“You can’t stop the future You can’t rewind the past The only way to learn the secret …is to press play.” ― Jay Asher, Thirteen Reasons Why
Tiptil se strecoară zilele, verdele, razele…
On their tiptoes, the days, the green, the rays…
Culorile… și mai tiptil
Colors… even more so
Viitorii trandafiri…
milimetric se ițesc, se colorează, devin
The roses to be…
inch their way up, into colorful existence
Caldul… mai mult decât mult, s-a lăsat așteptat,
câtă răzgândire, cât târziu…
Warm air… much more than just much, made itself long awaited,
so much hesitation, so very late…
Dar și când încep să danseze,
nuanțele, razele….
parcă pașii stau de tot în loc,
surptinși în culmea rotirii de culoare,
zbârnâind…
ca la un maxim de splendoare!
But when the moment to start spinning their dreamy weave is finally here,
the hues, the sun rays…
the tiptoeing too stands still
as if caught at the maximum of its colorful spinning
buzzing…
at the top of its beautiful beginning!
Cât despre noul editor, pe bază de blocuri și… așa mai departe (de tot), pot spune că… desigur, mintea, obiceiurile, stilul mi-au suferit ceva remodelări. Reconfigurări, resetări tehnice… cum se pot ele numi, necesare ca postarea poze-text să mi se îmbine ca de obicei. Acum mai sunt doar curioasă cum va arăta după ce apăs Publish (dincolo de ferestrele de Preview, bineînțeles, pfiu… o_O)
O săptămână frumoasă!
Not to mention the new, quite challenging, editing blocks experience… hmm… baby steps too, and reset, regroup, refuel pit stops… etc, to eventually put all these together nicely and so. Also, thanking Brian, at bushboy, for the Image Compare explanation on his blog. That was definitely the easiest and most enjoyable technical part of this April baby steps post today. 🙂
“We ache with the yearning
that turns half into whole
and offer no excuses
for the beauty of our souls.” ― Aberjhani, Songs from the Black Skylark zPed Music Player
Ce e timpul? Oare chiar este ceva anume? Pentru că… pare iluzie. Țesătură deasă de trăiri, amintiri, așteptări, sosiri, zvâcniri… un cerc, un freamăt.
O roată numită de noi „timp”, când de fapt se simte doar continuă trecere. Lunile trec, anotimpurile murmură printre pagini, zilele se topesc, anii alunecă, fug…
Am revăzut zilele astea fișierele cu fotografii de pe parcursul anul ce tocmai s-a încheiat, iar filele… multe, mici și mărunte lună cu lună, mi s-au dizolvat și apoi adunat buchete-n capitole. Apoi în părți cuprinse pe anotimpuri, culori… pași mei, amintiri și foiri cristalizându-mi-se-n suflet.
Greu de ales pentru o revedere doar câteva din sutele de poze pe parcursul ultimelor doisprezece luni.
Lumi!
Iar istoria pozelor mee este istoria mea. Perioade colorate la unison. Bucăți de an rezonând în tandem, subcapitole.
What is time? I wonder is it really a certain something? Because… it seems illusory. Elusive. A fabric of moments and living, memory, anticipation, departures, arrivals densely interwoven… a circle, a rustle.
A wheel called „time” by us, when in fact it is felt as continuous flow. Months pass, seasons murmur through the pages, days melt, years slip, run…
These days I reviewed all the folders with photos taken in 2018, and the files… so many, month after month, they dissolved in my mind’s eye after a while and then gathered into chapters. In bigger parts by the season, color… my steps, recollections, comings and goings in my heart.
Hard to pick just a few for this photo review, from among hundreds of images in twelve months.
Worlds!
And their history is my history. Colorful parts spinning all together. The year’s parts echoing one another, subchapters.
***
La început a fost… ianuarie. Și a-nceput ca și 2019, cu artificii. Deși nu am postat atunci, nu știu de ce.
At first it was January. And it started with fireworks, how else. Though in 2018 I didn’t post them.
Și apoi a fost ianuarie cald. Soare, senin, toporași… primăvară țășnită vioi dar parcă rătăcită puțin.
Primele luni ale anului au însemnat plimbare cu apus dincolo, zile de frig nins, mușcate prin casă… dând apoi brusc în mărțișor.
And then, January was very warm. Clear skies, little violets… a little spring feeling a bit out of place.
The first months of the year… sunset walk, cold snowy days in February, geraniums at home and then suddenly… March.
