Arhive

Winter Quotograph… and reed air and light

 

kissing the air

 

La apus număr clipe. Secundă cu secundă le aliniez, aurii și pufoase, scânteind a timp și culoare. Și uneori le ating întrebător cu raze-n privire și urme de pași: „De unde veniți? Și-ncotro mergeți?!…”

„Șirag de aici și acum. Într-un mereu. Stele puzderie în umbra vântului. Peste tot, nicăieri, dans rece cald pe note de zare…”

Și clipele, perle minuscule, îmi răsar în inimă bătaie cu bătaie, puls liniștitor străbătut de  lumină și vis.

 

At sunset I count moments. Second by second, I line them, golden and soft, sparkling of time and much color. And sometimes I touch them questioningly, rays in my eyes and traces of steps: „Where are you coming from? And where are you going?!…”

„String of here and now. Into a forever. Myriad stars in the shadow of the wind. Everywhere, nowhere, cold warm dance in horizon hues…”

And the moments, tiny pearls, wing into my heart beat after beat, soothing pulse of longing and light.

 

“SELF PORTRAIT: Throwing Armfuls of Air into the Air”
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

 

“Light
That’s how I feel-
like the winter-fringed
breeze might scoop
me up into its wings,

fly
away with me trapped
in its feathered embrace.
I am a snowflake.
A wisp of eiderdown,

liberated
from gravity. My body
is light. Ephemeral.
My head is light.
I want to sway

beneath
the weight of air,
dizzy with thought.
Light filters through
my closed eyelids.

The sun,
chasing shadows,
tells me I’m not
afloat in dreams.”
Ellen Hopkins

 

“Suppose I were to begin by saying that I had fallen in love with a color.”
Maggie Nelson, Bluets

 

albastrul veghează moale întinderea vălurind de dincolo de aer, lumină și stuf…
„cobor trepte, întind strălucirea covor
împletită din umbre și raze
parfumate cu zbor…”

 

the blue lullingly watches  over the  expanse waving from beyond the air, the light and the reed…
„I’m sending steps, I’m spreading a carpet of bright
woven from rays and shadows
scented with flight…”

 

“Moments pass, lots and lots of them, with us holding on, it feels like for dear life, or maybe holding on to dear life.”
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

 

„239. But now you are talking as if love were a consolation. Simone Weil warned otherwise. “Love is not consolation,” she wrote. “It is light.”
240. All right then, let me try to rephrase. […] I aimed to be a student not of longing but of light.”
Maggie Nelson, Bluets

 

Anunțuri

Note the quotes… and the „autumn thoughts”

 

“When everything looks like a magical oil painting, you know you are in Autumn!”
Mehmet Murat ildan

 

Pașii lui august… încă mai răsună în trandafiri, frunze și raze… nehotărâte, mirate, îndrăznețe sau dezorientate.

Steps of August… still being felt in the roses, the leaves, the sun rays… hesitant, unsure, bold or bashful. 

img_2333_mr

Uneori chiar stau și mă-ntreb, hm… toamnă, de ce mare doamnă?! Oare nu e ea mai degrabă ca un fel de prințesă, așa… puțin mofturoasă?! Păi totuși, cam ce-avem noi aici?

…o mică zâna primăvară cu toane colorate-n petale, lumină în ochi și vânt cald în obraji, de-i ierți și uiți orice picur de ploaie sau norișor bosumflat,
…senioara zână vară, caldă, generoasă, baghetă magică din raze de vis arcuind curcubee și vrăjind senin după amiezile, cu sau fără breton de frunze, ramuri, aere și mirări zburate-n bătaie de vânt nevinovat,
…(asta ca s-amânăm, divagăm și să nu suflăm vreo vorbă-n plus despre regina iarnă, decât poate așa, o „mică” paranteză cumva, că ni se rotește ea deodată pe alei și trotuare, una două… spre vreo trei, patru luni, de zile, de ne spulberă pașii printre nămeți și privirile printre flori de gheață pe geamuri, și… nici nu mai e mult, parc-o văd acuși acuși, de țipăm disperați după mănuși… pentru vârful nasului și obraji, că mâinile nu ni le mai simțim din noiembrie, hmm…)

Deci, spuneam. Mofturoasă, prințesa toamnă, când rece… dimineață senină, când soare… și norii de dup-amiază ni se răzbună.

😉

Sometimes I happen to wonder, hm… Autumn, why such  a great lady?! I’m thinking, isn’t she more like a princess, even a little too fussy or full of airs?! For… what is there for us after all?

