Arhive

Târziu…/ Late autumn

 

“I understand how difficult it is, putting your heart in someone else’s hands.
But, if you don’t, how will you ever truly know a person?”
― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn

 

Târziu ce se-mbracă-n lumină,
croind o cărare de umbre
cu raze de gânduri petale
ce picură zi în secunde

Alei de-amintire și cald
în mijloc de toamnă curată
ce-aduce în suflet răstimp
și trecere nevinovată

Căci mugurii vii de aprins
se sparg în buline de clipă,
iar eu, pășind pe senin,
nu fac de aripi risipă

 

 

Late season wearing brightness,
spread on an alley of days
sun rays, petals and thoughts
dripping time on my ways

Pathway of vivid past moments 
of colorful autumns, so pure
hues of beauty and life,
innocent rhythm and cure

For buds of freshness and fire
melt into bubbles of air,
and I, stepping on light,
have seconds and minutes to spare

 

Târziu ce se-mbracă în cer,
cu inima șoaptă de nor,
purtându-mi albastră visarea
ce-mi picură soare în dor

 

Late autumn that wears blue skies,
its heart like a gray cloud’s longing
making my dreaming serene
through whispers of sunny belonging

 

Dintr-o amintire de acum 6 ani

 

“Let the spark in you catch fire and burn into the air, so that it may light up the sky.”
― Saim .A. Cheeda

 

Crizantemele îmi vor aminti mereu de toamna 2015, o toamnă cu nuanțe triste și reci, cu iarna ei… parcă prea iarnă, urmate apoi toate de zâmbetul primăverii 2016.. De parcă nu foiseră prea mult pentru mine, crizantemele, pănâ în acel an, iar atunci… mi-au devenit brusc poeme de lumină și umbră neînțeleasă

 

 

Chrysanthemums will always remind me of autumn 2015, a sad cold autumn, with its winter… almost too winter, but followed by spring 2016, its warm sunny smile. As if I had not been too aware of these late autumn flowers until then, and that year… they suddenly became petal poems of unexpected shadow and splendid light.

 

Nic🌼le

 

 

 

Nuanțe de octombrie…/ October hues

 

“Autumn…the year’s last, loveliest smile.
[Indian Summer]”
― William Cullen Bryant

 

Iar toamnă, coaptă și
aurie,
cascadă caldă, ușor
ruginie
de frunze-n nuanțe
și în povești
să-ți aminteasc-a sclipire
că ești

Lumină veche și umbră
mută,
covor ce se-așterne și parcă
ascultă
cum pașii grăbiți cândva
se opresc
când dar de-octombrie-n rouă
găsesc

 

Autumn again, ripened
and bright,
shining cascade of rich hues
and light,
leaves penning tales of seasons
and spree
somehow reminding my soul
to be

Old golden light, shadows
and glisten,
a precious carpet that does seem
to listen
as hurried steps will wander
and stop
when October gifts a sunny
dewdrop

 

Fotografii de început și final de octombrie făcute din mers și trecere. Și cumva…

…deseori mă opresc și mă-ntreb, unde și-ncotro atâta grabă?! Unde… de ce, cum și cât? Sau până când? Pare oricum că mă iau la-ntrecere chiar cu graba. E care pe care, iar jocul ăsta e mai mult o spirală. Sau… o buclă?. Câștigă doar…. cine nu participă, cred.

Da, însă până voi găsi eu răspuns(ul/urile), bineînțeles…

…nuanțe cât mai de octombrie în fotografii solar aurii.

 

 

Photos taken on October 1st and this week, end of the month already. Also taken on the move much, and somehow…

…I often pause and wonder, where and why this ongoing rush of things and days?! Where, why and how? Or for how long? Because anyway, it seems that I am in a race against the rush itself. A rush for another rush… this game feels more like a spiral. Or a loop? The winners can probably be only those who… do not take part in it, I think.

But until I get to find the answer, or answers, of course…

…very October hues in images shining beautifully like the sun and the stars.

 

Vă invit să vizitați și noua mea pagină de Facebook, Nicole”s Photos, la

https://www.facebook.com/painterlyplay

Sper să vă placă!

