“Memory is the diary we all carry about with us.”
― Oscar Wilde
Amintiri în formă de frunze și de flori, de pași și petale de peste tot. Acasă sau aiurea. Frunzărindu-mi pozele ca pe gânduri… reamintindu-mi, zâmbesc.
Ce e timpul?
Recollections in the shape of leaves and of flowers, of steps and petals all around. Home and elsewhere. Leafing through my photos, my memories… recalling, I smile.
What is time?
Ce poate fi…
Ce înseamnă să simt din nou și din nou prospețimea aceleiași clipe, retrăind aer, raze și chicoteli din curtea în care am copilărit… leagăn și flori și culori?
Ce-mi poate readuce, încă o dată, imaginea acelei bănci solitare rezemându-se de un trunchi… ca de o inimă bătând a liniște și infinit? Ce îmi poate oare povesti iar și iar…
Dar pulsul acela… ofrandă frumosului și caldului și verdelui îmbrățișare? Soare sau seră, căpșună sau iarbă sau zbor…
Dar joaca? Divina joacă…
What can it be…
What does it mean to feel again and again the freshness of the same moments, reliving the air, the sun rays and giggles in the garden I grew up in… swing and flowers and colors?
What can be so beautifully brought back, once more, by the image of that solitary bench near a heart-shaped tree trunk… like pounding with tranquility and infinity? What can it tell me time and again…
What about that pulse… a gift to the loveliness and the warmth and the green fondness? Outdoors or greenhouse, strawberries or grass or flight…
And how about playfulness? Divine playfulness…
Iar când anotimpurile se întâlnesc totuși față în față, cu surâsuri vii în buchete aprinse de „atunci” și „acum” și „acolo” și „aici”, ele rotesc minutele ca pe ani. Anii… ca pe secunde.
Iar eu…
And when the seasons meet face to face though, with beaming smiles in shiny bouquets of „then” and „now” and „there” and „here”, they all spiral and swirl the minutes like years. The years… like seconds.
And I…
Eu pictez hora cu nuanțe vechi și noi, aprinse sau pale. Nuanțele zâmbetelor de pe cărări de „departe” și de „aproape”, de dor și esență și rost…
…în amestec amintire.
I paint the swirl with hues old and new, brighter or pale. The hues in the windings of „close” and „afar”, of longing and essence and meaning…
…in a memory mix.
