„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“We are dancing on our irony as upon the top of glowing sparks.”
― Anaïs Nin, The Diary of Anaïs Nin, Vol. 1: 1931-1934

smell divine…

 

Aerul miroase a tei. Și sânziene.

Ieri am ieșit la o plimbare de-amiază și… frumusețe, la fiecare colț îmi surâdeau. Pufoșenii galbene, solare… spumă de vesel și cald. Din buchete mai mici, mai mari. Și am luat câteva, ca în fiecare an. Însă ieri… hm, le-am cam plimbat ce-i drept, alei, parcuri… o colegă chiar observându-le… a, da, să nu uit, să iau și eu azi în dum spre casă! : ))

 

😊 😊

The air smells like linden tree blossoms. And… sânziene.

Yesterday I went out for a walk at noon, and beauty… each corner I took was like smiling back at me. Yellow fluff, solar… foam of happy and warm. Cute bouquets, big or small. And I bought a few, as I do every year. But yesterday… I took them for a quite long stroll, to be honest, alleys and parks… A colleague I met even… oh, yes, I must take a few myself, when I go home, they smell divine! :)) 

 

(sânziene – lady’s bedstraw, or yellow bedstraw)

how did I get here?…! : )

 

Și-apoi eu, ca din mers, am făcut hm… greșeala să-mi bag nasul într-un buchețel. Vai mie! Hapciu, după hapciu… ca și de la tei. Ce mai, nu mă am prea bine cu mirosul îmbătător… strănut cu una cu două. Iar ei, teii, n-au prea vrut să iasă prin pozele mele. Cel puțin nu așa cum am vrut eu. Florile lor brodate finuț… Dar nu-i nimic, mai încerc, cine știe din ce tei îmi răsare norocul.

Și totuși… în aer plutește miros de tei. Și de ceruri deschise… de Sânziene.

De magic.

 

And then me, unawares, making hm… the mistake of sniffing them a bit too. Oh dear! Hachu, and again hachu… the same as with the sweet floral fragrance of the linden blossoms, intoxicating. Well, what can I say, not too friendly with that, sneezing quite much. And they, them linden trees, not too photo-friendly either, they wouldn’t sit still in a shot or two. At least not as I wished. Nice and lacy… But time is not lost, I’ll try again soon, who knows what tree brings me my… linden luck.

But still… floral smell floating in the air. And scent of Sânziene… opening heavens.

Of magic…

 

(Quick references to Romanian folklore.)

 

Eu una nu prea reușesc să postez sâmbăta, chiar nu știu de ce. Dar… acum pare că-i fără dar sau poate.
2017… Sânzienele au plutit exact azi. Deci pentru doar nicole, nici Meșteșug de miercuri n-au putut fi, nici Azurite de vineri. Și nici Aurite de duminică, ei bine…

Dar aurii chiar sunt! Și azurite mister. Și meșteșugite… Chiar bine rău. Sunt minunate! Le priveam în timp ce le fotografiam și-mi zbura gândul… Sunt ca o cascadă. De galben. De auriu și diafan…

…de vis.

 

I, for one, don’t usually manage to post on Saturday, don’t really know why. But now… seems special.
2017… and the celebration of the Sânziene fairies floated here today. So, on doar nicole, not a Wednesday Craft, or a Friday Blue post. And neither part of the Sunday Gold Quotographs, well… 

But golden they are! And full of much sky. And amazingly crafted… They are wonderful! I was almost hypnotized while taking photos of them, my thoughts flying… They are a cascade. Of deep fuzzy yellow. A golden diaphanous…

…dream.

now, how did I get here, too?!… : D

 

Terapie prin galben? Cură de strălucire? Explozie de fire de lumină? De spațiu și timp?
Te teleportează misterios, nu știi unde te zboară senin, dar sigur este ieșire din coordonatele obișnuite.
Te absorb. Carusel de sclipiri jucăușe puse pe șotii. Fotografice… of, si-ncă cum.

