Arhive

Vulpea și… viața/ The fox and… the friendship

 

 

Vulpițe prinse în poză, poveste, filmuleț… toate puse laolaltă pentru două provocări de săptămâna care tocmai se încheie.

 

Little foxes… in my photos, a story, an animated short movie… all put together for two challenges this past week,

Tuesday Photo Challenge – Build on Dutch goes the Photo!

CFFC –  Letter O on Cee’s Photography

 

***

Ce pot să spun decât… sper să vă placă. Și vouă!

Filmulețul? L-am găsit din întâmplare la început de toamnă, căutând de fapt altceva. Privindu-l atunci, mi-am amintit imediat de o poveste minunată citită astă vară la recomandarea unui prieten drag.

Povestea? Se numește Fox 8: A Story, de George Saunders, iar eu m-am bucurat de ea în format Kindle. Câteva fragmente găsiți mai jos.

Iar prietenia? Grijă și cald, umple sufletul. Recele iernii e doar rece, nu frig. Frica se topește în peisaj, iar ziua… e cât un an prins în globul unui minut. De etern.

Cât despre „a construi”? A înălța, a consolida sau a hrăni? A clădi un acasă, un împreună, o viață…
Timpul construiește. Fortifică.

Anotimpurile, inima… pulsează și pun la un loc. Mecanism rotind continuu, transformând circular, adunând, amestecând. În mojarul momentelor. Căci noi… noi uităm, apoi ne amintim, apoi uităm din nou, zăbovim, ne răzgândim. Suprapunem cărămizile trecerii, le zidim din noi înșine, cu pași sinuoși, le ridicăm ca o catedrală. Un sanctuar. La temelie… propria noastră ființă.
E cursă contra cronometru,  dar se simte în reluare pe tot parcursul. Rostogolim secundele… ca pe bulgării de zăpadă. Hohotim, în râs sau în plâns. Ne grăbim sau savurăm… clipe la întâmplare. Fărâme de zi. Felii de suflet. Bucăți de viață. Și nu ne putem oprim. Fără să ne dăm bine seama, devenim. Redevenim. Tot mai noi înșine.

 

Și apoi… modul în care este scrisă! Povestea vulpiței cu numărul opt. Este scrisă într-un stil tare dulce, unic, cu părți nostime și părți triste.  Citeam… țopăind cu vulpița cumva îngândurată, nedumerită, căutând și iar căutând.

…și aici mă opresc. Poate o veți citi și voi la un moment dat. 🙂

 

What can I say, I hope you will like this too.

The little video? I came across it by accident, while looking for something else this autumn. Watching it then reminded me of a lovely story that I read in summer, which was a nice gift from a dear friend.

The story? It is called „Fox 8: A story” by George Saunders, and I read it in Kindle version. Beneath you can find a few excerpts.

And the friendship? Care and warmth, it fills the heart. The winter’s cold no longer feels cold. Fear melts, and the day… is like a year that can fit in the bead of a minute. Feeling eternal.

As for building? Raising, consolidating, nurturing? Shaping a home, a togetherness, a life…
Time builds. It reinforces?

The seasons, the heart… they beat and they blend. A mechanism that throbs continuously, transforms everything going in wide circles. It mixes. In the moments’ oven. For we… we forget, then we remember, then we forget again, we linger, we change our mind. We lay brick over brick in our path, we assemble them like building blocks from within our very selves, the meandering steps. We put them up like into a cathedral. A sanctuary. On the foundation of our own essence.
A race against time, though feeling in slow motion all along. We spin seconds… like rolling snowballs. Things gather, are built up. And we burst into laughter, into crying, we rush or we savor, randomly sometimes. Crumbs of days. Slices of soul. Portions of life. We subtly become.  And become again. Even more ourselves.

 

And then… there is the style! The story of fox number eight is written in a very sweet style, funny parts,  sad parts too. I was reading… as if travelling with the little creature, continuously contemplating things.

