Erau de culoarea…
…unor surâsuri calde și pufoase, rătăcite și regăsite răzleț.
They were the color of…
…warm feathery smiles, lost and found by cute chance.
Farmec alb-negru…
Black and white charm…
Un final de august zâmbindu-vă culoare!
A nice, sweet and colorful end of August!
Nic💛le
Cum te iubesc?
Cum se iubește cerul,
felie cu felie
și-apoi întreg eterul…
Fragmente de albastru și curat
ce-mi mângâie obrazu’-mbujorat
Cum se iubește clipa,
sclipire cu sclipire
și aripi ce învăluie
în strălucire…
Iar serile în gând și-mbrățișare
turnând în ceasuri dulci mărgăritare
Cum se iubește valul și mareea,
mal după mal
rotindu-și odiseea…
Nisipuri vălurind dinspre castele,
sărut trimis de lună și de stele
How I love you?
The way I love the sky,
patch after patch
and then eternal sigh…
Small fragments made of pure blue, so lush
that can’t but put onto my cheek deep blush
The way I love the minute,
instant after instant
with wings that spur time’s shimmer
close or distant…
And evenings dressed in thoughts’ and rays’ embrace
that hours feel like made of golden lace
The way I love the waves and swaying tides,
ripple by ripple
foamy veil of brides…
Sand castles swept by water’s weaving tune,
kisses sent sweetly from the stars, the moon
Și cum te mai iubesc?…
Cum se avântă visul
spre zări ascunse-n nori
sfidând abisul…
din ceață vălurind, din umbră și din greu
făcând din alb iubirea
curcubeu
Cum plânge trandafirul
cu lacrimi de aprins
lăsând zefirului fiorul neatins…
să-i poarte dragostea fără suspin și fără nume
spre dincolo de orizont,
o punte peste lume
Cum cade ploaia
spărgându-se în gânduri
topindu-mi vag răspunsuri
printre rânduri…
parfum de amintire și speranță
ce pune ciob de inimă-n balanță
How else do I love you?…
The way my dream takes flight
towards horizons hidden
in the night
from misty air, shadows and dark woe…
then pouring warm light
into a bow
The way the roses weep
tulle tears of fire
leaving the breeze to take its quivers higher
to carry their devotion, no sobbing and no word…
over the mountains, seas
bridge arched over the world
The way the rain falls down
breaking into droplets
my answers melting vaguely,
long bright comets…
smooth scent of past’s and future’s deepest urge
that causes heart’s sunk passion to emerge
Nic💖le
Dintr-un puf de păpădie
au țășnit stele o mie
și-au pornit nenumărate
zburând căi întortocheate…
au călătorit minune
atingând un ochi de lume,
un abis, o căutare,
alb de lună, rod de soare,
suflet, inimă fierbinte
respirând doar clipe sfinte
aer moale și culoare
vis aievea, sărbătoare
bucurie și durere
slăbiciune și putere…
Lacrima nevinovată
ca o undă minunată
și-a croit drum spre lumină
din pământ prin rădăcină,
a urcat a mult albastru
rătăcind drumul spre astru
picurând geană, obraz
în mărgele de topaz…
printre degete de nor
printre freamăte de dor
printre vuiete de minte
din tăcere și cuvinte
prin felii de-ntunecare
viu suspin și vindecare…
Cântec, soare, simfonie
dintr-un puf de păpădie…
From soft dandelion fluff
stars exploded in a puff
and they soon began ascending
winding breezes never ending…
and they floated like a wonder
touching realms torn asunder,
depths of days, blue highs, green lows
greeting every gust that blows
soul and heart of April, May
breathing only heavens’ sway
mild dance and inspiration
flight so far, a celebration
joyous laughter, tender longing,
wistful calling and responding…
Tears’ crystal, clear and pure
like a ripple’s calming cure
made its way towards the light
from the earth’s roots’ bitter night,
climbing steps of fog and sky
finding sunny ways on high
drifting long on cheeks and lashes
weeping pale filmy dashes…
through seeds’ fingers’ pearly brushes
through kind eyes’ inquiring rushes
through the mind’s roaring noise
to the silence and the poise,
through the darkness’ rueful slices
soothing sigh and balmy brightness…
Song and sun caress enough
from sweet dandelion fluff…
***
Provocare plutitoare marțea aceasta,
Lovely challenge this Tuesday on Dutch goes the Photo!
