Kitten & Milk Coffee…/ Kitty și Cafea-cu-lapte

 

“I am the Cat who walks by himself, and all places are alike to me.”
― Rudyard Kipling, The Cat That Walked By Himself

 

Acum câteva zile, răsfoiam ianuarie 2019 și pe la mijlocul lunii mi-au răsărit brusc dintr-o postare pentru o provocare, doi pisoi figurând zâmbitori…

…doi eroi puțin rătăciți, și albi și maroniu cafeniu, torcând de printre meandre, șerpuiri, unduiri atunci.

Așa că, de ce nu, weekend-ul ce tocmai a trecut, i-am invitat și strecurat pe pisoi la cutie, tapetați bine bine cu hârtie moale și protecție pufoasă și-apoi…

…la sesiune foto de vară hazlie, mi-am zis. Aer liber, soare, boare, culoare…

 

=^.^=

A couple of days ago I was browsing through January 2019 and right in the middle of the month, they popped up from a post for a nice challenge then, two smiling kitten figurines…

…like two heroes but looking a bit lost, white with brown, or russet ears, tail and paws… purring from among the windings and curves back then.

So, why not, this past weekend I invited and sneaked them carefully into a box, all wrapped up well, soft puffy paper and protection and pads, and then…

…off I went, to a summer session too, I said to myself now. Outdoors, sunny, windy, colorfully…

 

Și s-au… asortat!!!

În orice colț, printre frunze pulsând încă verde sau mai spre tomnatic, cu raze din plin sau mai în penumbră… cu mereu același zâmbet mustăcios, meditativ-distractiv. Au țopăit puțin, ce să zic… gard, iarbă, flori de iulie, plus odihnă binemeritată pe băncuță…

 

📷 🐱🐱

And they… mixed and mingled so very nicely!!! 

In any corner, among leaves still throbbing green or slightly autumn-ish, plenty of sun rays or in the shade, with the same cute smile full of whiskers, ears and eyes. A bit of a frolic and kittenish play, what can I say… up on the fence, in the tall grass, July flowers, plus a well-deserved rest on a bench…

 

Nostime momente. Și… comică provocare de ordin personal, în timp ce-i tot aranjam și foiam:

„Oare ce nume le-aș putea eu da…  ¯\_(ツ)_/¯

…dărui, oferi, potrivi celor doi surâzători, în schimbul unei astfel de bijuterii fotografice de final de iulie??”

Purrs și Paws mi-a trecut razant prin minte la un moment dat, apoi Missy și Mice, Smântână și Ciocolată sau Dreamy și Dare… (și asta pentru că, tot pozându-i fel de fel, unul mi-a părut mai cu nasul în aer, vânt, vis, pe când celălalt… mai așezat și împăcat. Sau poate doar mai… rotofei? 😃)

 

 

Funny moments. And… funny challenge to myself too, all while I was rustling around:

„I wonder what names I could give them… ¯\_(ツ)_/¯

…to match the two smiles and all, for such a playful photo session at the end of July??”

Purrs and Paws, crossed my mind at a certain moment, then Missy and Mice, Creamy and Chocolate or Dreamy and Dare… (and that because when taking the photos, I saw, one seemed a bit more contemplative and airy, while the other… more down-to-earth a bit. Or maybe just a little more… plump? 😃) 

 

Kitty și Cafea (cu lapte) sunt nume de alint cumva, ceva de genul… „Say cheese, please!” bineînțeles.

Voi oare cum i-ați boteza pe șugubeții fotogenici?!

😺😸

Kitten and (Milk) Coffee are simply pet or nicknames, somehow like… „Say cheese, please!” certainly.

I wonder how you would call them?

 

Nic🐾le

 

 

PS

Și sper că toate astea, așa… perfect pisicești, v-au pus un zâmbet larg și luminos pe mustăți… Hmm, față.

😊😊

And I hope all this, so… totally kitten-like, really put a big wide smile on your whiskers too… Ahem, face. 

