“Nothing like poetry when you lie awake at night.
It keeps the old brain limber.
It washes away the mud and sand
that keeps on blocking up the bends.
Like waves to make the pebbles dance on my old floors.
And turn them into rubies and jacinths;
or at any rate, good imitations.” ― Joyce Cary, The Horse’s Mouth
Pictându-mi devenirea cu albastru
și galben
și suflare cristalină,
secunde moi ca razele de toamnă
dansează printre fire de lumină
Privirea ta
și roua de cuvinte
sclipesc ca unduirea de ocean
ce-așterne clipele și zilele
și pașii,
umblare azurie peste an
Și serile se arcuiesc
și murmură,
iar diminețile se-ntind în zare
căci ne suntem și umbră
și aprins,
topind și trecere
și anotimp în mare
Ca primăvara ne șoptește-amiaza
din flori de amintire limpede
și vie,
cu cald
și cu senin ne-mbată vara
din chiar esența ei portocalie
Și chiar din firele de timp îmbrățișate,
din luni
și săptămâni nenumărate,
răzbat ca boabele de suflet
și de viață
din inimă,
șiraguri noi de nestemate
Iar când le strângem tare-n brațe
și în zâmbet
ca stele pentru mine, pentru tine
ca soarele și luna străluci-vor,
ca trei sute șaizeci și…
de rubine
By painting my becoming in soft blue
and purple and crystalline deep breathing,
long seconds like silky rays of autumn start dancing lightly among strands of meaning
Your eyes and ever dewy words
are sparkling like the ocean’s brightness enveloping the moments, days and steps
in infinite azure year’s lightness
And evenings arch their beauty and long murmur, and mornings yawn over the shadows,
for we are to each other shade and fire,
melting the passing and the seasons into meadows
Like springs, the noons are whispering to us of color, from flowers’ shine
and long sweet glowing yesterdays,
with warmth and skies serene we sip the summer
from deep within its orange Saturdays
And right from time’s threads tightly intertwined, from months’ and weeks’ innumerable stems,
springs fresh like holy beads of soul and life
through our heart,
smooth endlessness of gems
So as we gather them like treasures in our eyes and smiles
like stars for me, like stars for dear you like sun and pale moon they will alight,
Mi-a atras atenția brusc. Ca dintr-un episod de basm rătăcit în calea mea. Și-am fotografiat-o repede cu telefonul. Acum mă bucur mult c-am facut-o.
„Verde, verde, dar… ce nuanță?” mă întrebam. Și… încă mă-ntreb?! Atât de atinsă de dâre de timp!
Fiecare centimentru pătrat… parcă îmbrăcat în soare aprig, vânt șfichiuitor, ger, caniculă… succedându-se acum ca un film pe repede înapoi în ochii minții mele îmbătate de aspectul ei vintage și… drăgălaș? Gânduri și imagini de câteva fracțiuni de secundă, despre cum elementele i-au mărunțit și scotocit orele, zilele… Și iat-o, mijloc de decembrie rătăcit, parcă surâzând, în toată feeria fostului ei… verde?
Ei, și aici e acum! Nuanțe și tonuri. Și tente. Că deh… verdele nu vine pur și singur în întâmpinare. El poate fi și turcoaz, de exemplu, fel de fel de mix-uri albastru verzui, unul chiar supranumit „teal” în engleză. Cumva cred că îl vedem toți în Dashboard-ul de zi cu zi. E acolo în pătrățelul lui, la cutiuța de Text color din panoul minune. Iar eu am încercat să compar, ducând fotografia mea în nuanță de verde buclucaș sus sus și deschizând acea paleta de culori în stânga imaginii, dar deh… cam mic pătrățelul vinovat.
Deci, așa, acel verde… nu chiar verde. Puțin mai spre aqua, sau spre acvamarin? Acel teal? Mentă?
🤔🤔
The green door… clad in time.
It drew my attention suddenly. Like from a fairy tale scene. And I took photos of it, with my phone. Now quite happy I did.
„Ok, ok… green, but what hue?” I was wondering. And… I still am?! So timeworn, but so… elegant!
