Iubind a ..neIubire/ Love to ..unLove


„Every beloved object is the center point of a paradise.”


Freely to fly,
simply and softly to love …to unlove
not wanting to be more or better than what flutters above,
from gossamer threads woven to build a magical entrance
a shadow serene

 …its murmur and fragrance of a delicate presence

The bestest of loves
pure and sweet, the wisest of wishes
is born like a spring, from thirst and longing for the scent of soft kisses
from air and substance of thoughts and heart quietly rhyming
the soul’s soft voice and blood’s

…deep throb in magical timing

Just by unloving,
a warm soothing breeze like silk on your skin
can bring new brightness into grey skies grown pale and dim
being forever, breathing in all, without being
without burning, without looking

…without seeing

To be and not be,
the air and colors, on fore’eads time lines,
on cheeks, velvet brushes of wings that bring far-off fair signs
on lips, the moon shine slowly drying small drops of tea
on eyelids, caresses coming like rain

 …from heavenly spree

Sublime life essence
touching suavely and without a sound,
from places afar, immanent look deeply felt all around
horizons imbued with long embraces, a timely white dove
and you breathe freely if you can truly love

…to unlove



Poem originally written in Romanian, in October 2015  – you can read the original post here – which I have decided to translate… as I  had even „promised” in comments back then, for loyal readers of my blog, visiting here all these years, photos, lines and rhymes…


Rânduri scrise inițial în limba română, în octombrie 2015, pe care m-am hotărât să le traduc… așa cum am „promis” de altfel în comentarii chiar atunci, pentru cititorii blogului meu pe tot parcursul acestor ani, fotografii, versuri, rime…



Liber să zbori,
simplu și tandru să ..neiubești
nedorind să devii mai mult sau mai bine decât doar ce îți ești
din fire duios împletite să-nalți magică treaptă
o umbră senină

…cu glas și aromă de fragedă șoaptă

Cea mai iubire
curată și pură, cea mai dorință
se naște izvor, din sete și dor de parfum de ființă,
de apă și hrană din gânduri și suflet tainic vibrând
în inimă glas, în sânge

…o viață, o lume pulsând

Doar neiubirea,
adiere de cald mătăsos resimțită,
toarnă suflare în atmosferă dureros amorțită
fiind tot timpul, rostind în toate, fără să fie
fără să ardă, fără să vadă,

…fără s-o știe

Să fii și să nu fii,
prin aer culoare, pe frunte desen,
pe chip sărutare de aripi atinse cu dulce refren
pe buze, raze de lună printre picuri de ceai
pe ochi, mângâiere lumină

…din colțuri de rai,

Esență sublimă
atinsă suav fără cuvinte,
din depărtare privire caldă ce-n fibră se simte
zare pătrunsă de îmbrățișare, netimp, fulguire
respiri cristalin de trăiești iubind

…a neiubire







Zări de zori de zi…/ Remoteness


“And perhaps, frozen somewhere with time,
Our words will never cease to rhyme”
― Stuti Dhyani, A Grain of Sand


Soarele doarme adânc, liniștit
de-a inimii boltă acoperit…
Prin ape de nori ce par calme si reci
curg roșii de dor spre stele poteci

Atingeri aprinse lăsate deoparte,
cuvinte arzând uitate-ntr-o carte,
Sclipiri visătoare cu ochii deschiși,
săgeți de lumină din zori necuprinși

Doar vise de soare dau vieții culoare-
vii aripi de foc din a nopții paloare
Vise ce-așteaptă la capăt de soartă,
căci drumul de aur nu este pe hartă

Tristețe, cu inimă crudă de mreană,
unde atingi se cască o rană
Cutreieri târziuri de zile și zbor
plutind fără noimă pe aripi ușor

Vrei să cobori în apusuri cu soarele
departe plutind senin cu vapoarele…
țărmuri – ocean solar răscolind,
raze de-argint prețios risipind