…a cute little fairy we call spring, with colorful moods in her petals, bright eyes and breezy pink cheeks that make you forgive and forget her every drop of rain or pouty little cloud,
… her senior, the summer fairy, calm and generous, magical wand in her rays, arching rainbows out of the blue and casting spells over late afternoons, with or without her bangs full of leaves, branches and airs fanned by innocent gusts of wind, now and then,
(… not to mention the winter queen, and not to make any noise for fear we might wake her up, not to say a word too much, though maybe just a few, in a „small” bracket somehow, lest she should come in a whirl and freeze everything in one of those sudden moves of hers, on pavements and alleys, for one, two… maybe even three, four months, full of crisp days, managing to blow and spurt our steps in the snow, our looks among ice flowers on windows, and… it’s not even too far, I can almost feel us here being smitten, desperately crying for mittens… for the tip of our noses and for our cheeks, well… our fingers, we can no longer feel them since November anyways.)

So, I was saying… pretty fussy, our autumn princess here, cloudy sky and cold morning shower… one moment, sunny air and half a cute afternoon rainbow… the next. 

 

Deși, zilele astea, ea încă dansează tăcut, pastelat printre umbrele verii… pe muzică ondulată străbătând din trandafiri, raze, mirări, ezitări.

However, these days she is still quietly dancing among pastel summer shadows… on sweet curly music daintily rising from roses, rays, wavering, faltering. 

 

Și bine’nțeles… printre gânduri miaunești portocalii:

„De-acum dacă tot m-am/ m-ai trezit, bineee…  fie, treacă de la mine. Dar tura viitoare nu mai merge, nu vezi ce răsfirat arăt?!” zise el, motănel trezit prea brusc.

(of, cum mi-a ruinat ea somnul de frumusețe, și de ora cinci, șase, șapte… cât de frumos visam, șoricei, brân-ziii-că… la iarnă mă răzbun, nu mai cobor de pe/după sobă… care patinaj, ce rostogol prin ceva… alb și pufos mult?!… las’ că știu eu, e receee, de mi-aubârrr… i-auzi la ea, poze… dar pernuțele mele, ia-le de unde nu mi-or fi, miorlau…)

*x*

And certainly… among orange tomcat thoughts:

„Now that I’m up, I’ll say… okeyyy. But next time, no way, don’t you see how confused I stray?! Bad hair day?!” said he, cute cat invited to play. 

(uf, how she ruined my beauty sleep, my five, and six, seven o’clock sleep… what beautiful dreams… little mice, so much cheese… pay back time this winter, no way I’m gonna come down my warm spot up that stove… what running or skating through the white fluffy blanket?!… I know all about that, it’s so cold that meowbrrr… just listen to her, photos… but is she giving the faintest thought to my paws, no… my poor cute paws, many meows… )

 

Cam spre obosici, plictisici sau… miorlăici, cei mândri pisici dormeau, visau, pozau, dragi și tomnatici, tupilați printre și pe după frunze rătăcite, tulpini, raze…

A tad tired, bored or… meowy, the chic little ones were asleep, or adream, or maybe a… photo, so dear and autumnish among those leaves, stems, stalks and rays…

 

“Days decrease, / And autumn grows, autumn in everything.”
Robert Browning

 

“It was one of those perfect fall days when the air is cool enough to wake you up but the sun is also kissing your face.”
Anita Diamant, The Boston Girl

img_2336_mr

 

După amiază târzie, arămie și… seară. La început septembrie a fost… cioc, cioc, frunză cu frunză. S-a simțit însă mai degrabă ca și cum… seara, încă vară, și brusc toamnă, a doua zi.

Late afternoon, golden and… evening. Into September. Back then it was knock knocking, leaf after leaf. But it could be felt more like… still summer, one day and abrupt autumn, the next.

 

“If you move faster than the music, it will look strange; if you move slower than the music, it will look strange! Be like autumn leaves which follow exactly the rhythm of the wind!”
Mehmet Murat ildan

img_2341_mr

Note the quote… and the Dreamland note

 

“i’m glad to be alive
in a world where
his gently awakening eyes
nourish the morning sun.”
Sanober Khan, Turquoise Silence

Note the quote… and the moving note

 

“You were the sun, and I was crashing into you. I’d wake up every morning and think, ‘This will end in flames.’ ”
Rainbow Rowell, Carry On

dazzling flares

Note the quote… and the purple thought

 

“The sky is already purple; the first few stars have appeared, suddenly, as if someone had thrown a handful of silver across the edge of the world.”
Alice Hoffman, Here on Earth

Now… can you see the five-petal little ones?! 🙂

***

Hi hi… norocelul cu cinci petale unde-o fi?!..

DSC_0419_mrs_sh