Zile de vară… zâmbind roz / Summer days… smiling pink

 

“The highest point a man can attain is not Knowledge,
or Virtue, or Goodness, or Victory,
but something even greater,
more heroic and more despairing:
Sacred Awe!”
― Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek

 

Petale îndulcind zile de vară, colorându-le în modul lor unic, vaporos…

 

Soft petals sweetening the long summer days, coloring them in their unique airy way…

 

și aprins.

Doar bucurie… par să gândească sau rostească florile, frunzele… răsfrângând razele senin…

 

and bright.

Just joy… seem to be thinking or uttering the flowers, the leaves… mirroring the rays serenely…

 

spunând povestea clipelor calde, a adierilor joacă, a șoaptelor de printre nuanțe…

…zâmbind roz.

 

telling the story of lovely summer time, playful gentle breeze and whispering hues…

…smiling pink.

Nic✿le

 

Era de culoarea…/ It was the color of…

 

“Be uniquely you. Stand out. Shine.
Be colorful.
The world needs your prismatic soul!” 
― Amy Leigh Mercree

 

Era de culoarea…

…unui poem în vers alb pulsând a rimă culoare.

 

It was the color of…

…a poem in blank verse, pulsing with colorful rhyme.

 

 

Era de culoarea…/ It was the color of…

 

“There is a gust of eternity in every fleeting moment.”
― Marty Rubin

 

Era de culoarea…

…unui zâmbet fugar fulguind a cald și senin.

 

It was the color of…

…a volatile smile snowing warmth and serenity.

 

 

Vară, vișine și zmeură-vis…/ Summer, sour cherries and sweet raspberry dream…

 

“Dream delivers us to dream, and there is no end to illusion.
Life is like a train of moods like a string of beads,
and, as we pass through them,
they prove to be many-colored lenses
which paint the world their own hue. . . . ”
― Ralph Waldo Emerson

 

Iulie.

Hărnicie, jucărie… multă și dulce-acrișoară. Și soare… mult și auriu.

Când vișinele ochioase dansau printre ramuri, Nikon-ul avea mult chef de ștrengării, iar eu… printre bobițe și raze, pentru că deh… soarele de aproape-apus zbughea printre frunze într-un fel…

…festin de roșu transparent pân’ la sâmbure, verde în nuanțe de cald și mult luminos.

 

July.

Playfully picking the sour cherries… many and luminous red. And sun… much and golden.

When the radiant cherries were dancing through the branches, the Nikon was in quite a mood for taking cute shots, and I was playing hide and seek with the rays and the red beads, well… the almost-sunset light was prancing through the leaves in a way…

…a feast of transparent red, all the way through to the stone, green in warm hues and much brightness.

 

Cum a continuat?…

Până dincolo de transparența sticlei, a cristalelor de zahăr și a roșului, nu neapărat vișiniu, aranjându-se grațios în borcane, ca-ntr-un vârtej de culoare și soare.

Tare mult mi-au plăcut câteva bobițe de zahăr parțial topite simpatic, de parcă știau că pozez într-o veselie vișinie, au rămas în cadru sclipitor minute bune.

 

How it went on?…

Up until beyond the transparency of the glass, the sugar crystals and the red, not necessarily dark, finding their place gracefully in the jars, as in a swirl of color and shine.

I loved  a few cute sugar crystals, partially melted in a… sweeter way, as if they knew I was trying to capture their beauty, they stayed in a sparkling fashion moments in a row.

 

Iar partea a treia… zmeură.

Sunt doi ani de când am fotografiat zmeură ultima oară, îmi era dor. Iar acum…  foială delicioasă de dup-amiază senină printre bobițe servind porții sănătoase de raze și-mpodobite vesel cu clipe de vară.

 

And round three… raspberry.

It’s been two years since I last took photographs of them, I missed that. And now… delicious afternoon spree among beads helping themselves with big spoonfuls of rays, and wearing a cheerful garment of green summer seconds serene.

 

Și vis.

 

And dream.

 

Boltă de lumină împânzită cu sclipiri roșii neastâmpărate…

…din ordinul „gustos”, din familia „oare de ce strălucim așa”, altoită generos cu hărnicie, jucărie.

Multă și dulce-acrișoară.

 

A ceiling of light blobs interspersed with red frisky drops…

…from the „so yummy” order, the „how come we glisten like this” family, grafted generously with fuzziness and play.

Much and luminous red.

 

Și era să uit, preferata mea.

🙂

And I almost forgot, my favorite.

Spring Quotograph… softness, color and time

 

 

Un dans moale fără început sau sfârșit… doar culoare și melodia luminii.