Trezind ardoarea din marele astru,
rotind pe valuri de foșnet albastru…
să stingi durerea, să-mpiedici căderea,
cu glas de-anotimp să umpli tăcerea


O sută de zile de flori și lumină
cu zări strălucind
după noapte deplină,
clipe nectar din soare
zvonindu-mi cuvinte
din ce e de zis…


The sun is sleeping deeply and calm
soothed by heart’s slumbering balm…
Through waters of cloud, quiet and far
trickle red alleys of throbs to the stars

Close burning brushes swept far behind,
sweet pulsing words left to unwind,
Soft dreamy shine, eyes beaming bright,
rays like sharp swords into the night

Only horizons can pay life its dues-
long wings of dream from darkness’ sad hues
Dreams that await fate’s quiet wrap
but whose golden ways are on no map

Sadness, with your poor bitter soul,
your hurried touches give way to a hole
You wander late through nights’ and days’ flight
aimlessly vanishing out of sight

Wanting to go down sunsets with rays
remotely floating serene with the gaze…
on shores of solar oceans and seas
to reach by the pure air in the breeze

Feeling the warmth of the huge round brightness,
whirling on waves of blue rustling lightness…
to put out the pain, to dry out the rain,
though seasons’ voice to loosen the strain


One hundred mornings of freshness and flowers
with dawns’ dear shimmer
in dark early hours,

honeydew seconds from skies,
yet unsaid

chiming new words to me
that are to be said…






You can find the English lyrics here ( You are my Spring, Aurelian Andreescu)



Trist și culoare…/ Soft sadness


“An autumn garden has a sadness when the sun is not shining…”
― Francis Brett Young, Cold Harbour


Cu degete de stele,
ating clipele,
le mângâi șoaptele
ascunse prin trecere
și le zâmbesc

cu gândul la departele
care-mi este


With stars’ fingers,
I touch the seconds,
I caress their whispers
hidden in the flow
and I smile at them

my thoughts taken with
the farness there is


Cu zâmbet de lună,
surâd ramurilor,
și le întreb,
unde este primăvara acum?
apoi șterg o lacrimă

întârziată pe-o frunză
de octombrie


With moon’s smile
I gaze at the branches
and I ask them,
where is spring now?
then I wipe a tear

lingering on a leaf’s
October cheek


Din gânduri mătase de cer,
cobor albastrul în zi
și-mi îmbrac pasul
în puțin roz rătăcit
în petale…

suspendate atemporal
între lumi


From thoughts like silk from the sky,
I pull down some blue in my day
and I color my step
in a little bit of pink lost
in small petals…

suspended timelessly,
caught between worlds


Din ruginiul strecurându-se
culeg cărare să o aștern
din flori de azi și de ieri…

de dincolo de
trist și culoare


From the rust trickling in,
utterly raw,
I pick a path to unfold
for teary time,
made of yesterday’s flowers…

from beyond sheer
soft sadness





Cute Quotograph… and lullaby why



Dinspre bun sosit spre la revedere
transpare eteric de ce,
de printre vorbe și adiere
răzbind unduind cântece

Cuvintele crude poartă semințe de
cum oare, unde sau când
cărarea-mi străbate tărâmuri iertate,
pe umeri tăcere purtând

Tu, spune-mi pe nume și-ntoarce clepsidra
cu clipe rotite stelar,
iar întrebărilor fără răspuns
șoptește-le vise nectar…

De ce, oare, calde, secunde pictate
coboară din lună divin?
Și unde dispar sclipirile toate?
Și când se aprind opalin?

Lin cântec de leagăn ce-ngână-n surdină
frânturi din ecouri țesute,
surâs și atingere, licăr și stingere
din cum și de ce renăscute

Această prezentare necesită JavaScript.


