Sfârșit de mai…/ End of May




Un galben întrebare ce-și murmură tăcerea
îmi susură din iarbă a dor uitat de stele,
se-ascunde căutarea, de noi și de-amintire,
iar pașii moi mă poartă spre maluri și poiene

A verde luminează și gânduri și privire,
a magică lumină, ca o perdea de vis,
lung, cântec de albastru străbate de departe,
purtând ca o solie tezaurul promis

Petală cu petală se-aprinde amorțirea
și rază după rază îmbrățișează drumul,
pășesc a infinit de rosturi și culoare,
ca zvonului de nor să-i regăsesc parfumul


Crisp yellow like a question that’s murmuring its silence
is calling me so softly, like grass-forsaken stars,
long hidden is the search, of us and of remembrance,
and sunny steps keep going to shores remote, afar

Of effervescent green my thoughts and eyes are shining,
of magical delight, a mantle made of dream,
deep, blue, forgotten songs keep piercing from a distance
that carry like an envoy a long-awaited gleam

A petal at a time, the numbness starts to melt,
and ray by ray so warm embrace the lovely bloom,
my stroll, an aimless journey of infinite and color,
so I can feel and touch the fuzzy clouds’ perfume



“The dream was always running ahead of me. To catch up, to live for a moment in unison, was the miracle.”
― Anaïs Nin




Cute Quotograph… and beautiful brightness




Această prezentare necesită JavaScript.


“There is strong shadow where there is much light.”
― Johann Wolfgang von Goethe






Broderie…/ Embroidery


“You must let what happens happen.
Everything must be equal in your eyes,
good and evil,
beautiful and ugly,
foolish and wise.”
― Michael Ende, The Neverending Story


De mov ar fi verde sau rozul albastru,
sau galbenul magic ar râde pe-un nor,
din raze de zâmbet aș face eșarfă,
căci rece-ar fi cald
și greul ușor

Prin cercuri de noi și tors de culoare
cu stele pe creștet, senin am umbla
pe-un drum broderie de umbre și soare
și zbor de departe
aproape-am afla



If mauve were like green or pink laughed like blue,
or magical yellow on clouds shone bright,
from soft smile beams a scarf I would weave,
so cold would be warm
and heavy’d be light

Through circles of us and spirals of color
with stars in our hair, serene we would roam
on alleys of brightness embroidered with shade,
a long flight afar
feeling like home


Din puls infinit străbate secunda
ce mângâie gânduri stinghere și vechi,
podeaua e cer, fereastra e poartă
spre trepte de vis din
inimi perechi

Un șir de clipiri ca stropii de ploaie
vrăjit împletind splendoare și dor
rotesc repetat tăcere și nuanțe
din glas neoprit,
etern, trecător



From infinite pulse, a second arrives
caressing stray thoughts, forsaken and old,
the floor is like air, the window’s a door
for dreams’ sunny steps two hearts
to enfold

A long line of glimpses like quick dripping rain
sweetly entwining splendor with longing 
that keep on rewinding silence and sounds,
a relentless tune,
eternal, ongoing

Această prezentare necesită JavaScript.


“A puddle repeats infinity, and is full of light; nevertheless, if analyzed objectively, a puddle is a piece of dirty water spread very thin on mud.”
― G.K. Chesterton, Manalive





Un refren de poveste…/ A late love story’s writing

“Maybe some people are just meant to be in the same story.” 
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun


„Poți oare crede ce fericită tu m-ai făcut,
cu gesturi blânde ai dat cu drag tot ce eu am cerut
Gândul pierdut mi-era uitat, rătăcit printre astre
de prea mult zbor și prea mult gol
din clipe albastre

Fierbinte cafea am mers și-am făcut ca prin abur, prin ceață
cu gândul rămas în dulce sclipire de dimineață
În colț auriu de stea aievea mereu m-ai găsit
din carul iubit, echilibru de cer
pe pământ ai urzit”

Abur de cafea proaspăt făcută plutește aproape
o nouă zi, cu a ei dimineață se desprinde din noapte
Privire caldă, îmbrățișare ce norul i-alină
cu ramuri de suflet ce îi ating inima
de dragoste plină…


„Noaptea mi-e zi, raze de soare de la tine venite,
ating și cuprind, mă inspiră și ard cu puteri infinite
Ochii minții îmi dau o imagine senină de noi,
o liniște-adâncă de lună îmi este,
se revarsă șuvoi

Îmi doresc mereu să simt.. să te simt, să te cern din cuvinte
și tot ce-mi răsare îmi coboară în prag ca noi legăminte
Joaca de nor e plutire, e boare, e aer, nu-i joc,
este tot ce poate să dea mereu
la sufletu-mi foc”