Tuesday Photo Challenge, Week 119 – Wind
Nic💚le
Un vis i se construiește din ceață
cu fire de nu-mă-uita,
cu boabe de dor și de viață
și praf de umbră și stea
Vis cald ce mustește-a lumină
și-i varsă aromă de nori,
pe frunte de noapte senină
cu aștri sclipind vag a zori
Un vis ce-i vorbește de mâine
ca marea de maluri aproape,
prin valuri rostind despre gânduri
purtate ca rânduri pe ape
Și visul o aruncă în lume
cu pasul mai greu sau ușor,
turnând în umblare miracol
și pace în zile, și zbor
Iar drumul… Selena îl știe,
îl are gravat în secunde
pe brațul ei moale ca timpul
și-n pulsul ce arată și-ascunde
Un drum pe o hartă albastră
rotindu-i cerul în palmă
pe care, pășind argintiu,
i-așterne sclipire în taină…
Cu degete fine de raze
ea mângâie tâmpla și pleoapele
și-atinge privirile-i lungi
scrutând orizontul prin noapte
Căci visul cu picuri de rouă
suflându-i dinspre stele desen
pavează în liniște calea
purtând-o miracol spre Glen
A dream emerges from mist
gilded with forget-me-nots,
with beads of longing and nebulas,
through stardust of shadow and thoughts
Warm dream soaking with light
sprinkling essence and yawn
on deep foreheads of night,
white moons sparkling of dawn
A dream telling her of tomorrows
like the sea of far away ages,
through waves and whispering shores,
smooth lines over watery pages
And the dream casts her into the world,
her steps heavy or light,
with miracles onto her walks
and peace onto days, and sweet flight
So the way… Selena knows well,
she carries it engraved like a seal
on her arm tender like seconds
and her pulse that shows and conceals
A way on a map ocean blue
spinning the skies in her palm
on which, shining like silver,
she reaches for sparkle and calm…
Her fingers transparent like rays
caress tired temples and eyes
touching long lingering looks
combing horizons through highs
As her dream of dewdrops and murmur,
silky stars time and again,
is paving her wandering paths
guiding her closer to Glen
Publicat în seria/ Post in the series Leagăn de stele…/ Cradle of Stars
Nic💖le
“Why must people kneel down to pray? If I really wanted to pray I’ll tell you what I’d do. I’d go out into a great big field all alone or in the deep, deep woods and I’d look up into the sky….
… —up—up—up—into that lovely blue sky that looks as if there was no end to its blueness. ….
… And then I’d just feel a prayer.”
― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables
Se rotește lumina, se rotesc verde gândurile
se învârt amintirile îmbrăcând tainic rândurile,
mii sclipiri mov, albastre surâzând în buchet
și adânci universuri indigo, violet
o rotire culoare-n orizont,
fantezie,
cuprinzând între clipe
lumi de dor,
poezie…
o spirală sorbind raze, nori, căutare
trepte moi căptușite cu suspine de soare
purtând pașii ca aripi peste mări,
depărtări,
între inimi de stele
veacuri,
îmbrățișări…
Light is spinning away, thoughts are swirling like green
sweet reflections are winding drawing now from has been,
thousand twinkles, mauve, blue smile through in a circle
distant worlds smile too, indigo and soft purple
wide rotation of color from horizons,
soft vision
clasping tightly through seconds
wistful realms,
elysian…
thirsty spiral that savors rays and clouds and longing
cozy steps radiating sunny wisps of belonging
carrying onto wings over oceans,
and spaces,
between stars’ hearts afar
melting
lilac embraces
Dulci petale în șoaptă, murmur roz de opal
ce-mi alintă secundele…
val de clipe
și mal
Petals’ voice in a whisper, humming pink opal core
softly soothing day’s moments…
wave of seconds
and shore