 

 

Iulie lila…/ Shy July

 

 

Fire de cer brăzdând dup-amiaza,
cu aer senin
prin foșnet lila

Threads of sky tilling the evening,
sweet air serene
through soft purple stir

 

penumbră decupând strălucirea
din fibră de timp
cu esență de stea

 

half shade contouring brightness
along fine shreds of time
from the core of a star

 

Nic💫le

 

 

***

Am văzut pentru prima dată o eclipsă totală de soare acum 20 de ani, pe 11 august 1999. A fost vizibilă în Europa atunci, și din România, ultima eclipsă de soare din secolul 20.

Săptămâna aceasta am privit eclipsa totală de soare din cealaltă parte de lume, într-o transmisiune live pe internet marți seara. A fost vizibilă în emisfera sudică, Chile și Argentina, și parțial, în țările învecinate din America de Sud și în Insula Paștelui. Și, bineînețeles, a fost un spectacol incredibil de frumos.

Soarele nostru perfect eclipsat de micuța lună… cunună.

 

 🙂 ☀ 

The last time I saw a total solar eclipse was 20 years ago, on August 11 1999. It was visible in Europe then, across Romania too, and was the last solar eclipse in the 20th century.

This week, I watched the solar eclipse in the other part of the world, in the southern hemisphere, on a live stream broadcast on Tuesday evening. Now it was visible in Chile and Argentina, and partially, in surrounding countries in South America and Easter Island. And, of course, it was incredibly beautiful. 

 

Here you can see a wonderful photo video of the total solar eclipse on July 2nd this year.

And here, a five-minute video of the totality part, which lasted a bit over a couple of minutes (minute 1 and 3 in this video… are such unique lovely moments, perfect beauty).

 

 

Aspru, neted, pufos, mătăsos…/ CFFC – Texture

 

“Each moment has different flavor,
different beauty
and different texture.”
― Amit Ray

 

Patinăm continuu pe o suprafață pavată cu zile, momente, atingeri…

…la modul aspru, rugos

 

 

We skate continuously over a surface paved with days, moments, touches…

…sometimes rough or course texture

 

sau neted și lin, ni se-ntind clipele, gândurile, urzeala…

 

others smooth and level, flowing seconds, thoughts, fabric…

 

iar noi, mereu sperând moale, mătăsos…

 

and we, always longing for softness, silkiness…

 

Cât mai pufos și mai catifelat.

 

😊

As fluffy and velvety as can be.  

 

Textures for

Cee’s Fun Foto Challenge – Texture on Cee’s Photography blog 

 

Nic🐻le

 

 

 

Neașteptat (în patru timpi)…/ Lens-Artists Photo Challenge #30: Unexpected

 

“People don’t have ideas, ideas have people.”
― Paul B. Rainey

 

I

S-ar putea spune oare că există mai multe feluri de „neașteptat”?

Cel val vârtej? Nu ai prevăzut nimic și se întâmplă, chiar de-ți place sau nu. Și-apoi cel cald și blând? Strecurându-se pașnic, înfiripându-se tacit… deși iar, pe plac sau nu prea.

În ambele… ca în mijlocul unei furtuni. Sau al întunericului acela adânc de dinaintea zorilor. Liniște. Nimic din ce urmează, val vârtej sau domol, nu a lăsat carte de vizită. Nici undă, nici zvon. Se produce fără maestru de ceremonii. Doar îmbrăcându-se-n clipe. Ființând momente, minute și surprinzător… decurgând.

Deși roata minții… mereu acolo. Gânduri, emoții, așteptări sau speranțe, presupuneri… și iar gânduri. Slalom. Toate bune și frumoase, dar ritmul, curgerea… zilele, stelele chiar au altceva de spus uneori. Agendă ascunsă, plan divin, cauză și efect, plus minus intuiție, instinct… oricum se combină toate, sau cum le combinăm noi, baletul lor e sideral. Ne scapă. Cu ambele sensuri ale acestui „ne scapă” luate la un loc. Ne scapă… nu-l putem defini și ne scapă… ne este un ajutor mut. Protejează.

