Arhive

Era de culoarea…/ It was the color of…

 

“Be uniquely you. Stand out. Shine.
Be colorful.
The world needs your prismatic soul!” 
― Amy Leigh Mercree

 

Era de culoarea…

…unui poem în vers alb pulsând a rimă culoare.

 

It was the color of…

…a poem in blank verse, pulsing with colorful rhyme.

 

 

Era de culoarea…/ It was the color of…

 

“There is a gust of eternity in every fleeting moment.”
― Marty Rubin

 

Era de culoarea…

…unui zâmbet fugar fulguind a cald și senin.

 

It was the color of…

…a volatile smile snowing warmth and serenity.

 

 

„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“We are dancing on our irony as upon the top of glowing sparks.”
― Anaïs Nin, The Diary of Anaïs Nin, Vol. 1: 1931-1934

smell divine…

 

Aerul miroase a tei. Și sânziene.

Ieri am ieșit la o plimbare de-amiază și… frumusețe, la fiecare colț îmi surâdeau. Pufoșenii galbene, solare… spumă de vesel și cald. Din buchete mai mici, mai mari. Și am luat câteva, ca în fiecare an. Însă ieri… hm, le-am cam plimbat ce-i drept, alei, parcuri… o colegă chiar observându-le… a, da, să nu uit, să iau și eu azi în dum spre casă! : ))

 

😊 😊

The air smells like linden tree blossoms. And… sânziene.

Yesterday I went out for a walk at noon, and beauty… each corner I took was like smiling back at me. Yellow fluff, solar… foam of happy and warm. Cute bouquets, big or small. And I bought a few, as I do every year. But yesterday… I took them for a quite long stroll, to be honest, alleys and parks… A colleague I met even… oh, yes, I must take a few myself, when I go home, they smell divine! :)) 

 

(sânziene – lady’s bedstraw, or yellow bedstraw)

 

Și-apoi eu, ca din mers, am făcut hm… greșeala să-mi bag nasul într-un buchețel. Vai mie! Hapciu, după hapciu… ca și de la tei. Ce mai, nu mă am prea bine cu mirosul îmbătător… strănut cu una cu două. Iar ei, teii, n-au prea vrut să iasă prin pozele mele. Cel puțin nu așa cum am vrut eu. Florile lor brodate finuț… Dar nu-i nimic, mai încerc, cine știe din ce tei îmi răsare norocul.

Și totuși… în aer plutește miros de tei. Și de ceruri deschise… de Sânziene.

De magic.

 

And then me, unawares, making hm… the mistake of sniffing them a bit too. Oh dear! Hachu, and again hachu… the same as with the sweet floral fragrance of the linden blossoms, intoxicating. Well, what can I say, not too friendly with that, sneezing quite much. And they, them linden trees, not too photo-friendly either, they wouldn’t sit still in a shot or two. At least not as I wished. Nice and lacy… But time is not lost, I’ll try again soon, who knows what tree brings me my… linden luck.

But still… floral smell floating in the air. And scent of Sânziene… opening heavens.

Of magic…

 

(Quick references to Romanian folklore.)

 

Eu una nu prea reușesc să postez sâmbăta, chiar nu știu de ce. Dar… acum pare că-i fără dar sau poate.
2017… Sânzienele au plutit exact azi. Deci pentru doar nicole, nici Meșteșug de miercuri n-au putut fi, nici Azurite de vineri. Și nici Aurite de duminică, ei bine…

Dar aurii chiar sunt! Și azurite mister. Și meșteșugite… Chiar bine rău. Sunt minunate! Le priveam în timp ce le fotografiam și-mi zbura gândul… Sunt ca o cascadă. De galben. De auriu și diafan…

…de vis.

 

I, for one, don’t usually manage to post on Saturday, don’t really know why. But now… seems special.
2017… and the celebration of the Sânziene fairies floated here today. So, on doar nicole, not a Wednesday Craft, or a Friday Blue post. And neither part of the Sunday Gold Quotographs, well… 

But golden they are! And full of much sky. And amazingly crafted… They are wonderful! I was almost hypnotized while taking photos of them, my thoughts flying… They are a cascade. Of deep fuzzy yellow. A golden diaphanous…

…dream.

 

Terapie prin galben? Cură de strălucire? Explozie de fire de lumină? De spațiu și timp?
Te teleportează misterios, nu știi unde te zboară senin, dar sigur este ieșire din coordonatele obișnuite.
Te absorb. Carusel de sclipiri jucăușe puse pe șotii. Fotografice… of, si-ncă cum.

