Veșnic dor de stele…/ Forever stars

 

“Thence we came forth to rebehold the stars.”
― Dante Alighieri, Inferno

 

Postarea aceasta… ca o plimbare de vis înapoi în timp, atinge versuri și momente de la începuturile acestui blog. Sper că veți călători puțin împreună cu mine, către postări mai vechi către care am creat câte o legătură printre versurile poeziei înstelate de azi. Se simt ca niște bijuterii în prezent… acele postări de început, sper că plăcute și pentru voi acum, cei care ați călătorit pe același parcurs aici și de la început și poate mai de curând.

Mulțumesc!

 

La început de dimineață au fost pașii,
mărunți, stingheri, mereu căutători
Un murmur însoțindu-le umblarea,
mirare în spirală pictând cărările
cu zori

Urmat-au, ceață și tristețe, norii
cu albul lor, explozie pe cer
Culoarea a pălit și-n liniștea amiezii
pulsând a lacrimă, venit-au întrebările
de ieri

Turnând castele din petale și lumină
sosit-au mai apoi noi primăveri
Din dup-amieze împletite cu speranță,
urcușuri și popasuri
și căderi

În seri cu umbre magic licărind a lună,
m-așez pe-aceiași margine de-abis
Si cu privirea mângâi căutarea
din veșnic dor de stele
și de vis

 

 

This post.. like a dreamy trip down memory lane, to the very first years of writing on my blog. I hope you will enjoy a few older posts linked in this starry poem of mine today, links to to posts dating a while back in time, feeling now like jewels to me… and I hope pleasant for those of you who shared the same journey, ever since then or be it here since more recently or only for a short while. 

Thank you!

 

In the beginning there must have been my steps,
so small and shy, but always on a quest
Deep silent murmur all along my tread,
long winding search on longer paths,
no rest

And then there were, misty and sad, the clouds
with their white explosion in blue skies
But colors turned all pale and glum at noon
a tear’s pulse brought back the how’s
and why’s

Pouring soft castles made of petals and of light
there later came again fresh springs anew
From afternoons and hopes long intertwined,
I climbed and stopped and ran and fell
with you

In evenings with deep shadows, magic and the moon
like seated on the edge of an abyss
I gaze and gaze at night’s forever stars
sunken away in a together state
of bliss

 

 

Nicole

 

 

 

Mărțișor de mijloc de martie…/ Mid March Magic

 

“It is only where the light and shadow meet,
we can see the beauty of both the light and the shadow!”
― Mehmet Murat ildan

 

Mărțișoare asortate cu umbre și soare, surâzând a culoare și nou…

 

Early spring days… sun and shadows smiling with color and freshness

 

Petale aprinse de raze neașteptate, bucurie târzie îmbrăcată în galben

 

Fuzzy petals so lovely in the unexpected sun rays, sweet yellow happiness

 

Un final de martie frumos și cald!

 

Wishing you a happy end of March!

 

Nicole

 

Cute Quotograph… and stems

 

 

Tulpini de adevăruri
răsărindu-te
ca o căutare,
verde, delicat

Adiind a culoare,
a departe
și cald,
a umblet amestecat

Mă întreabă adesea
lumina
și umbra,
unde ți-e strălucirea

Îi răspund a murmur,
fulg
și petală
îți aprind devenirea

 

Stems of truths
rising
like a search
green, delicately

Breezing of color,
of afar
and of warmth,
of steps wanderingly

Often they ask me,
the light
and the shade,
where is your shining

I tell them in a murmur,
snowflake
and petal
rekindle your becoming

 

“You live out the confusions until they become clear.”
― Anaïs Nin 

 

Un ianuarie luminos și ușor!

 

A light and bright January ahead!

 

Nicole

 

 

Ani…/ Years

 

“Always try to keep a patch of sky above your life.”
― Marcel Proust, Swann’s Way

 

Cu soarele fulg
și luna zăpadă,
secunda-mi răsare,
aleargă,
aleargă

Cerul mi-e câmp
de clopote surde,
secunda-mi gonește
se-ascunde,
se-ascunde

Mirarea mi-e albă,
cărarea stelară,
secunda-i albastră
și zboară,
și zboară

Pe ape-mi tresare
privirea și ceasul,
din noapte m-ajunge
popasul,
popasul

Ani de pământ,
nori de plutire
secunda-mi șoptește
sosire,
sosire

Pulsul luminii
mi-e frate cu pasul,
tremură aerul
și glasul,
și glasul

Pagini ascunse
atinse de iele,
labirinturi, culoare
din stele,
din stele

Ochii-i adânci
din clipe ca gânduri
mi-aștern amintire
și rânduri,
și rânduri

 