Each square inch… like dressed in bright sun rays, coarse wind, coldness and heat… coming and going now, like in a film being rewound in fast forward in my mind’s eye, under the influence of its vintage air and cute feel? Thoughts and images in fractions of a second, about how the elements lashed or beat against its fine wooden texture, for days, hours… And here it is, a bit lost, a bit smiling, in all its discreet magnificence almost, and its former wondrous… green?
Well, and there I was! Hues and tones. And tints, shades… Hm… the green does not seem to come pure and… single. It can definitely bring around its turquoise self, for instance, or other such nice mix, blue green, one even called „teal” which I like. Somehow I think we all see it in our day-to-day visits in our Dashboard. It’s up there in its own little square, in the Text color menu. And I even tried to compare and contrast, taking my door photo after uploading up there, next to the color palette, though… uf, quite small that colorful place.
So, yes, that green… not so green. A little aqua, too? That teal? Mint?
Și-uite așa… mă rătăcesc eu printre nuanțe. Tonuri și tente, spuneam, pentru că de-obicei încerc să nu mă las „păcălită” de orice diagramă sau grafic care pare să spună… asta e. Că nu e! Cumva și-altcumva… uf, sunt variante. Și iar nu mă las. Îmi zic, trebuie să existe un numitor comun peste care eu nu prea dau. Că-mi plac toate. Și le mai și suprapun dacă le văd separat. Dar mai puțin contează numele, nu?… îmi tot șoptește pofta de culoare.
Totuși, totuși… revine gândul, dar stai, cum ai să-i spun eu nuanței împricinate prin articol, când mai povestesc prin postare, numele pozelor… comentarii? Deci cum?
Și-uite așaaa, „tot așaaa…” : )) că tot mi-am amintit și-am privit ieri din nou „Calcule după petrecere,” marca Horațiu Mălăele, super comic în acea ipostază bahică!!! (cu mulțumiri către Poteci de dor, desigur) … și-ajung și eu la calculele…le mele cromatice super încâlcite. Și-amintindu-mi acum și de-o expresie dinspre limba matematică pe care am auzit-o prima dată folosită înspre alte domenii aici, pe WordPress, deci vin și adaug… „Dublu uf, chiar că-mi dă cu virgulă nuanța și culoarea asta minunată. De tot!” : )
Și-mi zic… da’ stai, de ce nu-mi pun eu la punct teoria, mai mult decât teoretică, a culorilor!!
Minunate, splendide, superbe… culorile, știm că au o ștință numai a lor. O minune să le privești, filmulețe, tutoriale, explicații… perfect de clare. Chiar dacă de-nțeles și pus în practică… mai puțin. Sau… nu chiar imediat? Ei, cândva, cumva…
Dar de privit, da! Pun și aici. Un preferat.
🙂
And there’s how I lose my way among hues. Tones, tints, I was saying, though usually I try not to let myself tricked into believing any hue chart that I see and that seems to say… that’s it! It sometimes turns out it’s not. Somehow, some way… there are variants. And I go on looking for clues. I tell myself, there must be some common denominator for all these, that I can’t seem to find. And I like them all, take them as they are. They overlap too, if I don’t see them next to each other. But, anyway, that matters less, their names or slight differences, right?!… my color thirst seems to murmur.
But then again, the thought comes… wait, how am I going to refer to this or that in a post, a title, or a caption, a comment… hm.
And so on, so forth… it does not seem to add up easily, this cute funny colorful equation. Doesn’t at all! : )) Like when people mean to refer to the one and the same thing, same reality, but they somehow use different words, although still words trying to mean the same but putting it slightly differently, and even in different languages too sometimes, though that reality is mostly one and the same all the time, phew… (if I reread this now, it may or may not make much sensem so I won’t, I’m sure you all know what I mean). : )
So I tell myself eventually… why don’t I try to watch some professionals, expose myself to some theory. More than just theoretical, it seems. Of colors!!