… and I’m going to stop here. Maybe you are going to read it too some day.

 

😊😊

„Deer Reeder:
First may I say, sorry for any werds I spel rong. Because I am a fox! So don’t rite or spel perfect. But here is how I lerned to rite and spel as gud as I do.

One day, walking neer one of your Yuman houses, smelling all the interest with snout, I herd, from inisde, the most amazing sound, Turns out, what that sound is, was: the Yuman voice, making werds. they sounded grate! They sounded like prety music! I listened to those music werds until the sun went down, when all of the suden I woslike: Fox 8, crazy nut, whne sun goes down, werld goes dark, skedaddle home, or else there can be danjer!

So came back nite upon nite, seeted upon that window, trying to lern. And in time, so many words came threw my brane, that, if I thought upon them, cud understand yuman pretty gud, if I heer it!
What that lady in that house was saying, was Storys, to her pups, with „luv.” When donne, she wud dowse the lite, causing dark. Then, due to feeling „luv,” wud bend down, putting snout and lips to the heds of her pups, which was called „gudnite kiss.” Which I got a kik out of that! Because that is also how we show luv for our pups, as Foxes! It made me feel gud, like Yumans cud feel luv and show luv. In other words, hope full for the future of Earth!

But one nite I herd something that made me think twise about Yumans.
And I still am.
………….”

„………….
For a long time, no one but me knew I knew Yuman. Then one day, as faith will have it, I am walking threw the wuds with Fox 7, a gud pal, when all of the suden a branch drops down on us from upon hi.
And I woslike: O wow.
But said not in Fox, but in Yuman.
Fox 7 was so shokked he just sat with haunch on ground and tung out, along with wide eyes of being complete lee astonish.
To which I said: Correct, what I just now spokem was Yuman, dude.
And he woslike> That is pretty gud, Fox 8.
To which I woslike, in Yuman, to perhaps show off slite: It is super gud, no dowt, Fox 7.
And he woslike: We must tell our Grate Leeder: This is so-
To which, in Fox, I woslike: I know, rite?
So we went to our Grate Leeder, Fox 28, and I spoke him some Yuman.
…………..”

 

***

Pun încă puțină toamnă aici, strecurată solar. Frunze de octombrie printre fulgii de zilele astea.

Vă doresc o primă lună de iarnă care să vă coloreze frumos și foarte frumos sfârșitul de an!

 

And add a bit more autumn here, on its solar tip toes. October leaves among snowflakes these days.

Wishing you a nice December, to color the end of the year nicely and very nicely!

 

***

Și o notă oarecum aparte în legătură cu pozele?!
Strălucire jucăușă de toamnă. Trimițând cu gândul la… caldul unui împreună?
Ei bine… am citit povestea astă vară, am găsit filmulețul la început de toamnă, dar în tot acest timp nu mi-am amintit deloc de suvenirul cu vulpițe. Cândva prin octombrie le-am observat, din întâmplare… portocalie. Uitasem de ele cu desăvârșire, deși se odihneau destul de la vedere pe un raft.
Interesant cum piese ca din același puzzle se potrivesc dintr-o dată de la sine. Minunat mod de a construi sau crea, ca din eter. Dă acea senzație profundă de sens și de minunat.

 

And a funny side note about the photos?!
Autumn-built brightness. Like nicely conjuring… the warmth of a life-built closeness?
Well… I read the story last summer, then saw the short film in early autumn, but all this time I did not remember at all I had that cute fox figurine. And some time in October I noticed it, out of the blue…  and its orange cuteness. I had completely forgotten about it, though it was resting in plain view on one shelf.
Quite lovely, how pieces can fall into place unexpectedly sometimes, and smooth. A lovely way of building somehow, by building momentum. It can surely give a deep sense of direction and wonder.  

