Arhive

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (5-Evee and Uri)

 

“How sad and bad and mad it was – but then, how it was sweet”
― Robert Browning

 

Povestea spune că-n ochii ei negri lucesc fire de jad,
iar cu privirea poate atinge tărâmuri triste de lună,
stelele toate îi sunt o pajiște-n gând și în pas,
cu soarele prins într-un zâmbet,
uitând să apună

De dincolo de nouri mereu o ajunge un cântec senin,
îi susură cald a rouă de vise și-a departe aproape,
cu ramuri de cer îi atinge-amintirile și-o îmbracă-n culoare
cu murmur de nou dând glas tăcerii,
pe pământ și pe ape

Urcând ca o trenă, cărarea de doruri pulsându-i a rost
o duce albastru spre orizonturi, a zi și a noapte,
o poartă ca umbră și freamăt de zbor peste clipă și ceas,
lăsând în urmă un foșnet de aripi,
o boare de șoapte

Iar Evee inspiră un aer aievea de zare atinsă,
eterul căzându-i cascadă pe pleoape și pe obraz,
un peste tot și un niciunde ca o tainică vrajă
cuprinzând anotimpuri și rotindu-se magic,
fără răgaz

Și își amintește fărâme de timp crezute uitate,
le vede pe toate ca stropi mari de ploaie căzute pe-o frunză,
le simte în curgere ca picături desprinse de trecere
pictându-i a viu plutirea și pacea,
ca pe-un petec de pânză

Firavul fir din secunde topite o ajunge-n răstimp,
ca o ardere-ascunsă de astre și vreme în miezul făpturii,
căci aer și foc le simte tot una, esență și flacără
atingere parfum și apus mătase desenate
de Uri

 

EVEE (ebraică) – “viață”
URI (ebraică) – “lumina mea, focul meu”

 

The story has it that her eyes shine with deep streaks of jade,
and with her look she can touch realms on the porcelain moon,
with all the stars she roams on meadows, long thoughts and steps,
the sun rays all caught up in a smile,
no sun setting soon

From beyond clouds a peaceful song has always reached her,
murmuring warm of dreamy dew and a faraway closeness,
branches of sky caress her past, cladding in color
ripples anew getting a voice
of darkness and brightness

Climbing like steps, a path of belonging pulsing of life
takes her so blue to distant horizons of day and of night,
carrying her like a soft shadow through seconds so swift,
leaving behind a rustle of whispers,
of white winged flight

And Evee breathes in an air so true like sweet make believe,
the filmy ether cascading smoothly over her face,
an „everywhere” and a „nowhere” like a secret old spell
unfolding seasons, magical swirl,
relentless pace

Morsels of life she thought were lost now come back to her,
she sees them all like raindrops falling on summer flowers,
she feels them flowing like crumbs of time unhinged from the passing
withdrawing moments from her serene glide,
minutes and hours

The frail thread of melted seconds is one with her trail,
a hidden burn, away from planets in all their glory,
for breeze and fire, she sees them as one, essence and flame,
like a fine fragrance and silky sunset painted
by Uri

 

EVEE (Hebrew) – “life”
URI (Hebrew) – “my light, my fire”

 

Publicat în seria/ Post in the series

Leagăn de stele…/ Cradle of stars

 

 

Nicole

 

 

Licăr de gând…/ A trembling thought

 

“A few blossoms float into the room. They drop like
frayed yellow ribbons on the gray carpet.”
― Eileen Granfors

 

pe o margine de rază mi se odihnește
un dor

 

adumbrire mută din licăr de gând
tresărind pe geana umedă a unei clipe
mereu asfințindu-mi pe pervazul apusului

întotdeauna colorând întunericul,
câteodată aprinzându-mi-l…

o stea pasageră
cu foșnet de aproape
și cald

 

un freamăt de nor
un dor

ce mi se odihnește pe o margine de rază…

 

a late longing
is resting on the edge of a sun ray

 

silently sweeping away from a trembling thought
fluttering on the wet eyelashes of a shadow,
always setting on the margin of the twilight

forever coloring the darkness,
sometimes lighting it up…

a fleeting star,
long rustle of closeness
and warmth

 

a swishing cloud
a late longing

resting on the edge of a sun ray…

 