Cuvintele – șoapte… cu aripi lumină încep să plutească,
și-un glas suav se strecoară grăbit ca o rază firească,
Un dans rotește ca o trenă de bal, infinit vaporoasă,
iar joaca de-a dorul pierdut între lumi este
lin mătăsoasă…


E caldă sclipirea din magic surâs,
e dar
și e veste
și o cheamă mereu, ca un har vrăjit,
un refren
de poveste…


„Can you believe it, how free and happy you wondrously made me
with mild gestures, things that I asked for you dearly gave me
My thoughts were awry, roaming amidst planets and stars
from too much longing and too much emptiness
from sadness and scars

A hot cup of coffee I made in a rush as if through a mist
my mind still dwelling on the morning’s sweetness, so sudden and swift
In the golden corner of a distant star, my rhythm that rhymed
with bright constellations which, to balance the sky,
on earth you designed”

The scent of coffee, fresh and fragrant, a sheer delight
a new day, sunny, with its shiny morning lighting the night,
Soft comforting smiles and hugs that a cloud would find soothing
with branches of heart touching her soul,
so deeply moving…


„The night is my day, late rays of bright sun coming from you
caress and enfold, inspire and burn with forces anew
My mind’s eye gives me an image so peaceful of us
a calm so deep like moon’s white glow,
no murmur, no fuss

I always long to feel and see you… to sift your from vows
and all that surfaces, that rises ahead are the here’s and now’s
The play in the clouds is flight and breeze, it’s air, no game,
it is all that can give my heart and my soul their power
and flame”

Words – mere whispers… with wings of light that start to emerge,
and a tender voice making its way across the deep surge
A dance that spirals like a large ball gown with infinite veils,
her hazy longing, lost between worlds, through her heart’s
velvet trails…


The shimmer is warm in the magical smile,
a gift like sweet tidings
and she calls it forth like a mystery spell,
a late love story’s writing


Aceste versuri sunt o adaptare a unor rânduri scrise în vara anului 2015






Este-a fost și va fi…/ Yesterday’s today and tomorrow


“Sense how
Even the smooth stones ache
With stories of their own
In the shuddering light of day.”
― Scott Hastie


A fost și va fi deznoad-o poveste
ce știe-a-mi rosti doar zâmbet de este,
cuvinte perechi din vorbe ca ramuri
ce-ating amintiri,
speranțe, balsamuri

O cheie de clipe descuie o poartă
ce vremea și lumea se luptă să-mpartă,
o trecere-ngustă dar plină de raze,
sclipire aievea
de-opal și turcoaze

Cu pași-mi ca timpul… aici, nicăieri
descopăr culoare, ferestre-ncăperi,
lumină ce-mbracă grădina-n secunde
în care sclipirea
se-arată, se-ascunde…

Pe firul cărării, mirarea mi-e umblet
cu gândul gonind a pace și sunet,
căci este-mi zâmbește a azi și acum,
dar a fost și va fi-mi
sunt cale și drum


Has been and will be are winding a tale
that whispers of is like wind in a sail,
words in warm pairs from thoughts like long boughs
that breed recollections
and hopes and old vows

A key made of seconds a new gate unlocks,
the seasons, the world rewinding the clocks,
a passing so narrow but so full of gleam,
a glimmer so real,
of opal and dream

In my treading, like life… nowhere, now here
I find new alleys, tall windows appear,
bright shine that envelops the garden in instants
soft glitter that looks
so close and so distant

Along lavish pathways, I wander around
my thoughts running freely from silence to sound
for “is” smiles at me of now, here, today
while “was” and “will be” are
my aisle, my way


“Part of doing something is listening. We are listening. To the sun. To the stars. To the wind.”
― Madeleine L’Engle, Swiftly Tilting Planet




Year of the Tiger Snowdrops


„Tyger Tyger, burning bright,
In the forests of the night;
What immortal hand or eye,
Could frame thy fearful symmetry?”
~ William Blake, The Tyger

The Tyger
by William Blake 

Tyger Tyger, burning bright, 
In the forests of the night; 
What immortal hand or eye, 
Could frame thy fearful symmetry?

In what distant deeps or skies. 
Burnt the fire of thine eyes?
On what wings dare he aspire?
What the hand, dare seize the fire?


And what shoulder, & what art,
Could twist the sinews of thy heart?
And when thy heart began to beat,
What dread hand? & what dread feet?

What the hammer? what the chain, 
In what furnace was thy brain?
What the anvil? what dread grasp, 
Dare its deadly terrors clasp! 


When the stars threw down their spears 
And water’d heaven with their tears: 
Did he smile his work to see?
Did he who made the Lamb make thee?

Tyger Tyger burning bright, 
In the forests of the night: 
What immortal hand or eye,
Dare frame thy fearful symmetry?