 

 

Anunțuri

Drumurile mele și tu…/ Mis caminos y tú (My pathways and you)

“your hand
touching mine.
this is how
galaxies
collide.”
― Sanober Khan

 

Ascult aerul plin de culoare
și inspir nuanțele zilelor,
melodia luminii rotește cald sufletul
iar vântul, cheile clipelor…

Porțile timpului încet se deschid
lăsându-mi pașii să zboare,
s-atingă cărarea ce duce spre maluri
mângâind amintiri călătoare

Mătasea din valuri, cerul și norii
mă strigă cu glas ca din vis,
murmurând cuvinte de tine
desenând în ochi paradis…

Ca într-un basm, stelele cântă
sclipind curat a rubine
încât toate zilele, nopțile, drumurile
mă duc minune spre tine

 

Yo siento el aire coloreado
y respiro sus tonos suaves,
el canto de luz toca mi alma
y el viento gira las llaves…

Las puertas del tiempo se están abriendo
revelando mis pasos errantes
que buscan el sendero hacia el mar
a traves de recuerdos de antes

Las ondas sedosas, el cielo, las nubes
llamándome con la voz de mis sueños
susurran palabras vestidos de ti
haciendo mis ojos serenos

Como en un cuento de hadas, las estrellas brillan
y bailan bellamente así
que mis días, mis noches, todos mis caminos
lentamente llevan a ti

 

I listen to the colorful air
and breathe in its hues like a breeze,
the tune in the light touches my soul,
the wind turning the keys…

The gates of time slowly open
revealing my wandering quest
seeking for the path to the sea shores
through memories that pour from the past

The silky waves, the sky, the soft clouds
keep calling with the voice of my dream,
they murmur words made of you
making my eyes so serene…

Like in a fairy tale, the stars burning bright
are dancing, shining anew,
so all my days, my nights and my pathways
can freely take me to you

 

 

 

Încercări repetate de-a lungul timpului, de a învăța și folosi limba spaniolă mai mult și mai bine…  care au prins contur vara 2017, cu pași înspre toamnă. Neașteptat și minunat contur, după vacanța în Spania, un septembrie puțin mai rece și… într-o zi de vineri a plutit, zbor lin de vers și vis în spaniolă. Experiență atât de nouă, de parcă am deschis o ușă și am pășit pe un tărâm necunoscut. Poezie-călătorie, survolând jucăuș dicționare, desigur, deși firul curgerii… neîncadrabil la nici o literă, categorie sau conjugare. Iar apoi, meandrele drumului prin traducere, rimă și ritm în română și engleză, ușor curgător… călătorie-bucurie. Un tempo și puls ca din inima unei plutiri, dincolo de formă sau număr de silabe.
Senzație liniștitoare, de imagini și cuvinte – corabie, iar oceanul… valuri rozalii sau înstelate unduind liniștit înspre soare.

😊

Several attempts over the years, to learn and use Spanish a bit more and better… but which took a more definite contour for me this summer autumn 2017.  Unexpected and wonderful contour, after the August holiday to Spain, a little colder September days, and one Friday… soft flight through verse and reverie in Spanish, too. Entirely new experience, as if opening a new door and stepping onto an unknown realm. Flipping and leafing through dictionaries, naturally, though the flow… not falling under any letter, category or conjugation. And then, the meanderings my path took in translation… lovely surprise as well.  We usually say „lost in translation” but now it seemed more of a „found” or „regained,” rhyme and rhythm … streaming smoothly into English and Romanian. It felt like from the warm heart of a dreamy flight beating beautifully beyond any form or number of syllables.
Feathery feeling from images and words – sailboat,  and the ocean… coral and seashell pink waves, or starry, gently rippling towards the sun.

 

Nic💖le

 

Val de galben și trepte-n spirală…/ Wave of yellow and steps in a golden spiral

 

“In Light there is Dark, and in Dark there is Light.”
Kami Garcia, Beautiful Darkness

 

Poate doar fiind mai puțin, ajungem să fim… mai din plin. În trepte-n spirală.

