Arhive

Veșnic dor de stele…/ Forever stars

“Thence we came forth to rebehold the stars.”
― Dante Alighieri, Inferno

Postarea aceasta… ca o plimbare de vis înapoi în timp, atinge versuri și momente de la începuturile acestui blog. Sper că veți călători puțin împreună cu mine, către postări mai vechi către care am creat câte o legătură printre versurile poeziei înstelate de azi. Se simt ca niște bijuterii în prezent… acele postări de început, sper că plăcute și pentru voi acum, cei care ați călătorit pe același parcurs aici și de la început și poate mai de curând.

Mulțumesc!

La început de dimineață au fost pașii,
mărunți, stingheri, mereu căutători
Un murmur însoțindu-le umblarea,
mirare în spirală pictând cărările
cu zori

Urmat-au, ceață și tristețe, norii
cu albul lor, explozie pe cer
Culoarea a pălit și-n liniștea amiezii
pulsând a lacrimă, venit-au întrebările
de ieri

Turnând castele din petale și lumină
sosit-au mai apoi noi primăveri
Din dup-amieze împletite cu speranță,
urcușuri și popasuri
și căderi

În seri cu umbre magic licărind a lună,
m-așez pe-aceiași margine de-abis
Si cu privirea mângâi căutarea
din veșnic dor de stele
și de vis

This post.. like a dreamy trip down memory lane, to the very first years of writing on my blog. I hope you will enjoy a few older posts linked in this starry poem of mine today, links to to posts dating a while back in time, feeling now like jewels to me… and I hope pleasant for those of you who shared the same journey, ever since then or be it here since more recently or only for a short while.

Thank you!

In the beginning there must have been my steps,
so small and shy, but always on a quest
Deep silent murmur all along my tread,
long winding search on longer paths,
no rest

And then there were, misty and sad, the clouds
with their white explosion in blue skies
But colors turned all pale and glum at noon
a tear’s pulse brought back the how’s
and why’s

Pouring soft castles made of petals and of light
there later came again fresh springs anew
From afternoons and hopes long intertwined,
I climbed and stopped and ran and fell
with you

In evenings with deep shadows, magic and the moon
like seated on the edge of an abyss
I gaze and gaze at night’s forever stars
sunken away in a together state
of bliss

Nicole

Ghidușe brândușe…/ Crocus cuteness

mart.26

“And when I fall in love,” I began,
„I will build a mountain to touch the sky.
Then, my lover and I will have the best of both worlds,
reality firmly under our feet, while we have
our heads in the clouds with all our illusions still intact.

And the purple grass will grow all around,
high enough to reach our eyes.”
― V.C. Andrews, Flowers in the Attic

Povestea pictează,
a petale pulsează,
primăvară, polen
și culoare
Cerul înșiră
adiere divină
pe cărări,
ca o sărbătoare

Ziua e alta,
iar gândul mă poartă
cu norii
spre zări de-amintire
Și umbrele-s crude,
secunda se-ascunde
în ochii
ce-ating a iubire

Pământul e reavăn,
a proaspăt adie
și pasul
și trecerea rece
E caldă privirea
și cald e oceanul
în valul
ce vine și trece

Vis mereu viu,
trepte de raze,
meandre de-atunci
și de-acum
Cuvinte aprinse
lăsate să ardă
eter, a cald
și parfum

The story keeps drawing,
in petals it’s throbbing,
of spring, of pollen
and colors
The skies go on sending
divine and unending,
on pathways,
miraculous hours

The days come anew,
and thoughts carry you
with clouds
to soft dawns high above,
the shadows are hiding,
the seconds are shining
in eyes
that shimmer with love

The earth smells of wetness,
all pulses with freshness
our steps
and the cuteness unfolding,
There’s warmth in the smile
and warmth in the waves
of oceans
expanding, withholding

A dream always true,
like sun rays and dew,
meanders of snowflakes
and bloom,
Sweet words that are lit
and left to keep burning
of ether, of warmth
and perfume

Nicole

Foșnet firav…/ Rustling song

nov.19

“To understand blue you must first understand
yellow and orange”
― Vincent van Gogh

