Arhive

Cute Quotograph… and love

 

 

Plimbare chiar rimează cu culoare… am descoperit zilele astea. Nu doar în vers, vreau să spun, ci și… în mers? Plimbare culoare… de octombrie soare!

(Și acum acum zâmbesc puțin, așa… ca pentru sine, întrebându-mă tot ca din mers, să văd eu acuși acuși cum voi reuși să redau și-n engleză aceeași minune de ton de octombrie luminos colorat… și rimat ritmat).

Și-anume, explozie! Artificii strălucind colorat la tot pasul. Chiar nu, sau poate nu mai știu eu, dar parcă n-am mai văzut la mijloc de toamnă atât de mult curcubeu întins covor ca prin farmec. Cu greu și de-abia mă desprindeam de un colț că dădeam de altul, și tot așa.

😊

A walk soft and bright, rhyming with colorful flight… I have discovered these days. Not only rhyming a talk, I mean, but also…  a walk? Soft and bright colorful flight… in October light!

(In the brackets above, the Romanian version, I was wondering… a bit aside and to myself as I was writing the words, about a nice playful way of translating the rhyming game into English, obviously different words, but I think I managed to keep the same meaning, quite happy about that, too.)

And I mean, an outburst! Fireworks shining at every step. I don’t think, or I don’t remember to have seen such a mid-October display, so much rainbow spread as a carpet as if by magic. I barely pulled myself away from one floral spot that I would bump into another, and so on.

 

Și-uite așa, mai agale sau mai foit, dar cu ochii fix în soare… culoare plimbare… îmi răsăreau și gândurile. În nuanțe… fel de fel. Printre care, razant, și ideea. Că da, chiar așa trebuie să fie! Dacă este… și anume, să fie!

Iubire.

Când e ruptă din soare, chiar nu are asemănare. Pe pământ. Și e interminabilă. Infinită.

Complet fără-nceput sau sfârșit. Nu vine de nicăieri, nu se-ndreaptă nici unde. Deși cumva… peste tot?  Și nici n-ar avea altfel cum, chiar nu vrea să obțină nimic. Doar este. Fără poate și fără probabil. Fără dacă sau parcă. În schimb, cu mult „da.”

Nici nu e definibilă sau delimitabilă prin când și cum. Ea doar…  este. Dintotdeauna. A fost și va fi.

Cumva… ca un fir de apă? Un izvor, sursă de viu și culoare. Poate neatinsă încă, dar mereu doar la un gând distanță. La un pas, o șoaptă sau un cuvânt?

Și tu…

Tu asculți. Pleci urechea și auzi și observi. Ceva e puțin altcumva. Dar ce mult! Și-apoi pășești. În sensul ei de mers. O dată cu ea.

Intri în ritm. Plimbarea culoarea te duce. Iar tu… soare!

 

And so, slowly or in a bit of a frenzy, eyes fixed on the bright light… in my colorful flight…  thoughts started to come. In various hues. Among which, like a sparkling ray, the idea came. That… yes, that must be it! If it is to be!

Love.

When it is like a gold nugget from the sun, it really is like from beyond.  Like nothing on earth. And it is endless. Feels infinite.

Ansolutely no beginning or end. it seems to come from nowhere, and going nowhere. Though somehow… everywhere? And it couldn’t be otherwise, as it doesn’t want to get anything done. It just is. No maybe or perhaps. No what if’s or as though’s. But with a lot of „yes.”

And it is not definable or measurable through a when or a how. It just… is. Forever. Has been and will be.

In a way… like a spring? A source of water, of life and color. Maybe untouched yet, but still always only a thought away. Only a step’s, a whisper’s or a word’s distance?

And you…

You listen. And you suddenly hear it. You hear and you start noticing. Something is a bit somehow else. A bit much. It’s on its way and in your path. It is flowing. Through you.

And you get in that rhythm. That tune and that pace. The bright flight carries you. And you… light!

 

Căci soarele… chiar nu, nu poate fi doar centrul universului. Ar fi prea puțin. Cu siguranță e centrul ființei. Al tău. Și al tău. Și… al tău?

Ne suntem unul altuia orizont. Plimbarea mea trece prin culoarea ta. Și reciproc.

De-aici… zarea.

Iar când soarele începe să răsară, deși nu realizezi când și cum, dintr-o privire și un surâs, atunci… ai atins. Ai ajuns la întâlnire cu propriul tău soare.

Transpare prin ochii unui… altcineva! Dar acesta e doar un detaliu lipsit de importanță. Numai zâmbindu-vă, înnodați raze. Împletiți același cald și respirați din același auriu. Îmbrăcați aceeași manta, sorbiți din aceeași cupă… vă hrăniți din același centru.

Sunteți la modul simplu și complet aceeași plimbare culoare. Același soare. Ați privit și pășit.

În sensul de mers al iubirii.

 

As light… cannot simply be just the center of the universe, no. It would mean too little. It certainly is the center of you. And you. And… you?

We are each other’s horizon. My walk soft and bright goes though your colorful flight. And vice versa.

Hence… the skies in the light.

And when the sun begins to rise, though you can’t put your finger on a when or a how, but just from a pair of eyes and a smile, then… you have touched. You have met your own sun and light.

