„Every beloved object is the center point of a paradise.” -Novalis
Freely to fly, simply and softly to love …to unlove not wanting to be more or better than what flutters above, from gossamer threads woven to build a magical entrance a shadow serene
…its murmur and fragrance of a delicate presence
The bestest of loves pure and sweet, the wisest of wishes is born like a spring, from thirst and longing for the scent of soft kisses from air and substance of thoughts and heart quietly rhyming the soul’s soft voice and blood’s
…deep throb in magical timing
Just by unloving, a warm soothing breeze like silk on your skin can bring new brightness into grey skies grown pale and dim being forever, breathing in all, without being without burning, without looking
…without seeing
To be and not be, the air and colors, on fore’eads time lines, on cheeks, velvet brushes of wings that bring far-off fair signs on lips, the moon shine slowly drying small drops of tea on eyelids, caresses coming like rain
…from heavenly spree
Sublime life essence touching suavely and without a sound, from places afar, immanent look deeply felt all around horizons imbued with long embraces, a timely white dove and you breathe freely if you can truly love
…to unlove
***
Poem originally written in Romanian, in October 2015 – you can read the original post here – which I have decided to translate… as I had even „promised” in comments back then, for loyal readers of my blog, visiting here all these years, photos, lines and rhymes…
Rânduri scrise inițial în limba română, în octombrie 2015, pe care m-am hotărât să le traduc… așa cum am „promis” de altfel în comentarii chiar atunci, pentru cititorii blogului meu pe tot parcursul acestor ani, fotografii, versuri, rime…
***
Liber să zbori,
simplu și tandru să ..neiubești
nedorind să devii mai mult sau mai bine decât doar ce îți ești
din fire duios împletite să-nalți magică treaptă
o umbră senină
…cu glas și aromă de fragedă șoaptă
Cea mai iubire
curată și pură, cea mai dorință
se naște izvor, din sete și dor de parfum de ființă,
de apă și hrană din gânduri și suflet tainic vibrând
în inimă glas, în sânge
…o viață, o lume pulsând
Doar neiubirea,
adiere de cald mătăsos resimțită,
toarnă suflare în atmosferă dureros amorțită
fiind tot timpul, rostind în toate, fără să fie
fără să ardă, fără să vadă,
…fără s-o știe
Să fii și să nu fii,
prin aer culoare, pe frunte desen,
pe chip sărutare de aripi atinse cu dulce refren
pe buze, raze de lună printre picuri de ceai
pe ochi, mângâiere lumină
…din colțuri de rai,
Esență sublimă
atinsă suav fără cuvinte,
din depărtare privire caldă ce-n fibră se simte
zare pătrunsă de îmbrățișare, netimp, fulguire
respiri cristalin de trăiești iubind
“And perhaps, frozen somewhere with time,
Our words will never cease to rhyme” ― Stuti Dhyani, A Grain of Sand
Soarele doarme adânc, liniștit
de-a inimii boltă acoperit…
Prin ape de nori ce par calme si reci
curg roșii de dor spre stele poteci
Atingeri aprinse lăsate deoparte,
cuvinte arzând uitate-ntr-o carte,
Sclipiri visătoare cu ochii deschiși,
săgeți de lumină din zori necuprinși
Doar vise de soare dau vieții culoare-
vii aripi de foc din a nopții paloare
Vise ce-așteaptă la capăt de soartă,
căci drumul de aur nu este pe hartă
Tristețe, cu inimă crudă de mreană,
unde atingi se cască o rană
Cutreieri târziuri de zile și zbor
plutind fără noimă pe aripi ușor
Vrei să cobori în apusuri cu soarele
departe plutind senin cu vapoarele…
țărmuri – ocean solar răscolind,
raze de-argint prețios risipind
Trezind ardoarea din marele astru,
rotind pe valuri de foșnet albastru…
să stingi durerea, să-mpiedici căderea,
cu glas de-anotimp să umpli tăcerea
O sută de zile de flori și lumină
cu zări strălucind
după noapte deplină,
clipe nectar din soare
nezis
zvonindu-mi cuvinte
din ce e de zis…
The sun is sleeping deeply and calm soothed by heart’s slumbering balm…
Through waters of cloud, quiet and far
trickle red alleys of throbs to the stars
Close burning brushes swept far behind,
sweet pulsing words left to unwind,
Soft dreamy shine, eyes beaming bright,
rays like sharp swords into the night
Only horizons can pay life its dues- long wings of dream from darkness’ sad hues
Dreams that await fate’s quiet wrap
but whose golden ways are on no map
Sadness, with your poor bitter soul, your hurried touches give way to a hole You wander late through nights’ and days’ flight aimlessly vanishing out of sight
Wanting to go down sunsets with rays remotely floating serene with the gaze…
on shores of solar oceans and seas
to reach by the pure air in the breeze
Feeling the warmth of the huge round brightness,
whirling on waves of blue rustling lightness…
to put out the pain, to dry out the rain,
though seasons’ voice to loosen the strain
One hundred mornings of freshness and flowers with dawns’ dear shimmer
in dark early hours, honeydew seconds from skies,
yet unsaid chiming new words to me
that are to be said…
Dinspre bun sosit spre la revedere transpare eteric de ce,
de printre vorbe și adiere
răzbind unduind cântece
Cuvintele crude poartă semințe de cum oare, unde sau când…
cărarea-mi străbate tărâmuri iertate,
pe umeri tăcere purtând
Tu, spune-mi pe nume și-ntoarce clepsidra
cu clipe rotite stelar,
iar întrebărilor fără răspuns
șoptește-le vise nectar…
De ce, oare, calde, secunde pictate
coboară din lună divin?