The sun like a haze,
the moon like the snow,
the second arises
it goes
and it goes

The sky is a field
of deep muted chiming,
the second keeps running
it’s hiding,
and hiding

The mist is all white,
the path made of skies,
the second is blue
it flies
and it flies

On waters are trembling
my gaze and the ticking,
from darkness it comes
it’s fleeting,
so fleeting

Years of breeze,
clouds of revival,
the second still whispers,
arrival,
arrival

The pulse in the light
is akin to my choices,
the air keeps throbbing
through voices
and voices

Blank pages left hanging
encrusted with scars,
deep mazes and alleys
and far stars
and stars

Bright eyes like a morning
from moments like signs,
unfurled recollections,
soft lifelines,
lifelines

 

Nicole

 

Foșnet firav…/ Rustling song

 

“To understand blue you must first understand
yellow and orange”
― Vincent van Gogh

 

Glasul tău
este umbra unei amintiri
care îmbrățișează
cu raze
de dincolo de anotimp,

mângâind aerul
cu portocalii secunde
de noi

 

Your voice is
the shadow of a memory
that embraces
with its deep shine
from beyond season,

caressing the air
with orange seconds
of us

 

Licărul iubirii
pășește uneori pe raze
ca petala pe o adiere de nor,

șoptind cu stelele
frânturi din cântecul nostru…
foșnet firav de lună,
freamăt de neoprit

 

Love’s lightness
sometimes steps on sun rays
like petals on air,

whispering with the stars
our sweet rustling song…
endless moon murmur,
ethereal lull

 

 

Nicole

 

 

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (5-Evee and Uri)

 

“How sad and bad and mad it was – but then, how it was sweet”
― Robert Browning

 

Povestea spune că-n ochii ei negri lucesc fire de jad,
iar cu privirea poate atinge tărâmuri triste de lună,
stelele toate îi sunt o pajiște-n gând și în pas,
cu soarele prins într-un zâmbet,
uitând să apună

De dincolo de nouri mereu o ajunge un cântec senin,
îi susură cald a rouă de vise și-a departe aproape,
cu ramuri de cer îi atinge-amintirile și-o îmbracă-n culoare
cu murmur de nou dând glas tăcerii,
pe pământ și pe ape

Urcând ca o trenă, cărarea de doruri pulsându-i a rost
o duce albastru spre orizonturi, a zi și a noapte,
o poartă ca umbră și freamăt de zbor peste clipă și ceas,
lăsând în urmă un foșnet de aripi,
o boare de șoapte

Iar Evee inspiră un aer aievea de zare atinsă,
eterul căzându-i cascadă pe pleoape și pe obraz,
un peste tot și un niciunde ca o tainică vrajă
cuprinzând anotimpuri și rotindu-se magic,
fără răgaz

Și își amintește fărâme de timp crezute uitate,
le vede pe toate ca stropi mari de ploaie căzute pe-o frunză,
le simte în curgere ca picături desprinse de trecere
pictându-i a viu plutirea și pacea,
ca pe-un petec de pânză

Firavul fir din secunde topite o ajunge-n răstimp,
ca o ardere-ascunsă de astre și vreme în miezul făpturii,
căci aer și foc le simte tot una, esență și flacără
atingere parfum și apus mătase desenate
de Uri

 

EVEE (ebraică) – “viață”
URI (ebraică) – “lumina mea, focul meu”

 

The story has it that her eyes shine with deep streaks of jade,
and with her look she can touch realms on the porcelain moon,
with all the stars she roams on meadows, long thoughts and steps,
the sun rays all caught up in a smile,
no sun setting soon

From beyond clouds a peaceful song has always reached her,
murmuring warm of dreamy dew and a faraway closeness,
branches of sky caress her past, cladding in color
ripples anew getting a voice
of darkness and brightness

Climbing like steps, a path of belonging pulsing of life
takes her so blue to distant horizons of day and of night,
carrying her like a soft shadow through seconds so swift,
leaving behind a rustle of whispers,
of white winged flight

And Evee breathes in an air so true like sweet make believe,
the filmy ether cascading smoothly over her face,
an „everywhere” and a „nowhere” like a secret old spell
unfolding seasons, magical swirl,
relentless pace

Morsels of life she thought were lost now come back to her,
she sees them all like raindrops falling on summer flowers,
she feels them flowing like crumbs of time unhinged from the passing
withdrawing moments from her serene glide,
minutes and hours

The frail thread of melted seconds is one with her trail,
a hidden burn, away from planets in all their glory,
for breeze and fire, she sees them as one, essence and flame,
like a fine fragrance and silky sunset painted
by Uri