From welcome, hello to so long, farewell
there spring faint glimmers of why,
from among words and togetherness,
song and smile and sigh

Raw short flashes that bear the seeds of
how come, where or when
winding pathways that cross distant realms
of now still dancing with then

You utter my name and turn round the hourglass,
sweet seconds that spiral like stars
and to so many questions without an answer
you whisper of sweet dreamy hours…

How come and why warm painted seconds
descend from the moon so divine?
And where do the sparkles and twinkling go?
And when is again their time?

A lullaby why murmuring magically
stardust with echoes of dew,
softness and light, glitter and night
from how, where and when made anew


“How come we never know what what we want until we find it?”
― Kate McGahan





Magic și soare…/ Magic and sun


“I beseech you, my star . . . please see past the darkness.”
― Renee Ahdieh, The Wrath & the Dawn


Îmbracă-mă-n stele și lună,
cu raze de noi în cunună
și poartă-ne,
gând și parfum,
pe pajiști, pe creste, pe drum

zâmbește-mi aproape și drag,
coboară-mi în suflet șirag
de moale plutire
și plin,
ca totul să pară senin

să pot ține cerul în palme
să-mi murmure apele-n nori
adânc colorate
și calme,
eter coborându-mi în pori

Plutește-ne-a zbor, în neștire
zâmbește-mi a nor și albastru,
poartă-mă magic și soare
pe plaje de boare și astru

flori să răsară din fire,
petale atinse de astru,
poartă-ne magic și soare,
pe aripi de dor și albastru


Clad me in stars and the moon,
sun rays of us as a boon
and carry us,
thought and sweet scent

on meadows, wide plains never spent

loving embrace like a balm
sinking within, deep and calm
softness afloat
never seen,

everything pulsing serene

to hold all the sky in my palms,
to hear the murmur of psalms
imbued with cute color
and chant,

as ether in the pores of a plant

Smiles like dreams, never ending
rays of belonging and blue,
take me like magic and sun
on shores and breezes anew

Flowers to bloom in our hearts,
petals afire, so true,
take us like magic and sun
on wings of belonging and blue

Această prezentare necesită JavaScript.






Să iubești…/ To love


“A fantasy is nothing more than a dream
you were too scared to chase.”

― Shannon L. Alder


Să iubești anotimpuri din culori răsfirate
pe cărare, în aer,
pe chip
e îmbrățișare
și dimineață
strecurând în clepsidră

pe o scară din stele, trepte de lume
ezitând repetat
să pășești,
printre raze sau nori,
zăpadă sau flori…
neuitând să-i zâmbești

Să iubești rătăcirea, pe o hartă pierdută
de dincolo de
prin furtună și vuiet
în zare, în gând
senin și aflare

îmbrăcând amintiri și purtând adierea
va fi-ului care
a fost
prin iarbă, noroi
pe maluri de noi
prin valuri de soare
și rost

Să iubești întuneric și umbre și vis,
cu cheie de dor
și lumină,
urcând în vârtejuri
fără răspuns
spre ceruri
din rădăcină

cu aripi de foc tăind orizontul,
iar zborul din flăcări
coborându-ți în fire
o liniște-adâncă,
și început


Versuri din seria Draga mea Phoenix, publicate an de an pe 18 iunie, cu excepția anului 2019. Anul acesta… renasc puțin mai devreme.


To love all the seasons in colors so free
and the pathway, the air,
your hand
it is the embrace
of a warm sunny morning
slipping like hourglass

on a ladder of stars, old worldly stairs
hesitant steps, narrow
through sun rays or clouds
snow flakes or flowers…
but never forgetting to

To love the long road, on a worn out map
from beyond grinding and
through struggle, uproar
from azure, downpour
longing for blue skies
and finding

clad in my thoughts, wrapped in the scent of
to be that once
used to be,
in the grass, or the dust,
on seashores of us
soft ripples of sunshine
and me

To love the deep darkness and shadow and dreams,
with a key of dawning
and light,
is to climb up long spirals
with no clear answers
towards heavens from roots
wrapped in night

with fiery wings cutting horizons,
a flight made of fire
and meaning,
breathing in deeply
the colorful silence,
and velvet beginning


Lines in the series My dear Phoenix, posted yearly on June 18th, except in 2019. This year… a little earlier. 




