Arhive

Cuvinte croi…/ Words weave

 

“She had always wanted words, she loved them; grew up on them.
Words gave her clarity, brought reason, shape.”
― Michael Ondaatje, The English Patient

 

Pe urme dor, pe praguri zis
Cuvinte-mi pâlpâie a vis
Ca moi petale strânse-n floare,
Și viu polen arzând a soare

Cu raze pieptănându-mi gândul
Și versuri ascultându-și rândul,
Le iau și le culeg fiorul,
Le mângâi și le dărui zborul

Căci aripile de cuvânt
N-așteaptă ceas,
N-apucă scris…
Sondeaz-adâncuri în abis,
Aduc lumini de paradis

 

On ways of clouds, of having said
Words softly flicker like a thread,
Pulsing like petals in a bun 
or magic pollen deeply spun 

With golden rays combing my thoughts
And burning verse tangled in knots,
I take them, words, and pick their flutter
Like anxious lips ready to utter

For often so, the wings of words
Cannot feel time,
Cannot do this…
They deeply dive in the abyss,
They bring about heaven’s bliss

 

Nic🌸le

 

 

Inima inimii…/ Heart of the heart

 

“The heart of man is very much like the sea,
it has its storms, it has its tides
and in its depths it has its pearls too”
― Vincent van Gogh, The Letters of Vincent van Gogh

 

       Iubirea foșnind printre clipe
     numite în șoaptă de stele,
    inima sens tălmăcind,
  magic pulsând
adiere..

iernii îi suflă culoare
   nucleu de soare tihnit,
      iertare în fulgii de nea
       miracol,
         izvor
           infinit

 

Harmony rustling through seconds
e
mbellished by whispering stars,
a
nthem of meanings and 
r
hythms, softly
t
hrobbing

   of
  far

 truths
healing
 errors,

   heavens
     engendering blessings,
a
nswers like arms waving warmth
r
eaching for love and 
t
ogetherness

 

Nic💙le

 

Reflexii, reflecții…/ Lens-Artists Photo Challenge #25: Reflections

 

“A lake is a landscape’s most beautiful and expressive feature.
It is Earth’s eye; looking into which the beholder
measures the depth of his own nature.”
― Henry David Thoreau, Walden

 

Septembrie verde trecând peste ape,
reflexii și-albastre plutiri
la nord de secunde,
la sud de ființă
în nuanțe
din albe
rostiri

oglinzi,
anotimpuri,
apus, dimineață
rotire susur aproape
de vară trecută prin iarnă,
primăveri clipind peste ape…

 

A green September over the weather,
reflections and timid white flow,
to the north of blue seconds,
from the south of desire
through hues
sharply

aglow

mirrors
and seasons,
evenings and mornings
spinning whispers together
of summer through winter serene, 
and spring rippling over the weather…

 

„We cannot see
our reflection in
running water.

It is only
in still water
that we can see.”

Zen proverb

 

 

Inspired by

Lens-Artists Weekly Photo Challenge #25: Reflections

 

Nic¯\_(ツ)_/¯le   😊

 

 

 

Winter Quotograph… and whispering thoughts

 

 

De gânduri îmi murmură din vârfuri de raze,
iar de șoaptele-mi spun
de senin,
eu iau amintirile,
iubirea și clipele
și le pierd printre ace de pin…

Le găsesc apoi îmbăiate în pur
povestind despre nori și culoare,
despre stele ascunse
și inimi în noapte,
despre fire de lună
și soare…

 

If my thoughts keep murmuring from shimmering rays,
and whispers keep pulsing
of skies,
I take recollections,
love and the seconds
and lose them through needles of pines…

And then I just find them bathed in light
telling of clouds and of colors,
of a far away tune
and hearts in the night,
of fine threads of sun
and sweet moon…

 

Nic🎄le

 

 

Summer Quotograph… and kindness

 

 

“Why must people kneel down to pray? If I really wanted to pray I’ll tell you what I’d do. I’d go out into a great big field all alone or in the deep, deep woods and I’d look up into the sky….

 

… —up—up—up—into that lovely blue sky that looks as if there was no end to its blueness. ….

 

… And then I’d just feel a prayer.”
― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables

 

 

Spring Quotograph… and color poetry

 

 

Vorbeam puțin aseară cu dragile Poteci de dor, în comentarii la postarea anterioară, despre… mov. 😊Observam ușor retrospectiv cum săptămâna trecută, inițial stârnită alb, a ondulat pe-aici culoare hotărâtă de… margine interioară de curcubeu, ca să zic așa.

Și da, m-am gândit eu apoi, duminicile chiar par să dea tonul. Dirijează solar. Și chiar e minunat cum, privind peste umăr, lucrurile par să se împletească neașteptat ca derivând dintr-un amalgam de țopăiri, foiri și iviri imprevizibile, sclipind în lumină de mai, de data asta.

