„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“We are dancing on our irony as upon the top of glowing sparks.”
― Anaïs Nin, The Diary of Anaïs Nin, Vol. 1: 1931-1934

smell divine…

 

Aerul miroase a tei. Și sânziene.

Ieri am ieșit la o plimbare de-amiază și… frumusețe, la fiecare colț îmi surâdeau. Pufoșenii galbene, solare… spumă de vesel și cald. Din buchete mai mici, mai mari. Și am luat câteva, ca în fiecare an. Însă ieri… hm, le-am cam plimbat ce-i drept, alei, parcuri… o colegă chiar observându-le… a, da, să nu uit, să iau și eu azi în dum spre casă! : ))

 

😊 😊

The air smells like linden tree blossoms. And… sânziene.

Yesterday I went out for a walk at noon, and beauty… each corner I took was like smiling back at me. Yellow fluff, solar… foam of happy and warm. Cute bouquets, big or small. And I bought a few, as I do every year. But yesterday… I took them for a quite long stroll, to be honest, alleys and parks… A colleague I met even… oh, yes, I must take a few myself, when I go home, they smell divine! :)) 

 

(sânziene – lady’s bedstraw, or yellow bedstraw)

how did I get here?…! : )

 

Și-apoi eu, ca din mers, am făcut hm… greșeala să-mi bag nasul într-un buchețel. Vai mie! Hapciu, după hapciu… ca și de la tei. Ce mai, nu mă am prea bine cu mirosul îmbătător… strănut cu una cu două. Iar ei, teii, n-au prea vrut să iasă prin pozele mele. Cel puțin nu așa cum am vrut eu. Florile lor brodate finuț… Dar nu-i nimic, mai încerc, cine știe din ce tei îmi răsare norocul.

Și totuși… în aer plutește miros de tei. Și de ceruri deschise… de Sânziene.

De magic.

 

And then me, unawares, making hm… the mistake of sniffing them a bit too. Oh dear! Hachu, and again hachu… the same as with the sweet floral fragrance of the linden blossoms, intoxicating. Well, what can I say, not too friendly with that, sneezing quite much. And they, them linden trees, not too photo-friendly either, they wouldn’t sit still in a shot or two. At least not as I wished. Nice and lacy… But time is not lost, I’ll try again soon, who knows what tree brings me my… linden luck.

But still… floral smell floating in the air. And scent of Sânziene… opening heavens.

Of magic…

 

(Quick references to Romanian folklore.)

 

Eu una nu prea reușesc să postez sâmbăta, chiar nu știu de ce. Dar… acum pare că-i fără dar sau poate.
2017… Sânzienele au plutit exact azi. Deci pentru doar nicole, nici Meșteșug de miercuri n-au putut fi, nici Azurite de vineri. Și nici Aurite de duminică, ei bine…

Dar aurii chiar sunt! Și azurite mister. Și meșteșugite… Chiar bine rău. Sunt minunate! Le priveam în timp ce le fotografiam și-mi zbura gândul… Sunt ca o cascadă. De galben. De auriu și diafan…

…de vis.

 

I, for one, don’t usually manage to post on Saturday, don’t really know why. But now… seems special.
2017… and the celebration of the Sânziene fairies floated here today. So, on doar nicole, not a Wednesday Craft, or a Friday Blue post. And neither part of the Sunday Gold Quotographs, well… 

But golden they are! And full of much sky. And amazingly crafted… They are wonderful! I was almost hypnotized while taking photos of them, my thoughts flying… They are a cascade. Of deep fuzzy yellow. A golden diaphanous…

…dream.

now, how did I get here, too?!… : D

 

Terapie prin galben? Cură de strălucire? Explozie de fire de lumină? De spațiu și timp?
Te teleportează misterios, nu știi unde te zboară senin, dar sigur este ieșire din coordonatele obișnuite.
Te absorb. Carusel de sclipiri jucăușe puse pe șotii. Fotografice… of, si-ncă cum.

Caleidoscop răsucind dup-amiaza. Îmbrățișând aer de iunie cu bobițe bronzate-n buchet perfect, oricum, dar absolut oricum l-ai aranja. Din orice unghi. Doar soare să fie. Feerie.

Iar când în sfârșit reușești să te desprinzi, să revii… dulce-amară senzație de ooof… cum, deja?!

 

Therapy through yellow hues? And through shine? Explosion of brightness? Of space and time?
It takes you far away, don’t know where, but definitely a getaway from the ordinary dimensions.
It absorbs you, a carousel of sparkles gone out at play. Photographically… uf, a mirage.

Kaleidoscope caressing the afternoon. Embracing the June air with tiny tanned drops in a perfect bouquet, no matter in what ways or angles you would look. From what angle. Only the sun has to be there. Féerie.

And when you finally manage to pull yourself from it, to come back to earth… sweet-bitter feeling of uuuf… what, already?