Martie și aprilie au fost culoare. Primele apariții, alb imaculat… pe care le-am prins și reflectate într-un geam din drum, plus fotograful de serviciu.
😊😊
March and April were full of color. The first petals… pure white, which I also caught in a surreal reflection, in a window on my photo paths, plus the busy photographer.
… apoi lalele fabuloase…
...then fabulous tulips…
…narcise, zambile, iriși… în toată strălucirea și visul!
Și Măria sa, nelipsitul Portocală, cum altfel. Și iar… reflexia-mi, același geam și drum. Deh… mă joc, nu glumă.
😊
… daffodils, hyacinths, irises… in all their shine and dreamy air!
And His Highness the Omnipresent Orange, how else, cute Turuz, and again… my reflection, same window, same paths. Well… playful me, what can I say.
Și-a urmat… vara! Albul de mai metamorfozat în roz și roșu și portocaliu, iunie și iulie lumină.
Then there was… summer! May’s white metamorphosing into June’s pink and reds and July’s orange light.
Marea Neagră în august…
The Black Sea in August…
Septembrie și octombrie puțin posace. Deși când ieșea soarele… din nou vară!
September and October a bit dull. Though when the sun was out… summer’s smiles again!
Noiembrie, decembrie albe și reci, culori și nuanțe domolite iernatec.
November and December’s whiteness and coldness, wintry muted colors and hues.
Acesta a fost freamătul lui 2018. În ale mele ritmuri și leit motive, macro, colorate, florale…
Să aveți un ianuarie 2019 de vis!
This was 2018’s swish and ripple. My rhythms and leitmotifs, macro nature, colorful, floral…
“Algebra applies to the clouds; the radiance of the star benefits the rose;
no thinker would dare to say
that the perfume of the hawthorn is useless to the constellations.” ― Victor Hugo, Les Misérables
A sărbători, sărbătoare, festivitate, ceremonie, gală…
…oricum i-am spune, oare dacă stăm și ne gândim puțin, nu totul și toate sunt ca o imensă și caldă sărbătorire?! O paradă? Ca un fel de etalare divină, mă gândesc uneori. Un ritual sau o comuniune…
De parcă toate au fost și sunt grațios și glorios aranjate festiv. Și de parcă un fir de roșu le leagă lin dar strâns pe toate a sărbătoare. Pe un fundal de verde sau alb… cu pete de albastru sau galben sau roz, și strălucire sau încântare!
Și da, roșul. Ca viața și focul, ca dragostea… fie că-s ornamentele de Crăciun sau de Paște, mărțișoarele mirate, simbol de primăvară în straie de sărbătoare și revenire și cald…
To celebrate, celebration, festivity, ceremony, gala…
…however we may call it, isn’t it that sometimes everything feels like a big wide and wonderful honoring?! A parade? Isn’t it all a divine display, I wonder. A ritual or a communion…
Isn’t it all so gloriously arranged that everything, or anything is to be seen as festive? And as if a red thread links them all smoothly, against a green or white background… splashes and dashes of blue and yellow and brightness and joy?!
And yes, the red. Burning bright like life and like fire, like love… be it Christmas’ ornaments, Easter eggs, March’s lovely tokens of spring and revival and sweetness..
Sărbătorind ceva… poate atât de evident și de la vedere, magia lucrurilor de zi cu zi, încât noi nici nu le mai onorăm cu atenția. Doar dacă facem câțiva pași înapoi, ca atunci când privim un tablou prea mare și prea aproape sus pe perete. Sau ca aerul. Câți dintre noi suntem recunoscători pentru aer? Îl respirăm și ne respiră atât de… din noi, de proaspăt și smerit și cât de liber.
Amy a ales luna perfectă pentru această temă de provocare. Decembrie, desigur…
…și totuși pentru mine chiar nu trebuie să fie o sărbătoare sau sărbătorire anume punctată sau subliniată, sau zi, sau anotimp ca să pot spune că găsesc timp, sau că-mi fac timp să mă bucur. Să observ ceva ce este întotdeauna acolo. Și anume că totul este oricum gata de sărbătoare. Și sărbătorește deja.
Pentru că altfel de ce ar fi oare ele, toate deja împodobite elegant, colorat? Costumate ca… pentru petrecere. Pentru o ocazie festivă…
Celebrating something… so obvious and in such plain sight, the magic of ordinary things, that we no longer notice it. Unless we take a few steps back, like watching a beautiful big painting on a wall. Or like air. How many of us are aware and grateful for it? The air we breathe so smooth and fresh, and unawares and free.
