“Why must people kneel down to pray? If I really wanted to pray I’ll tell you what I’d do. I’d go out into a great big field all alone or in the deep, deep woods and I’d look up into the sky….
… —up—up—up—into that lovely blue sky that looks as if there was no end to its blueness. ….
… And then I’d just feel a prayer.”
― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables
Putem oare citi în trandafiri?
Putem să le elucidăm misterul?
Zâmbet de clipă fulguind zefiri
și lacrimi de culoare răsfoind eterul…
Putem noi oare să traducem înflorirea
în rime și cuvinte tresărire,
iar nuanțele, petală cu petală,
putem să le aprindem cu privirea?
În ochi adânci și-n inimi de albastru
cuvinte nu-s,
doar raze, adorație,
sclipiri senine-n fiecare gest,
iar pentru norul trecător…
mirabilă tratație
I wonder, can we read the roses?
Can we decipher their silky spell?
A smile that a moment veils or exposes,
and tears dripping color and sweet smell…
Can we translate the blossom like a dance
in rhyming words that sound like a pulse,
and their hues’ soft rhythm petal next to petal,
can we rekindle it in a divining glance?
In pure deep eyes and hearts of searing blue
there are no words,
just rays, affectionate and sweet,
serene new glimmer, peace in every quiver,
and for the passing cloud…
a mesmerizing treat
Provocare ca o invitație, săptămâna asta,
A treat of a challenge this week on Dutch goes the Photo!
Tuesday Photo Challenge, Week 117 – Treat
Rogvaiv blând de iunie vălurind azi strălucire cu rimă pufoasă printre bobițe aurii, efervescență și vis…
June’s color spectrum, mild and warm, waving fluffy rhyme today among tiny golden beads, fine foamy dream…
Aproape sfârșitul de iunie ar părea… fără culoare-n obraji, aer în piept dacă n-ar fremăta poezia lui galben diafană.
End of June almost and it would seem a bit… less color in its cheeks, air in its lungs if it didn’t swish and stir such wispy yellow poetry.
Un sfârșit de iunie frumos, vă doresc, culoare și parfum!
🙂
Wishing you a lovely end of June, colorful and fragrant!
This is a nostalgic post, a selection of images from some of my posts, all put together now for the final edition of the WordPress Weekly Photo Challenge (WPC), All-Time Favorites.
***
The WordPress Daily Post’s Weekly Photo Challenge adventure started for me at the end of October 2017…
….not that long ago but enough to be feeling quite sad now that it seems it will no longer be here for us to enjoy and find inspiration in. I had got delightfully used to it all and was so looking forward to the new weekly themes, enjoying the spin of it quite much! It goes without saying that I really wish this wonderful WP initiative for us to join and share didn’t have to close.
It has been such a pleasant feeling to go through other bloggers’ contributions of beautiful photo selections all along, for each theme every week, always discovering other views and perspectives. And this week, seeing some of the other nice posts on this occasion made me think of my several posts over the past few months on various WPC topics, that I usually posted on Sundays.
So for this Sunday Gold post, I am too taking leave of this nice community challenge initiative that made my being here richer and more playful. Reminiscing a bit, all the quotographs in this retrospective contribution have been created and posted also based on a WPC idea which I liked and enjoyed putting an article together for.
Aventura provocărilor săptămânale de la WordPress Daily Post (Weekly Photo Challenge – WPC) a început pentru mine în octombrie 2017…
…nu cu mult timp în urmă, dar destul încât să prind gustul jocului. Mă obișnuisem cu acele idei strecurate aici, de-abia așteptam noile subiecte mereu curioasă să descopăr cum fiecare temă se potrivește într-un fel sau altul cu resursele și modul meu de a publica, iar acum, faptul că această inițiativă aducătoare de inspirație încetează să mai lanseze provocări îmi lasă o fărâmă nedefinită de tristețe. E de la sine înțeles că mi-aș dori mult să nu își… închidă porțile.
Era o senzație plăcută să parcurg săptămânal contribuții pe aceeași temă în postările altor blogeri, iar zilele acestea, unele articole publicate cu ocazia ultimei ediții m-au dus cu gândul la povestea mea WPC de pe parcursul ultimelor luni. În special imaginile cu citate postate duminica.