Să fim mai mult.
Să fim.
Să fiu…

…mai mult decât mine, mai puțin decât eu

(
mai mult decât eu, mai puțin decât voce
mai mult decât voce, mai puțin decât lacrimă
mai mult decât lacrimă, mai puțin decât stele
mai mult decât stele, mai puțin decât noi

mai mult decât noi, mai puțin decât aproape
mai mult decât aproape, mai puțin decât împreună
mai mult decât împreună, mai puțin decât alături
mai mult decât alături, mai puțin decât în siguranță

mai mult decât în siguranță, mai puțin decât aripi
mai mult decât aripi, mai puțin decât zbor
mai mult decât zbor, mai puțin decât departe
mai mult decât departe, mai puțin decât mine
)

mai mult decât mine, mai puțin decât…

 

Gânduri, și o colecție de citate cu poze asortate, înlănțuite ca în spirală acum un an. Se-odihneau liniștit într-o ciornă și acum… își desfășoară lumina. Val de galben… 2016-17.  😊

 

Maybe just if we are less, we truly are… more fully.  More steps in a spiral.

We are more.
We are.
I am…

…more than me, less than I

(
more than I, less than a voice
more than a voice, less than a tear
more than a tear, less than stars
more than stars, less than us

more than us, less than near
more than near, less than together
more than together, less than close
more than close, less than safe

more than safe, less than wings
more than wings, less than flight

more than flight, less than away
more than away, less than me
)

more than me, less than…

 

Thoughts, and a collection of quotes and phone photos chained like in a spiral here a year ago, autumn dance. They were quietly resting in a draft and now… they unfold their light. Wave of yellow… 2016-17.  😊

 

“We live only to discover beauty. All else is a form of waiting”
― Kahlil Gibran, Sand and Foam

 

“It’s okay to spin around and around in the same place. Just so long as you’re singing your heart out.
THAT’s what life’s all about.”
― Chica Umino, Honey and Clover

 

“My mother taught me how to find grace in wreckage. She taught me not how to reassemble, but how to rearrange. The stained-glass pictures she made were certain evidence that things can be broken and put back together, and that the mended thing will be more beautiful than the original.”
T. Greenwood, Undressing the Moon

 

“Fall colors are funny. They’re so bright and intense and beautiful. It’s like nature is trying to fill you up with color, to saturate you so you can stockpile it before winter turns everything muted and dreary.”
Siobhan Vivian, Same Difference

 

“Just as a painter needs light in order to put the finishing touches to his picture, so I need an inner light, which I feel I never have enough of in the autumn.”
Leo Tolstoy

 

“And I rose
In rainy autumn
And walked abroad in a shower of all my days…”
Dylan Thomas, Collected Poems

 

Nic🌻le

 

 

Cute Quotograph… and love

 

 

Plimbare chiar rimează cu culoare… am descoperit zilele astea. Nu doar în vers, vreau să spun, ci și… în mers? Plimbare culoare… de octombrie soare!

(Și acum acum zâmbesc puțin, așa… ca pentru sine, întrebându-mă tot ca din mers, să văd eu acuși acuși cum voi reuși să redau și-n engleză aceeași minune de ton de octombrie luminos colorat… și rimat ritmat).

Și-anume, explozie! Artificii strălucind colorat la tot pasul. Chiar nu, sau poate nu mai știu eu, dar parcă n-am mai văzut la mijloc de toamnă atât de mult curcubeu întins covor ca prin farmec. Cu greu și de-abia mă desprindeam de un colț că dădeam de altul, și tot așa.

😊

A walk soft and bright, rhyming with colorful flight… I have discovered these days. Not only rhyming a talk, I mean, but also…  a walk? Soft and bright colorful flight… in October light!

(In the brackets above, the Romanian version, I was wondering… a bit aside and to myself as I was writing the words, about a nice playful way of translating the rhyming game into English, obviously different words, but I think I managed to keep the same meaning, quite happy about that, too.)

And I mean, an outburst! Fireworks shining at every step. I don’t think, or I don’t remember to have seen such a mid-October display, so much rainbow spread as a carpet as if by magic. I barely pulled myself away from one floral spot that I would bump into another, and so on.