Glasul tău
este umbra unei amintiri
care îmbrățișează
cu raze
de dincolo de anotimp,

mângâind aerul
cu portocalii secunde
de noi

Your voice is
the shadow of a memory
that embraces
with its deep shine
from beyond season,

caressing the air
with orange seconds
of us

Licărul iubirii
pășește uneori pe raze
ca petala pe o adiere de nor,

șoptind cu stelele
frânturi din cântecul nostru…
foșnet firav de lună,
freamăt de neoprit

Love’s lightness
sometimes steps on sun rays
like petals on air,

whispering with the stars
our sweet rustling song…
endless moon murmur,
ethereal lull

Nicole

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (5-Evee and Uri)

sept.3

“How sad and bad and mad it was – but then, how it was sweet”
― Robert Browning

Povestea spune că-n ochii ei negri lucesc fire de jad,
iar cu privirea poate atinge tărâmuri triste de lună,
stelele toate îi sunt o pajiște-n gând și în pas,
cu soarele prins într-un zâmbet,
uitând să apună

De dincolo de nouri mereu o ajunge un cântec senin,
îi susură cald a rouă de vise și-a departe aproape,
cu ramuri de cer îi atinge-amintirile și-o îmbracă-n culoare
cu murmur de nou dând glas tăcerii,
pe pământ și pe ape

Urcând ca o trenă, cărarea de doruri pulsându-i a rost
o duce albastru spre orizonturi, a zi și a noapte,
o poartă ca umbră și freamăt de zbor peste clipă și ceas,
lăsând în urmă un foșnet de aripi,
o boare de șoapte

Iar Evee inspiră un aer aievea de zare atinsă,
eterul căzându-i cascadă pe pleoape și pe obraz,
un peste tot și un niciunde ca o tainică vrajă
cuprinzând anotimpuri și rotindu-se magic,
fără răgaz

Și își amintește fărâme de timp crezute uitate,
le vede pe toate ca stropi mari de ploaie căzute pe-o frunză,
le simte în curgere ca picături desprinse de trecere
pictându-i a viu plutirea și pacea,
ca pe-un petec de pânză

Firavul fir din secunde topite o ajunge-n răstimp,
ca o ardere-ascunsă de astre și vreme în miezul făpturii,
căci aer și foc le simte tot una, esență și flacără
atingere parfum și apus mătase desenate
de Uri

EVEE (ebraică) – “viață”
URI (ebraică) – “lumina mea, focul meu”

The story has it that her eyes shine with deep streaks of jade,
and with her look she can touch realms on the porcelain moon,
with all the stars she roams on meadows, long thoughts and steps,
the sun rays all caught up in a smile,
no sun setting soon

From beyond clouds a peaceful song has always reached her,
murmuring warm of dreamy dew and a faraway closeness,
branches of sky caress her past, cladding in color
ripples anew getting a voice
of darkness and brightness

Climbing like steps, a path of belonging pulsing of life
takes her so blue to distant horizons of day and of night,
carrying her like a soft shadow through seconds so swift,
leaving behind a rustle of whispers,
of white winged flight

And Evee breathes in an air so true like sweet make believe,
the filmy ether cascading smoothly over her face,
an „everywhere” and a „nowhere” like a secret old spell
unfolding seasons, magical swirl,
relentless pace

Morsels of life she thought were lost now come back to her,
she sees them all like raindrops falling on summer flowers,
she feels them flowing like crumbs of time unhinged from the passing
withdrawing moments from her serene glide,
minutes and hours

The frail thread of melted seconds is one with her trail,
a hidden burn, away from planets in all their glory,
for breeze and fire, she sees them as one, essence and flame,
like a fine fragrance and silky sunset painted
by Uri

EVEE (Hebrew) – “life”
URI (Hebrew) – “my light, my fire”

