what that sound is, was: the Yuman voice, making werds. they sounded grate! They sounded like prety music! I listened to those music werds until the sun went down, when all of the suden I woslike: Fox 8, crazy nut, whne sun goes down, werld goes dark, skedaddle home, or else there can be danjer!

So came back nite upon nite, seeted upon that window, trying to lern. And in time, so many words came threw my brane, that, if I thought upon them, cud understand yuman pretty gud, if I heer it!
What that lady in that house was saying, was Storys, to her pups, with „luv.” When donne, she wud dowse the lite, causing dark. Then, due to feeling „luv,” wud bend down, putting snout and lips to the heds of her pups, which was called „gudnite kiss.” Which I got a kik out of that! Because that is also how we show luv for our pups, as Foxes! It made me feel gud, like Yumans cud feel luv and show luv. In other words, hope full for the future of Earth!

But one nite I herd something that made me think twise about Yumans.
And I still am.
………….”

„………….
For a long time, no one but me knew I knew Yuman. Then one day, as faith will have it, I am walking threw the wuds with Fox 7, a gud pal, when all of the suden a branch drops down on us from upon hi.
And I woslike: O wow.
But said not in Fox, but in Yuman.
Fox 7 was so shokked he just sat with haunch on ground and tung out, along with wide eyes of being complete lee astonish.
To which I said: Correct, what I just now spokem was Yuman, dude.
And he woslike> That is pretty gud, Fox 8.
To which I woslike, in Yuman, to perhaps show off slite: It is super gud, no dowt, Fox 7.
And he woslike: We must tell our Grate Leeder: This is so-
To which, in Fox, I woslike: I know, rite?
So we went to our Grate Leeder, Fox 28, and I spoke him some Yuman.
…………..”

 

***

Pun încă puțină toamnă aici, strecurată solar. Frunze de octombrie printre fulgii de zilele astea.

Vă doresc o primă lună de iarnă care să vă coloreze frumos și foarte frumos sfârșitul de an!

 

And add a bit more autumn here, on its solar tip toes. October leaves among snowflakes these days.

Wishing you a nice December, to color the end of the year nicely and very nicely!

 

***

Și o notă oarecum aparte în legătură cu pozele?!
Strălucire jucăușă de toamnă. Trimițând cu gândul la… caldul unui împreună?
Ei bine… am citit povestea astă vară, am găsit filmulețul la început de toamnă, dar în tot acest timp nu mi-am amintit deloc de suvenirul cu vulpițe. Cândva prin octombrie le-am observat, din întâmplare… portocalie. Uitasem de ele cu desăvârșire, deși se odihneau destul de la vedere pe un raft.
Interesant cum piese ca din același puzzle se potrivesc dintr-o dată de la sine. Minunat mod de a construi sau crea, ca din eter. Dă acea senzație profundă de sens și de minunat.

 

And a funny side note about the photos?!
Autumn-built brightness. Like nicely conjuring… the warmth of a life-built closeness?
Well… I read the story last summer, then saw the short film in early autumn, but all this time I did not remember at all I had that cute fox figurine. And some time in October I noticed it, out of the blue…  and its orange cuteness. I had completely forgotten about it, though it was resting in plain view on one shelf.
Quite lovely, how pieces can fall into place unexpectedly sometimes, and smooth. A lovely way of building somehow, by building momentum. It can surely give a deep sense of direction and wonder.  

 

 

Cute Quotograph… transformation and progress

 

 

Devenind, înnoind,

descuind nuanțe
mii…

prefăcând din secunde

aripi zâmbete
vii

 

Turning out, becoming,

spinning tinges
around…

rushing into each second

winged smile
from frown

 

For this week’s themes on

Dutch Goes the Photo blog, Tuesday Photo Challenge – Progress  and

The Daily Post’s Photo Challenge – Transformation.

 

Un sfărșit de noiembrie minunat!

 

Wonderful end of November days!

 

 

Cute Quotograph… and temporary blue buzz

 

 

Bondarul cu aripi de albastru în ape…
La umbră, aripi negru – abanos… la soare, sclipind culoare – splendoare.

 

The blue-winged bumblebee…
In the shade, black wings like ebony… in the sun, sparkling in marvelous blue brightness.

 

Buchet perfect, bâzâitor de magie albastră în zbor color… pe cât de încântător, pe-atât de trecător. Chiar și așa, acum… mijloc de noiembrie cu bondar de final de august la rever.

L-am și căutat puțin, fotografii diverse, dar toate… albastru bondăresc.  Sau chiar… violet.

 

😊

Perfect bouquet buzzing magically blue in colorful flight… cute temporary delight. Even like this, now… mid November wearing a cute end of August bumblebee in its lapel. 

I also googled it a bit, quite many photos out there, all of them… bumblebee-ish-ly blue. : )) Even violet, too.