The wonderful, splendid, fabulous… colors, they do have their very own science, field to prance on, freely but meaningfully too. A pleasure to watch those, tutorials, short videos, explanations… perfect, crystal clear. Although really understanding it and then putting into practice, well, maybe less. Maybe not right away? Maybe some time, somehow. For the time being, intuition takes the wheel, as usual.
But watching, well… fun cozy time! I’m sharing one here. A favorite!
Nu vă uitați că ar fi 8 minute, hm… cumva fac cât două? Iar că e în limba lui Shakespeare… chiar nu prea contează atunci când grafica și explicațiile sunt ca din… desene animate!? Scheme, variante… mai verde-n ochi nu se poate (deși nu mă-ntrebați dac-am „trecut” testul de la final, uf). Doar spune clar titlul, vă rog, Color Theory for Noobs. Exact. Perfect și la.. tentă. : )) Vine de la newbies, eu îl înrudesc și cu dummies, cum am găsit undeva, „very beginner.” Da, foarte… verde.
Deci e clar, m-am blocat. Foială în cerc. Cromatic. Foșnește a tente și tonuri. Iar eu le iubesc pe toate, combinații și seturi, probabil minunat să le poți folosi în practică natural, în design, grafică, artă… le găsesc fascinante. Ferice de cei care le pot memora, recunoaște… ști, învârti la finețe, superb!
Și mi-am mai amintit și de „O poezie de verde” cu ocazia asta. Am scris-o… da, înaintea erei noastre, cu siguranță. Deși… poate unii dintre voi și-o vor aminti recitind-o.
😊😊
Never mind that it is an 8-minute video, it feels like… a 2-minute one somehow? And the graphs, the explanations… like cartoons, playful, easy to grasp really, as a general idea. Grids, variants… more than clearly illustrated (though I can’t say I could „pass” the final little test there, uf). Well, it does say it, the title, … for Noobs. Exactly. I must say that is quite true as far as theory and rules… and me are concerned. And I found this phrase somewhere, „very beginner.” Yes, very… green.
So, quite clear to me, I’m going in colorful circles a bit. Chromatic. Rustling with nice shades, tones… and I love them all, combinations, sets, it must be wonderful to be able to put all those into practice somehow naturally, second nature, in design, graphics, arts… fascinating field. And so happy must be those who can memorize and recognize them easily, using and spinning them at their finest, splendid, really!
And I even remember now, something playful that I wrote once, also wearing green, a couple of years ago, it was, though it feels much more now. I hope you enjoy it, I hope to translate it soon. : )
***
O mică mare zăpăceală de postare, ce mai, dar…
…ca să retușez tabloul amețit, vă arăt ușa cea verde în altă haină. Hm… m-am cam jucat.
A little… big mess of a post now, what can I say, but…
… to bring it to a focus, here’s the green door wearing another piece of clothing a bit. Playful version.
Oricum, lipsa mea de experiență în ale… coordonării profesioniste de culori chiar este în ton cu verdele din titlul postării, joaca mea cu magia coborâtă din curcubeu fiind pur intuitivă.
Al meu „weathered green” de azi este deci, oarecum paradoxal. Și este pentru provocarea cu atingeri de vreme și elementele naturii de pe WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Weathered. A cam ieșit un mozaic din verde pe-aici, culoare, cuvânt.
Și-apoi, am mărunțit puțin și magnifica ușă. Dincolo de timp, de vreme… și de culoarea ei misterioasă.
…în puzderie de cristale, smaralde, sclipiri.
Anyway, my lack of experience, so to say, with professional color coordination seems to „match the green” in the title of this post, my dance with the rainbow magic on earth being purely intuitive.
“Stir a smile in your coffee, and see if that brings out your inner unicorn.
Then fry up a few rainbows.