Un „slow rise” cu dâre de lună și soare, a fost acum acum două duminici, cu o trenă dintr-un Abc al strălucirii, cine-a reușit să urmărească, și-apoi rotunjindu-și bogat ținuta cu voal alb și… încălțări mov. Urmate tot de mov dar mai pal, în răsucire înflorită, buchet de iriși.

Lăsate să curgă toate, s-au legat drăguț. Întâlnit și-mbrățișat… ca la o petrecere la care au sosit toate dar pe rând, etalându-și splendoarea colorată printre cuvinte, provocări sau priviri fel de fel, stânga, dreapta aruncate… ca din zbor.

 

I was exchanging a few words with Poteci de dor yesterday evening, in comments the previous post, about… purple. 🙂 And I was somehow noticing slightly retrospectively, how last week here started completely white, but then it all waved away in definite purple tones, the innermost or inside color of the rainbow, so to say.

And yes, I thought to myself afterwards, Sundays do seem to set the tone, in some way. They are like a solar conductor. It really is wonderful how, throwing a swift look backwards in time, things appear to become connected in interesting ways, unexpectedly, like flowing naturally from a mixture of comings and goings, to and fro-ing, sparkling in May’s sweet light this time.

A „slow rise” with sun and moon glow, two Sundays ago, which grew a train made of The Abc of shine, and rounding off its ethereal outfit with a white veil… and then purple shoes. Followed by more purple hues but paler this time, tender twists and turns in an iris bouquet.

Left to their own devices, all of them coalesce cutely. They become interwoven smoothly… mingling like at a funny party where they have all arrived but in turn, showing off their colorful splendor, among nice words and challenges left and right, and gazes of all kinds thrown hastily all around…

 

Căci eu… zăresc, de exemplu, o libelulă, pe un blog de fotografii, blogul Imagynasium, a fost acum, doar ca apoi să mi se facă milă de biata libelulă prinsă-n cioc de pasăre (și ea minune, la rândul ei, ce-i drept) și iar apoi, să-mi amintesc de libelula fotografiată de mine, rătăcită și mai în urmă în timp. Acum doi ani, final de august, aparat Canon, telefon… uitasem de ea, părându-mi cam ne-ok atunci. Deh, pretenții de fotograf amator, să pară cât mai… profesionist cumva, nu? : )

Și-apoi… din alte direcții, încărcam o fotografie într-un concurs foto cu titlul Creioane, săptămâna asta, pe un site drăguț unde chiar încerc să mai învăț câte ceva, și-mi zic printre altele… alb, mov, perfect ok, dar celelalte culori cu ce mi-au greșit?!

Așadar, iată câteva altele în toată creio..nada lor încreionată. Cu coroniță de soc? Cum… iar alb?! : ))

 

😊📷

Because… I notice, for instance, a cute dragonfly, on a photography blog that I follow, the Imagynasium blog, and after that I begin to pity the little dragonfly in the photo, caught in a bird’s beak (the bird being a wonder in itself too, I must say). So then again, I go into retrospect mode and I remember my dear dragonfly photos, left somewhere even more back in time. Two years ago, end of August, my small Canon camera, phone… I had forgotten all about them, they had seemed a bit blurry then. Well… an amateur photographer’s hopes of behaving professionally, what can I say? : )

And then… from other colorful angles, I was uploading this pencil photo this week, in a Pencils photo contest on a nice site that I try to learn a bit more on, and I ended up telling myself… white, purple, perfectly fine, but the other colors what have they done wrong?!

So, here are more colors in all the pencil..mania so pencil..ful these days of mine. With an elderflower garland? What… white again?  : ))

 

Și din nou și, probabil doar așa pot sta lucrurile atunci când luna mai diafană a început cu o degustare din îmbietoare felii de albastru opalin, dacă vă mai amintiți.

Și-un ultim, dar nu cel din urmă, și

…desigur poezia mea slalom-printre-culori de postare de azi e și în semn de mulțumire caldă, recunoștință și drag pentru cititorii care reușesc să găsească timp și dispoziție să răsfoiască aici pagini și imagini, și pentru sursele de inspirație, variate, împrăștiate… plutind volatil în peisaj, așa-i, dar regăsite ușor doar în câteva adieri fluturate jucăuș dintr-un aproape sfârșit de primăvară.

De asemenea, poate vă place să urmăriți cum se desenează și colorează fluturi în cât mai multe nuanțe? Pun un video tare drăguț, găsit în urma unor sugestii din partea unui prieten blogger, artist… căruia-i mulțumesc mult pentru recomandările minunate!

E uimitor și tare plăcut să privești talent în stare pură lăsând urme – ecou colorat pe hârtie, sper să aveți răbdare să urmăriți tot filmulețul, aripi, nuanțe, detalii.

O săptămână frumoasă!

 

🎨😊

And one more and, probably that is the beautiful way things can unfold when the ethereal month of May starts… beautifully azure. With a taste and a few big bites from savory slices of opal blue, if you remember.