Așa este, ne iubim zona de confort. Siguranță, comod, cald și bine… Fac parte din noi. Vin însă momente care schimbă. Rotesc, răsucesc, învârt și preschimbă ca din eter. Prefac. Ne prefac. Cu sau fără voia, atenția sau cooperarera noastră. Iar uneori, destul de brusc. Și probabil de le-am fi știut, ghicit sau intuit jocul ne-am fi sustras lor cu totul.

Și totuși…

 

II

Așteptându-ne la neașteptat (ca parte din ecuație, sau din dans), neașteptat-ul devine așteptat?!

Am auzit asta undeva și mi s-a părut extraordinar. Să ne putem pregăti să fim luați prin surprindere, da. Putem face asta? Un lucru care ne-ar lua pe nepregătite, comod sau nu, să fie altfel întâmpinat dacă mintea, inima nu au alte scenarii rulând în fundal. Nu vizionează alt film? Alt episod imaginar… „Oh, dar asta chiar trebuia să fie aici? De ce? Cum?! Așa nu!…” De unde și avalanșa: frustrare, victimizare, resentiment.  Singura așteptare de dorit părând a fi… așteaptă-te la orice.

Să lăsăm viața să ne ia de mână. Sau chiar în brațe? Să ne poarte…

 

III

Mă gândesc și că tot acest mecanism lasă loc foarte puțin sau chiar deloc pentru auto-victimizare sau frustrare, resentiment. Și că pare libertate în stare pură? Pentru că…

…nu e oare minunat când cu harta în mână sau cu planul, graficul, bugetul și gps-ul în cap ajungi să vizitezi acel ceva ce nici măcar nu era pe listă? Nemaispunând că nici nu știai că există.

…nu e oare fabulos atunci când pornești cu o idee fixă despre ceva sau cineva, doar ca apoi ea să capete un contur sau detur complet nou, de nici nu mai reții ideea inițială? Și nici nu mai contează.

…nu e oare incredibil să putem fi noi înșine creatori de neașteptat? Spunând „da”, acolo unde de obicei era de „nu” (sau invers), zâmbind în loc să raționăm, acceptând în loc să evităm (negăm, judecăm)?

Mă gândesc…

 

 

I

Could we say there are more types of „unextected” events?

The sudden type? We foresee nothing at all and it just happens, whether we like it or not. And then, the mild or soft type too? Sneaking in peacefully, taking a slow quiet contour… though again, willy, nilly.

And in both cases… as in the middle of a storm. Or that deep darkness before dawn. Silence. Nothing that will come. stormily or slowly, has left any visit card. No ripple, no rumor. It happens… no master of ceremonies. Just taking shape, putting on seconds. Moments, minutes and surprisingly… following.

Nevertheless the mind’s wheel… always there. Thoughts, emotions, expectations or hopes, suppositions… and again thoughts. A winding way. All is well, but the rhythm, the flow… days, stars do have something else to say sometimes. Hidden agenda, divine plan, cause and effect, plus or minus intuition, instinct… any way they blend and combine, or we combine them, their ballet is volatile. It escapes us. We cannot define it, and that may be a muted kind of help too. It protects us.

We do love our comfort zone. Certainty, comfort, warm and cozy… They are part of who we are. There come moments that change though. They twist and turn and twirl things like out of the blue. They change us. With or against our will, attention or cooperation somehow. Sometimes, quite suddenly. And probably if we had known them beforehand, guessed or felt them coming, we would have eluded them completely.

But still…

 

II

Expecting the unexpected (as part of the equation, or the dance). the unexpected becomes the expected?!

I heard this somewhere and I thought it is great. To be able to prepare to be surprised, yes. Can we do that? A thing that would take us by surprise, comfortable or not, to be differently seen or perceived if our mind and heart do not have other scripts rolling on in the background. They do not watch a totally different and imaginary episode… „Oh, but does this have to be here? But why? Why now? And how?! No…” Wherefrom the well known avalanche: frustration, victimizing, resentment. The only expectation of some good practical use being, it seems, expect anything. Or nothing.

