„Ați simțit vreodată aer de februarie-n martie?” „Poate da, dar aer de aprilie-n mai… nu neapărat.”
„Does February March?” „No, but April May.”
… they say.
Ei bine, nu știu cum se face, dar minunea de mai cu aer de aprilie de anul ăsta e ceva nou pentru mine.
După magnolii și flori de cireș ițite roz prin mijloc și final de aprilie, decorul natural de mai devenea brusc alb. De flori de salcâm, boulles-de-neige și voalul miresei, lumânări de castan și buchete de soc, lăcrămioare, tei…
Well, I’m not sure what this year has in its monthly mind, but this May looking and feeling more like April is something new to me.
After the pink in magnolias and cherry blooms in the middle and the end of April, nature suddenly used to turn white, bursting in all kinds of pure or cream white flowers, blossoms or shrubs, even the linden trees…
Dar acest mai mirabolant pare că preferă un covor galben de păpădii, pe lângă răzgândirile cald-rece-soare-răcoare-… schimbare fără sfârșit…
But this mesmerizing May seems to be carpeted in the yellow of dandelions more than ever before. Besides the endlessly changy weather…
Și pe pânza de raze, dincolo de micismele zilelor, magnoliile sporovăiesc și ele în neștire, pastelat sidefat nuanțat…
And beautifully beyond the days’ petty things… the magnolias never stop chatting in their pretty pastel purple hues..
“I’ve never seen beauty so devastating as in the lines that trace our hope and fall from the stars.” ― Jessica Kristie
Încerc să observ, chiar să-mi fiu mie un caz de studiu sau studiu de caz… lipsit de răgaz și doar cu aminte, cuminte, prin roi de cuvinte
să-mi aflu lumina, dar și rădăcina seva, tulpina
I try to be aware, to be to myself a case study or a study case… like an endless race and just to remember from March to September the swarm of soft splendor
to find out the brightness, but also the whiteness the lifeblood, the lightness
Căci fire din soare răsun-a chemare a miez – căutare stăruitoare… nici zarea, nici marea nu-mi stinge strigarea, nici frunza sau iarba nu-mi sperie graba
din puls de sclipire răzbind amintire, trezire, iubire
For spurs from the sun rush through like a run, like a seeking – a quest that’s given no rest… horizons or seas cannot find its key, nor leaves, neither grass can temper its sass
from deep pulse above free like a dove awoke, wings of love
Grăunte boboc ce-mi murmură foc culoare și vlagă, nu-i arde de șagă, iar floarea, splendoarea rotind sărbătoarea surâde a rază și-mi catifelează
cărarea și mersul și tot universul și visul și versul
A bud like a spire a branch climbing higher rich color and fire, so much to admire, serene trees in bloom in April’s warm womb wide smile, pink shine spring’s blossoming shrine
on alleys and ways adorning my days a sunnier time for rhythm and rhyme
“The personal life deeply lived always expands into truths beyond itself.” ― Anaïs Nin
Ce e dincolo de stele? Ce poate fi? Mă întreb… e mirare, e vânt? Sau cădere și gol…
Umbrele unui ieri încă zvâcnind firav îmi susură a zâmbet de lacrimă. Și a nor. O tăcere pulsând, un glas aproape al meu, o inimă rostind palide raze și aripi…
O privire, un gest…
Culoare de timp răsfirând pagini de vis ce au prins glas, murmurând clipe. Magie cu parfum de uitare cuibărită prin colțuri de alei cu praf de stea. Esență de liniște mângâind raze de lună împletite auriu cu pașii mei stingheri. Freamăt de gănduri amestecat cu cântec, cu departe…
Cuvinte, miracol portocaliu, lucind sau bâjbâind în amintirea unui aici. Sau a unui aievea? A unui cald de nerostit, de neatins, nedeslușit…
Iar norii?
Spirale aprinse miraculos din picuri de cer, zbor albastru, căutare de neînțeles… a ființă, a rost. Dimineți fără nume, seri… fără număr, amurguri cu miros de argint îngrădind orizontul. Forme dizolvând azi întru mâine.
Trecere.
Ardere vârtej pe culoarele unui rând, unui dor… Aprindere rece, ca din stea căzătoare și lumină spartă în contur neclar, nedefinit. O ploaie de nuanțe pulsând neobosit, spulberată în curcubee șerpuindu-mi fantastic în fereastră, ca de printre urme de fluturi și sori.
Pași.
Aer de rai înflorit, părăsit, grâbind spre nicăieri…
Apoi noapte. Despărțită tainic în sclipiri șoptite pierdut, foșnet adânc topit în întuneric.
Neant…
Și totuși, dincolo de stea, mă întreb, ce poate fi?…
What is there beyond stars? What can there be? I wonder… is there wonderment or wind? Or a long fall and emptiness…
The shadows of a yesterday still throbbing feebly are murmuring about the tears of a smile. Of a cloud. A silence pulsing, a voice almost mine, a heart uttering its pale rays and frail wings…
A look, a gesture…
Colors of time shuffling pages of dream that began to tell a tale, whispering seconds. Magic wearing the perfume of oblivion, nestled in corners of alleys covered in stardust. The core of quietness caressing moon rays dancing with my hidden steps. Gentle rustle of thoughts mixed with a song from afar…
Words, soft orange miracle, shining or groping for the memory of a „now”. Or of a „once”? Of an unspeakable warmth, untouchable, undefinable…
And the clouds?
Spirals miraculously lit from drops of sky, blue flight, ineffable search… of an essence, a sense. Nameless mornings, countless evenings… dusks bearing a silver scent fencing in the horizon. Forms dissolving today’s into ’morrows.
Flow.