 

 

I am also inviting you to visit my Facebook page, Nicole’s Photos, at

https://www.facebook.com/painterlyplay 

I really hope you enjoy it!

 

Nicole

 

 

Here you can find the lyrics for this lovely Romanian tune

 

 

Vară…/ Summer

 

“The light of an early Summer afternoon
as it slips toward dusk
has so many good things wrapped up in it..” 
― Brandi L. Bates

 

cu părul de aur și ochii de soare,
mirosul de proaspăt și blândă splendoare
cu trena ei lungă de zile senine
și mantia-i caldă,

iat-o că vine!

din ochii cu raze fierbinți de lumină
trimite dulceața și rod în grădină,
iar pașii săi fini de mătase curată
ating moale iarba cu dor presărată

plutește prin aer și mângâie norii,
cu boabe de rouă picură zorii,
c-o mâna pictează verzi peisaje,
cu cealaltă-mprăștie nisipul pe plaje

are-n privire albastru de mare,
iar glasul ei zboară cu păsări în zare,
se aude în scoici, lin murmur, cuminte
de valuri sunând a rugăminte

o rugă de suflet dornic de vară
cu zilele lungi și vreme ușoară,
răsărituri de basm, apus feerie,
plimbări pe faleză…

de vis-reverie

 

with her golden hair and bright sunny eyes
her fresh pure scent and splendid blue skies
her long happy trail of soft days, serene
with a warm silky mantle,

here she is!

her hot balmy sun beams burning so true
give deep fruity sweetness and fragrance anew,
and her gentle steps touching the green
leave trains in the grass, barely seen

she floats through the air caressing the morning
in dew drops so cute adorning each dawning,
with one hand she paints lush landscapes, so rich
the other one combing the sand on the beach

she bears azure in her deep shining stare
her voice flies away with birds in the air,
it whispers in seashells, small sighs, reminiscent
of far waves that pound so near and distant

a dance like a soul’s strong prayer and yearning
eager to see the warm time returning,
rich mellow orange in sunsets and flowers
strolls on the seafront…

forgetting the hours

 

Am scris aceste versuri cu ceva timp în urmă… vara anului 2015. Și le-am tradus… între timp.

Am crezut că le-am postat deja, inițial, versiunea în limba română, așa că am căutat… cercetat… ceva, ceva, printre pagini roz de doar nicole 2015, 16… Însă de negăsit, nezărit. Doar sora toamnă mi-a surâs dintr-un colț cafeniu de octombrie 2017. Și… de-acum, din nou creata categorie, Anotimpuri.

Așadar, pentru moment… o vară frumoasă!

 

😊 

Summer poem written quite a while ago… in summer 2015, and translated in the meantime… bit by bit.

I thought I had posted it, initially, in its original version, so I looked and looked… quite a bit through pink pages of doar nicole 2015, 16… but in vain. I only found its elder sister, autumn smiling in auburn hues one sunny October day 2017. And… from now on, from a new category called Seasons.

So for now… wishing you a nice summer/winter time! 

 

Nic💐le

 

 

 

You can find the English lyrics of this Romanian tune here

 

 

Zâmbilici târzii de Sânziene…/ Sunny smileys

 
“I wonder what it would be like to live in a world
where it was always June.” 
― L.M. Montgomery, Anne of the Island

 

Anul acesta nu am fotografiat sânziene. Fotografiile colorate cu zâmbilici au fost făcute în anul 2018. 

Dar… mai bine târzii, decât deloc, mi-am spus, să le las să răsară…

 

Ca o simplă joacă de joi, de galben mătăsos…

…fantezie jucărie asortată luminos cu sora Soarelui

 

 

This year I have not taken photos of these fluffy yellow magical bouquets, the funny smiley photos were taken in 2018.

But,,, better later than not at all, I thought though, better to leave the playful photos to frolic around here…

 

Like a thoughtful Thursday,  silky yellow delight…

…fuzzy fantasy, both cute and bright

 

Poem aprins de iunie, 

Refren magic anual…

 

În zi parfumată cu mister și poveste

Ca un cântec cascadă de vesel și vis…

 

 

June’s sunny poem 

A magical refrain…

 

On a mystery day wearing the perfume of time

A carousel song of cheer and dream…

 

Căci ce ar fi oare începutul de vară fără feeria bobițelor de cald auriu…

 

 

For what would the start of summer be without the diaphanous dance of  these sweet golden droplets…

 

Nic💛le

 

 

Aventură în galben muștar…/ Mustard yellow fun

 
“The appearance of things changes according to the emotions;
and thus we see magic and beauty in them,
while the magic and beauty are really in ourselves.”
― Kahlil Gibran, The Broken Wings

 

…sau Mi-au înflorit pantofii?!