Nicole

 

 

 

Sfârșit de mai…/ End of May

 

 

 

Un galben întrebare ce-și murmură tăcerea
îmi susură din iarbă a dor uitat de stele,
se-ascunde căutarea, de noi și de-amintire,
iar pașii moi mă poartă spre maluri și poiene

A verde luminează și gânduri și privire,
a magică lumină, ca o perdea de vis,
lung, cântec de albastru străbate de departe,
purtând ca o solie tezaurul promis

Petală cu petală se-aprinde amorțirea
și rază după rază îmbrățișează drumul,
pășesc a infinit de rosturi și culoare,
ca zvonului de nor să-i regăsesc parfumul

 

Crisp yellow like a question that’s murmuring its silence
is calling me so softly, like grass-forsaken stars,
long hidden is the search, of us and of remembrance,
and sunny steps keep going to shores remote, afar

Of effervescent green my thoughts and eyes are shining,
of magical delight, a mantle made of dream,
deep, blue, forgotten songs keep piercing from a distance
that carry like an envoy a long-awaited gleam

A petal at a time, the numbness starts to melt,
and ray by ray so warm embrace the lovely bloom,
my stroll, an aimless journey of infinite and color,
so I can feel and touch the fuzzy clouds’ perfume

 

 

“The dream was always running ahead of me. To catch up, to live for a moment in unison, was the miracle.”
― Anaïs Nin

 

Nicole

 

Cute Quotograph… and beautiful brightness

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

“There is strong shadow where there is much light.”
― Johann Wolfgang von Goethe

 

Nicole

 

 

 

Broderie…/ Embroidery

 

“You must let what happens happen.
Everything must be equal in your eyes,
good and evil,
beautiful and ugly,
foolish and wise.”
― Michael Ende, The Neverending Story

 

De mov ar fi verde sau rozul albastru,
sau galbenul magic ar râde pe-un nor,
din raze de zâmbet aș face eșarfă,
căci rece-ar fi cald
și greul ușor

Prin cercuri de noi și tors de culoare
cu stele pe creștet, senin am umbla
pe-un drum broderie de umbre și soare
și zbor de departe
aproape-am afla

 

 

If mauve were like green or pink laughed like blue,
or magical yellow on clouds shone bright,
from soft smile beams a scarf I would weave,
so cold would be warm
and heavy’d be light

Through circles of us and spirals of color
with stars in our hair, serene we would roam
on alleys of brightness embroidered with shade,
a long flight afar
feeling like home

 

Din puls infinit străbate secunda
ce mângâie gânduri stinghere și vechi,
podeaua e cer, fereastra e poartă
spre trepte de vis din
inimi perechi

Un șir de clipiri ca stropii de ploaie
vrăjit împletind splendoare și dor
rotesc repetat tăcere și nuanțe
din glas neoprit,
etern, trecător

 

 

From infinite pulse, a second arrives
caressing stray thoughts, forsaken and old,
the floor is like air, the window’s a door
for dreams’ sunny steps two hearts
to enfold

A long line of glimpses like quick dripping rain
sweetly entwining splendor with longing 
that keep on rewinding silence and sounds,
a relentless tune,
eternal, ongoing

Această prezentare necesită JavaScript.

 

“A puddle repeats infinity, and is full of light; nevertheless, if analyzed objectively, a puddle is a piece of dirty water spread very thin on mud.”
― G.K. Chesterton, Manalive

 

Nicole

 

 

Un refren de poveste…/ A late love story’s writing

 
“Maybe some people are just meant to be in the same story.” 
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

 

„Poți oare crede ce fericită tu m-ai făcut,
cu gesturi blânde ai dat cu drag tot ce eu am cerut
Gândul pierdut mi-era uitat, rătăcit printre astre
de prea mult zbor și prea mult gol
din clipe albastre

Fierbinte cafea am mers și-am făcut ca prin abur, prin ceață
cu gândul rămas în dulce sclipire de dimineață
În colț auriu de stea aievea mereu m-ai găsit
din carul iubit, echilibru de cer
pe pământ ai urzit”

Abur de cafea proaspăt făcută plutește aproape
o nouă zi, cu a ei dimineață se desprinde din noapte
Privire caldă, îmbrățișare ce norul i-alină
cu ramuri de suflet ce îi ating inima
de dragoste plină…