“A dream? With you, reality is always as a dream. There is no greater fantasy, no grander epic, than being with you.”
― Zechariah Barrett





The Spanish version sounds beautiful too.



Între mereu și întotdeauna…/ In between always and forever



In between,
Time wearing my steps
Barefoot, I feel the velvety touch
Of one hundred rooms
The air so old
Almost brown,
The feeling of being caught in an old sepia photograph…

I don’t know who I am
Or whether I am in my own dream

With the stars
Through airy rooms,
Mind magically lit by starlight
Dreaming of doors
Of windows
In between always and forever…


~ Lines inspired by an intriguing dream I had, and photos received as a gift ~ March 2020

Această prezentare necesită JavaScript.


Între întotdeauna și mereu
Timpul îmbrăcându-mi pașii,
Desculță, simt atingerea de catifea
A o sută de camere
Aerul e atât de demult
Aproape brun,
Ca dintr-o fotografie de altădat’…

Nu știu cine sunt
Sau dacă sunt în propriul meu vis

Cu stelele
În odăi imense,
Minte magic aprinsă de astre
Visând ieșiri
Între mereu și întotdeauna…


~ Versuri inspirate de un vis și fotografii primite în dar ~ martie 2020





Cute Quotograph… and what matters



O nuanță pictată de-o clipă
o margine de minut,
descoperind-o ca pe o comoară,
un dor…
Împrăștiind culoare și cald
și spunându-ți pe nume,

Tu, auzind-o, răspunzi
cu atingeri de nor,
ecou ca din suflet de petală,
mai stai, ești frumoasă…

Iar nuanța de-o clipă
și varsă tot cerul
în inima ta



A time-tinted hue
the edge of a moment,
revealing it like a treasure,
a longing…
Spreading color and warmth
and murmuring your name,
calling you
marvelous sun…

Hearing her, you give your answer
through touches of cloud,
far echo like from the soul of a petal,
you tell her,
stay, you are beautiful…

And the vanishing hue
and pours all her sky
into your heart


“Love is the only freedom in the world because it so elevates the spirit that the laws of humanity and the phenomena of nature do not alter its course.”
Kahlil Gibran, Broken Wings

Această prezentare necesită JavaScript.





Stele de gând…/ Thought jars from the stars


“The soul becomes dyed with the colour of its thoughts.”
― Marcus Aurelius, Meditations


Ești gândul unei stele
călătorind prin beznă
și atingând o clipă,
un nor,
aplecându-se asupra unui suspin
ca să-i șoptească
o fărâmă de soare,

iar cu o rază subțire de zâmbet
să deseneze
un senin

cu șoapte
din inima mea



You are the thought of a star
traveling through the dark
to touch a second,
a cloud,
leaning over a sigh
to whisper to it
a shard from the sun,

and with a thin ray from a smile
to draw
sweet serenity

with murmurs
from deep in my heart


“Dreams are divine.
Dreams are possibilities.”
― Lailah Gifty Akita, Pearls of Wisdom: Great mind




Inima inimii…/ Heart of the heart


“The heart of man is very much like the sea,
it has its storms, it has its tides
and in its depths it has its pearls too”
― Vincent van Gogh, The Letters of Vincent van Gogh


       Iubirea foșnind printre clipe
     numite în șoaptă de stele,
    inima sens tălmăcind,
  magic pulsând

iernii îi suflă culoare
   nucleu de soare tihnit,
      iertare în fulgii de nea


Harmony rustling through seconds
mbellished by whispering stars,
nthem of meanings and 
hythms, softly



     engendering blessings,
nswers like arms waving warmth
eaching for love and