Da. Chiar sunt pașii mei cei noi, galben muștar. Cu gentuță. Care, și ea, fix asortată muștar. Și prea de tot parcă-mi sunt, în acest mai cu soare-nor pus pe minunății, nu puteam să nu vi le-arăt!

Balerini noi nouți, adică, voiam să zic mai sus prin pașii cei noi. Foarte drăguți, se simt, extrem de speciali. Cu soare perfect decupat pe post de emblemă senină și-n acest galben savoros! Cremos, aproape gustos… nu m-am putut abține să nu-i urc pe piedestalul meu de lemn, pentru pozat în lumină naturală, să nu-i asortez jucăuș cu alb-verde de lăcrămioare și-n cele din urmă, dar nicidecum în ultimul rând, să nu… țac, pac cu mulți de click, pozat, ca să îi pregătesc ghidușie de-arătat.

Că prea-mi luminau toate-așa, proaspăt spumos arătos.

 

😊😊

…or My shoes are in full bloom?!

Yes. These really are my brand new mustard yellow steps. And a small bag too. Which comes in mustard yellow as well. Shining too bright and beautiful, they were, on a sunny Sunday, that I couldn’t help showing them to you too!

My brand new ballerina flats, that is, I meant by my brand new steps above. They feel extremely cute, special too. With that sun model perfectly cut up in front, serene symbol in this savory yellow! Creamy, tasty almost… I immediately placed them on my wooden board, that I use to take photos in natural daylight, then added the lily of the valley’s white and green charm, and started clicking fondly, to prepare these playful photos to share here.

Such deep but still soft brightness… rarely do I see and admire, so fresh and inviting.

 

Îi am de pe la început de aprilie, cred, și… nepurtați încă. Din motive de vreme atât de oscilantă, că dâr, dâr.. bâr, bâr.. n-am vrut să-i iau la plimbare pe răcoare, nehotărât așa. Dar zilele astea, tot zârindu-i la intrare așteptând galben cuminte, mi-am zis… ei, gata, la foto cu voi! C-acuși, scoși la mers, nu v-aș mai lua atât de pe sus la admirat și pozat înflorat.

Și.. da! O bucățică de mai alb, ca de obicei, e prinsă și ea aici, în sfârșit. Vă puteți imagina parfumul, sunt sigură.

Lăcrămioarele!

 

 

I bought them some time ago, at the beginning of April, I think, and have not worn them yet. Quite oscillating, the weather, so I did not see myself going for a walk in them on these chilly changy days. And meanwhile, catching glimpses of them waiting in in the hall in such yellow silence, I thought to myself… well, that would be it, photo session it should be!  I will be wearing them down the street soon, so I will surely no longer have the occasion for such a kind of artistic, floral-solar performance up here on my balcony ledge.

And… yes! A little bit of white May here too, I finally captured it, as usual. You can imagine their perfume, I’m sure.

The lily of the valley!

 

 

Încondurate cu încălțări aproape sport, deci, aș mai putea adăuga. Dac-ați mai văzut. Dacă nu, c’est la vie… când culoarea extra încântă, iar splendoarea tot pe-acolo, ce pot să spun? Și știu, par cam botoși, domnii colțuni, pe lângă finețea mogâldețelor de lacrimi, așa foarte-n prim plan, fix nas în nas cu lentila. Dar, credeți-mă, sunt niște botoși frumoși. Iar dumnealor, miniaturalele imaculate, divin parfumate, sporovâind cu fundițele vesele, cochet cocoțate pe soare.. pe nas de vârf (sau vârf de nas?!) de pantof… wow! Ce mai, ciripeală năzdrăvană multă multă s-a copt prin pozele astea.

O frenezie, să tot apeși pe… bo(n)ton.

