“You’ve spun seeds into gold.”
― Holly Ringland, The Lost Flowers of Alice Hart
Sânzienele-mi sunt mănunchiuri de stele. Zburdă și-mi rotesc miriade, la nesfârșit pe câmpul unui cer. Un cer nevăzut și neauzit. Un cer tăcut, dar care le cunoaște strălucirea.
Lumină și Stea rotind ca un ceas tăcerea, picurând secunde ca stropi aurii, poleind clipe mute.
Trecere cu parfum de galben și atingere de mătase ce mângâie anii curgând repetat, vălurind aduceri aminte, decupând miraj, reverii… Vânt solar cristalizând neajungeri. Îmi e sfârșit de iunie mereu, cu semințe încolțind lent alt și alt anotimp, dezvelind noi esențe…
… născând altă și altă încântare în ochii surâzând a visare.
Covor de liniște așternându-se tainic, amuțindu-mi pașii… tăcându-mă.
Perdea de lumină ce se răsfrânge fragmentat ca din cioburi de eter înmiresmat răsfirat printre zile. De dincolo de visul unei nopți de vară. Cu raze ca ramuri lungi, îmbietoare, dar atingând stingher doar…
…un colț firav de stea.
They shine like fairy star clusters. They spin and swirl endlessly, myriads, on the field of a silent sky. A sky unheard and unseen, but which knows well their shine.
Light and Star rotating like a clock around the silence that sets them apart, seconds dripping like golden drops onto moments that pass imperceptibly.
A passing by with a sweet scent of yellow and a soft silky feel caressing the years that flow, rippling recollections, dreams and reveries… Solar wind crystallizing the unexplored. End of June always and always, its seeds springing slowly into newer seasons, unraveling new essences…
…birthing new delights reflected in smiling eyes, daydreaming.
A carpet of quietness spread ethereally ahead, muffling my steps… silencing them.
A curtain of brightness reflected in a broken pattern, as if from shards of ether fragrantly spread all around my days. From beyond a summer night’s dream. Its rays like long alluring branches, but barely touching only…
...a mere corner of a star.
“Pick a flower on Earth and you move the farthest star.” ― Paul A.M. Dirac
“You must let what happens happen.
Everything must be equal in your eyes,
good and evil,
beautiful and ugly,
foolish and wise.” ― Michael Ende, The Neverending Story
De mov ar fi verde sau rozul albastru,
sau galbenul magic ar râde pe-un nor,
din raze de zâmbet aș face eșarfă,
căci rece-ar fi cald
și greul ușor
Prin cercuri de noi și tors de culoare
cu stele pe creștet, senin am umbla
pe-un drum broderie de umbre și soare
și zbor de departe
aproape-am afla
If mauve were like green or pink laughed like blue, or magical yellow on clouds shone bright, from soft smile beams a scarf I would weave, so cold would be warm and heavy’d be light
Through circles of us and spirals of color with stars in our hair, serene we would roam on alleys of brightness embroidered with shade,
a long flight afar
feeling like home
Din puls infinit străbate secunda
ce mângâie gânduri stinghere și vechi,
podeaua e cer, fereastra e poartă
spre trepte de vis din
inimi perechi
Un șir de clipiri ca stropii de ploaie
vrăjit împletind splendoare și dor
rotesc repetat tăcere și nuanțe
din glas neoprit,
etern, trecător
From infinite pulse, a second arrives caressing stray thoughts, forsaken and old, the floor is like air, the window’s a door for dreams’ sunny steps two hearts to enfold
A long line of glimpses like quick dripping rain sweetly entwining splendor with longing that keep on rewinding silence and sounds,
a relentless tune,
eternal, ongoing
Această prezentare necesită JavaScript.
“A puddle repeats infinity, and is full of light; nevertheless, if analyzed objectively, a puddle is a piece of dirty water spread very thin on mud.” ― G.K. Chesterton, Manalive
“I understand how difficult it is, putting your heart in someone else’s hands.