Cute Quotograph and… January



Mereu ianuarie cu atingere stinsă,
aprinsă poate doar luna,
doar colțul de stea

și doar vârf de culoare ce-și caută floarea,
petale și frunze,
tulpini, rădăcini ce cântă ascunse…

prin alb, prin rece

muzica lor,
mantie nevinovată
de clipe stinghere

doar un cer de departe le știe povestea,
un cântec de umbre,
o mică margine de vis


Always January with its time-worn tread
sweet shine… just that of the moon,
just of a corner of star

and just the tip of sweet color looking for its flower,
its petals and leaves,
stems, roots singing a hidden song…

through the white, the cold

their music,
innocent mantle
of muted motion

just a far sky knows their tale,
a song of still shadows,
the edge of a delicate dream



“The deep roots never doubt spring will come.”
― Marty Rubin






Târziu…/ Late autumn


“I understand how difficult it is, putting your heart in someone else’s hands.
But, if you don’t, how will you ever truly know a person?”
― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn


Târziu ce se-mbracă-n lumină,
croind o cărare de umbre
cu raze de gânduri petale
ce picură zi în secunde

Alei de-amintire și cald
în mijloc de toamnă curată
ce-aduce în suflet răstimp
și trecere nevinovată

Căci mugurii vii de aprins
se sparg în buline de clipă,
iar eu, pășind pe senin,
nu fac de aripi risipă



Late season wearing brightness,
spread on an alley of days
sun rays, petals and thoughts
dripping time on my ways

Pathway of vivid past moments 
of colorful autumns, so pure
hues of beauty and life,
innocent rhythm and cure

For buds of freshness and fire
melt into bubbles of air,
and I, stepping on light,
have seconds and minutes to spare


Târziu ce se-mbracă în cer,
cu inima șoaptă de nor,
purtându-mi albastră visarea
ce-mi picură soare în dor


Late autumn that wears blue skies,
its heart like a gray cloud’s longing
making my dreaming serene
through whispers of sunny belonging


Dintr-o amintire de acum 6 ani


“Let the spark in you catch fire and burn into the air, so that it may light up the sky.”
― Saim .A. Cheeda


Crizantemele îmi vor aminti mereu de toamna 2015, o toamnă cu nuanțe triste și reci, cu iarna ei… parcă prea iarnă, urmate apoi toate de zâmbetul primăverii 2016.. De parcă nu foiseră prea mult pentru mine, crizantemele, pănâ în acel an, iar atunci… mi-au devenit brusc poeme de lumină și umbră neînțeleasă



Chrysanthemums will always remind me of autumn 2015, a sad cold autumn, with its winter… almost too winter, but followed by spring 2016, its warm sunny smile. As if I had not been too aware of these late autumn flowers until then, and that year… they suddenly became petal poems of unexpected shadow and splendid light.






Doar atunci…/ Only then


“The fact that you got a little happier today doesn’t change the fact
that you also became a little sadder.
Every day you become a little more of both, which means that right now,
at this exact moment, you’re the happiest and the saddest
you’ve ever been in your whole life…
Think about it it. Have you ever been happier than right now,
lying here in the grass? And have you ever been sadder?
It isn’t like that for everyone.
Some people just get happier and happier every day.
And some people just get sadder and sadder.
And some people, like you, get both.
And what about you, are you the happiest and the saddest right now that you’ve ever been?
Of course I am.
Because nothing makes me happier and nothing makes me sadder than you.”
― Nicole Krauss, The History of Love


Dacă steaua din tine se mai face-auzită,
simțită și înțeleasă,
Atunci, doar atunci îți scapără inima
și-ți poți face lumea

Numai atunci zâmbetul lunii
îți este și ție icoană,
Iar razele soarelui lucindu-ți a vreme
urzesc din fierbinte,


If the star within us can still make itself heard,
still felt and still keeping stride,
Then, only then our heart beats like magic,
turning the world
in a bride

And then, only then the smile of the moon
is ours too, beyond frown.
And sun rays sublime shining like sacred
can weave from deep warmth,
purple crown





Cute Quotograph and… a moment




Alb ce îngână culoare,
verde ce murmură soare,
aer cu tors de petale

o clipă e-un dat,
e schimbare…

pe-a timpului ochi
pe-a umbrelor frunte

a zilelor îmbrâțișare,
eternul cu parfum de visare…

o clipă e stea căzătoare,
a inimii lungă chemare

e iubirea lăsată să zboare


White that whispers of colors,
green which murmurs the hours,
air caressing the flowers

a moment is a given,
a power…

on time’s warm eyes
like a shower,
on shadows’ temples
a tower,

the days’ incredible bower,
eternity tasting less sour…

a moment’s a star shooting higher,
the heart’s deep burning desire

it’s love ablaze like a pyre


“Change the way you look at things and the things you look at change.”
― Wayne W. Dyer




Here you can find the lyrics for this Romanian tune