I like mine with extra blue and green.” ― Jarod Kintz, This Book is Not FOR SALE
Mai fac un pas,
mai creez o trăire
sculptez semne în soare…
și colorez
într-o nuanță sau alta
prin alegere sau amânare
În minutul în care străbate un zâmbet
sau taie o încruntare
o undă se naște, străbate, atinge…
și valul e tot ce răsare
Dacă ignor, sau îmbrățișez,
sau pășesc după gând sau simțire…
urmele curg ca o trenă de frunze,
pictând peste vânt amintire
I take a step,
I create a remembrance I draw a sign in the sun… and I color the way
in a hue or another with the choice that I make or I shun
The minute I smile, the minute I frown, the very second I live, a ripple is formed, it floats and it touches… and that is all that I give
If I embrace, or if I ignore, or follow a thought or a feeling… trails are left, like waves on a shore, painting the air in meaning
Aerul viu care îmi este suflare,
care dă formă și rost,
briza ce mângâie orele, clipele,
conturând ce va fi din ce-a fost
Priviri ce sclipesc, mâini ce transformă,
inimi și suflete-atinse
căldura din ochi, răceala din glas…
fiecare se dizolvă, se simte
Facem mulți pași,
creăm amintiri,
sculptăm adânci semne în soare…
îmbrăcând cărarea
într-o nuanță sau alta
cu un ieri și un azi
și culoare
The air I breathe, and that breathes through my days, that gives me shape from within, the breeze that forms the hours, the ways, the future by a former has been
The eyes that I look at, the hands that I shake the minds and hearts that I touch the warmth that I share, the coldness I show… each one matters as much
We take many steps,
we create recollections, we draw deep signs in the sun… and we color the path
in a hue or another with the things that we did
or have done
Provocare de început de an pășind multicolorat, briză de minute smulse din apus aprins spic.
For a very nice beginning-of-year challenge on Debbie’s Travel with Intent blog
Bună seara, minune, mulțumesc de-ncântare
și de nuanțe vorbindu-mi divin,
povestind despre cer, despre nor și splendoare,
răspunzându-mi mirării senin!
Te rog mult să îmi spui cum se toarnă lumina
în forme-petale izvor
de dor și culoare iscălite cu raze
și cu șoapte-mătase ușor?
Cum fiece clipă ce îți mângâie frunzele
te rescrie ca din file de timp,
an după an, vară de vară
și dincolo de orice-anotimp?
Și cum zorii de zâmbet și de adiere
ne leagă cu fir de suspin,
purtându-ne ziua spre magic și liniște,
dincolo de rece și spin?
Te întreb cu mult drag,
cum atingerea gândului din zări de cuprindere
te-nflorește ceresc și aprins,
iar rostirea din cântecul inimii mele, cum de tu o cuprinzi
necuprins?
Cum de albia serii cu contur auriu te învăluie noaptea
în umbră,
ca apoi dimineața să te-mbrace în îngeri, în aripi și plutire
rotundă?
Căci tulpina ta netedă și polenul de rouă
absorb bucuria din stele,
iar privirea mea pune din a ta dărnicie
contur întrebărilor mele.
Poate de-aceea,
surâzîndu-ți a lume,
te întreb, blând și tainic erou,
multe-n gând câte-mi sunt și câte-mi rotesc
coborând din eter într-un eu.
Știu,
răspunsuri sosesc doar simțindu-ți mireasma
și iubindu-te nuanță cu nuanță
chiar de timpul și vremea, anotimpuri bizare,
cântăresc frumusețea-n balanță…
Hello there, sweet wonder, thanking you for existing and for shining in wonderful hues, telling me of the sky and of smooth lovely clouds giving answers from lonely deep blues
I beg you to tell me how it is that sweet light molded you in so many a petal made of longing and color warmly signed by soft rays and the breeze that whispers so gentle?
How does every second that touches your leaves rewrite you from pages of time, year by year, and summer by summer, and beyond any reason or rhyme?
And how do rosy dawns of smile and waving bind us with a thread of bright morn’s, to carry the days into magic and silence, beyond any cold or thorns?
I am asking you dearly,
how the touch of the thought from horizons away makes you blossom divinely and clean, and the beat of a tune sweetly flooding my heart can be grasped though it is never seen?
How do tides of the evenings with a golden contour blanket you beyond sound in the shadows, for then early next morning to be clothed in angels, winging round all around in the meadows?
For your lofty smooth stem and your pollen of dew take in joy from the bright stars’ confessions and my gaze slowly forms, through your delicate richness, twinly delicate shapes for my questions.