Allowing life to take us by the hand. Or just to carry us…

 

III

I am thinking that all this mechanism also leaves quite little room, if at all, for all that unwanted frustration, resentment. And that it also seems to be pure freedom? Because…

…isn’t it wonderful when, map in hand, or plan, graph, budget even gps in mind, we get to visit that something, spot, place, detail that was not even on the list?

… isn’t it fabulous when we start with a fixed idea about something or someone, only to find that it all begins to look totally different from what we initially thought?

…isn’t it incredible too that we ourselves can participate in all this challenging unexpectedness as creators? Saying „yes” where once was „no” (or the other way around), smiling instead of reasoning, accepting instead of avoiding (denying, judging).

I am thinking…

 

***

Neașteptat-ul meu… sosește total neașteptat pentru mine. Uneori. Gânduri neașteptate, sentimente, gesturi… zâmbete, lacrimi… sau idei? Și luând partea dulce a lucrurilor pentru acum și aici… și poze…

petalele țepoase tare de mai sus, de exemplu, ei bine… neașteptat de verzi?! Și apoi… cam peste tot în jur, lucruri nostime. Surprinzătoare, într-un fel sau într-altul.

Cum ar fi…

minunea de pisic sclipicios de mai jos, nu? Dar care…

 

 

My unexpectedness… absolutely unexpected to me too. Sometimes. Unexpected thoughts, feelings, gestures…smiles, tears… or ideas? And taking the sweet side of things now here, fun and lovely photos…

…the green spiky petals above, for instance,  well… unexpectedly green?! And then… all around, things unexpectedly funny. Or cute. Surprising, one way or another.

As…

the calm sparkly cat ornament beneath, right? But which…

 

deh… și-a zis să fie cățel??! Și încă unul cam supărat, dar perfect pentru bradul de sărbători. Când se rotește… sclipici pisi-cățel într-o discuție pisi-cățelească pufos de imprevizibilă.

 

😀

hm… cutely decided to look like a dog??! A bit cross or sad too, but just perfect for the Christmas tree. When it spins round and round… looks like glitter pets in an unpredictable cat-dog dialogue much.

 

Sau rozul. Chiar crește în copac! Vedeți?

 

Or pink. It does grow on trees! See?

 

Apoi. cu siguranță cel mai mic micuț parfum pe care l-am avut până acum…

 

Then, surely the tiniest perfume I ever had…

 

…și cele mai mari mari creioane. Culori frumoase, totuși.

 

🎨

…and the bulkiest pencils. Fine colors though.

 

De asemenea, alte două pisicele, dar care sunt mai mult decât… cele pisi. Sunt… da, năstrușnice și codate pixuri (sper să se vadă cât de cât în imagine)

 

😊

Also two cute cats stretching, but which are much more than just… stretching. They are… yes, ball pointed pens (hope you can notice it too). 

 

Și câteva surprize de Chiți. Unice în neprevăzutul lor, și în tonul jucăuș!

„Incredibil! Un tort-mașină-și mare-și albastru-și de… marzipaaan!” Acum vreo cățiva ani buni, da. Acum același Chiț s-ar da mai degrabă-n vânt și briză după un tort în formă de chitară și de… ciocolată

Sau… reclame la cola Zero zahăr peste tot prin mall, dar prichindelul șoricesc… nici vorbă, aproape îmbrățișa bomboana gigant roz bonbon, înconjurat de bomboane, visând la bomboane… dulce reverie. Nemaivorbind de candelabrul uriaș și alb tronând… parcă îmbrăcat în glazură de zahăr! Episod Hansel și Gretel în toate neregula lui plină de mult prea mult dulce.

Deci… așa.

 

💝 😀

And a few kiddie Chiți (or Kitsi 🙂 ) surprises. Unique in their unforeseen cuteness and joy!

” Unbelievable! A big blue car marzipan cake… wow!” Well, a few years ago. Now the same Chiț would be more into a guitar-shaped chocolate cake. 

