“Green was the silence, wet was the light, the month of June trembled like a butterfly.” ― Pablo Neruda, 100 Love Sonnets
Grădina copilăriei, în plin iunie.
Mereu pusă pe șotii, se simte, an de an… fel de fel și care mai de care.
Care colorate mai ghiduș, care…
…destul de camuflate în pelerina verde a unor înfloriri-explozie mult așteptate de început de vară.
My childhood’s garden, in mid June. Always playful, it feels, year after year… with all kinds of frolic, all around. Some spree is colorful and bright, some… quite camouflaged under a green mantle, a long awaited beauty burst at the beginning of summer.
Mă plimb de colo colo cu telefon, aparat… cu bucuria-mi urgentată parcă pe mult prea repede-nainte, ca și cum în secunda doi mi-ar putea năvăli vreo toamnă repezită rău și mi-ar fura și-nfuleca toate cele frumuseți în blazatul ei gri.
Și cât mă-ncântă… frunze maiestoase sau mărunte, plante, plăntuțe, plănticele… arbuști, agățătoare, aeriene… Străjuie trotuarele, îmbracă acoperiș, tot verde, de chioșc, pe pereți… ce mai, capitonează vegetal tot, tot.
Iar mie, toate îmi par fotogenice acum. Stânga-dreapta, sus-jos… sunt ca un titirez cu obiectiv foto chițăind vesel.
Până și la ursulețul demult năstrușnic, mă cocoț, nostim aciuit colorat și-nfofolit sus în pod, pe perne și pături…
…îmi dă binețe și el, mi-am zis, pufos luminos, cu ochi oarecum căscați la oaspetele ăsta nemai-pomenit pe-acolo, prin ursuleasca lui singurătate. 😊
Sau… poate era doar puțin somnolent, sărăcuțul, amețit de căldură… indiferent la amintirile pe care mi le stârnește.
I move to and fro, phone and camera in hands and pockets… my joy like in a fast forward mode, as if in a minute or two, some mean autumn might rush in, in its glum grey, and steal and feed on my early summer splendor. Wonders all around, delightful… majestic leaves, or miniature, plants, tall or tiny… bushes, airy vines… Along the patio, over the roof, up on the walls, green, green… more green, „vegetally” cladding the garden
And every little thing seems so photogenic to me. Left or right, up and down… I probably look like a funny spinning top, with a big funny lens mounted… on top, clicking away airily.
I even got to a former friend of mine, a cute brown teddy bear, resting quietly in the attic, all tucked in up there, red and white vest, on a cozy throne of blankets… …seemed to say hi too, fluffy and sunnily, somehow staring at me in wonder, as if almost asking itself who I could be, perhaps an odd intruder in its „beary” solitude. Or… maybe just a bit sleepy, it was, dizzy too, poor little thing, in that barely breathable air… oblivious of the memories it had brought back to me.
Lumina și umbrele… rotesc și ele mut printre nuanțele astea puzderie de verde proaspăt, curat, îmbietor…
Light and shadows spinning too, they were, silently, among the myriad green hues, fresh and flashy…
…doar câte o pată sau punct, sau petală, cub sau lampion de culoare mai întrerupe din loc în loc hora curioasă, țâșnind a joacă de ornament de grădină sau a mov țipător țopăitor, a bulină de roșu de fragi… sau de buburuză molatecă…
…just perhaps a spot or a dot, a petal, cube or elegant lantern being able to interrupt the sweet swirl, making their presence finely noticed, ornament- or snail- or ladybug-like…
La nivelul ierbii toate cele mici par mult mai mari, mai lume…
…le descopăr și lor universul liniștit. Domolit.
Sunetul înfundat al zilei se lichefiază lent… se topește,
iureș pierdut lăsând o urmă de cadre… descoperiri și detalii.
At the grass level, the little things feel much bigger, much world… …I discover their universe too, so tranquil. Appeased. The muted sound of the day feels like liquefied behind me… melting slowly, gone away rush leaving a trail of newly found frames, details…
Colț și cărare… și fărâmițe rătăcite de frumos mi se tot ițesc.
Iar eu mă tot opresc să le surprind foiala, însorită sau adumbrită…
…cleștișorii aceia de rufe arătau într-un mare și minunat fel, suspendați așa,
cumva atât de ne/asortat, într-o liniște senino-solară.
Corner and pathway… small bits and pieces of cuteness appear. And I do not tire to try to capture their shine, or shyness… …those laundry pegs looked so luminous, hanging there so in and out of tune with everything around them, at the very same time.
Cum de mi-a scăpat… de-am uitat să fotografiez leagănul și banca, vopsite verde și ele… chiar nu știu.
Sentimentul mereu îmi este că… mereu e așa și acolo, lumea grădinii copilăriei, chiar dacă strecurată stingher printre file volatile de anotimp.