Rippling burning on the pathways of a line, a longing… Cold fire, like from a shooting star, and broken light into unclear contours, uncertain, vague. A rain of hues beating tirelessly, shattered into random rainbows winding fabulously against my window. Like pouring from among butterflies and suns.
Steps.
Air of heavens in bloom, abandoned, forsaken…
And then darkness, split secretly across whispering sparks, long forgotten, deep hum melting into the night.
Nothingness…
And still, beyond the star, I wonder, what can there be?…
“Silently, one by one,
in the infinite meadows of heaven,
Blossomed the lovely stars,
the forget-me-nots of the angels.” ― Henry Wadsworth Longfellow, Evangeline: A Tale of Acadie
În soare, stele petale
de aur,
sclipind ca un gând
The rays and sunny star petals,
their shine
like sweet dear eyes
în cer, spunându-și poveștile,
cu frunze și nori
alergând…
the skies rekindling stories
to leaves and clouds
in the highs…
În aer, zâmbet mătase
șoptind de mâine
și ieri
The air with smiles of silk
that whisper of was
and will be
în iarbă, murmur aproape
de stele
și adieri…
the grass murmuring close
of stars, lovely
and free…
“Sometimes I think,
I need a spare heart to feel
all the things I feel.” ― Sanober Khan, A Thousand Flamingos
Petale de crini ce parcă întreabă
din ce colț de cer le-a purces strălucirea,
din ce labirint le sosește rotirea
ca-n nuanțe atinse de zâmbet podoabă…
Sweet lily petals that seem to be asking which corner of sky gave birth to this shine, what far labyrinth released their rhyme with smiling hues and long sunny basking…
Penumbră culoare scăldată în soare
ce magic șoptește aprinderi de dor,
atinsă le este cărarea ușor,
iar șoapta desprinsă învață să zboare
Colorful shade adorned with sun dye that whispers so softly of longing and silence, a pathway so peaceful feeling so timeless, and miracle murmurs that learn how to fly
Îi poartă minune prin rost și răstimp,
prin undele verii, miresme solare,
mă caută clipe, sclipiri și aflare
ajungeri aproape de cald anotimp
Taking them magically with rhyming and reason, through summer’s soft ripples and fine solar fragrance, in moments that find me, sparkles and essence arrivals so close to bright dear season
Iar valsul luminii e alb și curat,
parcurge secunde cu cerul torcându-i,
cu raze ascunse grijă purtându-i,
fin umbre țesând pe înserat
As light’s velvet waltz is white and relieving, and spirals through seconds with skies’ ringing songs with deep hidden rays righting all wrongs, a gossamer thread so free in the evening
“So bright and golden and fair, so free from shadow and so lavish of blossom.” ― L.M. Montgomery, Anne Of Green Gables
Prima dată mi-au fost eșarfă – rătăcită suav într-un meșteșug spumos de miercuri. În prim an de poveste WordPress 2015 , au pulsat solar. sânziene ființă… ca din senin, plutind visare trează și cărare de nor.
Apoi zmeu solar mi-au devenit – pufoșenii radioase cu albină și vesel. În 2017 surâdeau de printre hapciu și plimbare, miros îmbătător amestecat cu tei, cascadă de cald auriu.
După care, mi-au surâs rimă galbenă – strălucire efervescentă. Sfărșitul de iunie 2018 mi-a servit elegant sânzienele cu freamăt diafan mângâind câmpul… culoare și parfum.
The first time they danced like a scarf – fluttering softly on a Wednesday Craft. That first WordPress year 2015. their pulse was the sun’s, essence of soul… floating as if by magic, like in a dream awake over clouds and time.
Then they turned into a solar kite – fuzzy and radiant, with a cute bee and sweet cheer. In 2017 they were smiling in a long stroll, balmy fragrance mixed with the smell of linden in the air, a cascade of golden warmth.
And a year ago, sunny verse beads – flowers’ shimmer wistfully interwoven with sun rays. June 2019 with a wonderful gift in yellow and purple hues, reminiscing, longing…
Anul acesta, refren reluat ritualic – pulbere de astre, mărgeluțe de aur adunate enigmatic…
Buchet de magic, melodie mătase în aer cu proaspăt gând de vară…
This year, ritual refrain – star dust or drops of gold gathered enigmatically…
Bouquet of magic and sun, silk song in the air with a fresh summer thought…
…și mult galben răsfirând printre raze surâs sărbătoare de catifea.
…and much yellow sifting through the rays a velvet yellow smile.
“The day you lose your sense of wonder is the day you grow old.” ― Marty Rubin
Plimbarea de azi a fost cu și despre culoare, deși eu spuneam aici mai mereu „mai alb”. Voalul miresei, iasomia, lăcrămioarele, socul…
Și azi, iar, albul mi-a unduit radios în mănunchiuri pufoase, dar apoi…
Today’s walk was with and about color, even though I used to link the month of May to much white. There usually are the bridal veil flowers, the jasmine, the lily-of-the-valley…
And now again, the wonderful white waved at me gracefully, in fuzzy clusters, but then…
…a răsărit și o bulină roșie. La reverul unei frunze elegante.
Și niște iriși luminoși… într-o nuanță poate doar de pictori cu adevărat cunoscută,
...a red dot appeared out of the green. On the lapel of an elegant leaf.
And radiant irises… in a purple hue perhaps truly known only by painters.
În cele din urmă, un copăcel cu flori micuțe de un galben proaspăt, nemaivăzut de mine până acum.
Last, but not least at all, a small tree with tiny yellow flowers looking so fresh, that I’ve never seen so far.
Și gata, a fost, scurta mea plimbare culoare.
Vă doresc un mai luminos!
🙂
April showers so bring May flowers… that was my short stroll today.