 

A soft dance without beginning or end… only color and  the melody of  light.

 

doar culoare în unde
șoapte frunze, secunde,
o cărare de vânt,
rimă, ritm și cuvânt
raze degete, boare
cald ecou dinspre soare
catifea desenând
în privire, în gând…

 

just soft color and breeze
through the whispering leaves,
on a path made of time,
of sky rhythm and rhyme
rays caressing like fingers,
a warm echo that lingers
in the velvety air,
through my heart and my hair…

 

“When the heart speaks, the mind finds it indecent to object.”
― Milan Kundera, The Unbearable Lightness of Being

 

“There are in life a few moments so beautiful, that even words are a sort of profanity.”
― Diana Palmer

 

Spring Quotograph… and boules de neige

 

 

Dimineață superbă de mai, iar eu… altfel cum decât să mă-ntâmplu la plimbare cu soarele. Și aparatul minune.

Razele… îmbrăcând totul în cantități uriașe de cald și frumos, iar rătăcitoarea de mine… îndreptându-se țopăind spre un loc anume, cumva… parcă știut doar de soare și de vânt. Un loc unde cu siguranță viața și visul se întâlnesc, mi-am zis, și se îmbrățișează cu drag zicându-și… mi-a fost dor, ca apoi, printre râsete și secunde vioaie, să înceapă să-și arunce diafan bulgări și iar bulgări… de flori.

Bulgări de zăpadă imaculați aruncați în aer de primăvară…

 

A superb morning in May… and I suddenly find myself going out for a walk with the sun. And the wonder camera.

The rays… dressing everything in enormous quantities of beauty and warmth, and… my wandering self prancing happily towards a certain spot, somehow only known by the sun rays and the breeze. A spot where, I’m sure, life and dream often meet and hug each other fondly saying… I’ve missed you, and then, bathed in laughter and joyful seconds, they start cheerfully throwing at each other dozens of snowballs made of… sweet tiny white flowers.

Impeccable snowballs flying freely through the spring air…

 

Mereu mi s-au părut uimitori, arbuștii cu bulgări albi, un deliciu. Dacă perfecțiunea aceea… teoretico-precis-definibilă ar exista, eu cred că i-aș putea spune… boule-de-neige. 😊 Au acel ceva liniștit și tăcut, un aer rotund și moale, senin, deși își fac simțită prezența jucăușă, și-ncă cuuum… Mingi de puf rostogolindu-se continuu pentru câteva zile, de-a dura pe-un tobogan pictat verde, albastru…

 

I’ve always found them fabulous, the snowball shrubs, looking delicios. If that theoretically-and-precisely-defined perfection existed, I could easily call it… boule-de-neige.  😊 They have that silent something about them, round and soft. A quiet air, and serene, though they make their presence felt, of course they do…  Spheres of fluff tumbling down continuously for several days, like plunging down a slide painted green, or blue…

 

Dacă te apropii… luminează alb și calm, și-n același timp parcă saltă. Cercei bogați, și totuși discreți, rafinați, purtați de zeița primăverii.

 

If you draw near… they shine white and calm, bouncing in the air at the same time. Showy earrings, yet discrete and refined, worn by the goddess of spring. 

 

În curtea copilăriei mele a existat un boule-de-neige care crescuse copac în toată splendoarea lui, sau așa îl vedeam eu atunci… mare, luminos și pufos. Strălucea imens, lângă treptele din fața casei, iar bulgărașii plini de flori îmi păreau atinși… ca de-o baghetă magică.

Cascadă de viu surprinsă în mănunchiuri miracol…

 

In my childhood garden there was a boule-de-neige shrub, which had become a tree in all its beauty, at least that was how I felt it… big, bright and puffy. It was shining immensely, near the steps in front of the house, globes of white bloom… like touched by a magical wand.

Cascade of liveliness caught in glorious globs…

 

“…Some of the simplest things in life are the most difficult to imagine.”
― Lemony Snicket, The Beatrice Letters

 

Strălucirea asta, ca de dincolo de terestru, mă duce uneori cu gândul la acel aer vrăjit și rămas cumva în urmă, deși mereu aici… melodii, voci, acorduri, senzație de bine. Mireille Mathieu, Jo Dassin, Julio Iglesias or Demis Roussos… am povestit aici ascultându-i, vălurind cald printre rânduri și imagini.

🙂

This brightness, like from beyond worldliness, sometimes takes my thoughts down memory lane a little, to that air… enchanted, seemingly left behind but always here… tunes, voices, rhythms, that cozy feel. Mireille Mathieu, Jo Dassin, Julio Iglesias or Demis Roussos… I’ve written here listening to them smoothly rippling through the lines and the images. 

