“There are hundreds of languages around the world, but a smile, speaks them all.”
-Unknown
Acum două zile a fost, se pare, și Ziua mondială a zâmbetului, prima zi de vineri a lunii octombrie, iar eu mi-am amintit cum, cu ceva vreme în urmă, chiar m-am jucat puțin cu niște zâmbete… numai ochi și explozie de buline. Deci, deși cu puțină întârziere acum, iată-le!
Culori cu zâmbet luminos… și cu urare de weekend plăcut către toți!
Această prezentare necesită JavaScript.
Two days ago it was World Smile Day too, it seems, first Friday of October, and it reminded me that a while ago I did play with some cute funny smiles… all eyes and spots in a burst. So… a bit late now, but here they are!
Bright colors full of smile… wishing a nice restful Sunday to you all!
Dinspre bun sosit spre la revedere transpare eteric de ce,
de printre vorbe și adiere
răzbind unduind cântece
Cuvintele crude poartă semințe de cum oare, unde sau când…
cărarea-mi străbate tărâmuri iertate,
pe umeri tăcere purtând
Tu, spune-mi pe nume și-ntoarce clepsidra
cu clipe rotite stelar,
iar întrebărilor fără răspuns
șoptește-le vise nectar…
De ce, oare, calde, secunde pictate
coboară din lună divin?
Și unde dispar sclipirile toate?
Și când se aprind opalin?
Lin cântec de leagăn ce-ngână-n surdină
frânturi din ecouri țesute,
surâs și atingere, licăr și stingere
din cum și de ce renăscute
Această prezentare necesită JavaScript.
From welcome, hello to so long, farewell
there spring faint glimmers of why, from among words and togetherness,
song and smile and sigh
Raw short flashes that bear the seeds of how come, where or when…
winding pathways that cross distant realms
of now still dancing with then
You utter my name and turn round the hourglass,
sweet seconds that spiral like stars
and to so many questions without an answer
you whisper of sweet dreamy hours…
How come and why warm painted seconds
descend from the moon so divine?
And where do the sparkles and twinkling go?
And when is again their time?
A lullaby why murmuring magically
stardust with echoes of dew,
softness and light, glitter and night
from how, where and when made anew
“How come we never know what what we want until we find it?” ― Kate McGahan
“Sometimes I think,
I need a spare heart to feel
all the things I feel.” ― Sanober Khan, A Thousand Flamingos
Petale de crini ce parcă întreabă
din ce colț de cer le-a purces strălucirea,
din ce labirint le sosește rotirea
ca-n nuanțe atinse de zâmbet podoabă…
Sweet lily petals that seem to be asking which corner of sky gave birth to this shine, what far labyrinth released their rhyme with smiling hues and long sunny basking…
Penumbră culoare scăldată în soare
ce magic șoptește aprinderi de dor,
atinsă le este cărarea ușor,
iar șoapta desprinsă învață să zboare
Colorful shade adorned with sun dye that whispers so softly of longing and silence, a pathway so peaceful feeling so timeless, and miracle murmurs that learn how to fly
Îi poartă minune prin rost și răstimp,
prin undele verii, miresme solare,
mă caută clipe, sclipiri și aflare
ajungeri aproape de cald anotimp
Taking them magically with rhyming and reason, through summer’s soft ripples and fine solar fragrance, in moments that find me, sparkles and essence arrivals so close to bright dear season
Iar valsul luminii e alb și curat,
parcurge secunde cu cerul torcându-i,
cu raze ascunse grijă purtându-i,
fin umbre țesând pe înserat
As light’s velvet waltz is white and relieving, and spirals through seconds with skies’ ringing songs with deep hidden rays righting all wrongs, a gossamer thread so free in the evening
“The day you lose your sense of wonder is the day you grow old.” ― Marty Rubin
Plimbarea de azi a fost cu și despre culoare, deși eu spuneam aici mai mereu „mai alb”. Voalul miresei, iasomia, lăcrămioarele, socul…
Și azi, iar, albul mi-a unduit radios în mănunchiuri pufoase, dar apoi…
Today’s walk was with and about color, even though I used to link the month of May to much white. There usually are the bridal veil flowers, the jasmine, the lily-of-the-valley…
And now again, the wonderful white waved at me gracefully, in fuzzy clusters, but then…
…a răsărit și o bulină roșie. La reverul unei frunze elegante.