Și unde dispar sclipirile toate?
Și când se aprind opalin?
Lin cântec de leagăn ce-ngână-n surdină
frânturi din ecouri țesute,
surâs și atingere, licăr și stingere
din cum și de ce renăscute
Această prezentare necesită JavaScript.
From welcome, hello to so long, farewell
there spring faint glimmers of why, from among words and togetherness,
song and smile and sigh
Raw short flashes that bear the seeds of how come, where or when…
winding pathways that cross distant realms
of now still dancing with then
You utter my name and turn round the hourglass,
sweet seconds that spiral like stars
and to so many questions without an answer
you whisper of sweet dreamy hours…
How come and why warm painted seconds
descend from the moon so divine?
And where do the sparkles and twinkling go?
And when is again their time?
A lullaby why murmuring magically
stardust with echoes of dew,
softness and light, glitter and night
from how, where and when made anew
“How come we never know what what we want until we find it?” ― Kate McGahan
“A fantasy is nothing more than a dream
you were too scared to chase.” ― Shannon L. Alder
Să iubești anotimpuri din culori răsfirate
pe cărare, în aer,
pe chip
e îmbrățișare
și dimineață
strecurând în clepsidră
nisip
pe o scară din stele, trepte de lume
ezitând repetat
să pășești,
printre raze sau nori,
zăpadă sau flori…
clipei
neuitând să-i zâmbești
Să iubești rătăcirea, pe o hartă pierdută
de dincolo de
căutare
prin furtună și vuiet
în zare, în gând
râvnind
senin și aflare
îmbrăcând amintiri și purtând adierea va fi-ului care
a fost
prin iarbă, noroi
pe maluri de noi
prin valuri de soare
și rost
Să iubești întuneric și umbre și vis,
cu cheie de dor
și lumină,
urcând în vârtejuri
fără răspuns
spre ceruri
din rădăcină
cu aripi de foc tăind orizontul,
iar zborul din flăcări
sărut,
coborându-ți în fire
o liniște-adâncă,
căldură
și început
Versuri din seria Draga mea Phoenix, publicate an de an pe 18 iunie, cu excepția anului 2019. Anul acesta… renasc puțin mai devreme.
To love all the seasons in colors so free and the pathway, the air, your hand it is the embrace of a warm sunny morning slipping like hourglass sand
on a ladder of stars, old worldly stairs hesitant steps, narrow aisle, through sun rays or clouds snow flakes or flowers… but never forgetting to smile
To love the long road, on a worn out map from beyond grinding and winding, through struggle, uproar from azure, downpour longing for blue skies and finding
clad in my thoughts, wrapped in the scent of to be that once used to be, in the grass, or the dust, on seashores of us soft ripples of sunshine and me
To love the deep darkness and shadow and dreams, with a key of dawning and light, is to climb up long spirals with no clear answers towards heavens from roots wrapped in night
with fiery wings cutting horizons, a flight made of fire and meaning, breathing in deeply the colorful silence, warmth and velvet beginning
Lines in the series My dear Phoenix, posted yearly on June 18th, except in 2019. This year… a little earlier.
***
“A dream? With you, reality is always as a dream. There is no greater fantasy, no grander epic, than being with you.” ― Zechariah Barrett
In between, Time wearing my steps Barefoot, I feel the velvety touch Of one hundred rooms The air so old Almost brown, The feeling of being caught in an old sepia photograph…
I don’t know who I am Or whether I am in my own dream
With the stars Through airy rooms, Mind magically lit by starlight Dreaming of doors
Of windows In between always and forever…
~ Lines inspired by an intriguing dream I had, and photos received as a gift ~ March 2020
Această prezentare necesită JavaScript.
Între întotdeauna și mereu
Timpul îmbrăcându-mi pașii,
Desculță, simt atingerea de catifea
A o sută de camere
Aerul e atât de demult
Aproape brun,
Ca dintr-o fotografie de altădat’…
Nu știu cine sunt
Sau dacă sunt în propriul meu vis
Cu stelele
În odăi imense,
Minte magic aprinsă de astre
Visând ieșiri
Ferestre
Între mereu și întotdeauna…
~ Versuri inspirate de un vis și fotografii primite în dar ~ martie 2020
O nuanță pictată de-o clipă
atinge
o margine de minut,
descoperind-o ca pe o comoară,
un dor…
Împrăștiind culoare și cald
și spunându-ți pe nume,
chemându-te soare…
Tu, auzind-o, răspunzi
cu atingeri de nor,
ecou ca din suflet de petală,
spunându-i mai stai, ești frumoasă…
Iar nuanța de-o clipă
surâde
și varsă tot cerul
în inima ta
A time-tinted hue
touches
the edge of a moment,
revealing it like a treasure,
a longing…
Spreading color and warmth
and murmuring your name,
calling you marvelous sun…
Hearing her, you give your answer
through touches of cloud,
far echo like from the soul of a petal,
you tell her, stay, you are beautiful…
And the vanishing hue
smiles
and pours all her sky
into your heart
“Love is the only freedom in the world because it so elevates the spirit that the laws of humanity and the phenomena of nature do not alter its course.” ―Kahlil Gibran, Broken Wings