Caleidoscop răsucind dup-amiaza. Îmbrățișând aer de iunie cu bobițe bronzate-n buchet perfect, oricum, dar absolut oricum l-ai aranja. Din orice unghi. Doar soare să fie. Feerie.

Iar când în sfârșit reușești să te desprinzi, să revii… dulce-amară senzație de ooof… cum, deja?!

 

Therapy through yellow hues? And through shine? Explosion of brightness? Of space and time?
It takes you far away, don’t know where, but definitely a getaway from the ordinary dimensions.
It absorbs you, a carousel of sparkles gone out at play. Photographically… uf, a mirage.

Kaleidoscope caressing the afternoon. Embracing the June air with tiny tanned drops in a perfect bouquet, no matter in what ways or angles you would look. From what angle. Only the sun has to be there. Féerie.

And when you finally manage to pull yourself from it, to come back to earth… sweet-bitter feeling of uuuf… what, already?

 

Despre albinuță hărnicuță, și zorea albă… „rătăcite” ca de dincolo de orice nor, nu mai pot adăuga nimic.

Poate doar… mult jucăuș mulțumesc!

😊

About the busy bee there, and the little white morning glory… looking „lost”, like from beyond any cloud, I can’t possibly add anything.

Maybe just… much cute playful thank you! 

lovely loss of focus, lovely twist

 

„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“I walk ahead of myself in perpetual expectancy of miracles.”
― Anaïs Nin 

 

Ați observat vreodată cum o simplă culoare dă naștere la o întreagă poveste în jurul ei? La o întreagă viață? Cumva ca un Big Bang în miniatură, explozie în tonuri de auroră?

Sau cum pulsează, de parcă strălucirea ei rescrie aerul ca într-un nou alfabet?! Deseori mă surprind încercând să-l descifrez, ca mai apoi să-mi dau seama că nu sunt litere, ci doar unde. Reverberând.

Efervescență solară din care răzbate o lume nouă, ca un cântec sau… o poveste în ramă, cu timp și spațiu propriu. Din centrul incandescent se conturează un întreg univers radiind noi sensuri. Un univers în care se poate păși. Vorbi și trăi… respirând ritmuri și tonalități vii.

Univers tainic care absoarbe,  fie că privim atent sau nu. Fără să știi, întredeschizi ușor ușa, încerci să distingi… ceva, undeva acolo te îmbie, dansând pe vârful sclipirilor, luând de mână rază cu rază, mângâind privirea, gândurile, murmurând pe note când visătoare, când jucăușe… spectru revelație.

Un tărâm luminos proiectat în eterul interior, împânzit cu alei șerpuind irizat pe sub arcade pastelate… în care pașii se măsoară în nuanțe, iar liniștea în fărâme de cer. Mereu soare într-o culoare.

Acolo, toamna… nu vine niciodată. Doar trece, atingând cu trena ei amaranth de secunde furate.

Ați observat vreodată cum o simplă culoare…

 

Have you ever noticed how a simple color gives birth to a whole story around itself? To a new life? Like a miniature Big Bang, an explosion in aurora hues? 

Or how it pulsates, as if its brightness rewrites the air in a new alphabet?! I often find myself trying to decipher it, only to realize that there are no letters, only waves. Reverberating.

Solar effervescence yielding a new world, like a song or… a story within a story, with its own space and time. A whole new universe is born from its incandescent center, radiating new meanings. A universe which one can enter. Speak and live in… breathing its lively rhythms and tones. 

A muffled universe taking us in, whether we pay attention or not. Unawares, we open the door slightly, trying to discern… something there is dancing on the top of the sparkles, holding the rays by the hand, caressing the face, the thoughts, murmuring on playful or dreamy notes…  a spectral place being revealed.

A bright realm projected on an inner firmament,  full of alleys iridescently winding under delicate-shaded arcades, …in which steps are measured in hues, and  peace in fragments of sky. Always sunny in a color.