 

 

Cute tiny flowers in comfy funny flats, as a result, I might add. Go figure. Well… what can I say? That’s life… when color makes you super extra enthusiastic, and the splendor, quite the same! And I know, the shoes look a bit like pouting, especially right next to the delicacy of the miniature drops of white, in extreme close up, looking my lens in the eye, literally. But, take my word for it, they do look amazing, the pouty-faced pair. And all of them seemed to be chatting cheerfully, looking pretty chic and sweet… from the tip of each shoe, each sun ray, each cheery click… some tweet and twitter in these shots, I must say.

Fuzzy frenzy, every time the shutter clicked.

 

La câte minunății, care de care mai… mega-minunate, mi/ vi s-au perindat pe-aici… na, poftim, mai merge și asta, zic eu. Pentru că… ne iubim pantofii, nu-i așa? Mai ales în luna lui mai. Ei bine, și iunie, iulie… deși, evident, și pe ele, botinele-n frunze galbene sau prin zâpadă inteminabilă. Și totuși, condurii primăvărateci sunt mai de suflet și cald, chiar și superbii flip-flop, de prin vârf de toropeală, deh, vară, mare, nisip, ape turcoaz…

Ceea ce, scriind aici, mi-a mai amintit și de ea, drăguța (extraordinara și minunata) mult dragă mie, poezie, evident. Scrisă acum ceevaa timp, ce-i drept. Poșeta din flori, se numește. Hm… și iar da, mi-am propus să o traduc și pe dânsa, cum să nu. Poșeta atât de magic înfloribilă și presimt eu, cumva puțin cam spre intraductibilă. Dar cu siguranță voi încerca!

Deocamdată, avem doar poșetuța cea muștăroasă. Și gâdilită-n plin soare de lăcrămioare-ncântătoare. Prin perdea desigur. Cu striații de efect. Sau defect, ar putea spune unii, adepți ai minimalismului în fotografie, nu așa…

…încurcâtură cu încărcătură floralo-solaro…-modistă, ts, ts, ts, ts…

 

 

Quite a few „marvels” around here, on my blog, each more „marvelous” than the other… no wonder, so this one too, goes without saying,  Meant to brighten up a cloudy day, or a moody moment, perhaps. Because… we do love our shoes, don’t we? Especially in the month of May. Well, June, July too… although, obviously, them too, our autumn boots losing their way in rusty auburn leaves, or deep snow. But still, colorful shoes in spring always feel somehow closer to our heart, even foreshadowing the funny flip flops later in August, of course, summer heat, the seaside and the sand, turquoise waves…

Which, by the way, writing here reminded me of something… another fun adventure. A poem I wrote a while ago, very dear to me, called A Handbag Made of Flowers, which has no English version yet, aspect which I mean to remedy quite soon, hopefully. No matter how intricate it may be to find ways of expressing exactly what I felt and imagined when writing it, back in the days, I will definitely give it a try!

But for now, we only have this small mustard yellow handbag to show. Next to these delightfully airy lily-of-the-valley bouquets. In this light filtered though my balcony curtains. With artistic spots and stripes. or maybe a bit kitsch, some could say, perhaps admirers of minimalism in photography, not like this…

… clumsy mishmash of stuff, pretty potpourri, be it sunny and fashionably yellow and green to match, but still… tz, tz, tz, tz

 

 

Păi… deci, cum? Credeți că pot eu păși fără flori?? Hm… nu prea. Flori, culori, sărbători… toate cele, asortate-ntre ele. Cât de cât. Și cu soarele, bineînțeles. Și-ntr-ale mele, pentru că… altfel cum?

Soare-nor-soare-nor-… dar tot mai cu spor e treaba, graba atunci când înflorește ceva. Fie și de printre obiecte oarecare, întâmplâtoare, sau de ocazie, Paște, Crăciun… ori, după cum se vede, de printre poșete, pantofi… de ce nu.

Mai vedem de-acum, ce-mi mai poate răsâri mie cu petală și rază.

 

 

Well… there it is. Do you think I can take a step without getting the flowers to join me? I don’t think so, no. Rain or shine… text or rhyme, all trying to keep in tune with one another, as simple as that.

