“The fact that you got a little happier today doesn’t change the fact
that you also became a little sadder.
Every day you become a little more of both, which means that right now,
at this exact moment, you’re the happiest and the saddest
you’ve ever been in your whole life…
Think about it it. Have you ever been happier than right now,
lying here in the grass? And have you ever been sadder?
It isn’t like that for everyone.
Some people just get happier and happier every day.
And some people just get sadder and sadder.
And some people, like you, get both.
And what about you, are you the happiest and the saddest right now that you’ve ever been?
Of course I am.
Why?
Because nothing makes me happier and nothing makes me sadder than you.” ― Nicole Krauss, The History of Love
Dacă steaua din tine se mai face-auzită,
simțită și înțeleasă,
Atunci, doar atunci îți scapără inima
și-ți poți face lumea
mireasă
Numai atunci zâmbetul lunii
îți este și ție icoană,
Iar razele soarelui lucindu-ți a vreme
urzesc din fierbinte,
coroană
If the star within us can still make itself heard, still felt and still keeping stride, Then, only then our heart beats like magic, turning the world in a bride
And then, only then the smile of the moon is ours too, beyond frown. And sun rays sublime shining like sacred can weave from deep warmth, purple crown
“If your daily life seems poor, do not blame it; blame yourself, tell yourself that you are not poet enough to call forth its riches; for to the creator there is no poverty and no poor indifferent place.” ― Rainer Maria Rilke, Letters to a Young Poet
“The personal life deeply lived always expands into truths beyond itself.” ― Anaïs Nin
Ce e dincolo de stele? Ce poate fi? Mă întreb… e mirare, e vânt? Sau cădere și gol…
Umbrele unui ieri încă zvâcnind firav îmi susură a zâmbet de lacrimă. Și a nor. O tăcere pulsând, un glas aproape al meu, o inimă rostind palide raze și aripi…
O privire, un gest…
Culoare de timp răsfirând pagini de vis ce au prins glas, murmurând clipe. Magie cu parfum de uitare cuibărită prin colțuri de alei cu praf de stea. Esență de liniște mângâind raze de lună împletite auriu cu pașii mei stingheri. Freamăt de gănduri amestecat cu cântec, cu departe…
Cuvinte, miracol portocaliu, lucind sau bâjbâind în amintirea unui aici. Sau a unui aievea? A unui cald de nerostit, de neatins, nedeslușit…
Iar norii?
Spirale aprinse miraculos din picuri de cer, zbor albastru, căutare de neînțeles… a ființă, a rost. Dimineți fără nume, seri… fără număr, amurguri cu miros de argint îngrădind orizontul. Forme dizolvând azi întru mâine.
Trecere.
Ardere vârtej pe culoarele unui rând, unui dor… Aprindere rece, ca din stea căzătoare și lumină spartă în contur neclar, nedefinit. O ploaie de nuanțe pulsând neobosit, spulberată în curcubee șerpuindu-mi fantastic în fereastră, ca de printre urme de fluturi și sori.
Pași.
Aer de rai înflorit, părăsit, grâbind spre nicăieri…
Apoi noapte. Despărțită tainic în sclipiri șoptite pierdut, foșnet adânc topit în întuneric.
Neant…
Și totuși, dincolo de stea, mă întreb, ce poate fi?…
What is there beyond stars? What can there be? I wonder… is there wonderment or wind? Or a long fall and emptiness…
The shadows of a yesterday still throbbing feebly are murmuring about the tears of a smile. Of a cloud. A silence pulsing, a voice almost mine, a heart uttering its pale rays and frail wings…
A look, a gesture…
Colors of time shuffling pages of dream that began to tell a tale, whispering seconds. Magic wearing the perfume of oblivion, nestled in corners of alleys covered in stardust. The core of quietness caressing moon rays dancing with my hidden steps. Gentle rustle of thoughts mixed with a song from afar…
Words, soft orange miracle, shining or groping for the memory of a „now”. Or of a „once”? Of an unspeakable warmth, untouchable, undefinable…
And the clouds?
Spirals miraculously lit from drops of sky, blue flight, ineffable search… of an essence, a sense. Nameless mornings, countless evenings… dusks bearing a silver scent fencing in the horizon. Forms dissolving today’s into ’morrows.
Flow.
Rippling burning on the pathways of a line, a longing… Cold fire, like from a shooting star, and broken light into unclear contours, uncertain, vague. A rain of hues beating tirelessly, shattered into random rainbows winding fabulously against my window. Like pouring from among butterflies and suns.
Steps.
Air of heavens in bloom, abandoned, forsaken…
And then darkness, split secretly across whispering sparks, long forgotten, deep hum melting into the night.
Nothingness…
And still, beyond the star, I wonder, what can there be?…
„Every beloved object is the center point of a paradise.” -Novalis
Freely to fly, simply and softly to love …to unlove not wanting to be more or better than what flutters above, from gossamer threads woven to build a magical entrance a shadow serene
…its murmur and fragrance of a delicate presence
The bestest of loves pure and sweet, the wisest of wishes is born like a spring, from thirst and longing for the scent of soft kisses from air and substance of thoughts and heart quietly rhyming the soul’s soft voice and blood’s
…deep throb in magical timing
Just by unloving, a warm soothing breeze like silk on your skin can bring new brightness into grey skies grown pale and dim being forever, breathing in all, without being without burning, without looking
…without seeing
To be and not be, the air and colors, on fore’eads time lines, on cheeks, velvet brushes of wings that bring far-off fair signs on lips, the moon shine slowly drying small drops of tea on eyelids, caresses coming like rain
…from heavenly spree
Sublime life essence touching suavely and without a sound, from places afar, immanent look deeply felt all around horizons imbued with long embraces, a timely white dove and you breathe freely if you can truly love
…to unlove
***
Poem originally written in Romanian, in October 2015 – you can read the original post here – which I have decided to translate… as I had even „promised” in comments back then, for loyal readers of my blog, visiting here all these years, photos, lines and rhymes…
Rânduri scrise inițial în limba română, în octombrie 2015, pe care m-am hotărât să le traduc… așa cum am „promis” de altfel în comentarii chiar atunci, pentru cititorii blogului meu pe tot parcursul acestor ani, fotografii, versuri, rime…
***
Liber să zbori,
simplu și tandru să ..neiubești
nedorind să devii mai mult sau mai bine decât doar ce îți ești
din fire duios împletite să-nalți magică treaptă
o umbră senină
…cu glas și aromă de fragedă șoaptă
Cea mai iubire
curată și pură, cea mai dorință
se naște izvor, din sete și dor de parfum de ființă,
de apă și hrană din gânduri și suflet tainic vibrând
în inimă glas, în sânge
…o viață, o lume pulsând
Doar neiubirea,
adiere de cald mătăsos resimțită,
toarnă suflare în atmosferă dureros amorțită
fiind tot timpul, rostind în toate, fără să fie
fără să ardă, fără să vadă,
…fără s-o știe
Să fii și să nu fii,
prin aer culoare, pe frunte desen,
pe chip sărutare de aripi atinse cu dulce refren
pe buze, raze de lună printre picuri de ceai
pe ochi, mângâiere lumină
…din colțuri de rai,
Esență sublimă
atinsă suav fără cuvinte,
din depărtare privire caldă ce-n fibră se simte
zare pătrunsă de îmbrățișare, netimp, fulguire
respiri cristalin de trăiești iubind