Publicat în seria/ Post in the series

Leagăn de stele…/ Cradle of stars

Nicole

Respiră albastrul…/ Breathe in the blue

iul.19

“You are the poet, you walk inside my dreams…”
― Anaïs Nin, Under a Glass Bell

Urzește o clipă,
o zi,
o minune

să-ți fiu căutare
să-mi fii rugăciune

Respiră albastrul,
lumina,
tăcerea

să-mi știi alinarea
să-ți știu mângâierea

Și-aprinde și luna,
și dorul
și floarea

să-ți simt devenirea
să-mi murmuri culoarea

Unfold a moment,
a day,
a small wonder

to conquer desire
to burst life asunder

Breathe in the blue,
the brightness,
the calm

to feel my caresses
to touch your soft palm

And kindle the moon,
the longing,
the flowers

to feel your becoming
to rustle my colors

Nicole

Sfârșit de mai…/ End of May

mai29

Un galben întrebare ce-și murmură tăcerea
îmi susură din iarbă a dor uitat de stele,
se-ascunde căutarea, de noi și de-amintire,
iar pașii moi mă poartă spre maluri și poiene

A verde luminează și gânduri și privire,
a magică lumină, ca o perdea de vis,
lung, cântec de albastru străbate de departe,
purtând ca o solie tezaurul promis

Petală cu petală se-aprinde amorțirea
și rază după rază îmbrățișează drumul,
pășesc a infinit de rosturi și culoare,
ca zvonului de nor să-i regăsesc parfumul

Crisp yellow like a question that’s murmuring its silence
is calling me so softly, like grass-forsaken stars,
long hidden is the search, of us and of remembrance,
and sunny steps keep going to shores remote, afar

Of effervescent green my thoughts and eyes are shining,
of magical delight, a mantle made of dream,
deep, blue, forgotten songs keep piercing from a distance
that carry like an envoy a long-awaited gleam

A petal at a time, the numbness starts to melt,
and ray by ray so warm embrace the lovely bloom,
my stroll, an aimless journey of infinite and color,
so I can feel and touch the fuzzy clouds’ perfume

“The dream was always running ahead of me. To catch up, to live for a moment in unison, was the miracle.”
― Anaïs Nin

Nicole

Ape de galben…/ Ripples of yellow

iul.27

“You be the sun, I’ll be the moon, let’s share the stars and dance in the sky.”
― Karen Quan, Better to be able to love than to be loveable

eu sunt ape de galben,
tu parfum de albastru
eu doar raze de lună,
tu de soare măiastru

eu mișc ramuri și frunze,
tu dai trunchi, rădăcini
eu închipui petale,
tu tulpină și spini

eu hrănesc amintirile,
tu crești aripă, zbor
eu înșirui cuvinte,
tu le-mprăștii covor

mie-mi murmură serile,
ție, zori, dimineți
mie, visele-mi susură
ție, praf de povești…

iară stelele, oaze
în mănunchiuri de noi,
din eter ne cuprind
la un loc pe-amândoi

I am ripples of yellow,
you are fragrance of green
I am murmur of moon rays,
you are sun rays serene

I move branches and leaves,
you give trunks, roots and forms
I imagine the petals
you, the stems and the thorns

I give substance to memories,
you paint long wings and flight
I spill hundreds of words,
you turn every thing right

to me, evenings’ long murmur,
to you, mornings’ white sails,
for me, dreams’ dear dance,
for you, sky dust and tales

and the stars, in bright clusters
of both here and there,
are a velvet together
made of magic to share

Nic💖le

The original version of this Peruvian song, lyrics and dance can be found here

Iubind a ..neIubire/ Love to ..unLove

nov.20

„Every beloved object is the center point of a paradise.”
-Novalis

Freely to fly,
simply and softly to love …to unlove
not wanting to be more or better than what flutters above,
from gossamer threads woven to build a magical entrance
a shadow serene

…its murmur and fragrance of a delicate presence

The bestest of loves
pure and sweet, the wisest of wishes
is born like a spring, from thirst and longing for the scent of soft kisses
from air and substance of thoughts and heart quietly rhyming
the soul’s soft voice and blood’s

…deep throb in magical timing

Just by unloving,
a warm soothing breeze like silk on your skin
can bring new brightness into grey skies grown pale and dim
being forever, breathing in all, without being
without burning, without looking

…without seeing

To be and not be,
the air and colors, on fore’eads time lines,
on cheeks, velvet brushes of wings that bring far-off fair signs
on lips, the moon shine slowly drying small drops of tea
on eyelids, caresses coming like rain

…from heavenly spree

Sublime life essence
touching suavely and without a sound,
from places afar, immanent look deeply felt all around
horizons imbued with long embraces, a timely white dove
and you breathe freely if you can truly love