But, if you don’t, how will you ever truly know a person?” ― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn
Târziu ce se-mbracă-n lumină,
croind o cărare de umbre
cu raze de gânduri petale
ce picură zi în secunde
Alei de-amintire și cald
în mijloc de toamnă curată
ce-aduce în suflet răstimp
și trecere nevinovată
Căci mugurii vii de aprins
se sparg în buline de clipă,
iar eu, pășind pe senin,
nu fac de aripi risipă
Late season wearing brightness, spread on an alley of days
sun rays, petals and thoughts
dripping time on my ways
Pathway of vivid past moments of colorful autumns, so pure hues of beauty and life,
innocent rhythm and cure
For buds of freshness and fire melt into bubbles of air, and I, stepping on light,
have seconds and minutes to spare
Târziu ce se-mbracă în cer,
cu inima șoaptă de nor,
purtându-mi albastră visarea
ce-mi picură soare în dor
Late autumn that wears blue skies, its heart like a gray cloud’s longing making my dreaming serene
through whispers of sunny belonging
“Let the spark in you catch fire and burn into the air, so that it may light up the sky.” ― Saim .A. Cheeda
Crizantemele îmi vor aminti mereu de toamna 2015, o toamnă cu nuanțe triste și reci, cu iarna ei… parcă prea iarnă, urmate apoi toate de zâmbetul primăverii 2016.. De parcă nu foiseră prea mult pentru mine, crizantemele, pănâ în acel an, iar atunci… mi-au devenit brusc poeme de lumină și umbră neînțeleasă
Chrysanthemums will always remind me of autumn 2015, a sad cold autumn, with its winter… almost too winter, but followed by spring 2016, its warm sunny smile. As if I had not been too aware of these late autumn flowers until then, and that year… they suddenly became petal poems of unexpected shadow and splendid light.
“Autumn…the year’s last, loveliest smile. [Indian Summer]” ― William Cullen Bryant
Iar toamnă, coaptă și
aurie,
cascadă caldă, ușor
ruginie
de frunze-n nuanțe
și în povești
să-ți aminteasc-a sclipire
că ești
Lumină veche și umbră
mută,
covor ce se-așterne și parcă
ascultă
cum pașii grăbiți cândva
se opresc
când dar de-octombrie-n rouă
găsesc
Autumn again, ripened and bright, shining cascade of rich hues and light, leaves penning tales of seasons and spree somehow reminding my soul to be
Old golden light, shadows and glisten, a precious carpet that does seem
to listen
as hurried steps will wander
and stop
when October gifts a sunny
dewdrop
Fotografii de început și final de octombrie făcute din mers și trecere. Și cumva…
…deseori mă opresc și mă-ntreb, unde și-ncotro atâta grabă?! Unde… de ce, cum și cât? Sau până când? Pare oricum că mă iau la-ntrecere chiar cu graba. E care pe care, iar jocul ăsta e mai mult o spirală. Sau… o buclă?. Câștigă doar…. cine nu participă, cred.
Da, însă până voi găsi eu răspuns(ul/urile), bineînțeles…
…nuanțe cât mai de octombrie în fotografii solar aurii.
Photos taken on October 1st and this week, end of the month already. Also taken on the move much, and somehow…
…I often pause and wonder, where and why this ongoing rush of things and days?! Where, why and how? Or for how long? Because anyway, it seems that I am in a race against the rush itself. A rush for another rush… this game feels more like a spiral. Or a loop? The winners can probably be only those who… do not take part in it, I think.
But until I get to find the answer, or answers, of course…
…very October hues in images shining beautifully like the sun and the stars.
Vă invit să vizitați și noua mea pagină de Facebook, Nicole”s Photos, la
“The light of an early Summer afternoon as it slips toward dusk has so many good things wrapped up in it..” ― Brandi L. Bates
cu părul de aur și ochii de soare, mirosul de proaspăt și blândă splendoare cu trena ei lungă de zile senine și mantia-i caldă,
iat-o că vine!
din ochii cu raze fierbinți de lumină trimite dulceața și rod în grădină, iar pașii săi fini de mătase curată ating moale iarba cu dor presărată
plutește prin aer și mângâie norii, cu boabe de rouă picură zorii, c-o mâna pictează verzi peisaje, cu cealaltă-mprăștie nisipul pe plaje
are-n privire albastru de mare, iar glasul ei zboară cu păsări în zare, se aude în scoici, lin murmur, cuminte de valuri sunând a rugăminte
o rugă de suflet dornic de vară cu zilele lungi și vreme ușoară, răsărituri de basm, apus feerie, plimbări pe faleză…
de vis-reverie
with her golden hair and bright sunny eyes her fresh pure scent and splendid blue skies her long happy trail of soft days, serene with a warm silky mantle,
here she is!
her hot balmy sun beams burning so true give deep fruity sweetness and fragrance anew, and her gentle steps touching the green leave trains in the grass, barely seen
she floats through the air caressing the morning in dew drops so cute adorning each dawning, with one hand she paints lush landscapes, so rich the other one combing the sand on the beach
she bears azure in her deep shining stare her voice flies away with birds in the air, it whispers in seashells, small sighs, reminiscent of far waves that pound so near and distant
a dance like a soul’s strong prayer and yearning eager to see the warm time returning, rich mellow orange in sunsets and flowers strolls on the seafront…
forgetting the hours
Am scris aceste versuri cu ceva timp în urmă… vara anului 2015. Și le-am tradus… între timp.