…still to me it really doesn’t have to be a certain holiday, or day, or season. To finally take time, or make time to notice that everything is in fact beautiful and ready to celebrate.
Because otherwise why would they all be so elegantly and colorfully costumed like… for a party? Really all dressed up like for a festive occasion…
🎊🎊🎊
Zilele cu mult soare, de exemplu, sunt mereu o sărbătoare pentru mine, cu ședințe foto prelungite puțin. De la un trandafir extraordinar de banal până la o dalie explodând frez… sărbătoare în toată puterea petalei!
Și iar roșul, atât de aprins în frunzele lui octombrie! Iar acasă, lumina printre perdele și draperii… cu siguranță o ocazie minunată de bucurie, poezie.
Sunny days, for instance, always a celebration to me, longer photo-taking sessions outside. From a common and extraordinary pink rose to a fraise dahlia… A celebration in its own petal right!
And such bright red color in October leaves in the street. Or at home, light through my living room drapes and curtains… surely is a celebration to me, when I notice them shining so delightfully!
Chiar și cutia de ciocolată ține cu mine…
Even the cute candy box idea saying it all over… sweet Celebrations!
Ce să mai spun de călătorii… fiecare pas e o sărbătoare!
Pentru că altfel, cum? Să fiu într-o stare de continuă așteptare? Anticipare? Și sunt, bineînțeles, dar… nu numai.
Not to mention when travelling… each step of the way is a celebration!
For otherwise, how? To just be a in a perpetual state of waiting? Anticipating? Which I am too, of course, but still, not only. Why wait?!
Cu siguranță totul trebuie să fie o sărbătoare a vieții, în toate formele ei, culori și feluri… așa cum se perindă prin zi. Și imaginați-vă cumva că toți am simți asta în același timp, cât mai mulți dintre noi. Oare anumite lucruri nu ar arăta complet diferit??
Poate mai puțină grabă? Mai puțină agitatie inutilă și mai multă căldură? Mai multă răbdare și un sentiment al apartenenței. La un tot mare și cuprinzător, mai familiar decât credem noi că ar putea fi.
Ar putea fi acea senzație, sau o simplă alegere la un moment dat, precum că… da, sunt deschis la toate așa cum mi se ivesc și întâmplă de la sine, fără să-mi încurce nici planurile, de ce ar face-o? Deschis doar la bucuria și acceptarea calmă și caldă a orice mi-ar răsări în cale. Care ar putea dura fie și numai câteva secunde, nici măcar atât. Pentru a privi în jur. Indiferent unde-am fi, doar să privim și observăm. Lucruri, oameni. Pe lângă ceea ce sunt. Pe lângă ceea ce credem noi deja că sunt. Poate ceea ce credem este incomplet. Cu siguranță că este! Iar noi să întrevedem puțin câte puțin dincolo de asta, dincolo de ceea ce am fost obișnuiți să vedem. Dincolo de noi înșine… zi de zi de zi.
Bucurându-ne de momente dragi așa cum sunt ele, ca nimic altceva. Bucurându-ne unul de celălalt. Și mai ales de propria prezență. Aici și acolo. Oriunde.
Surely it must all be, every single day, about celebrating life in all its forms and colors or ways… as it comes my way. And imagine everybody did this at the very same time. Or most of us did. Wouldn’t some things look a bit different too?
Maybe less rush? Less annoyance and more warmth? And patience and a sense of belonging? To a common everything-ness.
It could be just a feeling, a simple mindset that… yes, I am open to all things as they arise and happen naturally, without allowing them to divert me from my plans, no, why would they. But open to also enjoy and try to understand or accept everything that may come my way. Taking just a few innocent seconds, or… none at all. Stopping, for a moment or two sometimes to just look around. No matter where we are. just look around and see. Notice things. People. Besides what they are. What we already know they are. Maybe our knowing is just… a partially knowing them. It surely is! So besides and beyond that, beyond what we have been used to think that they are. Beyond their usual… „daily-ness”.
I am sure we would discover a myriad things. Hues. Angles or versions, perspectives and details.
Enjoying sweet dear moments like nothing else. Celebrating each other. Our very own presence to start with. Here or there. Anywhere.
“Everything is ceremony in the wild garden of childhood.” – Pablo Neruda
Bucurându-ne de bucuria însăși, că o putem simți. Clipele așa cum curg ele. Nu ieri, nu mâine…
Bucurându-ne de acum!
