“I am a tale, I am a book, written in different languages and styles I can’t be read, can’t be understood, neither by me nor the greatest of minds I am too big, I am too small, to be processed or seen by the naked eye I am too dim, I am too bright, to appear in the shadows or the sunshine.” ― Sanober Khan
Soare și Umbră, cu această ocazie, cei doi motani surâzători… apariție însorită ca din senin aici, la început de februarie, ca să putem face față provocării de săptămâna aceasta.
Cu numele lor torcând în ritm de anotimp, acum în ton luminos-umbros și cu tema provocării.
Sunshine and Shade, on this sunny occasion, the two smiling cats… as if out of the February blue here now, to be able to face the challenge theme this week.
With their ever changing names, purring in tune with the seasons, my Cutely Named Cats… now also a shine-and-shade delight, or in dappled light.
A doua parte a anului 2019 a fost mult presărat cu mustățile și urechile lor șugubețe, pornite de-a v-ați ascunselea prin verde și joc.
The last months of 2019 were quite a lot about their playful whiskers and paws here and there, hide-and-seek in the gorgeous green game.
Iar astăzi, se pare că blogul meu roz împlinește cinci ani. Cinci ani WordPress, foind când și cum pe aici, ploaie, soare, gând și cuvânt…
A fost drăguț să zăresc obișnuita notificare WordPress ivindu-se portocaliu, în timp ce aranjam pozele mult însorite. De parcă… hai la distracție!… printre raze și frunze, prin iarbă și flori și culori…
🙂
Also, it seems, today my pink blog is turning five. Five WordPress years, having played hide-and-seek here too, rain or shine, thoughts and words…
It was nice to see the usual „Happy Anniversary with WordPress.com” notification all of a sudden earlier this evening, as I was arranging the Sunshine and Shade cute cat photos for this post. As if… come have party fun with us!… in the sun rays, the leaves, the grass and sweet flowers and all.
Nic💛le
O melodie… pe care o ascultam destul de mult cu 10 ani în urmă. Deși acum… se simte parcă a fost ieri.
A tune I used to listen to quite a lot 10 years ago. Though now… it really feels as if it was yesterday.
“I saw this moment as attached by threads to eternity
and woven between all the other braided moments
of my past and my future.” ― Roman Payne, The Wanderess
A fost puțin mai greu pentru mine să găsesc fotografii potrivite temei de săptămâna aceasta, și anume, Linii conducătoare sau directoare în imagine (vezi punctul 8). Vânătoare în toată regula printre poze de tot felul zilele astea, dar fără prea mult succes. Se pare că acest element compozițional în fotografie mi-a cam scăpat până acum. Doar căteva cadre, am găsit, care se întâmplă să se… încadreze.
O plimbare de-a lungul falezei din Balcic, în Bulgaria, vara anului 2018, căldura acelei amiezi mi-a rămas bine întipărită, ardea soarele…
…sau buburuzele bine pitite la umbra tulpinițelor zvelte, mult vânate și ele. Tot în plin soare și tot bine întipărite printre amintiri cu peripeții macro-frotografice, mi-au rămas.
😊😊
It has been a little difficult for me to find photos suitable for this week’s theme, Leading Lines. A real hunt, and rummaging through my photos, still without much luck at first, it seemed, as this composition technique appears to have eluded me so far. Just a few frames, I could find, that happen to fit this topic.
A walk along the seafront in Balchik, Bulgaria, summer of 2018, I remember the heat that day, a boiling hot noon, it was…
…or them tiny ladybirds’ amble, so well sheltered in the shadow of the slender mid-summer stems. Much searched for too, also in the burning sun, and also still in my memory, among other such cute macro-photo outings.
Iar în fotografia de mai jos… un colț de mult cald și culoare! Un loc soare cu mușcate, așteptând în fiecare dimineață turiștii în hol, care mai somnoroși, care… sigur dornici de poze înainte de micul dejun (hotelul Sirena din Saturn, în aceeași vară, 2018).
And in the photo below… a sweet sunny corner! A bright place with lovely geranium pots waiting for tourists to come down in the lobby every morning, some sleepy, some… most probably eager to take a couple of photos right before breakfast (in Hotel Sirena, Saturn resort at the Black sea, summer 2018).
Poate fi interesant, modul în care anumite tehnici de compoziție se pot folosi, la modul conștient, pentru a deveni poate mai creativ. În următoarea perioadă de timp, sper să pot face mai multe poze încercând să folosesc această regulă, a liniilor de un fel sau altul prinse în imagine în așa fel încât să conducă ochiul spre un punct anume, dând un traseu mai mult sau mai puțin sinuos poveștii colorat surprinse.
It can be interesting, the way some composition tips can be used in order to become more creative perhaps. In the next few months, I hope I will be able to put this technique to some good use in my photo-taking game, so to say. Lines of more types caught in an image in such a way to lead the eye towards a certain point in the frame, giving a nice pleasant aspect to one or another colorfully captured story.
Liniile de aici… fie ele ciment, metal, lemn sau vegetale, aproape sau departe… toate s-au întâmplat în acele momente ca o curgere naturală a clipei. Un indicator spre o mică secundă de frumos.
Sau chiar.. spre vișine incredibil de gustoase acolo sus!
🙂
The lines here… no matter if made of concrete, metal, wood or much green, close or far… they all felt as the natural flow of a moment to me. As if pointing towards a sweet tiny second of playful beauty.
Or even… towards incredibly tasty sour cherries up there!
Ferestre cu senin de departe
zvâcnind aievea pe raze de liniște,
lumină și nori
deschizând o lume caldă,
un dor,
și gânduri ca frunzele,
muguri de aproape,
de cuvânt
căutându-și o zare…
un glas
A window of sweet blue serenity throbbing so true along rays of tranquility, light and soft clouds opening a warm world, a belonging,
and thoughts like the leaves, buds of delight, of star words looking for a horizon…
a voice
„Looking out the window,
I see you looking in.
You are the sunshine,
That fills my soul.” ― Giorge Leedy
Fotografiile au fost făcute în anul 2017, la geamul mansardei din casa în care am copilărit, și în Barcelona, Spania, în aceeași vară, în superbul parc Guell, creația arhitectului modernist Antoni Gaudi.
După o pauză de aproape un an, cu această postare sper să reiau contrinuția mea la provocarea săptămânală
The photos were all taken in the year 2017, in the loft of the house I grew up in, looking up through the skylight and out of the window, and also in Barcelona, Spain, the same summer, in the wonderful Park Guell, created by the modernist architect Antoni Gaudi.
After a one-year break, hopefully, this post is resuming my contribution to