Așadar astăzi, a venit și rândul meu să îmi iau la revedere, mai jos veți regăsi doar imagini publicate și pe baza unor idei WPC care mi-au plăcut și m-au inspirat și fără de care acea postare probabil nu ar fi existat în acel format.
In 2017, for themes such as Rounded, Temporary, Peek, Transformation, Experimental, Ascend
Temporary blue buzz
Transformation and progress and…
…Experimental touches (I wouldn’t have even thought of doing this if it hadn’t been for this… exploratory challenge that late autumn week 🙂 )
Barcelona (bluish peek)
Bright airy ascent
Beginning of 2018, for Weathered and Silence
More recently, for lovely topics such as Favorite Place, Smile, Lines and Twisted
Smiling chant
Lines through and beyond April
Tender twists and tangles
And a post that I love very much is Autumn-winter serene, published on December 1st, 2017. Photos of radiant dahlias and chrysanthemums accompanied by a poem, like a reverie. That is also one of my readers’ first five well-liked posts. Thanking you all for your constant presence and support!
I am really grateful for the inspiring Weekly Photo Challenges at the WordPress Daily Post and thanking the WPC team for all the stimulating and refreshing ideas!
Needless to say, and that is the most nostalgic part of it all, some of the posts, the photos, the way I arranged them or wrote all around them, and the enjoyment felt by some of my fellow bloggers to read and share impressions, all that wouldn’t have happened, had it not been for some of the topics, brain teasers at times, launched out there through some unexpected prompts.
Thank you as well for this final theme of All-Time Favorites, which I’d rather consider a warm… au revoir.
O postare foarte dragă mie este Liniște toamnă-iarnă, publicată pe întâi decembrie 2017. Fotografii cu dalii și crizanteme luminoase însoțite de o poezie, reverie. Este și una dintre primele cinci postări preferate ale cititorilor mei. Mulțumesc frumos tuturor!
Cu mult drag am răspuns acestor provocări și nu numai, lăsându-le să mă inspire, dându-le o formă preferată mie, creionându-le pe măsura mea. Mulțumesc mult echipei WPC pentru toate ideile minunate oferite de-a lungul timpului, extraordinare surse de inspirație.
Voi duce dorul acestor punctări săptămânale, jucăușe și dându-mi de furcă uneori, de gândit și de… ronțăit, ca să zic așa, torcându-mi ca din mers alteori, precum că… ceva minunat este acolo, doar de-aș reuși să-l așez, la fel de minunat, în cuvânt, culoare și zbor.
Mulțumesc și pentru această idee frumoasă de final, pe care prefer s-o numesc… de cald la revedere.
***
Photos posted for the theme Glow, from my very first post based on a WPC prompt, October 23rd, 2017. Beautiful moments and memories…
Thank you!
Nic💛le
***
Și am revenit doar puțin să adaug…
…că m-aș bucura să aflu care sunt preferatele voastre și cumva din ce motiv, dintre minunile mele jucăuș colorate. Sau… hm, nepreferatele. Asta ca să fim jucăuși… până la capăt. : )
😊😊
And I came back here just a bit in order to add…
…that I’d be happy and curious to find out your personal favorites from among my playful q-graphs. Or… well, the least favorite one(s). : )) Hm, somehow to be playful all the way.
Vorbeam puțin aseară cu dragile Poteci de dor, în comentarii la postarea anterioară, despre… mov. 😊Observam ușor retrospectiv cum săptămâna trecută, inițial stârnită alb, a ondulat pe-aici culoare hotărâtă de… margine interioară de curcubeu, ca să zic așa.
Și da, m-am gândit eu apoi, duminicile chiar par să dea tonul. Dirijează solar. Și chiar e minunat cum, privind peste umăr, lucrurile par să se împletească neașteptat ca derivând dintr-un amalgam de țopăiri, foiri și iviri imprevizibile, sclipind în lumină de mai, de data asta.
Un „slow rise” cu dâre de lună și soare, a fost acum acum două duminici, cu o trenă dintr-un Abc al strălucirii, cine-a reușit să urmărească, și-apoi rotunjindu-și bogat ținuta cu voal alb și… încălțări mov. Urmate tot de mov dar mai pal, în răsucire înflorită, buchet de iriși.
Lăsate să curgă toate, s-au legat drăguț. Întâlnit și-mbrățișat… ca la o petrecere la care au sosit toate dar pe rând, etalându-și splendoarea colorată printre cuvinte, provocări sau priviri fel de fel, stânga, dreapta aruncate… ca din zbor.
