Dinspre bun sosit spre la revedere
transpare eteric de ce,
de printre vorbe și adiere
răzbind unduind cântece
Cuvintele crude poartă semințe de
cum oare, unde sau când…
cărarea-mi străbate tărâmuri iertate,
pe umeri tăcere purtând
Tu, spune-mi pe nume și-ntoarce clepsidra
cu clipe rotite stelar,
iar întrebărilor fără răspuns
șoptește-le vise nectar…
De ce, oare, calde, secunde pictate
coboară din lună divin?
Și unde dispar sclipirile toate?
Și când se aprind opalin?
Lin cântec de leagăn ce-ngână-n surdină
frânturi din ecouri țesute,
surâs și atingere, licăr și stingere
din cum și de ce renăscute
From welcome, hello to so long, farewell
there spring faint glimmers of why,
from among words and togetherness,
song and smile and sigh
Raw short flashes that bear the seeds of
how come, where or when…
winding pathways that cross distant realms
of now still dancing with then
You utter my name and turn round the hourglass,
sweet seconds that spiral like stars
and to so many questions without an answer
you whisper of sweet dreamy hours…
How come and why warm painted seconds
descend from the moon so divine?
And where do the sparkles and twinkling go?
And when is again their time?
A lullaby why murmuring magically
stardust with echoes of dew,
softness and light, glitter and night
from how, where and when made anew
“How come we never know what what we want until we find it?”
― Kate McGahan
Nic❤le