 

Și-uite așa, mai agale sau mai foit, dar cu ochii fix în soare… culoare plimbare… îmi răsăreau și gândurile. În nuanțe… fel de fel. Printre care, razant, și ideea. Că da, chiar așa trebuie să fie! Dacă este… și anume, să fie!

Iubire.

Când e ruptă din soare, chiar nu are asemănare. Pe pământ. Și e interminabilă. Infinită.

Complet fără-nceput sau sfârșit. Nu vine de nicăieri, nu se-ndreaptă nici unde. Deși cumva… peste tot?  Și nici n-ar avea altfel cum, chiar nu vrea să obțină nimic. Doar este. Fără poate și fără probabil. Fără dacă sau parcă. În schimb, cu mult „da.”

Nici nu e definibilă sau delimitabilă prin când și cum. Ea doar…  este. Dintotdeauna. A fost și va fi.

Cumva… ca un fir de apă? Un izvor, sursă de viu și culoare. Poate neatinsă încă, dar mereu doar la un gând distanță. La un pas, o șoaptă sau un cuvânt?

Și tu…

Tu asculți. Pleci urechea și auzi și observi. Ceva e puțin altcumva. Dar ce mult! Și-apoi pășești. În sensul ei de mers. O dată cu ea.

Intri în ritm. Plimbarea culoarea te duce. Iar tu… soare!

 

And so, slowly or in a bit of a frenzy, eyes fixed on the bright light… in my colorful flight…  thoughts started to come. In various hues. Among which, like a sparkling ray, the idea came. That… yes, that must be it! If it is to be!

Love.

When it is like a gold nugget from the sun, it really is like from beyond.  Like nothing on earth. And it is endless. Feels infinite.

Absolutely no beginning or end. It seems to come from nowhere, and going nowhere. Though somehow… everywhere? And it couldn’t be otherwise, as it doesn’t want to get anything done. It just is. No maybe or perhaps. No what if’s or as though’s. But with a lot of „yes.”

And it is not definable or measurable through a when or a how. It just… is. Forever. Has been and will be.

In a way… like a spring? A source of water, of life and color. Maybe untouched yet, but still always only a thought away. Only a step’s, a whisper’s or a word’s distance?

And you…

You listen. And you suddenly hear it. You hear and you start noticing. Something is a bit somehow else. A bit much. It’s on its way and in your path. It is flowing. Through you.

And you get in that rhythm. That tune and that pace. The bright flight carries you. And you… light!

 

Căci soarele… chiar nu, nu poate fi doar centrul universului. Ar fi prea puțin. Cu siguranță e centrul ființei. Al tău. Și al tău. Și… al tău?

Ne suntem unul altuia orizont. Plimbarea mea trece prin culoarea ta. Și reciproc.

De-aici… zarea.

Iar când soarele începe să răsară, deși nu realizezi când și cum, dintr-o privire și un surâs, atunci… ai atins. Ai ajuns la întâlnire cu propriul tău soare.

Transpare prin ochii unui… altcineva! Dar acesta e doar un detaliu lipsit de importanță. Numai zâmbindu-vă, înnodați raze. Împletiți același cald și respirați din același auriu. Îmbrăcați aceeași manta, sorbiți din aceeași cupă… vă hrăniți din același centru.

Sunteți la modul simplu și complet aceeași plimbare culoare. Același soare. Ați privit și pășit.

În sensul de mers al iubirii.

 

As light… cannot simply be just the center of the universe, no. It would mean too little. It certainly is the center of you. And you. And… you?

We are each other’s horizon. My walk soft and bright goes though your colorful flight. And vice versa.

Hence… the skies in the light.

And when the sun begins to rise, though you can’t put your finger on a when or a how, but just from a pair of eyes and a smile, then… you have touched. You have met your own sun and light.

