Cercuri aprinse cuprinse-n vâltoare,
rotiri de culoare rostind despre noi
la polii iubirii ducând amintirea
cu pași singurateci, mecanici și goi
Spre ce universuri străbate trăirea,
purtând strălucirea și viața cu ea
când mersul secundelor sfințește rotirea
cu lacrimi atinse de vârfuri de stea?
Căci umbrele trec, culoarea dispare,
dar roua de suflet e parte din soare…
Brilliant circles caught in an orbit going around and whispering life, taking remembrance to love’s sacred poles with traces forsaken, of custom and strife
To what universes is living projected,
casting aliveness and brightness afar
when second’s becoming cleanses the day
with tears caressed by brushes of star?
For shadows dissolve like colors and dyes, but dewdrops of heart are part of the skies…
“You have to die a few times before you can really live.” ― Charles Bukowski, The People Look Like Flowers at Last
“Time passes. I drift in and out.
As if I cease to be, until I remember to exist again.” ― Johnny Rich, The Human Script
Să-mi zbor căutarea, să o avânt
lăsând o dâră de stele,
de gânduri ca fluturii,
ca roiul de aripi,
printre șoapte ușoare
sau grele
Să-mi vântur surâsul, să mi-l culeg
dintre frunze de tine și raze,
de printre sclipiri de rouă
și soare,
de nuanțe scăpărând a
turcoaze
Să pășesc apoi coborând trepte albe
ca din vise catifea și senin,
ca pe clipe-nșirate
pe secunde de nor
în șirag tresărind
opalin
Să mă scutur de lacrimi ca de stropii de ploaie
așternându-mi mirare și drum,
cu suspin și tăcere
și zâmbet stingher,
picurându-mi va fi
în acum
To kindle my quest and then to release it
leaving a trail of moons,
of thoughts like butterflies,
like a bevy of wings
through whispers off key
or in tune
To beam my smile and then suddenly find it
among leaves of you and of rays,
among sparkling dew beads
and sun shine,
through hues that glitter,
through haze
To climb then slowly along pearly steps
as if from a silk dream serene,
as if stepping on moments,
on fleeting cloud seconds
in a string that gleams
opaline
To shake off the tears like trickling raindrops
penning a tale on my brow,
with a sigh and blue silence,
and a stare so shy
dripping will be
in the now
“Love,
that moves the sun and the other stars” ― Dante Alighieri, Paradiso
Cum te iubesc?
Cum se iubește cerul,
felie cu felie
și-apoi întreg eterul… Fragmente de albastru și curat ce-mi mângâie obrazu’-mbujorat
Cum se iubește clipa,
sclipire cu sclipire
și aripi ce învăluie
în strălucire… Iar serile în gând și-mbrățișare turnând în ceasuri dulci mărgăritare
Cum se iubește valul și mareea,
mal după mal
rotindu-și odiseea… Nisipuri vălurind dinspre castele, sărut trimis de lună și de stele
How I love you?
The way I love the sky, patch after patch and then eternal sigh… Small fragments made of pure blue, so lush that can’t but put onto my cheek deep blush The way I love the minute, instant after instant with wings that spur time’s shimmer close or distant… And evenings dressed in thoughts’ and rays’ embrace that hours feel like made of golden lace The way I love the waves and swaying tides, ripple by ripple foamy veil of brides… Sand castles swept by water’s weaving tune, kisses sent sweetly from the stars, the moon
Și cum te mai iubesc?…
Cum se avântă visul
spre zări ascunse-n nori
sfidând abisul…
din ceață vălurind, din umbră și din greu făcând din alb iubirea curcubeu
Cum plânge trandafirul
cu lacrimi de aprins
lăsând zefirului fiorul neatins…
să-i poarte dragostea fără suspin și fără nume spre dincolo de orizont, o punte peste lume
Cum cade ploaia
spărgându-se în gânduri
topindu-mi vag răspunsuri
printre rânduri… parfum de amintire și speranță ce pune ciob de inimă-n balanță
How else do I love you?…
The way my dream takes flight towards horizons hidden in the night from misty air, shadows and dark woe… then pouring warm light into a bow The way the roses weep tulle tears of fire leaving the breeze to take its quivers higher to carry their devotion, no sobbing and no word… over the mountains, seas bridge arched over the world The way the rain falls down breaking into droplets my answers melting vaguely, long bright comets… smooth scent of past’s and future’s deepest urge that causes heart’s sunk passion to emerge