Am crezut că le-am postat deja, inițial, versiunea în limba română, așa că am căutat… cercetat… ceva, ceva, printre pagini roz de doar nicole 2015, 16… Însă de negăsit, nezărit. Doar sora toamnă mi-a surâs dintr-un colț cafeniu de octombrie 2017. Și… de-acum, din nou creata categorie, Anotimpuri.
Așadar, pentru moment… o vară frumoasă!
😊
Summer poem written quite a while ago… in summer 2015, and translated in the meantime… bit by bit.
I thought I had posted it, initially, in its original version, so I looked and looked… quite a bit through pink pages of doar nicole 2015, 16… but in vain. I only found its elder sister, autumn smiling in auburn hues one sunny October day 2017. And… from now on, from a new category called Seasons.
So for now… wishing you a nice summer/winter time!
Nic💐le
You can find the English lyrics of this Romanian tune here
“The appearance of things changes according to the emotions; and thus we see magic and beauty in them, while the magic and beauty are really in ourselves.” ― Kahlil Gibran, The Broken Wings
…sau Mi-au înflorit pantofii?!
Da. Chiar sunt pașii mei cei noi, galben muștar. Cu gentuță. Care, și ea, fix asortată muștar. Și prea de tot parcă-mi sunt, în acest mai cu soare-nor pus pe minunății, nu puteam să nu vi le-arăt!
Balerini noi nouți, adică, voiam să zic mai sus prin pașii cei noi. Foarte drăguți, se simt, extrem de speciali. Cu soare perfect decupat pe post de emblemă senină și-n acest galben savoros! Cremos, aproape gustos… nu m-am putut abține să nu-i urc pe piedestalul meu de lemn, pentru pozat în lumină naturală, să nu-i asortez jucăuș cu alb-verde de lăcrămioare și-n cele din urmă, dar nicidecum în ultimul rând, să nu… țac, pac cu mulți de click, pozat, ca să îi pregătesc ghidușie de-arătat.
Că prea-mi luminau toate-așa, proaspăt spumos arătos.
😊😊
…or My shoes are in full bloom?!
Yes. These really are my brand new mustard yellow steps. And a small bag too. Which comes in mustard yellow as well. Shining too bright and beautiful, they were, on a sunny Sunday, that I couldn’t help showing them to you too!
My brand new ballerina flats, that is, I meant by my brand new steps above. They feel extremely cute, special too. With that sun model perfectly cut up in front, serene symbol in this savory yellow! Creamy, tasty almost… I immediately placed them on my wooden board, that I use to take photos in natural daylight, then added the lily of the valley’s white and green charm, and started clicking fondly, to prepare these playful photos to share here.
Such deep but still soft brightness… rarely do I see and admire, so fresh and inviting.
Îi am de pe la început de aprilie, cred, și… nepurtați încă. Din motive de vreme atât de oscilantă, că dâr, dâr.. bâr, bâr.. n-am vrut să-i iau la plimbare pe răcoare, nehotărât așa. Dar zilele astea, tot zârindu-i la intrare așteptând galben cuminte, mi-am zis… ei, gata, la foto cu voi! C-acuși, scoși la mers, nu v-aș mai lua atât de pe sus la admirat și pozat înflorat.
Și.. da! O bucățică de mai alb, ca de obicei, e prinsă și ea aici, în sfârșit. Vă puteți imagina parfumul, sunt sigură.
Lăcrămioarele!
I bought them some time ago, at the beginning of April, I think, and have not worn them yet. Quite oscillating, the weather, so I did not see myself going for a walk in them on these chilly changy days. And meanwhile, catching glimpses of them waiting in in the hall in such yellow silence, I thought to myself… well, that would be it, photo session it should be! I will be wearing them down the street soon, so I will surely no longer have the occasion for such a kind of artistic, floral-solar performance up here on my balcony ledge.
And… yes! A little bit of white May here too, I finally captured it, as usual. You can imagine their perfume, I’m sure.
The lily of the valley!
Încondurate cu încălțări aproape sport, deci, aș mai putea adăuga. Dac-ați mai văzut. Dacă nu, c’est la vie… când culoarea extra încântă, iar splendoarea tot pe-acolo, ce pot să spun? Și știu, par cam botoși, domnii colțuni, pe lângă finețea mogâldețelor de lacrimi, așa foarte-n prim plan, fix nas în nas cu lentila. Dar, credeți-mă, sunt niște botoși frumoși. Iar dumnealor, miniaturalele imaculate, divin parfumate, sporovâind cu fundițele vesele, cochet cocoțate pe soare.. pe nas de vârf (sau vârf de nas?!) de pantof… wow! Ce mai, ciripeală năzdrăvană multă multă s-a copt prin pozele astea.