 

Despre albinuță hărnicuță, și zorea albă… „rătăcite” ca de dincolo de orice nor, nu mai pot adăuga nimic.

Poate doar… mult jucăuș mulțumesc!

😊

About the busy bee there, and the little white morning glory… looking „lost”, like from beyond any cloud, I can’t possibly add anything.

Maybe just… much cute playful thank you! 

lovely loss of focus, lovely twist

 

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (2-Dafnee and Wess)

 

“She came out of her reverie with a deep sigh
and looked at him with a dreamy gaze
of a soul that had been wandering afar, star-led.”
― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables

 

O grădină de vis a crescut colorat și-a îmbrățișat,
cu parfum adiind a căutare și aer curat,
semințe de doruri a plantat și udat, cu speranță și șoapte,
să răsară tulpină și floare aprinsă,
ca ziua din noapte

o grădină sclipind a dimineață și frunte senină,
mângâiată de soare printre gânduri sidef pulsând rădăcină
cu muguri de suflet și primăvară rodind printre raze,
cu picuri de rouă strălucind a iubire
și mii de turcoaze

grădina îi cântă și desenează seară de seară,
îi spune povești despre plimbări cu zâmbet de vară,
mireasma ei… ca un cântec de leagăn îi străbate prin geam
plutind ca o voce, un murmur de cald
coborât de pe-un ram

când stelele ard, grădina-i surâde a zâmbet de lună,
când ploaia se-așterne, ea plânge cu stropii și norii cunună,
iar când timpul lunecă, petală și floare și iarbă și cer
îi cuprinde grădina în momente de viu
chihlimbar și eter

deseori pașii o duc pe cărarea dinspre apus
de parcă un dor, o șoaptă, o lume o așteaptă nespus,
iar Dafnee aude bătaie de inimă coborând ca din umbră,
privind în jur și simțind plutiri
încercând s-o ajungă…

inspirând adânc, ea se-ndreaptă încet spre sclipirea de taină
știind că e muzica ce-i ține grădinii de cald ca o haină,
vrea să o vadă, să o poată atinge și asculta,
acorduri și ritmuri trimise din soare
doar pentru ea

și zărește lumina în tonuri magice… de sunete-zbor,
se-apropie moale văzând prin aer strălucirea izvor,
se-așează-n tăcere pe marginea boarei de undă și vers
închizând apoi ochii și visând aievea
alături de Wess…

 

DAPHNE (sau Dafne, Dafnee, „laur”) – o nimfă din mitologia greacă; DÁFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale acestui arbore, folosite drept condiment.

WES (sau Wess, West, Wesley, etc) – (nume de origine anglo-saxonă) dinspre pajiște, luncă

 

A garden of dream has slowly grown, which she has embraced
with the perfume of longing and silky air handsomely blessed
seeds of love she planted and watered with hope and smooth flight,
for blossoms and branches to rise together,
like day from grim night

a garden dancing in morning hues and foreheads serene
touched by the sun and thoughts pulsing of rawness and green,
with buds of heart and magical spring yielding slim stems,
with droplets of dew sparkling of beauty
and thousands of gems

the garden sings and draws tenderly in dazzling ways,
it tells her stories about walks along alleys of rays,
its scent… like a lullaby, comes inside through the svelte window panes
a voice floating softly, a whisper of warmth
from the waters, the plains

when the stars burn bright, the garden smiles in restful moon glow,
when the autumn rain falls, the garden cries in its raindrops and snow,
and time fleeting by, a petal, a flower, a cloud, the leaf mold
surround the garden in moments of pure
amber and gold

and the steps often take her on the path across the span of the garden
as if a yearning, a sigh, a world awaits like a warden,
and Dafnee feels a heart beating shyly from long shaded boughs,
she glances around and senses the wings,
the drifting, the drowse…

breathing deeply, she starts to follow a delicate shine
knowing it is the music that gives her garden the rhyme,
she wants to see it, to hear and touch the wonderful stir,
rhythms and tunes sent from the sun
only for her

and her eyes find the fluid sweet light, from the sky… like a whirl,
and she draws near, gazing amazed at the luminous swirl,
she seats herself gently on the margin of tide, kiss and caress,
closing her eyes and dreaming of dawn
next to her Wess…

 

DAPHNE or DAFNE (/ˈdæfniː/; Greek: Δάφνη, meaning „laurel”) – a minor figure in Greek mythology known as a naiad (a type of female nymph associated with fountains, wells, springs, streams, brooks and other bodies of freshwater).

WES ( or Wess, West, Wesley, etc) – (Old English) from the Western meadow, lawn

 

Summer Quotograph… and my dear Phoenix

 

 

Prima dată acum doi ani, apoi anul trecut pe vremea asta, draga mea Phoenix întindea aripi de foc strălucind tainic printre rânduri și gânduri…

Anul acesta, pentru a treia oară, aceași ardere aprinde cerul. Același zbor prinde contur și aceeași renaștere pâlpâie magic a flacără. Întâi mocnit, apoi izbucnind roșu și zare.

