Arhive

Timp și Tăcere…/ Trick and Treat

 

“Thoughts are phantoms. And when you fight with phantoms
they always win.”
― Marty Rubin

 

 

Se făcu…

precum că întunericul azvârli lumină

 

Inventă Timp,

care se însoți cu Tăcere

 

Suddenly

darkness cast off light

 

Time was tricked into existence,

and was treated with silence

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

Dar apoi cei doi croiră cale de zâmbet

și pășiră agale la drum

 

printre raze și umbre, nopți și zile,

anotimpuri surori

 

But then the two of them forged a way with their smile

and started their solitary journey

 

among the rays and the shadows, nights and days,

sister seasons

 

Iar surâsul lor…

răzbește și acum

prin toamne

și tot…

 

That smile…

grazing even today

through autumns

and all…

 

Nic😺le

 

 

You can find here the English lyrics 

 

 

Cute Quotograph… and close-up cuteness

 

 

„La pas prin aproape toamnă și-apoi toamnă intrată senin în drepturi…”

…cu repezeală dulce de târziu de august, septembrie-nfoiat în nuanțe fine și moi și foială miniaturală de-nceput de octombrie.

 

(Lumi micuțe, forfotă… la adăpostul unor raze zăbovind generos)

 

 

 

Strolling along and across almost autumn, and then autumn in its own right…

…with a sweet late August berry rush, soft September hues and rustling October tininess.

 

(Mini worlds and wonders taking shelter in the generous sun ray burst)

 

Cu furnică temerară escaladând grațios un versant adumbrit…

…spre-o cărare de soare.

 

 

With a brave ambling ant too, climbing gracefully a steep slope in the shade…

...to a path in full brightness.

 

„Oare m-am rătăcit?!…”

 

I wonder, have I lost my way?!…

 

 

Nic🍂le

 

 

 

Culori cu zâmbet…/ Colors with a smile

 

“There are hundreds of languages around the world,
but a smile, speaks them all.”
-Unknown

 

Acum două zile a fost, se pare, și Ziua mondială a zâmbetului, prima zi de vineri a lunii octombrie, iar eu mi-am amintit cum, cu ceva vreme în urmă, chiar m-am jucat puțin cu niște zâmbete… numai ochi și explozie de buline. Deci, deși cu puțină întârziere acum, iată-le!

Culori cu zâmbet luminos… și cu urare de weekend plăcut către toți!  

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Two days ago it was World Smile Day too, it seems, first Friday of October, and it reminded me that a while ago I did play with some cute funny smiles… all eyes and spots in a burst. So… a bit late now, but here they are!

Bright colors full of smile… wishing a nice restful Sunday to you all! 

 

Nic😊le

 

 

Cute Quotograph… and lullaby why

 

 

Dinspre bun sosit spre la revedere
transpare eteric de ce,
de printre vorbe și adiere
răzbind unduind cântece

Cuvintele crude poartă semințe de
cum oare, unde sau când
cărarea-mi străbate tărâmuri iertate,
pe umeri tăcere purtând

Tu, spune-mi pe nume și-ntoarce clepsidra
cu clipe rotite stelar,
iar întrebărilor fără răspuns
șoptește-le vise nectar…

De ce, oare, calde, secunde pictate
coboară din lună divin?
Și unde dispar sclipirile toate?
Și când se aprind opalin?

Lin cântec de leagăn ce-ngână-n surdină
frânturi din ecouri țesute,
surâs și atingere, licăr și stingere
din cum și de ce renăscute

Această prezentare necesită JavaScript.

 

From welcome, hello to so long, farewell
there spring faint glimmers of why,
from among words and togetherness,
song and smile and sigh

Raw short flashes that bear the seeds of
how come, where or when
winding pathways that cross distant realms
of now still dancing with then

You utter my name and turn round the hourglass,
sweet seconds that spiral like stars
and to so many questions without an answer
you whisper of sweet dreamy hours…

How come and why warm painted seconds
descend from the moon so divine?
And where do the sparkles and twinkling go?
And when is again their time?

A lullaby why murmuring magically
stardust with echoes of dew,
softness and light, glitter and night
from how, where and when made anew

 

“How come we never know what what we want until we find it?”
― Kate McGahan

 

Nic❤le

 

 

Miracole menite mie…/ Miracles meant for me (II.)

