“It rains
And rains
And rains.
But there is a sky above the rain,
Nothing can rot the sky.
Earth has turned to mud. What of it?
The heart of the planet is made of fire, of ardent sun.
(from „A Rainy Day”)” ― Visar Zhiti, The Condemned Apple: Selected Poetry
Vă doresc zile de sfârșit de an cât mai frumoase! Și… zile de-nceput de an nou la fel!
Wishing you nice end of year days! And… a lovely beginning of the new year as well!
“And now we welcome the new year, full of things that have never been” ― Rainer Maria Rilke
“She was carmine shadows reflecting from my crimson words. Every pulse sent a velvet ripple through the shade. Every breath, a scarlet pause.” ― Hubert Martin
Un vis i se construiește din ceață
cu fire de nu-mă-uita,
cu boabe de dor și de viață
și praf de umbră și stea
Vis cald ce mustește-a lumină
și-i varsă aromă de nori,
pe frunte de noapte senină
cu aștri sclipind vag a zori
Un vis ce-i vorbește de mâine
ca marea de maluri aproape,
prin valuri rostind despre gânduri
purtate ca rânduri pe ape
Și visul o aruncă în lume
cu pasul mai greu sau ușor,
turnând în umblare miracol
și pace în zile, și zbor
Iar drumul… Selena îl știe,
îl are gravat în secunde
pe brațul ei moale ca timpul
și-n pulsul ce arată și-ascunde
Un drum pe o hartă albastră
rotindu-i cerul în palmă
pe care, pășind argintiu,
i-așterne sclipire în taină…
Cu degete fine de raze
ea mângâie tâmpla și pleoapele
și-atinge privirile-i lungi
scrutând orizontul prin noapte
Căci visul cu picuri de rouă
suflându-i dinspre stele desen
pavează în liniște calea
purtând-o miracol spre Glen
A dream emerges from mist gilded with forget-me-nots, with beads of longing and nebulas, through stardust of shadow and thoughts
Warm dream soaking with light sprinkling essence and yawn on deep foreheads of night, white moons sparkling of dawn
A dream telling her of tomorrows like the sea of far away ages, through waves and whispering shores, smooth lines over watery pages
And the dream casts her into the world, her steps heavy or light, with miracles onto her walks and peace onto days, and sweet flight
So the way… Selena knows well, she carries it engraved like a seal on her arm tender like seconds and her pulse that shows and conceals
A way on a map ocean blue spinning the skies in her palm on which, shining like silver, she reaches for sparkle and calm…
Her fingers transparent like rays caress tired temples and eyes touching long lingering looks combing horizons through highs
As her dream of dewdrops and murmur, silky stars time and again, is paving her wandering paths guiding her closer to Glen
Selena (Greek) – moon, heavenly
Glen (Scottish) – from the valley
This is dearly dedicated to beautiful friendships and caring friends. Bosom friends, kindred spirits… near and far.
That meaningful closeness, touching and true, so splendidly soulful that it can make one feel invincible.
Both longingly blue and delightfully happy. Absolutely alive.