I was exchanging a few words with Poteci de dor yesterday evening, in comments the previous post, about… purple. 🙂 And I was somehow noticing slightly retrospectively, how last week here started completely white, but then it all waved away in definite purple tones, the innermost or inside color of the rainbow, so to say.
And yes, I thought to myself afterwards, Sundays do seem to set the tone, in some way. They are like a solar conductor. It really is wonderful how, throwing a swift look backwards in time, things appear to become connected in interesting ways, unexpectedly, like flowing naturally from a mixture of comings and goings, to and fro-ing, sparkling in May’s sweet light this time.
A „slow rise” with sun and moon glow, two Sundays ago, which grew a train made of The Abc of shine, and rounding off its ethereal outfit with a white veil… and then purple shoes. Followed by more purple hues but paler this time, tender twists and turns in an iris bouquet.
Left to their own devices, all of them coalesce cutely. They become interwoven smoothly… mingling like at a funny party where they have all arrived but in turn, showing off their colorful splendor, among nice words and challenges left and right, and gazes of all kinds thrown hastily all around…
Căci eu… zăresc, de exemplu, o libelulă, pe un blog de fotografii, blogul Imagynasium, a fost acum, doar ca apoi să mi se facă milă de biata libelulă prinsă-n cioc de pasăre (și ea minune, la rândul ei, ce-i drept) și iar apoi, să-mi amintesc de libelula fotografiată de mine, rătăcită și mai în urmă în timp. Acum doi ani, final de august, aparat Canon, telefon… uitasem de ea, părându-mi cam ne-ok atunci. Deh, pretenții de fotograf amator, să pară cât mai… profesionist cumva, nu? : )
Și-apoi… din alte direcții, încărcam o fotografie într-un concurs foto cu titlul Creioane, săptămâna asta, pe un site drăguț unde chiar încerc să mai învăț câte ceva, și-mi zic printre altele… alb, mov, perfect ok, dar celelalte culori cu ce mi-au greșit?!
Așadar, iată câteva altele în toată creio..nada lor încreionată. Cu coroniță de soc? Cum… iar alb?! : ))
😊📷
Because… I notice, for instance, a cute dragonfly, on a photography blog that I follow, the Imagynasium blog, and after that I begin to pity the little dragonfly in the photo, caught in a bird’s beak (the bird being a wonder in itself too, I must say). So then again, I go into retrospect mode and I remember my dear dragonfly photos, left somewhere even more back in time. Two years ago, end of August, my small Canon camera, phone… I had forgotten all about them, they had seemed a bit blurry then. Well… an amateur photographer’s hopes of behaving professionally, what can I say? : )
And then… from other colorful angles, I was uploading this pencil photo this week, in a Pencils photo contest on a nice site that I try to learn a bit more on, and I ended up telling myself… white, purple, perfectly fine, but the other colors what have they done wrong?!
So, here are more colors in all the pencil..mania so pencil..ful these days of mine. With an elderflower garland? What… white again? : ))
Și din nou și, probabil doar așa pot sta lucrurile atunci când luna mai diafană a început cu o degustare din îmbietoare felii de albastru opalin, dacă vă mai amintiți.
Și-un ultim, dar nu cel din urmă, și…
…desigur poezia mea slalom-printre-culori de postare de azi e și în semn de mulțumire caldă, recunoștință și drag pentru cititorii care reușesc să găsească timp și dispoziție să răsfoiască aici pagini și imagini, și pentru sursele de inspirație, variate, împrăștiate… plutind volatil în peisaj, așa-i, dar regăsite ușor doar în câteva adieri fluturate jucăuș dintr-un aproape sfârșit de primăvară.
De asemenea, poate vă place să urmăriți cum se desenează și colorează fluturi în cât mai multe nuanțe? Pun un video tare drăguț, găsit în urma unor sugestii din partea unui prieten blogger, artist… căruia-i mulțumesc mult pentru recomandările minunate!
E uimitor și tare plăcut să privești talent în stare pură lăsând urme – ecou colorat pe hârtie, sper să aveți răbdare să urmăriți tot filmulețul, aripi, nuanțe, detalii.
O săptămână frumoasă!
🎨😊
And one more and, probably that is the beautiful way things can unfold when the ethereal month of May starts… beautifully azure. With a taste and a few big bites from savory slices of opal blue, if you remember.
