Era de culoarea…
…unui poem în vers alb pulsând a rimă culoare.
It was the color of…
…a poem in blank verse, pulsing with colorful rhyme.
Deci așa, dup-amiază de vineri. Hm… seară de-acum, și…
…se pare că pentru mine bagheta magică a mijlocului de lună mai a cam fost setată pe… roz? Și chiar nu, nu eu am apăsat butonul de culoare zilele astea, nici vorbă! Se pare că așa a… funcționat?! Nuanțe, nuanțe și iar nuanțe… de mult roz mi-au tot ieșit în cale.
🙂
So, Friday afternoon. Well… evening already, and apparently…
…for me the mid-May magical wand has been set on… pink? And, no, it really wasn’t me, the one who pressed the color button these days… no! It seems this is how it… worked out?! A lot of cute hues of pink crossed my way, or just me… coming across them.
Într-o dimineață cam neînsorită, clopoței-năsturei cumva… în căutare de libertate?
One not so sunny morning, little button-bells like… I don’t know, breaking free?
Într-o altă zi, rătăcite pe un pervaz, luminând un colț așa cum doar ele o pot face… lalele!
One other lucky day, looking lost on the window sill, shining in a corner like nothing else… tulips!
Apoi, de-a lungul unui drum de amiază, dansând însorit… garofițe zburlite cât mai puf.
😊😊
Then, along an early afternoon walk, dancing brightly… little carnations having a good bad-hair day.
Iar apoi, stingher, un trandafir ce va fi. Cât va putea el de elegant și de dincolo de spini.
And right after that, shyly, a rose to be. As much as it will, elegantly and beyond thorns.
Și… acasă. Mi-a înflorit pervazul!
În roz-violetă de Parma colecția primăvară-vară (cea de toamnă-iarnă aici)…
😊
And… at home. The window ledge is abloom!
In Parma violet-pink, spring-summer collection (the autumn-winter one here)…
….și în magenta-orhidee. Chiar prima dată când le fotografiez. Cu ajutorul soarelui minune de după amiază, desigur… câteva zeci de minute de joacă-splendoare.
…and orchid-magenta. It’s been the very first time I take photos of them. With the help of the wonder afternoon sun, oviously… several tens of minutes of playful splendor.
“It is a happy talent to know how to play.” : ))
― Ralph Waldo Emerson
De la petale pale până la… atinse ca de foc, aceștia par să-mi fi fost pașii cei roz, soare de dimineață devreme sau de seară aurie. Doar nu plutesc pe-aici ca o… doar Nicole cu tema Bouquet, cea de mult roz, doar… de formă, nu? Sunt și de culoarea care dă tonul. Da, a prins puțin glas…
..în nuanțe de mijloc de mai.
🙂
From pale petals to… almost aflame, these seem to have been my pink steps, early morning or golden evening sun. Perhaps it’s just that I don’t fly around here just …for nothing, a just Nicole in her Bouquet theme of quite much pink, do I? The color in charge seems to have whispered…
..in mid May hues.
Și… era să uit, alte și alte asemenea frumuseți în ultimul timp țopăindu-mi în cale, și bineînțeles că nu puteam să le trec cu vederea, telefon sau aparat foto… Chiar n-a contat, tot dulce și nostim au răsărit.
😊😊😊
And I almost forgot, other and other unexpected beauties popping up my way lately, which of course I couldn’t have overlooked, phone camera or photo camera… It really didn’t matter, still sweet and funny brightening my day.
“In Light there is Dark, and in Dark there is Light.”
― Kami Garcia, Beautiful Darkness
Weekend frumos!
🙂
Have a nice sunny weekend!
Un dans moale fără început sau sfârșit… doar culoare și melodia luminii.
A soft dance without beginning or end… only color and the melody of light.
doar culoare în unde
șoapte frunze, secunde,
o cărare de vânt,
rimă, ritm și cuvânt
raze degete, boare
cald ecou dinspre soare
catifea desenând
în privire, în gând…
just soft color and breeze
through the whispering leaves,
on a path made of time,
of sky rhythm and rhyme
rays caressing like fingers,
a warm echo that lingers
in the velvety air,
through my heart and my hair…
“When the heart speaks, the mind finds it indecent to object.”
― Milan Kundera, The Unbearable Lightness of Being
“There are in life a few moments so beautiful, that even words are a sort of profanity.”