 

“Sometimes I think,
I need a spare heart to feel
all the things I feel.”
― Sanober Khan, A Thousand Flamingos

 

Petale de crini ce parcă întreabă
din ce colț de cer le-a purces strălucirea,
din ce labirint le sosește rotirea
ca-n nuanțe atinse de zâmbet podoabă…

 

Sweet lily petals that seem to be asking
which corner of sky gave birth to this shine,
what far labyrinth released their rhyme
with smiling hues and long sunny basking… 

 

Penumbră culoare scăldată în soare
ce magic șoptește aprinderi de dor,
atinsă le este cărarea ușor,
iar șoapta desprinsă învață să zboare

 

Colorful shade adorned with sun dye
that whispers so softly of longing and silence,
a pathway so peaceful feeling so timeless,
and miracle murmurs that learn how to fly

 

Îi poartă minune prin rost și răstimp,
prin undele verii, miresme solare,
mă caută clipe, sclipiri și aflare
ajungeri aproape de cald anotimp

 

Taking them magically with rhyming and reason,
through summer’s soft ripples and fine solar fragrance,
in moments that find me, sparkles and essence
arrivals so close to bright dear season

 

Iar valsul luminii e alb și curat,
parcurge secunde cu cerul torcându-i,
cu raze ascunse grijă purtându-i,
fin umbre țesând pe înserat

 

As light’s velvet waltz is white and relieving,
and spirals through seconds with skies’ ringing songs
with deep hidden rays righting all wrongs,
a gossamer thread so free in the evening

 

Nic☀le

 

 

Miracole menite mie…/ Miracles meant for me (I.)

 

“Our lives are our mythic journeys,
and our happy endings are still to be won.”
― Terri Windling

 

Sfărșit de iunie ploios ornând început de iulie cu raze amestecate verde cu bijuterii de sezon…

 

End of rainy June adorning the beginning of July with rays mixed with summer gems…

 

cu portocaliu incandescent, petale surâzând mocnit la umbră, bobițe delicioase de dud…

 

with incandescent orange, petals smiling away in the shade, deliciously looking mulberry beads…

 

…cu furnicuță ațipită la plajă pe frunze în nuanțe…

aducând pierdut a primăvară crudă, a rugină de toamnă și a soare de seară toate cufundate parcă într-o

…reverie adâncă

 

 

 

…with cute little ant taking a sunny nap on leaves in such hues…

that they look like spring freshness, auburn autumn rust and eerie evening sun all fallen like into

…a delicate dream

 

 

Nic🍃le

 

 

 

Minuni de mai…/ May marvels

 

“The day you lose your sense of wonder is the day you grow old.”
― Marty Rubin

 

Plimbarea de azi a fost cu și despre culoare, deși eu spuneam aici mai mereu „mai alb”. Voalul miresei, iasomia, lăcrămioarele, socul…

Și azi, iar, albul mi-a unduit radios în mănunchiuri pufoase, dar apoi…

 

 

Today’s walk was with and about color, even though I used to link the month of May to much white. There usually are the bridal veil flowers, the jasmine, the lily-of-the-valley…

And now again, the wonderful white waved at me gracefully, in fuzzy clusters, but then…

 

…a răsărit și o bulină roșie. La reverul unei frunze elegante.

Și niște iriși luminoși… într-o nuanță poate doar de pictori cu adevărat cunoscută,

 

 

...a red dot appeared out of the green. On the lapel of an elegant leaf.

And radiant irises… in a purple hue perhaps truly known only by painters.

 

În cele din urmă, un copăcel cu flori micuțe de un galben proaspăt, nemaivăzut de mine până acum.

 

Last, but not least at all, a small tree with tiny yellow flowers looking so fresh, that I’ve never seen so far. 

 

Și gata, a fost, scurta mea plimbare culoare.

Vă doresc un mai luminos!

 

🙂

April showers so bring May flowers… that was my short stroll today.

I hope your May will be colorful and bright!

Nic❤💛💚💜le

 

 

Amestec amintire…/ Memory mix

 

“Memory is the diary we all carry about with us.”
― Oscar Wilde

 

Amintiri în formă de frunze și de flori, de pași și petale de peste tot. Acasă sau aiurea. Frunzărindu-mi pozele ca pe gânduri… reamintindu-mi, zâmbesc.

Ce e timpul?

 

Recollections in the shape of leaves and of flowers, of steps and petals all around. Home and elsewhere. Leafing through my photos, my memories… recalling, I smile.

What is time?