Everything feels more adorable when something suddenly blooms. Be it among randomly picked objects drawing my attention somehow, or on special occasions, Easter, Christmas… or, as you can see, among shoes and handbags…  because why not.

Remains to be seen what else may arise next to a petal, a sun ray, a new mood…

 

Urmează.

 

To be continued.

 

Nicole

 

 

 

Liniște lila…/ Lilac silence

 

“The only acceptable alternative to silence is to speak from the heart”
― Marty Rubin

 

De te întrebi vreodată
de liniștea vorbește,
eu pot să-ți spun senin
că veșnic glăsuiește…

 

If you may ever wonder
whether deep silence sings
I can serenely tell you
that it forever rings…

 

mereu încercuind
refrene-n struna veche,
ea caută într-una
acordul ei pereche

 

forever in wide circles
it plays its old refrains,
its rhythm always turning
in its matchmaking ways

 

ecouri de-anotimp
sau umbre de culoare,
cu fire de răstimp
ea-ncearcă să măsoare…

 

long echoes from past seasons
or shadows of sweet color,
with tired threads of time
it tries to weigh the hour

 

să-mbrace în lumină
tărâmuri adăpost,
iar vocea sa stingheră
să capete un rost

 

to clad in dear light
bright realms like a shore,
its voice to find the secret,
the soft resounding core

 

Nicole

 

Aprilie-n mai…/ But April May

 

 

 

„Ați simțit vreodată aer de februarie-n martie?”
„Poate da, dar aer de aprilie-n mai… nu neapărat.”

 

 

„Does February March?”
„No, but April May.”

… they say.

 

Ei bine, nu știu cum se face, dar minunea de mai cu aer de aprilie de anul ăsta e ceva nou pentru mine.

După magnolii și flori de cireș ițite roz prin mijloc și final de aprilie, decorul natural de mai devenea brusc alb. De flori de salcâm, boulles-de-neige și voalul miresei, lumânări de castan și buchete de soc, lăcrămioare, tei…

 

 

Well, I’m not sure what this year has in its monthly mind, but this May looking and feeling more like April is something new to me.

After the pink in magnolias and cherry blooms in the middle and the end of April, nature suddenly used to turn white, bursting in all kinds of pure or cream white flowers, blossoms or shrubs, even the linden trees…

 

Dar acest mai mirabolant pare că preferă un covor galben de păpădii, pe lângă răzgândirile cald-rece-soare-răcoare-… schimbare fără sfârșit…

 

 

But this mesmerizing May seems to be carpeted in the yellow of dandelions more than ever before. Besides the endlessly changy weather…

 

Și pe pânza de raze, dincolo de micismele zilelor, magnoliile sporovăiesc și ele în neștire, pastelat sidefat nuanțat…

 

 

And beautifully beyond the days’ petty things… the magnolias never stop chatting in their pretty pastel purple hues..

 

 

Nicole

 

 

Roi de cuvinte…/ Swarm of splendor

 

“I’ve never seen beauty 
so devastating
as in the lines
that trace our hope
and fall from the stars.” 
― Jessica Kristie

 

Încerc să observ,
chiar să-mi fiu mie
un caz de studiu
sau studiu de caz…
lipsit de răgaz
și doar cu aminte,
cuminte,
prin roi de cuvinte

să-mi aflu lumina,
dar și rădăcina
seva,
tulpina

 

I try to be aware,
to be to myself
a case study
or a study case…
like an endless race
and just to remember
from March to September
the swarm of soft splendor

to find out the brightness,
but also the whiteness
the lifeblood,
the lightness

 

Căci fire din soare
răsun-a chemare
a miez – căutare
stăruitoare…
nici zarea, nici marea
nu-mi stinge strigarea,
nici frunza sau iarba
nu-mi sperie graba

din puls de sclipire
răzbind amintire,
trezire,
iubire

 

For spurs from the sun
rush through like a run,
like a seeking – a quest
that’s given no rest…
horizons or seas
cannot find its key,
nor leaves, neither grass
can temper its sass

from deep pulse above
free like a dove
awoke, wings of
love

 

Grăunte boboc
ce-mi murmură foc
culoare și vlagă,
nu-i arde de șagă,
iar floarea,
splendoarea
rotind sărbătoarea
surâde a rază
și-mi catifelează

cărarea și mersul
și tot universul
și visul
și versul

 