…to unlove

***

Poem originally written in Romanian, in October 2015 – you can read the original post here – which I have decided to translate… as I had even „promised” in comments back then, for loyal readers of my blog, visiting here all these years, photos, lines and rhymes…

Rânduri scrise inițial în limba română, în octombrie 2015, pe care m-am hotărât să le traduc… așa cum am „promis” de altfel în comentarii chiar atunci, pentru cititorii blogului meu pe tot parcursul acestor ani, fotografii, versuri, rime…

***

Liber să zbori,
simplu și tandru să ..neiubești
nedorind să devii mai mult sau mai bine decât doar ce îți ești
din fire duios împletite să-nalți magică treaptă
o umbră senină

…cu glas și aromă de fragedă șoaptă

Cea mai iubire
curată și pură, cea mai dorință
se naște izvor, din sete și dor de parfum de ființă,
de apă și hrană din gânduri și suflet tainic vibrând
în inimă glas, în sânge

…o viață, o lume pulsând

Doar neiubirea,
adiere de cald mătăsos resimțită,
toarnă suflare în atmosferă dureros amorțită
fiind tot timpul, rostind în toate, fără să fie
fără să ardă, fără să vadă,

…fără s-o știe

Să fii și să nu fii,
prin aer culoare, pe frunte desen,
pe chip sărutare de aripi atinse cu dulce refren
pe buze, raze de lună printre picuri de ceai
pe ochi, mângâiere lumină

…din colțuri de rai,

Esență sublimă
atinsă suav fără cuvinte,
din depărtare privire caldă ce-n fibră se simte
zare pătrunsă de îmbrățișare, netimp, fulguire
respiri cristalin de trăiești iubind

…a neiubire

Nicole

Zări de zori de zi…/ Remoteness

nov.17

“And perhaps, frozen somewhere with time,
Our words will never cease to rhyme”
― Stuti Dhyani, A Grain of Sand

Soarele doarme adânc, liniștit
de-a inimii boltă acoperit…
Prin ape de nori ce par calme si reci
curg roșii de dor spre stele poteci

Atingeri aprinse lăsate deoparte,
cuvinte arzând uitate-ntr-o carte,
Sclipiri visătoare cu ochii deschiși,
săgeți de lumină din zori necuprinși

Doar vise de soare dau vieții culoare-
vii aripi de foc din a nopții paloare
Vise ce-așteaptă la capăt de soartă,
căci drumul de aur nu este pe hartă

Tristețe, cu inimă crudă de mreană,
unde atingi se cască o rană
Cutreieri târziuri de zile și zbor
plutind fără noimă pe aripi ușor

Vrei să cobori în apusuri cu soarele
departe plutind senin cu vapoarele…
țărmuri – ocean solar răscolind,
raze de-argint prețios risipind

Trezind ardoarea din marele astru,
rotind pe valuri de foșnet albastru…
să stingi durerea, să-mpiedici căderea,
cu glas de-anotimp să umpli tăcerea

O sută de zile de flori și lumină
cu zări strălucind
după noapte deplină,
clipe nectar din soare
nezis
zvonindu-mi cuvinte
din ce e de zis…

The sun is sleeping deeply and calm
soothed by heart’s slumbering balm…
Through waters of cloud, quiet and far
trickle red alleys of throbs to the stars

Close burning brushes swept far behind,
sweet pulsing words left to unwind,
Soft dreamy shine, eyes beaming bright,
rays like sharp swords into the night

Only horizons can pay life its dues-
long wings of dream from darkness’ sad hues
Dreams that await fate’s quiet wrap
but whose golden ways are on no map

Sadness, with your poor bitter soul,
your hurried touches give way to a hole
You wander late through nights’ and days’ flight
aimlessly vanishing out of sight

Wanting to go down sunsets with rays
remotely floating serene with the gaze…
on shores of solar oceans and seas
to reach by the pure air in the breeze

Feeling the warmth of the huge round brightness,
whirling on waves of blue rustling lightness…
to put out the pain, to dry out the rain,
though seasons’ voice to loosen the strain

One hundred mornings of freshness and flowers
with dawns’ dear shimmer
in dark early hours,
honeydew seconds from skies,
yet unsaid
chiming new words to me
that are to be said…