Or… Zero Sugar Coke ads there much in that mall, and big, but Chiț… no way, almost like holding to a huge pink bonbon, surrounded by bonbons, dreaming of bonbons…. candy land reverie. Not to mention the  chandelier up there looking beyond sugar-coated! Hansel and Gretel scenes too sweetly revisited. 

And… so.

***

 

IV

Pentru că așteptările de o natură sau alta ne pot împiedica enorm să ne bucurăm sau să observăm frumusețea unor clipe sau lucruri care ne sunt pur și simplu acolo. Puse pe tavă grațios?

Pentru că îmbrățișând neprevăzutul, învățăm pur și simplu să-l luăm așa cum se ivește? Nici mai bun, nici mai rău decât am anticipat, ci poate… mai din plin.

Pentru că de multe ori căutăm ceea ce ne dorim (sau așa credem), ajungând în cele din urmă să găsim cumva doar ceea ce avem nevoie.

Cel puțin în condițiile pe care le-am creat noi înșine până atunci… fibră, emoție, gând.

 

IV

Because expectations, one way or another, can really undermine our ability to enjoy or even notice the beauty of some moments or things that are simply there. Laid on our tray so elegantly?

Because embracing the unexpected parts, we may just learn to take them as they are? Neither better, nor worse than our predictions, but just… more fully.

Because many times we keep looking for something that we wish (or we think that we wish), only to end up finding just what we need.

At least in the context that we ourselves created until then… body, mind and heart.

 

 

^x^

Așadar… asta este, o mică paradă a câtorva frânturi de neașteptat din viața mea… pisici, căței, pixuri, creione, parfum de la mic la mare și la… roz și alte câteva pietricele rătăcite pe ram pentru

 

So… there, fun bits and pieces of unexpectedness in my life, then and now… raining cats and dogs, pens and pencils, perfume from big to small to… pink or other colorful chance gem trees for

Lens-Artists Photo Challenge #30: Unexpected  this week. 

Nic💝le

 

Ce culoare?!…/ Cee’s Fun Foto Challenge: Black and White

 

“What I love about Black & White photographs is that they’re more like
reading the book than
seeing the movie.”
– Jennifer Price

 

Să îți fugă uneori curcubeul de sub picioare
și-atunci…

să pășești alb negru,

să citești în tonuri și umbre
jocul luminii
subtil,
să nu te inunde culoare,
paletă cromatică,
irizări…

să descifrezi
codul întunericului,

împletirea lui caldă și rece
în negru
cu strălucirea ascunsă
în lucruri,
jocul lui obscur
și adânc

să citești în raze dezgolite
de haina nuanțelor
foc…

Să îți fugă uneori curcubeul de sub picioare
și-atunci…

 

To feel the rainbow slipping from under your feet
and then…

to tread in black and white,

to read in midtones, in shadows
light’s play
so subtle,
no ripple of color,
no chroma,
no tint…

to decipher
the code of darkness,

its warm and cold mix
in the black
with the hidden shine
in things,
its obscure game
and deep

to read in rays unclad,
no coating of hues
of fire…

To feel the rainbow slipping from under your feet
and then…

 

 

Gânduri alb negru pentru

 

Thoughts in black and white for

Cee’s Fun Foto Challenge: Black and White on Cee’s Photography blog

 

 

Nicole

 

Ramuri, minute și…/ Branches, minutes and…

 

“In the end we will realise that we only came to earth to love”
― Mimi Novic, The Silence Between the Sighs

 

 

NOAPTEA dintre ani mi-a zâmbit dimineață
mănunchi de aievea răzbătând ca prin ceață,
gânduri mustind de zgomot și dor
străpungând magic liniște și zare
și nor

AM SURÂS printre nuanțe irizate și eu
privind-o în ochi printre clipe șirag,
printre ramuri subțiri în ritmuri de ieri
și aburi de mâine,
și vag

ȘI-au dat parcă mâna în inima mea
așezându-se rece pe trepte de timp,
umbre și raze prin iarbă sau nea
în tăcere
și mult anotimp

TRECERI ce-ating în spirale de zile
cald adiindu-mi fărâme de zbor
sau rafale ce-mi spulberă pași, căutare
rând, cuvânt…
visător