Forfota asta cu magic neastâmpăr de verde vrăjit de iunie…
…e mereu o lume ce se simte super(b de) mult doar a mea!
😊
How on earth I missed that… forgot to take a photo of the swing and the bench, both painted green too… I really do not know. The feeling always is that… it is always there as it is, the world of my childhood garden, even though making its way modestly across seasons’ pages.
This magical susurrus and rustle, just June green… …is always a world that feels super(bly) just mine!
“The world calls them its singers and poets and artists and storytellers; but they are just people who have never forgotten the way to fairyland.” ― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables
Picături, sau picturi… jucându-se a culoare în adiere de vânt,
de început timid de vară,
mereu cu garofițe și maci
și clopoței
Playfully lovely… bursting with color in the restless breeze,
the first shy summer days,
always with poppies and mini carnations
and pretty purple bells
…amintind mereu cu drag și de acele clipe, acele culori
răsărind ca din prag de poveste,
strălucind a candoare și cald,
…always reminding me fondly of those childhood moments, and colors
rising as if from a cute summer tale,
shining bright, full of candor and cosiness,
…lăsate parcă în urmă, purtate totuși mereu în suflet,
“The appearance of things changes according to the emotions; and thus we see magic and beauty in them, while the magic and beauty are really in ourselves.” ― Kahlil Gibran, The Broken Wings
…sau Mi-au înflorit pantofii?!
Da. Chiar sunt pașii mei cei noi, galben muștar. Cu gentuță. Care, și ea, fix asortată muștar. Și prea de tot parcă-mi sunt, în acest mai cu soare-nor pus pe minunății, nu puteam să nu vi le-arăt!
Balerini noi nouți, adică, voiam să zic mai sus prin pașii cei noi. Foarte drăguți, se simt, extrem de speciali. Cu soare perfect decupat pe post de emblemă senină și-n acest galben savoros! Cremos, aproape gustos… nu m-am putut abține să nu-i urc pe piedestalul meu de lemn, pentru pozat în lumină naturală, să nu-i asortez jucăuș cu alb-verde de lăcrămioare și-n cele din urmă, dar nicidecum în ultimul rând, să nu… țac, pac cu mulți de click, pozat, ca să îi pregătesc ghidușie de-arătat.
Că prea-mi luminau toate-așa, proaspăt spumos arătos.
😊😊
…or My shoes are in full bloom?!
Yes. These really are my brand new mustard yellow steps. And a small bag too. Which comes in mustard yellow as well. Shining too bright and beautiful, they were, on a sunny Sunday, that I couldn’t help showing them to you too!
My brand new ballerina flats, that is, I meant by my brand new steps above. They feel extremely cute, special too. With that sun model perfectly cut up in front, serene symbol in this savory yellow! Creamy, tasty almost… I immediately placed them on my wooden board, that I use to take photos in natural daylight, then added the lily of the valley’s white and green charm, and started clicking fondly, to prepare these playful photos to share here.
Such deep but still soft brightness… rarely do I see and admire, so fresh and inviting.
Îi am de pe la început de aprilie, cred, și… nepurtați încă. Din motive de vreme atât de oscilantă, că dâr, dâr.. bâr, bâr.. n-am vrut să-i iau la plimbare pe răcoare, nehotărât așa. Dar zilele astea, tot zârindu-i la intrare așteptând galben cuminte, mi-am zis… ei, gata, la foto cu voi! C-acuși, scoși la mers, nu v-aș mai lua atât de pe sus la admirat și pozat înflorat.
Și.. da! O bucățică de mai alb, ca de obicei, e prinsă și ea aici, în sfârșit. Vă puteți imagina parfumul, sunt sigură.
Lăcrămioarele!
I bought them some time ago, at the beginning of April, I think, and have not worn them yet. Quite oscillating, the weather, so I did not see myself going for a walk in them on these chilly changy days. And meanwhile, catching glimpses of them waiting in in the hall in such yellow silence, I thought to myself… well, that would be it, photo session it should be! I will be wearing them down the street soon, so I will surely no longer have the occasion for such a kind of artistic, floral-solar performance up here on my balcony ledge.
And… yes! A little bit of white May here too, I finally captured it, as usual. You can imagine their perfume, I’m sure.
The lily of the valley!
Încondurate cu încălțări aproape sport, deci, aș mai putea adăuga. Dac-ați mai văzut. Dacă nu, c’est la vie… când culoarea extra încântă, iar splendoarea tot pe-acolo, ce pot să spun? Și știu, par cam botoși, domnii colțuni, pe lângă finețea mogâldețelor de lacrimi, așa foarte-n prim plan, fix nas în nas cu lentila. Dar, credeți-mă, sunt niște botoși frumoși. Iar dumnealor, miniaturalele imaculate, divin parfumate, sporovâind cu fundițele vesele, cochet cocoțate pe soare.. pe nas de vârf (sau vârf de nas?!) de pantof… wow! Ce mai, ciripeală năzdrăvană multă multă s-a copt prin pozele astea.