 

„Noaptea mi-e zi, raze de soare de la tine venite,
ating și cuprind, mă inspiră și ard cu puteri infinite
Ochii minții îmi dau o imagine senină de noi,
o liniște-adâncă de lună îmi este,
se revarsă șuvoi

Îmi doresc mereu să simt.. să te simt, să te cern din cuvinte
și tot ce-mi răsare îmi coboară în prag ca noi legăminte
Joaca de nor e plutire, e boare, e aer, nu-i joc,
este tot ce poate să dea mereu
la sufletu-mi foc”

Cuvintele – șoapte… cu aripi lumină încep să plutească,
și-un glas suav se strecoară grăbit ca o rază firească,
Un dans rotește ca o trenă de bal, infinit vaporoasă,
iar joaca de-a dorul pierdut între lumi este
lin mătăsoasă…

 

E caldă sclipirea din magic surâs,
e dar
și e veste
și o cheamă mereu, ca un har vrăjit,
un refren
de poveste…

 

„Can you believe it, how free and happy you wondrously made me
with mild gestures, things that I asked for you dearly gave me
My thoughts were awry, roaming amidst planets and stars
from too much longing and too much emptiness
from sadness and scars

A hot cup of coffee I made in a rush as if through a mist
my mind still dwelling on the morning’s sweetness, so sudden and swift
In the golden corner of a distant star, my rhythm that rhymed
with bright constellations which, to balance the sky,
on earth you designed”

The scent of coffee, fresh and fragrant, a sheer delight
a new day, sunny, with its shiny morning lighting the night,
Soft comforting smiles and hugs that a cloud would find soothing
with branches of heart touching her soul,
so deeply moving…

 

„The night is my day, late rays of bright sun coming from you
caress and enfold, inspire and burn with forces anew
My mind’s eye gives me an image so peaceful of us
a calm so deep like moon’s white glow,
no murmur, no fuss

I always long to feel and see you… to sift your from vows
and all that surfaces, that rises ahead are the here’s and now’s
The play in the clouds is flight and breeze, it’s air, no game,
it is all that can give my heart and my soul their power
and flame”

Words – mere whispers… with wings of light that start to emerge,
and a tender voice making its way across the deep surge
A dance that spirals like a large ball gown with infinite veils,
her hazy longing, lost between worlds, through her heart’s
velvet trails…

 

The shimmer is warm in the magical smile,
a gift like sweet tidings
and she calls it forth like a mystery spell,
a late love story’s writing

 

Aceste versuri sunt o adaptare a unor rânduri scrise în vara anului 2015

Nic💛le

 

 

 

 

Este-a fost și va fi…/ Yesterday’s today and tomorrow

 

“Sense how
Even the smooth stones ache
With stories of their own
In the shuddering light of day.”
― Scott Hastie

 

A fost și va fi deznoad-o poveste
ce știe-a-mi rosti doar zâmbet de este,
cuvinte perechi din vorbe ca ramuri
ce-ating amintiri,
speranțe, balsamuri

O cheie de clipe descuie o poartă
ce vremea și lumea se luptă să-mpartă,
o trecere-ngustă dar plină de raze,
sclipire aievea
de-opal și turcoaze

Cu pași-mi ca timpul… aici, nicăieri
descopăr culoare, ferestre-ncăperi,
lumină ce-mbracă grădina-n secunde
în care sclipirea
se-arată, se-ascunde…

Pe firul cărării, mirarea mi-e umblet
cu gândul gonind a pace și sunet,
căci este-mi zâmbește a azi și acum,
dar a fost și va fi-mi
sunt cale și drum

 

Has been and will be are winding a tale
that whispers of is like wind in a sail,
words in warm pairs from thoughts like long boughs
that breed recollections
and hopes and old vows

A key made of seconds a new gate unlocks,
the seasons, the world rewinding the clocks,
a passing so narrow but so full of gleam,
a glimmer so real,
of opal and dream

In my treading, like life… nowhere, now here
I find new alleys, tall windows appear,
bright shine that envelops the garden in instants
soft glitter that looks
so close and so distant

Along lavish pathways, I wander around
my thoughts running freely from silence to sound
for “is” smiles at me of now, here, today
while “was” and “will be” are
my aisle, my way

 

“Part of doing something is listening. We are listening. To the sun. To the stars. To the wind.”
― Madeleine L’Engle, Swiftly Tilting Planet

 

Nicole

 

Year of the Tiger Snowdrops

 

„Tyger Tyger, burning bright,
In the forests of the night;
What immortal hand or eye,
Could frame thy fearful symmetry?”
~ William Blake, The Tyger

The Tyger
by William Blake 

Tyger Tyger, burning bright, 
In the forests of the night; 
What immortal hand or eye, 
Could frame thy fearful symmetry?