― Diana Palmer
Locuiești în fiecare secundă
și porți o haină de umbre,
umblare de șoapte…
peste covorul de zile
presărate
cu noapte
Locuiești în fiecare strop de senin,
zare aprinsă de gând,
căutare…
trepte de timp printre
ceață de zori,
așteptare
Locuiești și în fiecare fărâmă de stea,
rază cu rază străbați,
colorezi…
atingi și culegi,
esență din murmur de lună
îmbrățișezi
Și locuiești în fiecare culoare,
nu înțeleg cum pulsezi
din unde lumină…
dar strălucirea se simte
desenând
prin fir de tulpină
Locuiești și în fiecare fulg de tăcere
inspirând vis printre bătăi
de inimă-dor…
mângâind clipe adânc decupate
dintr-o pagină vie
de căldură și zbor
Pentru că locuiești în fiecare nuanță și licăr
lunecând
oceane de inimă
neobosit…
freamăt pur, cântec dulce,
nemărginit…
You live within every second
and wear a veil of shadow
along a whispery trail of light…
treading on a carpet of days
imbued
with night
You live within every drop of serene,
a color caught in a thought.,
and a quest…
steps of time through
a mist of dawn,
and unrest
You live within every streak of a star,
ray by ray you revolve
drawing lines into space…
then you touch and you reap,
meek murmur of moon
you embrace
And you live within every color,
I don’t understand how you throb
through raw waves of light gems…
but the brightness, I feel it
softly rising
through stems
And you live within every leaf of silence
inspiring dream through the beats
of a heart made of longing…
quiet moments soothingly cut
from a diary page
of belonging
For you live within every hue and glimmer,
gliding
over oceans of heart
unrelenting
pure rustle, sweet song
never-ending…
🙂
Dimineață superbă de mai, iar eu… altfel cum decât să mă-ntâmplu la plimbare cu soarele. Și aparatul minune.
Razele… îmbrăcând totul în cantități uriașe de cald și frumos, iar rătăcitoarea de mine… îndreptându-se țopăind spre un loc anume, cumva… parcă știut doar de soare și de vânt. Un loc unde cu siguranță viața și visul se întâlnesc, mi-am zis, și se îmbrățișează cu drag zicându-și… mi-a fost dor, ca apoi, printre râsete și secunde vioaie, să înceapă să-și arunce diafan bulgări și iar bulgări… de flori.
Bulgări de zăpadă imaculați aruncați în aer de primăvară…
A superb morning in May… and I suddenly find myself going out for a walk with the sun. And the wonder camera.
The rays… dressing everything in enormous quantities of beauty and warmth, and… my wandering self prancing happily towards a certain spot, somehow only known by the sun rays and the breeze. A spot where, I’m sure, life and dream often meet and hug each other fondly saying… I’ve missed you, and then, bathed in laughter and joyful seconds, they start cheerfully throwing at each other dozens of snowballs made of… sweet tiny white flowers.
Impeccable snowballs flying freely through the spring air…
Mereu mi s-au părut uimitori, arbuștii cu bulgări albi, un deliciu. Dacă perfecțiunea aceea… teoretico-precis-definibilă ar exista, eu cred că i-aș putea spune… boule-de-neige. 😊 Au acel ceva liniștit și tăcut, un aer rotund și moale, senin, deși își fac simțită prezența jucăușă, și-ncă cuuum… Mingi de puf rostogolindu-se continuu pentru câteva zile, de-a dura pe-un tobogan pictat verde, albastru…
I’ve always found them fabulous, the snowball shrubs, looking delicios. If that theoretically-and-precisely-defined perfection existed, I could easily call it… boule-de-neige. 😊 They have that silent something about them, round and soft. A quiet air, and serene, though they make their presence felt, of course they do… Spheres of fluff tumbling down continuously for several days, like plunging down a slide painted green, or blue…
Dacă te apropii… luminează alb și calm, și-n același timp parcă saltă. Cercei bogați, și totuși discreți, rafinați, purtați de zeița primăverii.
If you draw near… they shine white and calm, bouncing in the air at the same time. Showy earrings, yet discrete and refined, worn by the goddess of spring.
În curtea copilăriei mele a existat un boule-de-neige care crescuse copac în toată splendoarea lui, sau așa îl vedeam eu atunci… mare, luminos și pufos. Strălucea imens, lângă treptele din fața casei, iar bulgărașii plini de flori îmi păreau atinși… ca de-o baghetă magică.
Cascadă de viu surprinsă în mănunchiuri miracol…
In my childhood garden there was a boule-de-neige shrub, which had become a tree in all its beauty, at least that was how I felt it… big, bright and puffy. It was shining immensely, near the steps in front of the house, globes of white bloom… like touched by a magical wand.
Cascade of liveliness caught in glorious globs…
“…Some of the simplest things in life are the most difficult to imagine.”
― Lemony Snicket, The Beatrice Letters
Strălucirea asta, ca de dincolo de terestru, mă duce uneori cu gândul la acel aer vrăjit și rămas cumva în urmă, deși mereu aici… melodii, voci, acorduri, senzație de bine. Mireille Mathieu, Jo Dassin, Julio Iglesias or Demis Roussos… am povestit aici ascultându-i, vălurind cald printre rânduri și imagini.