It shines through… somebody else’s eyes! But… that is just a mere detail. Only by smiling at each other, you sew rays. You weave the same warmth and you breathe the same golden spiral. Wear the same mantle, sip from the same sacred vessel… wine and dine on the same center.

You are simply and entirely the same soft bright flight. And light. You have dived… and arrived.

You are now walking in the rhythm and rhyme of pure love.

 

Se spune că este prima zi din restul vieții tale. Eu doar spun că e viață la modul cel mai infinit.

Este pur și simplu cel mai cald și mai cu sens… a fi.

 

They say it is the first day of the rest of your life. I just say it is life in the most infinite mood.

It simply is the warmest and most meaningful… to be.

 

Nic💓le

 

Anotimpuri aproape…/ August and June

 

“It was as if we’d known each other for a thousand years.”
C.J. English

 

The skies were so orange she could barely breathe…

and the evening exploded with light
soft winds were astir, the air was a bliss
and her eyes would shine beyond bright…

Her name was June and she was aglow,

the rays danced away through her fingers…
her arms embracing the time’s lonely sweep,
oasis that quietly lingers

Her hair smelt sweet, like strawberry magic,

her dawns had the taste of the moon…
her days resembled the heaven’s soft shades,
and her nights glided smooth through her bloom

 

As the weeks passed, the summer time melted,

spinning flowers, nature and seas…
the winds brushed the mornings into silky warm noons,
and the months sailed by in a breeze

And June’s sunny steps carried her gently

to more soothing, balmier lands
where the air seemed timeless, feeling eternal
seized into warm August hands

Her heart danced so freely, words bursting like petals,

colors and lovelier hues,
her cheeks in a blush of tender caress
embracing her soul, her blues…

 

And her stare was lost into thin distant air,

fluttering wings through the year,
while the deep August burn painted her flight
against a horizon so dear…

As if a mild king all dressed in purple

was showing her kindly the way,
so the princess would follow with a rustling trail
to join September with May

And the stroll along parallels circling the earth

like a gracious imperial ring,
would spin the planet, the hours, the seasons…
clothing autumn in spring

 

Cerul ca focul, ea de-abia respira…

iar seara exploda strălucire,
adiere ușoară prin aer senin,
cu ochii sclipind a uimire

O chema Iunie și zâmbea auriu,

cu degete mângâind nori și raze…
brațele ei strângând moale timpul,
șlefuind din secunde dulci oaze

Părul ei brun mirosea a căpșună,

iar zorii-i aveau gust alb de lună,
zilele-i ardeau în nuanțe de rai,
și nopțile-i purtau o cunună…

 

Timpul trecea, vară, culoare

rotind flori și frunze, și lumi
gânduri conturând dimineți și amiezi,
săptămâni și zile și luni…

Iunie-n murmur de pași catifea

plutea-nspre tărâmuri iubire,
unde ceasul se-oprise pulsând a netimp,
în brațe de August plutire…

Inima ei dansa liber cuvinte,

explodând în ritmuri turcoaz,
cu obrajii atinși de suflare curată,
picurându-i în suflet topaz

 

Iar privirea ei mătura printre clipe

praf de anotimpuri în prag,
căci rugul de August îi picta orizontul,
cu flăcări de aproape și drag…

De parcă un rege blând și albastru

o însoțea, soare și lună,
iar prințesa îl urma cu trenă de raze
din Septembrie spre Mai împreună

Iar plimbarea de-a lungul aleii de timp,

pe pământul în ținută solară,
rotește planeta, toamnele, anii…
îmbrăcându-le în primăvară

 

Nic✿le

 

Doar așa… / Just like that

 

“Love what loves you
but never hate what hates you,
for hate is the burden
to exhaust the stars in you.”
R.M. Drake