A bud like a spire
a branch climbing higher
rich color and fire,
so much to admire,
serene trees in bloom
in April’s warm womb
wide smile, pink shine
spring’s blossoming shrine

on alleys and ways
adorning my days
a sunnier time
for rhythm and rhyme

 

Nic💮le

 

 

Dincolo de stea…/ Beyond stars

 

 
“The personal life deeply lived always expands into truths beyond itself.” 
― Anaïs Nin

 

Ce e dincolo de stele? Ce poate fi?
Mă întreb… e mirare, e vânt? Sau cădere și gol…

Umbrele unui ieri încă zvâcnind firav îmi susură a zâmbet de lacrimă. Și a nor. O tăcere pulsând, un glas aproape al meu, o inimă rostind palide raze și aripi…

O privire, un gest…

Culoare de timp răsfirând pagini de vis ce au prins glas, murmurând clipe. Magie cu parfum de uitare cuibărită prin colțuri de alei cu praf de stea. Esență de liniște mângâind raze de lună împletite auriu cu pașii mei stingheri. Freamăt de gănduri amestecat cu cântec, cu departe…

Cuvinte, miracol portocaliu, lucind sau bâjbâind în amintirea unui aici. Sau a unui aievea? A unui cald de nerostit, de neatins, nedeslușit…

Iar norii?

Spirale aprinse miraculos din picuri de cer, zbor albastru, căutare de neînțeles… a ființă, a rost. Dimineți fără nume, seri… fără număr, amurguri cu miros de argint îngrădind orizontul. Forme dizolvând azi întru mâine.

Trecere.

Ardere vârtej pe culoarele unui rând, unui dor… Aprindere rece, ca din stea căzătoare și lumină spartă în contur neclar, nedefinit. O ploaie de nuanțe pulsând neobosit, spulberată în curcubee șerpuindu-mi fantastic în fereastră, ca de printre urme de fluturi și sori. 

Pași.

Aer de rai înflorit, părăsit, grâbind spre nicăieri…

Apoi noapte. Despărțită tainic în sclipiri șoptite pierdut, foșnet adânc topit în întuneric.

Neant…

 

Și totuși, dincolo de stea, mă întreb, ce poate fi?…

 

What is there beyond stars? What can there be?
I wonder… is there wonderment or wind? Or a long fall and emptiness…

The shadows of a yesterday still throbbing feebly are murmuring about the tears of a smile. Of a cloud. A silence pulsing, a voice almost mine, a heart uttering its pale rays and frail wings…

A look, a gesture…

Colors of time shuffling pages of dream that began to tell a tale, whispering seconds. Magic wearing the perfume of oblivion, nestled in corners of alleys covered in stardust. The core of quietness caressing moon rays dancing with my hidden steps. Gentle rustle of thoughts mixed with a song from afar…

Words, soft orange miracle, shining or groping for the memory of a „now”. Or of a „once”? Of an unspeakable warmth, untouchable, undefinable…

And the clouds?

Spirals miraculously lit from drops of sky, blue flight, ineffable search… of an essence, a sense. Nameless mornings, countless evenings… dusks bearing a silver scent fencing in the horizon. Forms dissolving today’s into morrows.

Flow.

Rippling burning on the pathways of a line, a longing… Cold fire, like from a shooting star, and broken light into unclear contours, uncertain, vague. A rain of hues beating tirelessly, shattered into random rainbows winding fabulously against my window. Like pouring from among butterflies and suns.

Steps.

Air of heavens in bloom, abandoned, forsaken…

And then darkness, split secretly across whispering sparks, long forgotten, deep hum melting into the night.

Nothingness…

 

And still, beyond the star, I wonder, what can there be?…

 

Nic💛le

 

 

 

Alb, cer și soare…/ Bloom, sunshine and sky

 
“Beauty is something that changes your life,
not something you understand.”

― Marty Rubin

 

Alb spumos

fluturând boboci

și petale…

 

Foamy white

fluttering bloom, buds

and small petals…

 

….aprilie împodobind ramurile

în cald, lumină

și albină

 

… April cladding the trees

in warmth and delight,

and a bee

 

Nic💮le