 

Ce poate fi…

Ce înseamnă să simt din nou și din nou prospețimea aceleiași clipe, retrăind aer, raze și chicoteli din curtea în care am copilărit… leagăn și flori și culori?

Ce-mi poate readuce, încă o dată, imaginea acelei bănci solitare rezemându-se de un trunchi… ca de o inimă bătând a liniște și infinit? Ce îmi poate oare povesti iar și iar…

Dar pulsul acela… ofrandă frumosului și caldului și verdelui îmbrățișare? Soare sau seră, căpșună sau iarbă sau zbor…

Dar joaca? Divina joacă…

 

 

What can it be…

What does it mean to feel again and again the freshness of the same moments, reliving the air, the sun rays and giggles in the garden I grew up in… swing and flowers and colors?

What can be so beautifully brought back, once more, by the image of that solitary bench near a heart-shaped tree trunk… like pounding with tranquility and infinity? What can it tell me time and again…

What about that pulse… a gift to the loveliness and the warmth and the green fondness? Outdoors or greenhouse, strawberries or grass or flight…

And how about playfulness? Divine playfulness…   

 

 

Iar când anotimpurile se întâlnesc totuși față în față, cu surâsuri vii în buchete aprinse de „atunci” și „acum” și „acolo” și „aici”, ele rotesc minutele ca pe ani. Anii… ca pe secunde.

Iar eu…

 

And when the seasons meet face to face though, with beaming smiles in shiny bouquets of „then” and „now” and „there” and „here”, they all spiral and swirl the minutes like years. The years… like seconds.

And I…

 

Eu pictez hora cu nuanțe vechi și noi, aprinse sau pale. Nuanțele zâmbetelor de pe cărări de „departe” și de „aproape”, de dor și esență și rost…

…în amestec amintire.

 

I paint the swirl with hues old and new, brighter or pale. The hues in the windings of „close” and „afar”, of longing and essence and meaning…

…in a memory mix. 

 

 

 

Rimă de stele…/ Stars’ rhyme

 

“The Infinity sign goes round and round without an end,
and true love bears the same pattern.”
― Michael Bassey Johnson, The Infinity Sign

 

Din etern,
el și ea
desenează o stea,
iscălindu-și pe ea,
în eter,
dragostea

cu condeie de șoapte,
și cerneală din noapte,
din sclipire pierdută
nuanță nou apărută

călimară și timp
fremătând anotimp,
litere fermecate
printre nori aruncate

ascuțișuri de astru
înțepând în albastru,
amintindu-le rece
cald ce vine și trece

din croială cerească
cea purtare lumească,
cu veșminte de soare
îmbrăcând în culoare

galben palid
de lună
făurind împreună
pod de raze, să-și spună
în eter,
noapte bună

 

Through time’s span,
from afar,
they are drawing a star,
and then sign on its shine,
into space,
their rhyme

whisper feathers to write
with dark ink dipped in night,
from old sparks’ former glimmer
hues anew start to simmer

inkwell burning deep blackness
bringing days from the vastness,
charming letters and words
through soft clouds, like swords,

planets’ spinning sharp cries
stinging, biting the skies
to remind them so crisp
of the warmth in a wisp

from celestial weave
worldly tiding and heave,
clad in solar apparel
chiming worship and carol

faded yellow
of moon
slowly building in tune
rhyming bridge made of beams
into space
for sweet dreams

 

Nic✨le

 

Cute Quotograph… and what matters

 

 

O nuanță pictată de-o clipă
atinge
o margine de minut,
descoperind-o ca pe o comoară,
un dor…
Împrăștiind culoare și cald
și spunându-ți pe nume,
chemându-te
soare…

Tu, auzind-o, răspunzi
cu atingeri de nor,
ecou ca din suflet de petală,
spunându-i
mai stai, ești frumoasă…

Iar nuanța de-o clipă
surâde
și varsă tot cerul
în inima ta

 

 

A time-tinted hue
touches
the edge of a moment,
revealing it like a treasure,
a longing…
Spreading color and warmth
and murmuring your name,
calling you
marvelous sun…

Hearing her, you give your answer
through touches of cloud,
far echo like from the soul of a petal,
you tell her,
stay, you are beautiful…

And the vanishing hue
smiles
and pours all her sky
into your heart

 

“Love is the only freedom in the world because it so elevates the spirit that the laws of humanity and the phenomena of nature do not alter its course.”
Kahlil Gibran, Broken Wings

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Nic💮le