Maybe that is why now,
all a smile from the world, I ask you, sunny hero, so shy, these many odd things that unwind my soul, descending from above in an I.
I know,
answers will come from feeling your fragrance, and from loving your hues like a treasure even though time and weather, and bizarre shady seasons, strive to find for your beauty a measure…
“You either love what’s broken or
you don’t love.” ― Marty Rubin
În frânt locuiește un ieri
prin forme sculptând fraged timpul,
pășind peste prag de tăceri
rostind neștiut anotimpul
Ca sunet de clopote-n soare
sau râset venind de departe,
alb îngerii cântă culoare
pe fiece petală în parte
Sunt vorbe ce-ndeamnă rostire,
blânde sau grele, menite
și clipe ce-nseamnă murire
purtând sclipiri infinite…
In broken there’s the beauty of yesterday, of former designs molding time, the beauty of a magical doorway towards unthinkable chime
Like bells that ring through the air or laughter sounding away, the angels are painting a prayer for withering petals each day
As words are meant to be spoken,
mild or heavy, but dutiful,
some things are born to be broken, bearing light beyond beautiful…
Provocare deosebită săptămâna aceasta pe blogul Dutch goes the Photo!, o temă specială ducând cu gândul la atât de mult. Și de multe. Rupt/e, întrerupt/e, năruit/e sau frânt/e, aripi, suflet, inimă sau speranțe, petale și tulpini… pur și simplu orice poate fi pus la un moment dat deoparte, uitat și chiar aruncat pe motiv că ar fi stricat. Spart sau atins cumva ireversibil, dincolo de orice posibil uz. Și totuși…
Frânt nu înseamnă neapărat și înfrânt. Fiecare frângere are și lumina ei.
Special challenge this week, on Dutch goes the Photo! blog, Tuesday Photo Challenge, Week 81 – Broken. Takes the mind to so many things and thoughts. Broken wings, soul, heart or hopes, petals and stems, glasses, windows… merely anything can be put aside at some moment, forgotten or discarded, given its apparent „brokenness”. Touched or affected irreversibly, beyond any apparent use. Still…
Broken may not necessarily mean beaten. Nor defeated. There can be light in broken, if there is patience enough to see it, sooner or later.
“…People are rivers,
always ready to move from one state of being
into another.
It is not fair, to treat people as if they are finished beings.
Everyone is always becoming and unbecoming.” ― Kathleen Winter, Annabel
Clipe de negru ce mușcă adânc,
lăsând urmă de zgomot în șoapte
Clipe de negru arzând nerostit
cu flăcări topindu-se-n noapte
Clipe de negru vuind ca un viscol
turnând gheață în zile…
Clipe de negru vibrând intr-un ritm
ce stinge lumina-n privire
Clipe de negru respirând printre raze,
întorcând ochi dinspre cer,
Clipe de negru urnind lanțuri grele,
dizolvând nopți în eter
Clipe de negru implorând a culoare,
aur sau argint poleială…
Clipe de negru curbând magic timpul
prin aer îmbrăcat în cerneală
Deși…
doar așa, prin clipe de negru
din pașii cu umbre
de ceață
se toarnă o punte din suspinul adânc
spre stele și pace,
spre viață
Black moments bite, they take their share and leave a sorrowful mark Black moments burn, feeding on air, with flames shaping the dark
Black moments blow like fierce winds moaning unleashing ice through the days… Black moments beat an unyielding tempo stifling magical rays
Black moments breathe through smiles and sun, turning our eyes from the flight, Black moments breaking free from the fetters, transforming nights into white
Black moments beg to be painted sweet blue, green or yellow or pink… Black moments bending the time and the skies, spewing an eerie ink
Still,
black moments bathe the wonderful air in shrouds and veils of night, becoming the bridge for the long bitter sighs towards bright beautiful light
Nic🍂le
Inspirată oarecum neașteptat de aerul puțin mai rece de final de septembrie, luna plină… de ceață și… filmuleț.
😊
Interestingly inspired by the end of September air, a bit chillier, the foggy full moon and… the sweet little film.