 

Cu zbateri dinspre mundan, 18 iunie îmi amintește mereu cum e să fii Phoenix.

Pe drum, printre zile… plecări, căutări printre răzgândiri, reveniri…
Gând, cuvânt ca din mers… cenușa ezitărilor bizare sau a lucrurilor hotărâte senin.
Ca din zbor, plutire și sens, stăvilite abrupt de frământări, îndoială…
Priviri adiind a candoare și cald… sau reci, tăioase, ascuțite…
Dimineți senine împletite cu dup-amiezi printre nori, tivite brusc cu seri aurii…
Umbre de stea pulsând printre degete de lună… adânci mări de șoapte, sărut iminent.

Miez de ființă sorbind esență de timp. Din clipe de toate formele și culorile, minute rostogolindu-se cascadă, ore înlănțuindu-se spirală cu trepte lărgind, dezvăluind, poleind…

Devenind.

 

***

The first time, two years ago… and then, a year ago today, my dear Phoenix was spreading her wings of fire, shining softly through lines and rhymes…

This year, for the third time, the same burn lights the sky. The same flight seems to take shape and the same rebirth flickers magically aflame. At first smoldering, then bursting into red over the horizons.  

 

Through flutter from the mundane, June 18th is always here to remind me how it is to be Phoenix.

On my ways over days, going, searching… with dashes of vacillation, returns…
Thoughts and words in a stream… ashes of bizarre misgivings or sure things done serenely.
Almost like in a flight, floating and meaning… or stopping short, wondering, hesitating…
Eyes all around me, looks breezing candidly and warm… or distant, harsh, bitter. 
Magical mornings interwoven with cloudy afternoons… fringed with golden evenings.
Shadows of star quavering through moon fingers… a deep sea of whispers, an imminent kiss.

Essence of being sipping essence of time. From moments coming in all shapes and colors, minutes cascading in showers, hours chained like in a spiral, steps widening, disclosing, polishing…

Becoming.

 

Și mă-ntreabă fără s-aștepte răspuns…

…câte curcubee ți-au încăput într-un strop de ploaie
…câte îmbrățișări într-un zâmbet
…câte raze te-au atins din stele călătoare
…câte renașteri din aripi de catifea

Iar apoi topește abisuri de inimă în spumă de flăcări, turnându-l pe întotdeauna într-un nou chip zămislit din fierbinte și tainic.

Doar de soare știut.

 

***

And it asks questions without waiting for answers…

…how many rainbows in a drop of rain
…how many hugs in a smile
…how many rays have touched you from a shooting star
…how many rebirths from wings of red velvet

And then it melts abysses in my heart into a foam of flames, pouring forever into a new mold, born suddenly from the searing heat and the depths.

Known only to the sun.

 

 

Summer Quotograph… and happiness

 

 

iubește clipa ca pe-un val frumos
minute-ntins în zare
luminos
iubește-o ca pe-o stea sau o petală,
sau ca pe-o treaptă
dintr-o scară
în spirală…

iubește-i aripa și zâmbetul
culoare
și fiecare pas
pășind a sărbătoare,
iubește-i inima bătând a soare
și etern
printre secunde modelând
un drag desen

iar de va fi să uiți, fie și-o clipă,
s-o iubești,
ea-n aer doar minuni va contura
să-ți amintești

 

love every moment like an amazing wave
minutes for miles, effortless
and brave
love each as if it was a star or a caressing flower,
a winding step that spirals
up a tower…

love its white wing, and its prismatic
beam
its every trace
treading suave like in a dream,
love deeply all its heart beating of sun
and ever
through seconds etching dearie
endeavor

and if you were to fail to love it, the moment
burning ember,
will fill the timeless air with wonderful
remember

 

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (1-Aurora and Zeph)

 

“I asked of the limitless sunshine
How to shine with the dawn’s glowing light;
No answer came back from the sunshine,
But my soul heard a whisper, „Burn bright!”
― K. Balmont

în liniștea zorilor, culori ce încântă privirea
îmbracă în rouă petalele, zarea și firea
rotindu-se magic, coboară perdea de lumină
și-atinge feeric bolta,
ca o frunte senină

șuvițe de zbor strălucesc și se-nalță ușor,
din ochii ei cer transpare senin și mirare
cu degete fine urzește albastră cărare
printre umbre de vis
și leagăn de stele și nor

răsărind, Aurora murmură iubire și cer
șoapte de raze, suspine, îi susură blând
pe aripi de soare pașii-i plutesc auriu
desenând cupolă,
ca o undă de suflet și gând

culoare împrăștie, multă, jucăușă și vie,
peste flori și frunze, secunde, nisipuri și mări
felii de tăcere și trist spulberă magic
rostindu-se tainic și cald
din depărtări

coboară lin peste dealuri și zgomot de ape
apoi urcă moale, alene, munții de ceață
se strecoară ușor printre ramuri, neguri și pleoape
licăr de zi senină,
început, dimineață