 

 

Cum, e deja mai?!…/ What, May already?!

 

 

Zile și iar zile, după zile și… iar zile. Dar, cu soarele ca maestru de ceremonii, totul arată a sărbătoare oricum am privi. Sunt sigură că primăvara, retrezită la zbor cald și liber, și-a zis…

„Fie ce-o fi, și ce-o ieși! Eu îmi iau acuarelele și… la pictat cu mine! Hai, zilelor, ce mai așteptăm?! Dimineți somnoroase, trezirea, aveți treabă! Și… dup-amiezi amorțite, cum, vă-mbie ațipeala? Of, de parcă nu știam. Noroc de seri, cât de așezat și harnic îmbracă totul în tonuri de moale și cald. Pentru că, da, nu se mai poate, a fost alb ca zăpada, ploi, ploițe, ploi..cele, dar noi… ce păzim totuși pe-aici?!”

Și… ca și cum a știut ea că oricum ar învârti și răsuci petale și tulpini, nuanțe și raze, tot o minune-ar ieși, a-mpodobit elegant și jucăuș tot tot.

Strălucește aerul de-atâta alb. Frumos dincolo de… cuvinte. (Cum? Ce?… Am zis eu ceva?)

 😊 😊 

Days after days… and days, again. And, with the sun as the MC, it looks like a celebration, no matter how you look at it. I’m sure that spring, reawakened to warm and free flight, must have told herself…

„Be as it… May! I’ll just grab my watercolors and… off I run, to paint the air! Well, dear days, what are you waiting for?! Sleepy mornings, time to wake up, you’ve got work to do! And you, dizzy afternoons, say what? Sleepy, too? Hm, then thank you for the evenings, so quiet and diligent, they dress  everything in sweet tones of softness and warmth. Because, yes, that had to change… there has been snow, and rain, showers, drizzles, but we… what on earth are we waiting for?!” 

And… as if she knew that no matter how she spins and swirls her magic brushes over petals and stems, hues and rays, the result will still look like a miracle, well… she adorned everything elegantly and quite full of cheer.

Air so full of white brightness. Beautiful beyond… words! (How? What?… Did I say anything?) 

 

Și-uite așa, un drum liniștit de vreo zece, douăzeci de minute, și cu destinație precisă,  mi se poate transforma într-unul de trei zeci și. Mă-ndrept spre undeva anume cu gândul liniștit, mda, ajung la destinație cam… pe la. Iar apoi, „undeva”-ul meu devine tiptil cumva… altceva. Tiptil tiptil, și rătăcit. Opriri și rotiri, împletite cu foiri de petale și click-uri, toate pe-un afișaj aproape invizibil în joc de raze și adieri. Un „altceva”, altcumva și-altcândva… iar sosirea mi se simte cel puțin interesant. Oarecum de genul retorico-dezorientat, și la modul feminin, pentru câteva fracțiuni de secundă, intuitivo-zburlit… de dincolo de orice hartă și orice sens, de mers, după cum urmează:

„Dar oare când am plecat de-acasă?! Aaaa… azi, desigur. Șiii… oare încotro mă-ndrept?! Hm… aflu eu la un moment dat. De fapt, la un moment… luat.  De valul de alb.

Și-tot-uite-așa… se face și se desface, zi, după zi, și iar zi de… cum, e deja mai?!

🙂

And so, some of my usual ways, that may take ten or twenty minutes, and having a quite precise purpose and destination, can become thirty or more-minute trips. 

I try to get somewhere, thinking… well, I’ll probably get there about this or that time. But then, my „somewhere” somehow gradually turns into… something else. Like on tiptoes, unawares, I end up losing my way through the many stops and turns, petals and clicks, all of them on a display barely visible in the elvish sunny and windy air.  A „something else”, some time else…. and the destination is felt in a funny way, to say the least. Somehow a rhetorical kind of question, for a few fractions of a second, a bit disoriented, and in the feminine gender, intuitively and a bit ruffled … from beyond any map or any sense of direction, as follows:

„I wonder… when did I leave home?! Oh, well… must have been some time today, of course. And… where to?! Hmm, let me see. In fact… let me go. With the flow of all this white beauty.

All in all, so it seems to go, and flow, the days after days… and days again of… what, May already?!

 

“If words were leaves, would you prefer fall or spring?”
― Jarod Kintz, This Book is Not FOR SALE

 

“May: the lilacs are in bloom. Forget yourself.”
― Marty Rubin