 

EVEE (Hebrew) – “life”
URI (Hebrew) – “my light, my fire”

 

Publicat în seria/ Post in the series

Leagăn de stele…/ Cradle of stars

 

 

Nicole

 

 

Licăr de gând…/ A trembling thought

 

“A few blossoms float into the room. They drop like
frayed yellow ribbons on the gray carpet.”
― Eileen Granfors

 

pe o margine de rază mi se odihnește
un dor

 

adumbrire mută din licăr de gând
tresărind pe geana umedă a unei clipe
mereu asfințindu-mi pe pervazul apusului

întotdeauna colorând întunericul,
câteodată aprinzându-mi-l…

o stea pasageră
cu foșnet de aproape
și cald

 

un freamăt de nor
un dor

ce mi se odihnește pe o margine de rază…

 

a late longing
is resting on the edge of a sun ray

 

silently sweeping away from a trembling thought
fluttering on the wet eyelashes of a shadow,
always setting on the margin of the twilight

forever coloring the darkness,
sometimes lighting it up…

a fleeting star,
long rustle of closeness
and warmth

 

a swishing cloud
a late longing

resting on the edge of a sun ray…

 

Nicole

 

 

 

Sfârșit de mai…/ End of May

 

 

 

Un galben întrebare ce-și murmură tăcerea
îmi susură din iarbă a dor uitat de stele,
se-ascunde căutarea, de noi și de-amintire,
iar pașii moi mă poartă spre maluri și poiene

A verde luminează și gânduri și privire,
a magică lumină, ca o perdea de vis,
lung, cântec de albastru străbate de departe,
purtând ca o solie tezaurul promis

Petală cu petală se-aprinde amorțirea
și rază după rază îmbrățișează drumul,
pășesc a infinit de rosturi și culoare,
ca zvonului de nor să-i regăsesc parfumul

 

Crisp yellow like a question that’s murmuring its silence
is calling me so softly, like grass-forsaken stars,
long hidden is the search, of us and of remembrance,
and sunny steps keep going to shores remote, afar

Of effervescent green my thoughts and eyes are shining,
of magical delight, a mantle made of dream,
deep, blue, forgotten songs keep piercing from a distance
that carry like an envoy a long-awaited gleam

A petal at a time, the numbness starts to melt,
and ray by ray so warm embrace the lovely bloom,
my stroll, an aimless journey of infinite and color,
so I can feel and touch the fuzzy clouds’ perfume

 

 

“The dream was always running ahead of me. To catch up, to live for a moment in unison, was the miracle.”
― Anaïs Nin

 

Nicole

 

Cute Quotograph… and beautiful brightness

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

“There is strong shadow where there is much light.”
― Johann Wolfgang von Goethe

 

Nicole

 

 

 

Broderie…/ Embroidery

 

“You must let what happens happen.
Everything must be equal in your eyes,
good and evil,
beautiful and ugly,
foolish and wise.”
― Michael Ende, The Neverending Story

 

De mov ar fi verde sau rozul albastru,
sau galbenul magic ar râde pe-un nor,
din raze de zâmbet aș face eșarfă,
căci rece-ar fi cald
și greul ușor

Prin cercuri de noi și tors de culoare
cu stele pe creștet, senin am umbla
pe-un drum broderie de umbre și soare
și zbor de departe
aproape-am afla

 

 

If mauve were like green or pink laughed like blue,
or magical yellow on clouds shone bright,
from soft smile beams a scarf I would weave,
so cold would be warm
and heavy’d be light

Through circles of us and spirals of color
with stars in our hair, serene we would roam
on alleys of brightness embroidered with shade,
a long flight afar
feeling like home

 

Din puls infinit străbate secunda
ce mângâie gânduri stinghere și vechi,
podeaua e cer, fereastra e poartă
spre trepte de vis din
inimi perechi

Un șir de clipiri ca stropii de ploaie
vrăjit împletind splendoare și dor
rotesc repetat tăcere și nuanțe
din glas neoprit,
etern, trecător

 

 

From infinite pulse, a second arrives
caressing stray thoughts, forsaken and old,
the floor is like air, the window’s a door
for dreams’ sunny steps two hearts
to enfold

A long line of glimpses like quick dripping rain
sweetly entwining splendor with longing 
that keep on rewinding silence and sounds,
a relentless tune,
eternal, ongoing

Această prezentare necesită JavaScript.

 

“A puddle repeats infinity, and is full of light; nevertheless, if analyzed objectively, a puddle is a piece of dirty water spread very thin on mud.”
― G.K. Chesterton, Manalive

 

Nicole