And a last, but not least, and…
…surely my poetic slalom-among-colors of a post today is also as a sign of warm thanks and gratitude to all the readers and followers here, who find the time to enjoy the playful things that I share, and to the many and dispersed sources of inspiration as well, so varied and volatile… a bit afloat all over the place, indeed, but to be found again a bit and put together nicely in a short breezy colorful flutter at this almost end of May.
Also perhaps you will enjoy watching how a young artist draws and colors butterflies in many nice hues? I’m adding here a nice clip that I found while seeing short art videos recently, recommended by a good friend, a blogger and an artist too… thank you, Francis, for the nice recommendations, so much fun to watch!
It’s simply amazing how such talented hands leave these fabulous color – echos on paper. I hope you will find the patience to watch it until the end, wings, hues and details.
Wishing you all a nice week, end of May!
Nic🌷le
Ați observat vreodată cum luna mai dansează aproape… doar alb?
Alb și iar alb… în val după val. De la grandiosul liliac și picături de lăcrămioare (sau picturi?!… 😊), zilele de mai se strecoară printre ramuri de boules de neige, voalul miresei, iasomie, salcâm, castan, soc…
….buchețele și mireasmă și farmec de vals imaculat de strălucire.
Have you ever noticed how the month of May dances almost… only white?
White and white again… wave after wave. Starting with the lofty lilac and cute droplets of lily-of-the-valley, the days in May really found their sinuous way among branches of snowball and bridal veil bush trees, jasmin, locust and chestnut tree flowers…
…little bouquets of fragrance and charm in an immaculate waltz beyond bright.
Dar în mai… fondul redevine alb. După mugurii și puful aiurit de păpădie explodând năucitor de pufos din senin, fundalul ondulează apoi de salcâmi pletoși, castani semeți… bolte de clopoței și dantelă și lumănări parfumate sublim.
But in May… everything starts to unfold white. After the buds and the dandelion fluff exploding amazingly soft out of the serene April blue, the background ripples with the white locust clusters, charming chestnuts… arches of bells and lace and scented candles sublime.
Iar printre rânduri de viță de vie înmugurind, perluțe de floare de căpșuni la tot pasul.
And among rows of grapevine, sweet little pearls of strawberry blossom at every step.
Cu siguranță luna de alabastru le dă tonul. În ape opaline. Ea le imprimă unduirea, iar razele le invită la vals in val de alb.
Certainly the alabaster moon must have started it all. From its ivory shine. She sends them all petals out there waving, and the sun rays invite them to the white waving waltz.
Nic🌼le
Și amintindu-mi puțin, acum trei ani și trei zile a mai vălurit un mai alb aici. Doar imagini, deloc cuvinte atunci.
Dar acum… minunată ocazie să trimit în eter un mult și pufos… mersi! Pentru frumusețea cea albă.
🙂
And going down memory lane a bit, three years and three days ago, another white May was waving around here. Just images, no words then.
But now… a wonderful occasion to send a huge handsome… thanks! out there, in the beautiful big blue. For all the white beauty.
Alfabetul luminii e un zâmbet,
din privire eter
ca o floare,
scăpărând a speranță și cântec
din silabe
împletite cu soare
Printre strofe murmură stele
hrănind
cu picuri de ieri,
fremătând a taină și iele
ce îngână
refren și-adieri
Iar când zboară cuvinte curate
înșirându-se litere
blând,
se simte un înger bătând
din aripi
până departe
Ca un imn închinat devenirii
explodează în inimă
raze,
purtând pecetea iubirii
și pulsând
infinite turcoaze
Light’s alphabet starts with a smile
an ethereal look,
a soft gaze
shining with hope like a song,
its syllables
woven with rays
Through the stanzas the stars are alight,
nourishing
realms and reigns,
a rustle of secrets and fairies
murmuring
mystic refrains
And when pure sweet words start to fly
letters
dazzlingly dancing,
silk angels’ wings gently flutter
far away anthems
entrancing
Like an hymn dedicated to life,
beams in my heart…
velvet stems
bearing the seal of love
and throbbing
with infinite gems
Strălucire jucăușă pentru provocarea de săptămâna aceasta,
Playful brightness for this week’s challenge on Dutch goes the Photo!
Tuesday Photo Challenge, Week 109 – Shine
Nic💛le