Caleidoscop răsucind dup-amiaza. Îmbrățișând aer de iunie cu bobițe bronzate-n buchet perfect, oricum, dar absolut oricum l-ai aranja. Din orice unghi. Doar soare să fie. Feerie.

Iar când în sfârșit reușești să te desprinzi, să revii… dulce-amară senzație de ooof… cum, deja?!

 

Therapy through yellow hues? And through shine? Explosion of brightness? Of space and time?
It takes you far away, don’t know where, but definitely a getaway from the ordinary dimensions.
It absorbs you, a carousel of sparkles gone out at play. Photographically… uf, a mirage.

Kaleidoscope caressing the afternoon. Embracing the June air with tiny tanned drops in a perfect bouquet, no matter in what ways or angles you would look. From what angle. Only the sun has to be there. Féerie.

And when you finally manage to pull yourself from it, to come back to earth… sweet-bitter feeling of uuuf… what, already?

 

Despre albinuță hărnicuță, și zorea albă… „rătăcite” ca de dincolo de orice nor, nu mai pot adăuga nimic.

Poate doar… mult jucăuș mulțumesc!

😊

About the busy bee there, and the little white morning glory… looking „lost”, like from beyond any cloud, I can’t possibly add anything.

Maybe just… much cute playful thank you! 

lovely loss of focus, lovely twist

 

Spring Quotograph… and the gate of the garden

 

 

vom păși albastru prin iarbă
inspirând aer auriu,
vom atinge razele cu degete grăbite

și vom deschide poarta grădinii,
pășind desculți dincolo de cuvinte
îmbrăcate în zi

într-o secundă furată,
un fir de nor ne va acoperi
mersul,
vom alerga portocaliu și meandre
rătăcind cărarea,
și eu voi surâde șoptindu-ți,

…întreabă soarele!

 

we’ll take blue steps through the grass
breathing the golden air,
we’ll touch the rays with hurried fingers 

and we’ll open the gate of the garden
treading barefoot beyond words
dressed in daylight

in a stolen second
a thread of cloud will cover
our walk,
we’ll start running orange and winding
losing our path,
and I’ll smile at you whispering,

…ask the sun!

 

“your smile.
is the ultimate
golden dream
all the poems
in the world
are waking up from.”
Sanober Khan

Winter Quotograph… and winter sun

 

the universe... looking at itself in the frozen mirror

 

Lungi degete de gheață ating aerul rece,

și iarna-n soare zboară,
respiră
și-apoi trece…

 

Long fingers made of ice that touch the frozen air,

and winter treads on sun,
it breathes,
and  disappears…

Winter Quotograph… snowflakes and squirrel

 

snowy depth

 

Fulgi pictând pe tăcere, pe secunde, pe aer…

 

Snowflakes painting on silence, on seconds, on air…

 

O jucăușă rătăcită zbughind… ce viteză, ce țuști!

: ))

A wandering tail dashing… what swiftness, what hop!

cute little fellow

 

Secunde suspendate proaspăt, pufos
între ce va fi mâine
ce este,
ce-a fost…

 

Seconds suspended, fluffy and green,
between what may be,
what is,
what has been…

Winter Quotograph… snow and skies

 

white cuddle

 

Ridic ochii și zăresc… un mic infinit, univers alb-albastru, arzând strălucitor,
aproape, dar de neatins
deși…
dacă privesc îndeajuns de mult, mă aude și coboară, oglindindu-și tăcut harta
sub pașii mei

 

I raise my eyes and I see… a small infinity, white-and-blue universe burning bright
close, but untouchable
though…
if I gaze long enough, it hears me and descends, quietly mirroring its map
under my steps 

 

“I wonder if the snow loves the trees and fields, that it kisses them so gently? And then it covers them up snug, you know, with a white quilt; and perhaps it says, Go to sleep, darlings, till the summer comes again.”
Lewis Carroll, Alice’s Adventures in Wonderland & Through the Looking-Glass

 

Albul zăpezii aduce liniște. O liniște în care se pot auzi anii. Zilele…
Le cuprinde pe toate… tainic, ocrotitor, parcă oprindu-le timpul. Mantie de tăcere și vis.

 

The snow’s whiteness  brings silence. One in which we can hear the years. The days… 
It envelops things secretly, protectively, as if freezing their time. Mantle of quiet and dream.

 

“On a cold winter day even the snow needs the touch of the sun!”
Mehmet Murat ildan

winter warmth