It shines through… somebody else’s eyes! But… that is just a mere detail. Only by smiling at each other, you sew rays. You weave the same warmth and you breathe the same golden spiral. Wear the same mantle, sip from the same sacred vessel… wine and dine on the same center.

You are simply and entirely the same soft bright flight. And light. You have dived… and arrived.

You are now walking in the rhythm and rhyme of pure love.

 

Se spune că este prima zi din restul vieții tale. Eu doar spun că e viață la modul cel mai infinit.

Este pur și simplu cel mai cald și mai cu sens… a fi.

 

They say it is the first day of the rest of your life. I just say it is life in the most infinite mood.

It simply is the warmest and most meaningful… to be.

 

Nic💓le

 

Anunțuri

Toamnă rotind albastru…/ Autumn spinning soft blue

 

“And I am dumb to tell a weather’s wind
How time has ticked a heaven round the stars.”
― Dylan Thomas, Collected Poems

 

Un verde de-amiază dezmorțită de octombrie rostindu-mi steluțe azurii ca decupate cu multă migală direct din zare și raze… și-albăstrindu-mi perfect ziua și pașii.

 

Warm October noon and the green reveals little stars as if cautiously carved right from the skies and the rays… a perfect blue dash along my day and my steps.

 

“I like the sky. It’s rational to me in a way that life isn’t.”
― Maria Dahvana Headley, Magonia

 

Nic✨le

 

 

Era de culoarea…/ It was the color of…

 

“Words fail me, but not feeling.
The feeling never fails me.”
― Marty Rubin

 

Era de culoarea…

…unei îmbrățișări dulci și parfumate regăsite printre fire de timp.

 

It was the color of…

…a sweet-scented embrace found again among snippets of time.

 

Cum adie melodia asta superbă înspre minutul aproape 3… ca stele de gând venind de dincolo de frumos și de timp. Și de dulce culoare… îmbrățișare.

 

The way this lovely tune smoothly flows into minute almost 3… like star thoughts reaching from beyond beauty and time. And the sweet color… embrace.

 

Nic⛅le

 

Cute Quotograph… and silky beauty

 

 

 

Pufuri de-un roșu ca focul, zâmbete de-un albastru răcoare…  răsărind dintr-un verde… ca de-obicei, cald și moale ca de-mbrățișare. De mult drag.

Îmi răsăreau frumuseți colorate la tot pasul prin plimbările de final de august. De vacanță târzie, de Spania, anul acesta. De dor de mare și soare.

Și de frumos mătăsos…

 

Bright red fluff, breezy blue smiles… shining out of a green… as usual, sweet and soft like a hug. Cozy and snug.

They popped wonderfully, colors all along my steps in my late August strolls. Late summer holiday, to Spain this year. Longing for the sea waves and the sun.

And for that unique silky beauty…

 

Și-un mic colț… de mare. Strecurat ca o adiere de… „va urma”.

Asta este, doar așa am putut trece de flori culori. Le-am, sau m-au păcălit cam în slalom, dar am ajuns și la umbrele. Minuni luminând aprins și răcoare.

Tot frumos și… tot colorat mătăsos.

 

😊😊

And… a cute little corner by the sea. Like a breezy… „to be continued”.

Well, that’s how I finally managed to get past the flower photos. Sneaking by in a smooth slalom to get to the umbrellas. Splendid hues shining cheerfully in the sea breeze.

Still in their unique… silky beauty.

 

Nic💖le

 

Era de culoarea…/ It was the color of…

 

“Flowers enshrine my heart between their petals;
that’s why my heartbeats love them so much” 
― Munia Khan

 

Era de culoarea…

…unui vis cald, neclar, pe care nu-l prea înțelegi dar de care nu te poți despărți.

 

It was the color of…

…a warm fuzzy dream which you don’t really understand but you can’t part with either. 

 

Nic💖le

 

Zile de vară… zâmbind roz / Summer days… smiling pink

 

“The highest point a man can attain is not Knowledge,
or Virtue, or Goodness, or Victory,
but something even greater,
more heroic and more despairing:
Sacred Awe!”
― Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek

 

Petale îndulcind zile de vară, colorându-le în modul lor unic, vaporos…

 

Soft petals sweetening the long summer days, coloring them in their unique airy way…

 

și aprins.

Doar bucurie… par să gândească sau rostească florile, frunzele… răsfrângând razele senin…

 

and bright.

Just joy… seem to be thinking or uttering the flowers, the leaves… mirroring the rays serenely…

 

spunând povestea clipelor calde, a adierilor joacă, a șoaptelor de printre nuanțe…

…zâmbind roz.

 

telling the story of lovely summer time, playful gentle breeze and whispering hues…

…smiling pink.

Nic✿le

 

Era de culoarea…/ It was the color of…

 

“Be uniquely you. Stand out. Shine.
Be colorful.
The world needs your prismatic soul!” 
― Amy Leigh Mercree

 

Era de culoarea…

…unui poem în vers alb pulsând a rimă culoare.

 

It was the color of…

…a poem in blank verse, pulsing with colorful rhyme.