 

mi-aș dori să existe în magazine
de vânzare candoare,
sentimente de bine

să li se facă reclamă,
să li se ducă vestea,
să le putem cumpăra,
să le spunem povestea…

să consumăm pe scară largă răbdare
pe pâine
să ne bucurăm de azi,
lăsând mâine pe mâine…

să nu ne luăm unii pe alții-nainte
în ochi să privim cu mult drag și cu..minte,
cu blândețe și rost în gest și cuvinte
pe toate simțindu-le ca și cum ar fi sfinte,
orice ni se-ntâmplă, pe oricine-ntâlnim
ca un copil, cu ochi buni să-l privim

să ne facem provizii de gânduri senine,
cămările inimii să ne fie pline,
să putem servi, de sunt obosiți,
cu bunătate pe noii sosiți…
bucurie, încredere, mulțumire-ncântare,
de dimineața chiar sunt
cea mai bună gustare,
cu simple bunatăți de ne hrănim
vom putea spune sincer că din suflet trăim,

iar pe drumuri mai lungi de vreodată pornim
să putem fi atenți, să nu ne grăbim
orice pas să-l pășim
de parcă-l sosim…

ne-repezindu-ne să etichetăm un ceva
ne-socotindu-ne să devenim cineva
ne-calculându-ne să ne ferim cumva
ne-propunându-ne să fim undeva

decât… doar așa
pentru a-nțelege
și-a îmbrățișa
cu gândul că un tu e și un eu
zâmbind din oglindă prin el sau prin ea…
și acum e mereu,
e atunci și cândva

mi-aș dori să existe în magazine
de vânzare candoare,
sentimente de bine

 

I wish they sold in shops, in high trend,
grace and noblesse
as a line or a brand

to advertise and make them well sold
to let people know,
to buy them
to make their story told

to spend patience on a large scale, like butter on bread
to enjoy today, leaving tomorrow ahead
to take each other face value, first hand,
looking each other in the eye, no pretend…

as for gentleness… like bottled water, in high demand,
kindness and meaning in gestures and things stated
feeling the minutes, hours as if they were sacred,
anything that might happen, anyone we may meet
like a child to see, and with a warm heart to treat

to put aside gentle thoughts, warm and plenty,
the rooms of the heart to be well-supplied, wealthy
to be able to offer goodness and glee
to the others, no price, just happy and free
joy, confidence, gratitude, dream and delight,
first thing in the morning
make a wonderful sight
good ingredients, light… if we have them fresh start
we can call heart-felt giving, and living, an art

and if ever away we went, on long trips
to embrace it all, in no rush and no slips,
so we would not miss
the wonder, the bliss…

not in a hurry to label as something else
not in a race to become someone else
not an attempt to avoid somehow else
not in a frenzy to get somewhere else

unless… just like that
to see
and to be
with the thought that a you is also a me,
smiling from the mirror through a he or a she…
and a now is an ever,
a then and a key…

I wish they sold in shops, in high trend
goodness, noblesse
as a line or a brand

 

Nic💞le

 

 

Un tu și un eu…/ A you and an I…

 

“Once upon a time there was a boy who loved a girl,
and her laughter was a question
he wanted to spend his whole life answering.”
Nicole Krauss, The History of Love

 

un tu și un eu

o joacă mereu,
fluturi și flori
vise, culori…

o îmbrățișare
ruptă din soare,
se scutură stele
lacrimi să spele
cu zâmbet de nor
și raze de dor,

un cer trandafir
cu miez de safir,
cu zori de rubin
și nopți de satin…

un cerc, o plutire
pictând amintire,
pastel pe asfalt
ecou spre înalt
cu umbre ușoare
ce-nvață să zboare…

un cântec de doi,
o lume,
un noi

 

a you and an I

we play like we fly,
the leaves and the flowers
the colors, the hours…

the dreams… an embrace
a dance full of grace
raining with stars
healing scars
with smile of clouds
and heavenly sounds,

the skies like a rose
sapphires at the cores,
and dawns ruby meadows
through night’s satin shadows…

a circle, a glide,
a ray-painted tide,
a soft-hued pastel
casting a spell
on pavements of grey
learning to sway…

a song made of two,
of me and
of you