O frenezie, să tot apeși pe… bo(n)ton.
Cute tiny flowers in comfy funny flats, as a result, I might add. Go figure. Well… what can I say? That’s life… when color makes you super extra enthusiastic, and the splendor, quite the same! And I know, the shoes look a bit like pouting, especially right next to the delicacy of the miniature drops of white, in extreme close up, looking my lens in the eye, literally. But, take my word for it, they do look amazing, the pouty-faced pair. And all of them seemed to be chatting cheerfully, looking pretty chic and sweet… from the tip of each shoe, each sun ray, each cheery click… some tweet and twitter in these shots, I must say.
Fuzzy frenzy, every time the shutter clicked.
La câte minunății, care de care mai… mega-minunate, mi/ vi s-au perindat pe-aici… na, poftim, mai merge și asta, zic eu. Pentru că… ne iubim pantofii, nu-i așa? Mai ales în luna lui mai. Ei bine, și iunie, iulie… deși, evident, și pe ele, botinele-n frunze galbene sau prin zâpadă inteminabilă. Și totuși, condurii primăvărateci sunt mai de suflet și cald, chiar și superbii flip-flop, de prin vârf de toropeală, deh, vară, mare, nisip, ape turcoaz…
Ceea ce, scriind aici, mi-a mai amintit și de ea, drăguța (extraordinara și minunata) mult dragă mie, poezie, evident. Scrisă acum ceevaa timp, ce-i drept. Poșeta din flori,se numește. Hm… și iar da, mi-am propus să o traduc și pe dânsa, cum să nu. Poșeta atât de magic înfloribilă și presimt eu, cumva puțin cam spre intraductibilă. Dar cu siguranță voi încerca!
Deocamdată, avem doar poșetuța cea muștăroasă. Și gâdilită-n plin soare de lăcrămioare-ncântătoare. Prin perdea desigur. Cu striații de efect. Sau defect, ar putea spune unii, adepți ai minimalismului în fotografie, nu așa…
…încurcâtură cu încărcătură floralo-solaro…-modistă, ts, ts, ts, ts…
Quite a few „marvels” around here, on my blog, each more „marvelous” than the other… no wonder, so this one too, goes without saying, Meant to brighten up a cloudy day, or a moody moment, perhaps. Because… we do love our shoes, don’t we? Especially in the month of May. Well, June, July too… although, obviously, them too, our autumn boots losing their way in rusty auburn leaves, or deep snow. But still, colorful shoes in spring always feel somehow closer to our heart, even foreshadowing the funny flip flops later in August, of course, summer heat, the seaside and the sand, turquoise waves…
Which, by the way, writing here reminded me of something… another fun adventure. A poem I wrote a while ago, very dear to me, called A Handbag Made of Flowers,which has no English version yet, aspect which I mean to remedy quite soon, hopefully. No matter how intricate it may be to find ways of expressing exactly what I felt and imagined when writing it, back in the days, I will definitely give it a try!
But for now, we only have this small mustard yellow handbag to show. Next to these delightfully airy lily-of-the-valley bouquets. In this light filtered though my balcony curtains. With artistic spots and stripes. or maybe a bit kitsch, some could say, perhaps admirers of minimalism in photography, not like this…
… clumsy mishmash of stuff, pretty potpourri, be it sunny and fashionably yellow and green to match, but still… tz, tz, tz, tz
Păi… deci, cum? Credeți că pot eu păși fără flori?? Hm… nu prea. Flori, culori, sărbători… toate cele, asortate-ntre ele. Cât de cât. Și cu soarele, bineînțeles. Și-ntr-ale mele, pentru că… altfel cum?
Soare-nor-soare-nor-… dar tot mai cu spor e treaba, graba atunci când înflorește ceva. Fie și de printre obiecte oarecare, întâmplâtoare, sau de ocazie, Paște, Crăciun… ori, după cum se vede, de printre poșete, pantofi… de ce nu.
Mai vedem de-acum, ce-mi mai poate răsâri mie cu petală și rază.
Well… there it is. Do you think I can take a step without getting the flowers to join me? I don’t think so, no. Rain or shine… text or rhyme, all trying to keep in tune with one another, as simple as that.
Everything feels more adorable when something suddenly blooms. Be it among randomly picked objects drawing my attention somehow, or on special occasions, Easter, Christmas… or, as you can see, among shoes and handbags… because why not.