🙂
This brightness, like from beyond worldliness, sometimes takes my thoughts down memory lane a little, to that air… enchanted, seemingly left behind but always here… tunes, voices, rhythms, that cozy feel. Mireille Mathieu, Jo Dassin, Julio Iglesias or Demis Roussos… I’ve written here listening to them smoothly rippling through the lines and the images.
Zile și iar zile, după zile și… iar zile. Dar, cu soarele ca maestru de ceremonii, totul arată a sărbătoare oricum am privi. Sunt sigură că primăvara, retrezită la zbor cald și liber, și-a zis…
„Fie ce-o fi, și ce-o ieși! Eu îmi iau acuarelele și… la pictat cu mine! Hai, zilelor, ce mai așteptăm?! Dimineți somnoroase, trezirea, aveți treabă! Și… dup-amiezi amorțite, cum, vă-mbie ațipeala? Of, de parcă nu știam. Noroc de seri, cât de așezat și harnic îmbracă totul în tonuri de moale și cald. Pentru că, da, nu se mai poate, a fost alb ca zăpada, ploi, ploițe, ploi..cele, dar noi… ce păzim totuși pe-aici?!”
Și… ca și cum a știut ea că oricum ar învârti și răsuci petale și tulpini, nuanțe și raze, tot o minune-ar ieși, a-mpodobit elegant și jucăuș tot tot.
Strălucește aerul de-atâta alb. Frumos dincolo de… cuvinte. (Cum? Ce?… Am zis eu ceva?)
😊 😊
Days after days… and days, again. And, with the sun as the MC, it looks like a celebration, no matter how you look at it. I’m sure that spring, reawakened to warm and free flight, must have told herself…
„Be as it… May! I’ll just grab my watercolors and… off I run, to paint the air! Well, dear days, what are you waiting for?! Sleepy mornings, time to wake up, you’ve got work to do! And you, dizzy afternoons, say what? Sleepy, too? Hm, then thank you for the evenings, so quiet and diligent, they dress everything in sweet tones of softness and warmth. Because, yes, that had to change… there has been snow, and rain, showers, drizzles, but we… what on earth are we waiting for?!”
And… as if she knew that no matter how she spins and swirls her magic brushes over petals and stems, hues and rays, the result will still look like a miracle, well… she adorned everything elegantly and quite full of cheer.
Air so full of white brightness. Beautiful beyond… words! (How? What?… Did I say anything?)
Și-uite așa, un drum liniștit de vreo zece, douăzeci de minute, și cu destinație precisă, mi se poate transforma într-unul de trei zeci și. Mă-ndrept spre undeva anume cu gândul liniștit, mda, ajung la destinație cam… pe la. Iar apoi, „undeva”-ul meu devine tiptil cumva… altceva. Tiptil tiptil, și rătăcit. Opriri și rotiri, împletite cu foiri de petale și click-uri, toate pe-un afișaj aproape invizibil în joc de raze și adieri. Un „altceva”, altcumva și-altcândva… iar sosirea mi se simte cel puțin interesant. Oarecum de genul retorico-dezorientat, și la modul feminin, pentru câteva fracțiuni de secundă, intuitivo-zburlit… de dincolo de orice hartă și orice sens, de mers, după cum urmează:
„Dar oare când am plecat de-acasă?! Aaaa… azi, desigur. Șiii… oare încotro mă-ndrept?! Hm… aflu eu la un moment dat. De fapt, la un moment… luat. De valul de alb.
Și-tot-uite-așa… se face și se desface, zi, după zi, și iar zi de… cum, e deja mai?!
🙂
And so, some of my usual ways, that may take ten or twenty minutes, and having a quite precise purpose and destination, can become thirty or more-minute trips.
I try to get somewhere, thinking… well, I’ll probably get there about this or that time. But then, my „somewhere” somehow gradually turns into… something else. Like on tiptoes, unawares, I end up losing my way through the many stops and turns, petals and clicks, all of them on a display barely visible in the elvish sunny and windy air. A „something else”, some time else…. and the destination is felt in a funny way, to say the least. Somehow a rhetorical kind of question, for a few fractions of a second, a bit disoriented, and in the feminine gender, intuitively and a bit ruffled … from beyond any map or any sense of direction, as follows:
„I wonder… when did I leave home?! Oh, well… must have been some time today, of course. And… where to?! Hmm, let me see. In fact… let me go. With the flow of all this white beauty.
All in all, so it seems to go, and flow, the days after days… and days again of… what, May already?!
“If words were leaves, would you prefer fall or spring?”
― Jarod Kintz, This Book is Not FOR SALE
“May: the lilacs are in bloom. Forget yourself.”
― Marty Rubin