PETALE, apusuri, ploaie, senin
așa răscolește murmurându-mi ce-a fost,
iar eu intru în joc și-i șoptesc să îngâne
strălucire de stele
și rost

SCLIPIRI cu privirea spre un alb ce va fi
un răstimp ce va trece șuvoi,
stol de secunde, de aici și acum
în minute de mine
și noi…

 

THE NIGHT between years smiled as morning
a bundle of real throughout the haze
a million thoughts filled with sound and longing
piercing the silence
and blaze

I SMILE through the mixture of hues
gazing at the moments ending a year
beyond thin branches of yesterdays,
and tomorrows, vague
and unclear

THEY SEEM to meet and say hi in my heart
sitting on cold stairs of time,
shadows and rays, the grass or the snow
quietness and rhythm
and rhyme

THEY PASS and they touch spirals of days
warm breezes through fractions of flight,
or blasts that wipe my searches, my steps
feelings and words
burning bright

PETALS, sunsets, rainy or shine
they all dance and draw the past tense,
and I join the ride and weave into it
starry light, meaning
and sense

SPARKLES looking at a white future time,
sweet whiles which will fly swift and true
from myriad seconds, of here and now
into minutes of me
and of you…

 

Sursa de inspirație pentru versuri… aici.

Jocul de artificii… fotografii nu neapărat reușite anul acesta, deși… cumva nostime, cumva ireale. Cerul, noaptea… înfloriseră.

Vă urez un an nou minunat!

 

😊

The source of inspiration for my verse above is here. 

The fireworks… photos not as I had wished them to be, though… somehow  a bit cute. a bit surreal too. The sky, the night… were in full bloom.

I hope you have a wonderful new year!

 

Sper să aveți timp, ca să priviți filmulețul pănă la capăt. Este incredibil de frumos!

 

I hope you will find a bit of time, to watch the video up to the end. It is incredibly beautiful!

 

Nic🎉le

 

 

 

Ajungeri aproape…/ Cute close-ups and macros

 

 

Deeeci… da. Duminica asta am să vă rog frumos să priviți câteva poze… prim-plan, am să le spun. Cu ocazia provocării distractive de pe blogul lui Cee.

Și poze… nu orice fel de, ci printre primele mici reușite în materie de close-up. Tatonat de mine perfect amatoricește, desigur.  Am făcut primele poze de genul acesta cu destul timp în urmă, 2012, cu un aparat Canon Powershot micuț, fără să realizez eu prea bine ce și cum făceam. Doar m-apropiam și-atentam. Iar rezultatele se făceau și ele vizibile. Cănd și când.

Așadar mi-au răsărit mie într-un iulie luminos…

…boboci de mușcată plutitori parcă. Tulpinița era pierdută eteric în peisaj explodat vrăjit.

Eu atunci desigur că am zis în sinea mea mirată… wow, cum, eu am făcut asta?!!

 

😊

So… yes. This Sunday I will show you several photos… close-ups. On the occasion of Cee’s Fun Foto Challenge (CFFC) – Close Up or Macro this week, on her blog, Cee’s Photography. 

And… not any kind of close up photos, but among my first attempts in terms of well… zooming in on some lovely things. Perfectly amateurishly, surely. My very first close-up attempts were made quite a while ago, 2012, with a small Canon Powershot camera, without me realizing too well what and how I was doing. I was just drawing near and… dear. And the results were slowly beginning to look a bit better every time.

So one bright July there suddenly were…

…geranium buds seeming afloat. With their little stem looking ethereally lost all in a magical background burst.

And I was telling myself back then, feeling both surprised and overjoyed… wow, how, did I really do that?!!

 

Iar apoi… voila! Vraja a fost completă. Mușcata mi-a și zâmbit înflorit. 😳

Glumesc, normal că era altă mușcată, dar manevra mea a mers de două ori la rând atunci! Da! Semne bune-mi dădea vara cu pricina prin obiectivul meu Canon.