Remains to be seen what else may arise next to a petal, a sun ray, a new mood…
“I’ve never seen beauty so devastating as in the lines that trace our hope and fall from the stars.” ― Jessica Kristie
Încerc să observ, chiar să-mi fiu mie un caz de studiu sau studiu de caz… lipsit de răgaz și doar cu aminte, cuminte, prin roi de cuvinte
să-mi aflu lumina, dar și rădăcina seva, tulpina
I try to be aware, to be to myself a case study or a study case… like an endless race and just to remember from March to September the swarm of soft splendor
to find out the brightness, but also the whiteness the lifeblood, the lightness
Căci fire din soare răsun-a chemare a miez – căutare stăruitoare… nici zarea, nici marea nu-mi stinge strigarea, nici frunza sau iarba nu-mi sperie graba
din puls de sclipire răzbind amintire, trezire, iubire
For spurs from the sun rush through like a run, like a seeking – a quest that’s given no rest… horizons or seas cannot find its key, nor leaves, neither grass can temper its sass
from deep pulse above free like a dove awoke, wings of love
Grăunte boboc ce-mi murmură foc culoare și vlagă, nu-i arde de șagă, iar floarea, splendoarea rotind sărbătoarea surâde a rază și-mi catifelează
cărarea și mersul și tot universul și visul și versul
A bud like a spire a branch climbing higher rich color and fire, so much to admire, serene trees in bloom in April’s warm womb wide smile, pink shine spring’s blossoming shrine
on alleys and ways adorning my days a sunnier time for rhythm and rhyme
“The personal life deeply lived always expands into truths beyond itself.” ― Anaïs Nin
Ce e dincolo de stele? Ce poate fi? Mă întreb… e mirare, e vânt? Sau cădere și gol…
Umbrele unui ieri încă zvâcnind firav îmi susură a zâmbet de lacrimă. Și a nor. O tăcere pulsând, un glas aproape al meu, o inimă rostind palide raze și aripi…
O privire, un gest…
Culoare de timp răsfirând pagini de vis ce au prins glas, murmurând clipe. Magie cu parfum de uitare cuibărită prin colțuri de alei cu praf de stea. Esență de liniște mângâind raze de lună împletite auriu cu pașii mei stingheri. Freamăt de gănduri amestecat cu cântec, cu departe…
Cuvinte, miracol portocaliu, lucind sau bâjbâind în amintirea unui aici. Sau a unui aievea? A unui cald de nerostit, de neatins, nedeslușit…
Iar norii?
Spirale aprinse miraculos din picuri de cer, zbor albastru, căutare de neînțeles… a ființă, a rost. Dimineți fără nume, seri… fără număr, amurguri cu miros de argint îngrădind orizontul. Forme dizolvând azi întru mâine.
Trecere.
Ardere vârtej pe culoarele unui rând, unui dor… Aprindere rece, ca din stea căzătoare și lumină spartă în contur neclar, nedefinit. O ploaie de nuanțe pulsând neobosit, spulberată în curcubee șerpuindu-mi fantastic în fereastră, ca de printre urme de fluturi și sori.
Pași.
Aer de rai înflorit, părăsit, grâbind spre nicăieri…
Apoi noapte. Despărțită tainic în sclipiri șoptite pierdut, foșnet adânc topit în întuneric.
Neant…
Și totuși, dincolo de stea, mă întreb, ce poate fi?…
What is there beyond stars? What can there be? I wonder… is there wonderment or wind? Or a long fall and emptiness…
The shadows of a yesterday still throbbing feebly are murmuring about the tears of a smile. Of a cloud. A silence pulsing, a voice almost mine, a heart uttering its pale rays and frail wings…
A look, a gesture…
Colors of time shuffling pages of dream that began to tell a tale, whispering seconds. Magic wearing the perfume of oblivion, nestled in corners of alleys covered in stardust. The core of quietness caressing moon rays dancing with my hidden steps. Gentle rustle of thoughts mixed with a song from afar…
Words, soft orange miracle, shining or groping for the memory of a „now”. Or of a „once”? Of an unspeakable warmth, untouchable, undefinable…
And the clouds?
Spirals miraculously lit from drops of sky, blue flight, ineffable search… of an essence, a sense. Nameless mornings, countless evenings… dusks bearing a silver scent fencing in the horizon. Forms dissolving today’s into ’morrows.
Flow.
Rippling burning on the pathways of a line, a longing… Cold fire, like from a shooting star, and broken light into unclear contours, uncertain, vague. A rain of hues beating tirelessly, shattered into random rainbows winding fabulously against my window. Like pouring from among butterflies and suns.
Steps.
Air of heavens in bloom, abandoned, forsaken…
And then darkness, split secretly across whispering sparks, long forgotten, deep hum melting into the night.
Nothingness…
And still, beyond the star, I wonder, what can there be?…