împrăștie pulbere de lună și aștri adânci
irizând culorile, valuri ca prinse-n sidef
și se-aruncă-n albastru de pe coaste, vârfuri și stânci
plutire și suflu,
adiere purtată de Zeph…

 

AURÓRĂ, aurore, s. f. Interval de timp, înainte de răsăritul Soarelui, când există o lumină difuză în atmosferă; lumină roșie-portocalie produsă de Soare în acest interval de timp. ◊AURORA f. Mit. zeița zorilor care, «cu degetele-i trandafirii», deschidea Soarelui porțile Răsăritului

ZEFÍR, zefiri, s. m. Vânt ușor, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; adiere, „Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori.” EMINESCU, „Zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic.” ODOBESCU ◊ (Personificat) „A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori.” ALEXANDRESCU

 

warm quiet dawn, colors enchanting the eye
dressing in dewdrops petals, nature and sky
swirling like magic, descending curtain of light
sweetly caressing horizons,
like foreheads of night

dashes of flight shine, soaring far
her amber eyes sparkle, filled with searching and floating,
with slender fingers she creates alleys of hoping
among shadows of thought,
clouds and cradle of star

rising, Aurora murmurs heavens and love
on wings of sun her steps are treading, golden and true
whispering  rays and sighs, mild like a dove
drawing a ripple of  heart
over castles of blue

color she brings, much, playful and bright
over flowers and leaves, seconds, seascape and sands
slices of silence and sadness are dispersed out of sight
uttering secrets, aglow
over oceans and lands

sliding softly on waters, falling from highs
then going up and caressing mountains of haze
she glides over branches, gloom and deep misty eyes
gleam of morning serene,
beginning and daze

she sprinkles dust from the moon and far away planets
showers of color, like waves frozen in pearls
she throws herself freely off the cliffs, the peaks and the granites
on the breeze and the breath
that Zeph unfolds in whirls…  

 

AURORA, dawn; the Roman goddess of dawn (Greek, Eos); a luminous phenomenon that consists of streamers or arches of light appearing in the upper atmosphere of a planet’s magnetic polar regions

ZEPHIR, a breeze from the west, a gentle breeze; Middle English Zephirus, west wind (personified), from Latin Zephyrus, god of the west wind & zephyrus west wind; zephyr, from Greek Zephyros & zephyros

 

 

 

Spring Quotograph… and petal pages

 

 

De parcă ar cânta dorul luminii
și-ar dansa zborul clipelor,

secunde aprinse de timp…

printre pagini petale purtând aripi de cer,
și murmur de anotimp

 

As if they sang the song of light
dancing the flight of the moments,

seconds burning of time…

from among petal pages wearing wings,
murmur of season and rhyme

 

Ce ești?
Un moment, un minut sau o oră?
Un anotimp, o lună?
O zi?
Cum te numești, săptămână sau an?
A spune, a dori sau a fi?

De ești secundă, răsfoiesc orizontul,
și deschid volume de cer,
iar de ești oră, rescriu adierea
din fraze
de timp și eter.

De ești minut, puls din cuvinte,
picuri de trecere, ploi,
aștern peste pagini aducere-aminte
și ani,
anotimpuri de noi.

 

What are you?
A moment, a minute, an hour?
A season, a month?
Or a day?
What are you called, a week or a year?
To be, to wish or to say?

If you are a second, I read the horizon,
opening volumes of sky
if you are an hour, I rewrite all the breeze
in sentences
of time made of sigh.

If you are a minute, a pulse through the words,
drops of escape, rain of blue
I cover the pages in hued memories,
and years
in seasons of you.

 

Spring Quotograph… softness, color and time

 

 

Un dans moale fără început sau sfârșit… doar culoare și melodia luminii.

 

A soft dance without beginning or end… only color and  the melody of  light.

 

doar culoare în unde
șoapte frunze, secunde,
o cărare de vânt,
rimă, ritm și cuvânt
raze degete, boare
cald ecou dinspre soare
catifea desenând
în privire, în gând…

 

just soft color and breeze
through the whispering leaves,
on a path made of time,
of sky rhythm and rhyme
rays caressing like fingers,
a warm echo that lingers
in the velvety air,
through my heart and my hair…

 

“When the heart speaks, the mind finds it indecent to object.”
― Milan Kundera, The Unbearable Lightness of Being

 

“There are in life a few moments so beautiful, that even words are a sort of profanity.”
― Diana Palmer