O frenezie, să tot apeși pe… bo(n)ton.
Cute tiny flowers in comfy funny flats, as a result, I might add. Go figure. Well… what can I say? That’s life… when color makes you super extra enthusiastic, and the splendor, quite the same! And I know, the shoes look a bit like pouting, especially right next to the delicacy of the miniature drops of white, in extreme close up, looking my lens in the eye, literally. But, take my word for it, they do look amazing, the pouty-faced pair. And all of them seemed to be chatting cheerfully, looking pretty chic and sweet… from the tip of each shoe, each sun ray, each cheery click… some tweet and twitter in these shots, I must say.
Fuzzy frenzy, every time the shutter clicked.
La câte minunății, care de care mai… mega-minunate, mi/ vi s-au perindat pe-aici… na, poftim, mai merge și asta, zic eu. Pentru că… ne iubim pantofii, nu-i așa? Mai ales în luna lui mai. Ei bine, și iunie, iulie… deși, evident, și pe ele, botinele-n frunze galbene sau prin zâpadă inteminabilă. Și totuși, condurii primăvărateci sunt mai de suflet și cald, chiar și superbii flip-flop, de prin vârf de toropeală, deh, vară, mare, nisip, ape turcoaz…
Ceea ce, scriind aici, mi-a mai amintit și de ea, drăguța (extraordinara și minunata) mult dragă mie, poezie, evident. Scrisă acum ceevaa timp, ce-i drept. Poșeta din flori,se numește. Hm… și iar da, mi-am propus să o traduc și pe dânsa, cum să nu. Poșeta atât de magic înfloribilă și presimt eu, cumva puțin cam spre intraductibilă. Dar cu siguranță voi încerca!
Deocamdată, avem doar poșetuța cea muștăroasă. Și gâdilită-n plin soare de lăcrămioare-ncântătoare. Prin perdea desigur. Cu striații de efect. Sau defect, ar putea spune unii, adepți ai minimalismului în fotografie, nu așa…
…încurcâtură cu încărcătură floralo-solaro…-modistă, ts, ts, ts, ts…
Quite a few „marvels” around here, on my blog, each more „marvelous” than the other… no wonder, so this one too, goes without saying, Meant to brighten up a cloudy day, or a moody moment, perhaps. Because… we do love our shoes, don’t we? Especially in the month of May. Well, June, July too… although, obviously, them too, our autumn boots losing their way in rusty auburn leaves, or deep snow. But still, colorful shoes in spring always feel somehow closer to our heart, even foreshadowing the funny flip flops later in August, of course, summer heat, the seaside and the sand, turquoise waves…
Which, by the way, writing here reminded me of something… another fun adventure. A poem I wrote a while ago, very dear to me, called A Handbag Made of Flowers,which has no English version yet, aspect which I mean to remedy quite soon, hopefully. No matter how intricate it may be to find ways of expressing exactly what I felt and imagined when writing it, back in the days, I will definitely give it a try!
But for now, we only have this small mustard yellow handbag to show. Next to these delightfully airy lily-of-the-valley bouquets. In this light filtered though my balcony curtains. With artistic spots and stripes. or maybe a bit kitsch, some could say, perhaps admirers of minimalism in photography, not like this…
… clumsy mishmash of stuff, pretty potpourri, be it sunny and fashionably yellow and green to match, but still… tz, tz, tz, tz
Păi… deci, cum? Credeți că pot eu păși fără flori?? Hm… nu prea. Flori, culori, sărbători… toate cele, asortate-ntre ele. Cât de cât. Și cu soarele, bineînțeles. Și-ntr-ale mele, pentru că… altfel cum?
Soare-nor-soare-nor-… dar tot mai cu spor e treaba, graba atunci când înflorește ceva. Fie și de printre obiecte oarecare, întâmplâtoare, sau de ocazie, Paște, Crăciun… ori, după cum se vede, de printre poșete, pantofi… de ce nu.
Mai vedem de-acum, ce-mi mai poate răsâri mie cu petală și rază.
Well… there it is. Do you think I can take a step without getting the flowers to join me? I don’t think so, no. Rain or shine… text or rhyme, all trying to keep in tune with one another, as simple as that.
Everything feels more adorable when something suddenly blooms. Be it among randomly picked objects drawing my attention somehow, or on special occasions, Easter, Christmas… or, as you can see, among shoes and handbags… because why not.
Remains to be seen what else may arise next to a petal, a sun ray, a new mood…
doar nicole... 