 

Minune trecătoare prin moment, și în nuanțe noi pentru mine. M-am bucurat mult că l-am observat, asortându-se în contrast cu zâmbet de roz, fire de verde și raze de amiază de august, iar acum… perfect încadrabil la provocarea de săptămâna asta de pe WordPress Daily Post, Temporary.

 

Fleetingly brief blue bumblebee moment for me, new hues too. I was very happy I could catch its buzzing flight over the pink petals, green blades, early August afternoon sun rays, and now… feeling perfect for this weekly Daily Post Photo Challenge – Temporary.

 

Magie cât se poate de vie scăpărând albastru metalic de fracțiuni de secundă prinse din pas de foială,  negru-bleu printre roz-verde și… dispărând fără s-anunțe de fel. Telefon, aparat foto și ochii… cât zarea! Îl urmăream înde..departe, cât de aproape permitea zoom-ul,  minunea pur și simplu savurându-și tacticos prânzul. Silențios concentrat în clipă după clipă…

 

Quite lively and lovely magic, with its metallic blue gloss, fractions of seconds luckily caught on the move, blue-black through pink-green and… then zipping away without notice. Phone, camera and eyes… staring intensely, trying to follow closely but still from afar, as close as the zoom allowed, the blue wonder merely taking its lunch. Silently engrossed in each moment…

 

“Sit here,
so I may write
you into a poem
and make you
eternal.”
― Kamand Kojouri

 

Nic🐝le

 

Cute Quotograph… and Barcelona (bluish peek)

 

 

Final de august 2017, o zi puțin gri albăstrui, iar Barcelona sclipea pierdut în zare.

 

End of August 2017, a quite grey day, slightly bluish, and Barcelona was shining dimly on the horizon.

 

O scurtă plimbare, a fost atunci, în așteptarea intrării în Parcul Güell, pe dealul din apropiere, urcând alene și aruncând privirea înspre oraș… Sagrada Família veghind discret, clădiri turn aproape zgâriind norii…

…întindere tăcută și albă parcă legănând timpul.

 

Short unexpected  walk before entering to visit Park Güell, up on the hill, glancing backwards and downwards onto the city… Sagrada Família guarding it shyly, tall buildings almost scraping the clouds…

…silent and  white urban sprawl seeming to be cradling time.

 

Provocarea de pe WordPress Daily Post de săptămâna aceasta are tema Peek (privire scurtă sau pe furiș) ceea ce m-a dus cu gândul la pozele de atunci, înainte de intrarea în parc, făcute din mers, cumva din coada ochiului (și al unui zoom maxim). Privind în jos înspre oraș, apoi în sus spre o casă răsărind în toată eleganța ei verde, vila cu doi trandafiri japonezi roșu aprins lângă fereastră (de care de-abia m-am desprins)…

 

The Daily Post’s Photo Challenge this week is Peek, and me… thinking of the photos taken that day before entering the Park, I realized they were all zoomed-in peeks… of Barcelona seen from up hill, then of an elegant house, a mansion surrounded by a tall stone wall, and of two blazing Japanese roses next to one of its windows ( I really loved those)…

 

…și apoi, chiar și printre tulpinile pinilor, vedere destul de rătăcită a Turnului Glòries (sau Agbar, Turnul Apelor din Barcelona), încercând eu să mă strecor cât mai înspre aproape și clar.

(Adaug un link cu culorile turnului noaptea, pentru cei dornici să vadă, eu nu am reușit să-l zăresc colorat, din păcate.)

 

...and even of the Torre Glòries (or Agbar Tower) zoomingly peeked at by me, from behind some pine trees up on Carmel Hill.  

(I’m adding a link with its colors at night, for those of you who are are curious to see, I didn’t manage to tale photos of its colors.)

 

Și iar, trandafirii japonezi, arzând liniștit acolo sus, lângă casa cea verde.

 

And then again, the two superb Japanese roses burning bright next to the green house.

 

Parcul Güell. O minune verde creată de arhitectul modernist Antonio Gaudi și situată pe colina El Carmel.  Pășeam pe aleile interminabile… ca într-un cadru-studio de film în aer liber, iar fiecare element părea să spună o poveste, șoptind ca de printre meandre de trecere.

 

Park Güell. A green wonder located on Carmel Hill, created by the modernist Catalan architecture, Antoni Gaudi. I was going up and down the endless alleys… almost like on an incredible outdoor film set, and its elements had a quite special feel, almost like whispering a story coming from a meandering time flow. 

 

Turnuri și trepte, alei, galerii, coloane… unele acoperite cu mozaic jucăuș din sticlă colorată.

 

Towers and steps, alleys, galleries, pillars… some covered in playful mosaic plates made of colored glass.  

 

O combinație… și veselă și impunătoare. Grădini cu flori printre palmieri și construcții colorate…

 

A happy mixture, imposing as well. Gardens with their flowers and palms, and colorful constructions…

 

…căsuțe ca de turtă dulce, într-un aer dulce… ca de basm.