Celebrating enjoyment itself. That we can feel it. Feel the moments as they come along. No yesterday, no tomorrow…
Celebrating now!
Sărbătoresc ceva zilnic. De fiecare dată când îmi place ceva. Preferatele mele! Toți facem asta. Toți sărbătorim ceva chiar acum. Pe măsură ce ne întâmplăm. Citim. Sau scriem…
Ceea ce adun aici… sunt toate o sărbătoare. A bucuriei și entuziasmului. Momente și lucruri dragi.
Frumusețe uimitoare în prim plan! Evidențiată jucăuș și aproape pentru a fi împărtășită.
I do celebrate sth every day. Every time I see something that I like or I love. My favorites! And we all are. Celebrating something as we speak. Or read. Or write…
My posts here, they are always a celebration. Of gladness and enthusiasm. Lovely moments and things.
Amazing beauty in the foreground all the time! Highlighted playfully and cute to be seen and shared.
“Enjoy the little things in life because one day you`ll look back and realize
they were the big things.” ― Kurt Vonnegut
Zilele sunt pline cu de toate, de la mic la mare, sau mijlociu… Dar cumva cumva, ceva anume ne va face întotdeauna să zămbim și să zâbovim. Să oprim goana ca să privim puțin mai mult înspre ceva anume. Și acel ceva ne va umple sufletul cu mult cald și adevărat. Ca și cum ar fi deja o parte naturală din noi înșine.
Multe-mi sunt mie lucruri dragi, multe și mărunte. Răsfirate la tot pasul, doar de-aș avea timp să mă pot bucura de ele. Dar dacă nu am… atunci îmi fac. Fie și câteva clipe, pentru o fotografie măcar, un surâs sau un gând ca din mers. Uneori însă chiar minute în șir… o plimbare liniștitoare, un fel de mâncare preferat, o conversație interesantă sau fie și doar câteva rânduri într-un jurnal.
Days are full of things, little or big, or so and so… but somehow just a few certain things will always fill our heart with joy more than others, making us smile and stop the rush, as if part of us is already there, in being with, doing or having those things. Like a natural part of ourselves.
Many are the happy things in my days, one more colorful or playful than the other, scattered all around me left and right, only if I could find the time to enjoy them all. Well, and if I don’t, then I make time. It’s a must. Be it for a photo or two, a smile or a wispy thought. Sometimes there can even be minutes in a row… a tranquil walk, a certain favorite dish or desert, an interesting or challenging talk, or at least a few lines in my diary.
***
Și printre minunile care-mi pot încânta mie ziua… ei bine, deloc greu de ghicit,
…copacii în floare primăvara, primele flori, lalele efervescente parcă…
😊😊
And among such things that do make my day… well, not too hard to guess,
…spring bloom and the first spring flowers, the lovely tulips so effervescent…
drăgălășenii întâmplătoare de aprilie…
chance April cuteness…
clipe norocoase de mai,
May’s lucky moments,
bobițe de prospețime, perfecte pentru câteva poze, la fiecare sfârșit de mai, început de iunie,
droplets of freshness, just perfect for a few random photos, during spring and early summer showers, at the end of every May, beginning of every June,
trandafiri radioși de toate culorile și formele,
radiant roses of all colors and petal shapes,
mușcatele și frunzele lor ondulate pufos în plină vară,
geraniums and their marvelous leaves in the middle of summer,
the color yellow, the magnificent blue, the fabulous white,
lumina dulce a dimineții, mare sau munte,
sweet morning light, seaside or mountains,
norii,
the clouds,
sau pufosul Portocală, puțin confuz… oare ce mustățile mele-o fi foind pe-acolo prin iarbă, click click la mine…
or fluffy Orange perhaps wondering… what on my whiskers is sneaking through the grass, clicking away at me…
fabuloasele căpșuni (era cât pe ce să le uit, uf deși fac parte din rețeta mea preferată de momente gustoase de-nceput de vară),
🍓🍓🍓
the splendid strawberries (I had almost forgot about them, though they are part of my most happy summer moments),
grandioasa Grecie…
și așa mai departe!
gorgeous Greece...
and so on!