“The breath of life is in the sunlight
and the hand of life is in the wind.” ― Kahlil Gibran, The Prophet
Dintr-un puf de păpădie
au țășnit stele o mie
și-au pornit nenumărate
zburând căi întortocheate…
au călătorit minune
atingând un ochi de lume,
un abis, o căutare,
alb de lună, rod de soare,
suflet, inimă fierbinte
respirând doar clipe sfinte
aer moale și culoare
vis aievea, sărbătoare
bucurie și durere
slăbiciune și putere…
Lacrima nevinovată
ca o undă minunată
și-a croit drum spre lumină
din pământ prin rădăcină,
a urcat a mult albastru
rătăcind drumul spre astru
picurând geană, obraz
în mărgele de topaz…
printre degete de nor
printre freamăte de dor
printre vuiete de minte
din tăcere și cuvinte
prin felii de-ntunecare
viu suspin și vindecare…
Cântec, soare, simfonie
dintr-un puf de păpădie…
From soft dandelion fluff stars exploded in a puff and they soon began ascending winding breezes never ending…
and they floated like a wonder touching realms torn asunder, depths of days, blue highs, green lows greeting every gust that blows soul and heart of April, May breathing only heavens’ sway mild dance and inspiration flight so far, a celebration joyous laughter, tender longing, wistful calling and responding…
Tears’ crystal, clear and pure like a ripple’s calming cure made its way towards the light from the earth’s roots’ bitter night, climbing steps of fog and sky finding sunny ways on high drifting long on cheeks and lashes weeping pale filmy dashes…
through seeds’ fingers’ pearly brushes through kind eyes’ inquiring rushes through the mind’s roaring noise to the silence and the poise, through the darkness’ rueful slices soothing sigh and balmy brightness…
Song and sun caress enough from sweet dandelion fluff…
***
Provocare plutitoare marțea aceasta,
Lovely challenge this Tuesday on Dutch goes the Photo!
“She was carmine shadows reflecting from my crimson words. Every pulse sent a velvet ripple through the shade. Every breath, a scarlet pause.” ― Hubert Martin
Un vis i se construiește din ceață
cu fire de nu-mă-uita,
cu boabe de dor și de viață
și praf de umbră și stea
Vis cald ce mustește-a lumină
și-i varsă aromă de nori,
pe frunte de noapte senină
cu aștri sclipind vag a zori
Un vis ce-i vorbește de mâine
ca marea de maluri aproape,
prin valuri rostind despre gânduri
purtate ca rânduri pe ape
Și visul o aruncă în lume
cu pasul mai greu sau ușor,
turnând în umblare miracol
și pace în zile, și zbor
Iar drumul… Selena îl știe,
îl are gravat în secunde
pe brațul ei moale ca timpul
și-n pulsul ce arată și-ascunde
Un drum pe o hartă albastră
rotindu-i cerul în palmă
pe care, pășind argintiu,
i-așterne sclipire în taină…
Cu degete fine de raze
ea mângâie tâmpla și pleoapele
și-atinge privirile-i lungi
scrutând orizontul prin noapte
Căci visul cu picuri de rouă
suflându-i dinspre stele desen
pavează în liniște calea
purtând-o miracol spre Glen
A dream emerges from mist gilded with forget-me-nots, with beads of longing and nebulas, through stardust of shadow and thoughts
Warm dream soaking with light sprinkling essence and yawn on deep foreheads of night, white moons sparkling of dawn
A dream telling her of tomorrows like the sea of far away ages, through waves and whispering shores, smooth lines over watery pages
And the dream casts her into the world, her steps heavy or light, with miracles onto her walks and peace onto days, and sweet flight
So the way… Selena knows well, she carries it engraved like a seal on her arm tender like seconds and her pulse that shows and conceals
A way on a map ocean blue spinning the skies in her palm on which, shining like silver, she reaches for sparkle and calm…
Her fingers transparent like rays caress tired temples and eyes touching long lingering looks combing horizons through highs
As her dream of dewdrops and murmur, silky stars time and again, is paving her wandering paths guiding her closer to Glen
Selena (Greek) – moon, heavenly
Glen (Scottish) – from the valley