 

…like gingerbread houses or cottages in that cute style… fairylike. 

 

Din căsuța cu pereții vopsiți albastru…  privire însorită înspre vis de verde înflorind cerul.

 

From inside the little house, its walls painted blue… dream view of the green outside blooming sky.

 

De-ar fi fost o zi cu soare din plin, fiecare colțișor în parte ar fi explodat în strălucire, ca și în cele câteva momente de aproape senin luminând piatra și bucățile de culoare din mosaicuri… fiecare detaliu și pas.

 

Had it been a full sunny day, every little corner would have burst into shine, like in those several moments with clearer skies and brightness over the stone, the colorful mosaics, each detail and step.

 

I had this perfect dream
Un sueno me envolvio

………………

Let the music play
Make the voices sing
Nace un gran amor
Start the celebration
Ven a mi
And cry
Grita
Come alive
Vive
And shake the foundations from the skies
Shaking all our lives
Barcelona
Such a beautiful horizon
Barcelona
Like a jewel in the sun
Por ti sere gaviota de tu bella mar
Barcelona
Suenan las campanas

………………..

 

(Lovely Freddie Mercury song, the anthem of 1992 Olympics in Spain.)

 

Portocaliu de iulie, vrăjit rotunjit…/ Orange July, charmingly rounded

 

 

Iulie 2017 luminos și pufos. Încă este, cumva doar la o sclipire distanță, de gând, de cuvânt, de petală… și de pufos rotunjit Portocală, la umbră și cald de mijloc de vară.

Toate luminând un atunci și pentru un acum – deliciu de mijloc de toamnă, anotimpurile rotunjindu-și vrăjit clipele în spirală portocalie.

 

Shiny July 2017. And still is, somehow just a sparkle away, from a thought, a word, a petal…
or from a cute dear Orange rounded fluffily in the shade and the warmth of sweet midsummer days.

All luminous then for a luminous now, too, mid-autumn delight, seasons rounding off the edges of the days, going full circle charmingly, or like in a spiral made of moments. 

 

“The dove, as it flies in the sun, seems simply to sparkle like silver, but only one who has been able to wait at length to discover its hidden face will see its true gold or, rather, the color of a shining orange.”
― Umberto Eco, The Island of the Day Before

 

“In my head, the sky is blue, the grass is green and cats are orange.” 😊
― Jim Davis, In Dog Years I’d be Dead: Garfield at 25

 

Provocare portocalie și rotunjită, iar vrăjită… ca din vis verde de vară.

 

Put together for One Word Sunday – Orange at Debbie’s Travel with Intent and the Daily Post’s Weekly Photo Challenge – Rounded.

Always nice to be able to discover and highlight lovely links between beautiful things, past or present.

Nic🍂le

 

 

Cute Quotograph… and cute camouflage

 

 

Și… ce liniște!!!

Șase, opt… zece minute de fugărit prin obiectiv minunea înaripată și drăguț colorată și simți că devii parte din cu totul și cu totul… altceva? Mai liniștit decât liniștea! Dar ce este… stelele știu. Eu una doar îmi reamintesc că trebuie să mai și respir după minutele de concentrare și uitare. Doar câteva minute dar destul de plecate, ieșite, departe, urmărind să… da!

Ieșite, departe deși… cumva mai aproape și mai cald decât majoritatea lucrurilor zburând prin zile.

 

And… what silence!!!

Six, eight or maybe… ten minutes of trying to get through my lens the winged wonder, dressed in lovely brown hues, and feels like I have become part of something quite… different? More silent than silence! But what it is… perhaps only the stars can tell. I for one just remember that I still have to breathe after those minutes focusing and forgetting. Only a few moments but quite away, gone, having departed, afar, me trying to… yes!

Gone, afar but… somehow much closer, warmer than most things flying through the days. 

 

O provocare cu aripi, de data asta… Tuesday Photo Challenge – Bird, pe blogul Dutch goes the Photo!

 

For a winged and feathered challenge, this time… Tuesday Photo Challenge on Dutch goes the Photo! blog, Week 79 – Bird. Happy to join!

 

Și camuflaj?! Pentru că, iar… da! Găsită, pierdută… și iar găsită, ochită, răsărită, ciufulită, zbenguită sau încremenită…

…vânătoare fotografică în miniatură în toată regula, printre fire de verde împletite cu petale și raze.  😊

😊

And camouflage?! Because again… yes! Found, lost…  found again, spotted, fluttering, frolicking or frozen…

…a miniature hunt going on through the blades of green wonderfully woven with petals and rays.

 

“Sometimes, the simple things are more fun and meaningful than all the banquets in the world …”
― E.A. Bucchianeri, Brushstrokes of a Gadfly