 

: )))

And then… there it was! The spell was complete. The gorgeous geranium smiled back in a big bloom. 😳

I am kidding of course, this was another flower pot, of course, but still the photo maneuver had worked twice in a row! So, yes… a good sign, I was thinking, That Canon summer felt quite promising then. 

 

Și fără doar și poate au urmat… roz-uri. Că deh obse..pasionata de mine nu prea poate fără.

V-ați gândit vreodată câte roz-uri există? Mai palide, mai adânci, mai cochete, mai discrete… Și toate parcă au un zâmbet aninat în coada nuanței!

 

😊

And no doubt or hesitation, there followed plenty of … pinks. Oh… well, obs..passionate me can’t really do without.

Have you ever wondered how many pinks out there? More or less pale or deep, chic or discreet…  and all of them as if fluttering a sweet smile from the corner of their hue! 

 

Dar ce ziceți de Turuz și un… nas?! Nas de 2015.

Iar eu… cu emoțiile printre dinți, de-acolo din spatele aparatului, repede repede, că… „please, fii atent cum îl ții, nici prea strâns, nici să pice, sărăcuțu’ cuțu…” Că el ce și-o fi fost zicând, „atâta interes pe hapciuu’ meu, nici c-am mai văzut!” : ))

Era bebel grăsunel pe-atunci…

 

 

But what about Turuz and a… nose?! His 2015 nose.

 And me a bit nervous, mumbling through my teeth, from behind the camera quickly quickly… „please, be careful how you’re holding him, neither too tight, nor… to drop him, poor cute little thing…”

He was just a pretty pup back then…

 

….nu minunea canin elegantă din zilele noastre.

 

…not the elegant canine creature these days.

 

Iar mult mai recent, toamna-iarna 2017-18… schimbare splendoare! Am făcut cunoștință cu o nouă lentilă. O minune macro care mi-a deschis o nouă lume. O dimensiune nemaipomenită, tărâm de vis, regat…

…regal de strălucire și căldură și catifelare, pe care doar apropierea asta incredibilă a făcut-o posibilă.

 

 

And much more recently, autumn-winter 2017-18… a splendid change for me! I purchased a new lens. A macro miracle lens which opened a new door to me. To a new dimension, unseen until then, dreamy realm…

...fabulous shine and warmth and silkiness, which only that incredible closeness made possible.

 

Orice cadru, unghi, fel de lumină… rezultatele sunt extraordinare. E o lentilă Tamron fabuloasă care montată pe Nikon-ul meu uneori cam nehotărât oferă niște imagini aproape tablou.

 

 

Any frame, angle, type of light… extraordinary results. It’s a lovely Tamron lens which mounted on my Nikon, a bit indecisive sometimes, renders almost painterly images.

 

***

Și-acum, ca de-ncheiere, doar așa, ca să ne distrăm puțin (cu și despre mine, bine’nțeles, da, da…) pun aici și-o fotografie-jucărie. Una dintre chiar primele încercări de exercițiu cu noua combinație optică acum un an și-o lună, noiembrie 2017.

Un alt fel de… năsuc. Zâmbete cu spor!

 

😊😊

And now, as a… see you soon, just like that, maybe to have a little bit of fun (with and about me, surely, yes…) I am adding here a playful photo too. One of my first tries while practicing with the new macro lens a year and a month ago, nice November 2017.

A different kind of cute nose. And I hope you’ll be leaving here smiling away!

 

Nic📷le

 

 

Filmulețul de mai jos… provocare de weekend mi-a fost. Vă învit și pe voi să-ncercați! 😊

Am reușit să mă dezmeticesc și să ghicesc doar trei dintre obiecte, înainte de fiecare dezvăluire treptată. Poate voi veți reuși mai multe. Iar preferatele mele au fost cheia, pliculețul de… hmm, dar stați, acum era rândul vostru!

 

 

The short video underneath… nice weekend challenge, it was. And now… I invite you to try too! 😊

I for one managed to guess just three of the objects there, before the photographer gradually zoomed out. Perhaps you will manage better. And my favorites were the key, the tea… hmm, but wait, it was your turn now!