In what distant deeps or skies. 
Burnt the fire of thine eyes?
On what wings dare he aspire?
What the hand, dare seize the fire?

 

And what shoulder, & what art,
Could twist the sinews of thy heart?
And when thy heart began to beat,
What dread hand? & what dread feet?

What the hammer? what the chain, 
In what furnace was thy brain?
What the anvil? what dread grasp, 
Dare its deadly terrors clasp! 

 

When the stars threw down their spears 
And water’d heaven with their tears: 
Did he smile his work to see?
Did he who made the Lamb make thee?

Tyger Tyger burning bright, 
In the forests of the night: 
What immortal hand or eye,
Dare frame thy fearful symmetry?

 

Cute Quotograph and… January

 

 

Mereu ianuarie cu atingere stinsă,
aprinsă poate doar luna,
doar colțul de stea

și doar vârf de culoare ce-și caută floarea,
petale și frunze,
tulpini, rădăcini ce cântă ascunse…

prin alb, prin rece

muzica lor,
mantie nevinovată
de clipe stinghere

doar un cer de departe le știe povestea,
un cântec de umbre,
o mică margine de vis

 

Always January with its time-worn tread
sweet shine… just that of the moon,
just of a corner of star

and just the tip of sweet color looking for its flower,
its petals and leaves,
stems, roots singing a hidden song…

through the white, the cold

their music,
innocent mantle
of muted motion

just a far sky knows their tale,
a song of still shadows,
the edge of a delicate dream

 

 

“The deep roots never doubt spring will come.”
― Marty Rubin

 

Nicole

 

 

 

Târziu…/ Late autumn

 

“I understand how difficult it is, putting your heart in someone else’s hands.
But, if you don’t, how will you ever truly know a person?”
― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn

 

Târziu ce se-mbracă-n lumină,
croind o cărare de umbre
cu raze de gânduri petale
ce picură zi în secunde

Alei de-amintire și cald
în mijloc de toamnă curată
ce-aduce în suflet răstimp
și trecere nevinovată

Căci mugurii vii de aprins
se sparg în buline de clipă,
iar eu, pășind pe senin,
nu fac de aripi risipă

 

 

Late season wearing brightness,
spread on an alley of days
sun rays, petals and thoughts
dripping time on my ways

Pathway of vivid past moments 
of colorful autumns, so pure
hues of beauty and life,
innocent rhythm and cure

For buds of freshness and fire
melt into bubbles of air,
and I, stepping on light,
have seconds and minutes to spare

 

Târziu ce se-mbracă în cer,
cu inima șoaptă de nor,
purtându-mi albastră visarea
ce-mi picură soare în dor

 

Late autumn that wears blue skies,
its heart like a gray cloud’s longing
making my dreaming serene
through whispers of sunny belonging

 

Dintr-o amintire de acum 6 ani

 

“Let the spark in you catch fire and burn into the air, so that it may light up the sky.”
― Saim .A. Cheeda

 

Crizantemele îmi vor aminti mereu de toamna 2015, o toamnă cu nuanțe triste și reci, cu iarna ei… parcă prea iarnă, urmate apoi toate de zâmbetul primăverii 2016.. De parcă nu foiseră prea mult pentru mine, crizantemele, pănâ în acel an, iar atunci… mi-au devenit brusc poeme de lumină și umbră neînțeleasă

 

 

Chrysanthemums will always remind me of autumn 2015, a sad cold autumn, with its winter… almost too winter, but followed by spring 2016, its warm sunny smile. As if I had not been too aware of these late autumn flowers until then, and that year… they suddenly became petal poems of unexpected shadow and splendid light.

 

Nic🌼le