And there, autumn never comes. It just sweeps by with its amaranth train of stolen seconds.

Have you ever noticed how a simple color…

 

“What makes some butterflies have such beautiful colors on their wings, and others not?”
„The plain ones were born of parents who didn’t know how to paint.” 🙂
― Anaïs Nin, Seduction Of The Minotaur

 

“The earth is heavy and opaque without dreams.”
― Anaïs Nin, The Diary of Anaïs Nin, Vol. 3: 1939-1944

 

„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“The possession of knowledge does not kill the sense of wonder and mystery. There is always more mystery.”
― Anaïs Nin

 

Liniștea pașilor poartă departe, liniștea privirii atinge lumina,
liniștea inimii mângâie timpul…
oprindu-l, iubindu-l
fiindu-l.

Atât.

***

The quiet steps tread afar, the quiet gaze touches light,
the quiet heart caresses time…
stopping it, loving it
being it.

That is all.

 

Această postare este de fapt Meșteșugul de miercurea… trecută, 20 iulie, dar care, datorită unor pățanii de vacanță ivite pe neprevăzute, răsare abia azi.

„Hei, mai bine mai târziu decât deloc,” șoptește diafan micul înaripat, gata gata să vă încânte cât mai… în liniște și pace de sfârșit de iulie.

***

This post is in fact last Wednesday’s Craft, July 20, but which, due to unforeseen summer holiday events, comes to light and flight a week later.

„Hey, better late than never,” the cute winged creature whispers delicately, ready to flutter around here much to our delight… in the peace and quietness of the end of July.

„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“And the day came when the risk to remain tight in a bud was more painful than the risk it took to blossom.”
― Anaïs Nin

 

Când m-am născut, mama a primit de la tatăl meu trei trandafiri roz din grădină. O minune!

Culoare roz m-a fascinat întotdeauna… și caldă și rece, aprinsă dar și discretă, îmi pare desăvârșită. Infinită. Deși, științific vorbind, se pare că… nici nu există 😦  …fiind doar ceea ce rămâne din lumina albă după ce se scoate culoarea verde?! Mda…

Și când te gândești că rozul și verdele se asortează parcă… de nedespărțit.

***

When I was born, my father brought my mother three pink garden roses. Summer joy!

I have always been fascinated by pink… felt it both warm and cold, brighter or deeper in its many shades, it seemed complete to me, like a… full circle. Like infinity. Although, scientifically speaking, they say it doesn’t even exist …being what is left of white light after taking out the green?! Well…

And to think that pink and green somehow obviously match… beyond perfection.

 

Culoarea mea preferată, cu siguranță, a cărei scurtă poveste e însoțită aici de o melodie pe măsură, în interpretarea unei cântărețe foarte dragi mie… cea mai dragă din acea perioadă. Elegantă și dulce…

***

My favorite color, for sure, whose story is accompanied here by a unique song sung by a splendid singer, my most favorite French artiste. Elegant and so sweet… simply one of a kind.

 

Totuși, de câteva ori am fost pe punctul de a schimba tema de pe Doar Nicole, am încercat, dar de fiecare dată ceva m-a oprit și.. roz a rămas. Plus întrebarea, …oare cum ar fi viața fără de roz, cum ar arăta?

Fără petale luminoase de trandafiri, crini sau bujori… pantofi și gentuțe roz, creioane, bomboane, baloane, fel de fel…  fără nori desenați roz aprins la apus sau răsărit, fără stele de mare… oare cum ar putea fi?!

Cine poate ști, poate doar un pic mai puțin colorată.

***

Still, once or twice I was on the verge of changing the theme on Just Nicole, I tried, but every time something stopped me and so… pink it stayed. And sometimes I even wondered, …how would life be without the color pink, what would it look like?

Without vivid petals of roses, lilies and peonies… pink shoes and purses, pencils, candy, balloons, this or that… without clouds radiantly painted at sunset or sunrise, or even starfish… I wonder what it would all feel like.

Who knows, maybe just a little less colorful.