Și niște iriși luminoși… într-o nuanță poate doar de pictori cu adevărat cunoscută,
...a red dot appeared out of the green. On the lapel of an elegant leaf.
And radiant irises… in a purple hue perhaps truly known only by painters.
În cele din urmă, un copăcel cu flori micuțe de un galben proaspăt, nemaivăzut de mine până acum.
Last, but not least at all, a small tree with tiny yellow flowers looking so fresh, that I’ve never seen so far.
Și gata, a fost, scurta mea plimbare culoare.
Vă doresc un mai luminos!
🙂
April showers so bring May flowers… that was my short stroll today.
“Memory is the diary we all carry about with us.” ― Oscar Wilde
Amintiri în formă de frunze și de flori, de pași și petale de peste tot. Acasă sau aiurea. Frunzărindu-mi pozele ca pe gânduri… reamintindu-mi, zâmbesc.
Ce e timpul?
Recollections in the shape of leaves and of flowers, of steps and petals all around. Home and elsewhere. Leafing through my photos, my memories… recalling, I smile.
What is time?
Ce poate fi…
Ce înseamnă să simt din nou și din nou prospețimea aceleiași clipe, retrăind aer, raze și chicoteli din curtea în care am copilărit… leagăn și flori și culori?
Ce-mi poate readuce, încă o dată, imaginea acelei bănci solitare rezemându-se de un trunchi… ca de o inimă bătând a liniște și infinit? Ce îmi poate oare povesti iar și iar…
Dar pulsul acela… ofrandă frumosului și caldului și verdelui îmbrățișare? Soare sau seră, căpșună sau iarbă sau zbor…
Dar joaca? Divina joacă…
What can it be…
What does it mean to feel again and again the freshness of the same moments, reliving the air, the sun rays and giggles in the garden I grew up in… swing and flowers and colors?
What can be so beautifully brought back, once more, by the image of that solitary bench near a heart-shaped tree trunk… like pounding with tranquility and infinity? What can it tell me time and again…
What about that pulse… a gift to the loveliness and the warmth and the green fondness? Outdoors or greenhouse, strawberries or grass or flight…
And how about playfulness? Divine playfulness…
Iar când anotimpurile se întâlnesc totuși față în față, cu surâsuri vii în buchete aprinse de „atunci” și „acum” și „acolo” și „aici”, ele rotesc minutele ca pe ani. Anii… ca pe secunde.
Iar eu…
And when the seasons meet face to face though, with beaming smiles in shiny bouquets of „then” and „now” and „there” and „here”, they all spiral and swirl the minutes like years. The years… like seconds.
And I…
Eu pictez hora cu nuanțe vechi și noi, aprinse sau pale. Nuanțele zâmbetelor de pe cărări de „departe” și de „aproape”, de dor și esență și rost…
…în amestec amintire.
I paint the swirl with hues old and new, brighter or pale. The hues in the windings of „close” and „afar”, of longing and essence and meaning…
O nuanță pictată de-o clipă
atinge
o margine de minut,
descoperind-o ca pe o comoară,
un dor…
Împrăștiind culoare și cald
și spunându-ți pe nume,
chemându-te soare…
Tu, auzind-o, răspunzi
cu atingeri de nor,
ecou ca din suflet de petală,
spunându-i mai stai, ești frumoasă…
Iar nuanța de-o clipă
surâde
și varsă tot cerul
în inima ta
A time-tinted hue
touches
the edge of a moment,
revealing it like a treasure,
a longing…
Spreading color and warmth
and murmuring your name,
calling you marvelous sun…
Hearing her, you give your answer
through touches of cloud,
far echo like from the soul of a petal,
you tell her, stay, you are beautiful…
And the vanishing hue
smiles
and pours all her sky
into your heart
“Love is the only freedom in the world because it so elevates the spirit that the laws of humanity and the phenomena of nature do not alter its course.” ―Kahlil Gibran, Broken Wings