Călătoriile cu avionul, băncile elegante și comode pe alei, o geantă genial de încăpătoare și înstelată, souvenirurile, scoicile, albastrul unei piscine, ideile nostime…
Traveling by plane, elegant and comfortable benches along alleys or promenades, a beautiful starry bag to carry things in cozily, souvenirs, seashells, the swimming pool blue, funny ideas…
Această prezentare necesită JavaScript.
un gest cald, răbdarea sau grija cuiva, amintirile, cum ar fi…
…porția aceea delicioasă de clătite cu ciocolată, și-apoi băuturile-culoare cu gheață?!
a warm gesture, patience and care, friendliness, nice memories, such as…
…those yummy chocolate pancakes and those delicious ice drinks, so savory then?!
cărțile,
books,
și chiar aici aici, blogul meu roz, imagini și cuvinte, și muzică…
or right here and now, my pink blog, photos and words, and music…
Cele mai multe din fotografiile de aici au fost făcute cu telefonul pe parcursul ultimilor ani. Plimbare printre pașii mei rătăcitori, fie soare, fie nori. Sper că v-a plăcut… potpourri colorat cu fel de fel de minuni care mă fac să zâmbesc, și care-ar putea continua liniștit. Fiind destul de evident că fericirea mea e de culoarea primăverii-verii complet. Toamna-iarna… cu frumusețile lor, desigur, dar nevorbind neapărat pe limba mea. Decât poate… ruginitele frunze pictate și ornamentele de sărbători, da! Sărbătorile de iarnă care… au trecut deja la atac zilele astea. 😊 Și dacă ați pregătit curat și ordonat ciuboțele și ghetuțe…
…eu sper că Moș Nicolae vă va fi harnic și darnic!
Zile frumoase, vă doresc!
🙂
With the exception of a couple of photos, all the rest are phone photos, taken 2016, 17 and 18… a bit of going down memory lane too, happy to remember the moments I took each of them, rain or shine. Hoping you enjoyed the stroll… colorful potpourri of lovely things that make me happy, and could very well go on and on peacefully. Also it goes without saying that my happiness is more of a spring-summer type. Autumn-winter… have their beauties, surely, but not exactly my kind of fun and joy. Well… maybe the rusty painted leaves and the tree ornaments, yes! 😊 The winter holidays are already on their way here now… in full gear. And in case you have just polished your shoes and boots…
…I hope Saint Nicholas Day will be a happy and lovely one for you all!
„From December to March, there are for many of us three gardens – the garden outdoors, the garden of pots and bowls in the house, and the garden of the mind’s eye.” – Katharine Sergeant Angell White
Parcă adună stele din iarbă,
(ei bine, din zăpadă)
sau strâng roua de stele?
Și parcă îmi amintesc
cum se simt
stelele…
Parfum de alb aprins,
imaculat,
poezie vie…
prezent prețios
They look like they gather stars in the grass,
(well, in the snow)
or stars’ dew?
And they remind me of how the stars feel…
Perfume of burning white, immaculate, paradisiac poetry…
precious present
Parcă tocmai coborâte din poveste. Sclipeau.
Like having just descended from a fairy tale. They were shining.
Paradă colorată strălucind prin alb de început de decembrie și meșteșugită pentru provocările deosebite de săptămâna aceasta. Iar s-au îmbinat minunat!
Și, în ton cu litera pe rol, în cuvânt de minim cinci litere, aș spune… perfect?!
😊😊
Colorful pottery parade today, with painted petals on elegant pots. I’d somehow say… sweet perfection for the little… pinch of snow, playfully shining its immaculate glow in the grass.
And I would even say… a tad picturesque, for this week’s challenges, like a pleasant walk along pretty alley paths for
Șase, opt… zece minute de fugărit prin obiectiv minunea înaripată și drăguț colorată și simți că devii parte din cu totul și cu totul… altceva? Mai liniștit decât liniștea! Dar ce este… stelele știu. Eu una doar îmi reamintesc că trebuie să mai și respir după minutele de concentrare și uitare. Doar câteva minute dar destul de plecate, ieșite, departe, urmărind să… da!
Ieșite, departe deși… cumva mai aproape și mai cald decât majoritatea lucrurilor zburând prin zile.
And… what silence!!!
Six, eight or maybe… ten minutes of trying to get through my lens the winged wonder, dressed in lovely brown hues, and feels like I have become part of something quite… different? More silent than silence! But what it is… perhaps only the stars can tell. I for one just remember that I still have to breathe after those minutes focusing and forgetting. Only a few moments but quite away, gone, having departed, afar, me trying to… yes!
Gone, afar but… somehow much closer, warmer than most things flying through the days.
O provocare cu aripi, de data asta… Tuesday Photo Challenge – Bird, pe blogul Dutch goes the Photo!
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.