And a last, but not least, and…

…surely my poetic slalom-among-colors of a post today is also as a sign of warm thanks and gratitude to all the readers and followers here, who find the time to enjoy the playful things that I share, and to the many and dispersed sources of inspiration as well, so varied and volatile…  a bit afloat all over the place, indeed, but to be found again a bit and put together nicely in a short breezy colorful flutter at this almost end of May.

Also perhaps you will enjoy watching how a young artist draws and colors butterflies in many nice hues? I’m adding here a nice clip that I found while seeing short art videos recently, recommended by a good friend, a blogger and an artist too… thank you, Francis, for the nice recommendations, so much fun to watch!

It’s simply amazing how such talented hands leave these fabulous color – echos on paper. I hope you will find the patience to watch it until the end, wings, hues and details.

Wishing you all a nice week, end of May!

 

Nic🌷le

 

 

 

Spring Quotograph… and the fuzzy unlikely

 

 

Improbabilul azi
vag estompându-se
printre raze de mâine
un probabil
țesându-se

astfel
conturându-se,

în poate și trebuie
treptat îmbrăcându-se…

neclar improbabilul
dizolvăndu-se-n mers
dar
luând ceața din pași
și dându-le
sens

 

The unlikely today
smoothly fading away
when tomorrow’s fresh ray
sweetly comes into play

and perhaps
come what may,

and happen what must,
serene golden dust…

and the fuzzy unlikely
just wanders astray
still,
keeping misgivings
and sameness
at bay

 

Probabilul este deja în improbabil. Ca și posibilul în imposibil. În alcătuirea cuvintelor, mă refer, este acolo, la vedere. În substanța lor deja.

„Oare care este probabilitatea ca asta… sau asta să se întâmple?” ne întrebăm totuși. Șansele? Gândim, socotim…
Deși s-ar spune că, probabilitatea ca ceva să se întâmple sau nu este… probabilitatea pe care i-o dăm chiar noi?
Noi observăm sau nu, ne place sau nu, credem, alegem, visăm sau nu, o direcție… un sens, un parcurs. Sau nu. Noi ajustăm ușor setările. Navigăm. Prin ceea ce pulsăm?
Deci măsura întâmplării, sau a neîntâmplării, a ceea ce poate sau trebuie să fie este înăuntru? Iar numitorul comun, dirijorul, maestrul de ceremonii, ghidul sau însoțitorul, harta însăși… se pare că ne poate fi doar ceea ce simțim?
Un mic sau un mare „cred asta” sau cealaltă, nuanțe zeci în inimă mereu. În puls. Cumva, undeva o voce, o șoaptă vag auzită. În formă de sămânță, apoi de rădăcină… sau tulpină, boboc… sau petale deja. Uneori doar ceva vag schițat fluturând în adâncuri, alteori clar conturat dominând peisajul. Dar oricum ar fi… acel ceva este.
Din care este poate încolți un alt este, și un altul, și altul…
…firul poveștii a ceea ce simțim. În fiecare celulă din noi, aproape palpabil, vorbindu-ne.
Și-n pași apoi ni se-mpletește șnurul minune a ceea ce facem. Din gând în gând în gând…

 

Palpabil și totuși inefabil, când vrem să povestim, nu putem să coborâm în cuvinte.

Inexprimabil, formidabil… se pare că probabilul ne este…

…chiar înainte de a ne fi.

 

The likely already exists in unlikely. Like the possible in impossible. In the words themselves, I mean, in their substance. There already, in plain sight.

„How likely is this or that to happen?” we ask ourselves though. „The odds, what are they, the chances?” We think and we reckon…
Still, it may just be that, the probability for something to happen or not is… the very probability that we give it ourselves? Aware or unawares.
We notice or not, like it or not, believe, choose, dream it or not. A direction, a sense, a feel… Almost like adjusting settings slightly? Adjusting sails. Through the way we throb? What pulsates within us?
So is it that the measure of what may or must be happening is inside us? And the common denominator, the conductor, the master of ceremonies, guide or companion… the map itself seems it can only be what  we feel?
A little or a big „I believe this” or that or the other, hidden hues always there inside our heart. Our pulse. Somehow faint or strong, a voice in there or a whisper always making itself heard. As a seed or a root… then a stem, a bud.. or petals already. Sometimes just vague flutters, some other times clear outlines across our soulscape. But in any case, seems there.
From which there can spring another there, and another, another…
… the story thread of what and how we feel. In every cell of our body, almost palpable, talking to us.
And then the stream of what we do is woven into our steps, thought from thought, feeling from feeling…

 

Palpable but ineffable, if someone asks, we cannot really descend into words much or well.

Unutterable, unbelievable… the fuzzy unlikely seems to become the mellow likely

…probably even before we spell like.

 

“Sometimes we need a wise guide to peel back the ceiling of our lives to remind us that infinity never places any limits on our skies.”
― Curtis Tyrone Jones

 

O temă specială săptămâna aceasta,

 

Nice topic this week on the Daily Post,

Weekly Photo Challenge – Unlikely