“He called out to his fellow monks,
‘Come quickly I am tasting stars.” ― John Green, The Fault in Our Stars
Deschise fereastra zâmbind luminos dimineții,
cu ochii aproape închiși inspirând strălucirea,
apoi cu gesturi absente trase perdeaua,
atingându-i grăbit mătasea
și unduirea
Razele zilei îi murmură despre viață și lume,
despre oameni și locuri și vise minune și timp,
iar Iasmin le simte aievea pulsând a căldură,
a magic și munte departe
desenând anotimp
Frunzele anului îi vorbesc despre zgomot și șoapte
înșirate pe ram de cer și rug de senin,
purtând-o covor peste dealuri, cascade și ape
peste nori și cântec aproape,
suflu andin
Cu sufletul foșnindu-i tainic, privind ca în gol,
Iasmin surâde luminii sărutând-o din plin,
și sorbind liniștit și vesel din cafeaua fierbinte
își aduce pe loc aminte de stele
și Quin
Îi povestise blând și drag, cu o seară în urmă,
cum pacea plutește ascunsă printre cuvinte
și cum stelele inimii nopții dansează albastru
prin gânduri purtate de aripi ca albe
veșminte
Și îi mai șoptise moale, zâmbind a tăcere,
că pașii o vor duce lin pe-o alee divină,
cu iarbă și izvor curat susurând a culoare,
prin aer cu muzică vie și
cristalină…
Apoi, strângând-o de mână se plimbaseră pasăre,
tăind cu freamăt adânc în noapte cărare,
rotind câmpii de boltă povestind a netimp
de dincolo de stelele-leagăn și lună
cu soare
Iar acum, Iasmin se-ntreba ce aromă au clipele
care îmbracă trepte de zi în dor și destin,
căci plimbarea pe alee de zbor îi scrisese în zori
cu parfum de secunde albastre pictate
de Quin
She opens the window and smiles, embracing the morning, eyes almost closed, she softly senses the brightness, and then with absent gestures she draws the soft curtain, touching its silky fabric and feeling its lightness
The comforting rays murmur of life and the world, of people and places and times, and miraculous dreams… and Iasmin feels them all throbbing with warmth, of magic and mountains away drawing sweet beams
The leaves of the year tell her of loudness and whispers resting on branches of sky and fires serene, floating on a carpet of hills, shores and cascades stepping on clouds and songs, sounding andean
Her soul rustling rumors, gazing afar,
Iasmin waves at the day touching her skin,
and calmly sipping her coffee smelling so fragrant
she remembers the stars and the stories revealed
by Quin
He had told her softly and dear, an evening before, of the peace that hides so deeply behind crisp words, and of how the stars that burn in the heart of the night have such long winding wings that they soar like birds
And he had said so mildly, his eyes so aglow, that her steps will carry her airily on an alley of shine, where the grass and the springs are clean and so full of color, through the air, the music alive and so full of rhyme…
Then, holding her hand tightly they had flown on highs, their flight cutting a swift path into the darkness, spinning the deep horizons out of time from beyond the cradle of stars, sun and moon in the farness
And now, Iasmin was breathing in the scent of those moments dressing the steps of the day in longing akin to the walk on the alley of gliding written on air with the perfume of rays so blue painted by Quin
IASMIN or YASMIN/ JASMINE (Persian) – jasmine flower
QUIN or QUINN (Celtic) – wise
Melodia începe la minutul 0:44. Hm… partea mea mai mult decât preferată, 2:30 și… minunat.
Cu zâmbet și dor de soare, numai bine de Ziua Poeziei 2018!
Și din cuvinte, cuvinte… aduceri aminte. Astăzi… acum un an. Și… acum doi ani. Se simt ca ieri.
O seară frumoasă! 😊
The song actually begins at minute 0:44. My most favorite part starts… 2:30 and… lovely.
Happy World Poetry Day 2018 today! And from words and reflections… sweet recollections. Today… a year ago.And… two years ago. They feel like yesterday.
Wishing you a nice evening! Or morning… or afternoon! 😊
“He knew he would always remember her,
standing there with that expectant,
forward-looking smile,
enough to turn the future into summer.” ― Willa Cather, The Song of the Lark
Surâs cu ochi de soare și albastru
din raze de aproape și curat
prin gând și amintire
și căldură
rotind ceasornic viu,
îngândurat,
sunând aievea clopote de ceață,
profil de lună,
pulbere de stea
de dincolo de lume și de viață
zâmbind a sărbătoare,
magic
este
ea…
A smile full of sunshine and lush blue from rays of cleanliness and closeness, through thoughts and memories and warmth turning a clock of mind-bending boldness, ringing devotedly long-winding bells of fog, contours of moon and starry dust from highs from deep beyond the wintry world and life a beam of beauty, a loving
pair of
eyes…
O zi frumoasă mâine, deși… nu doar mâine! Toată luna, primăvara, vara… și așa minunat mai departe.
Ție… mamă, fiică, soție, bunică, soră, prietenă… și vouă, tuturor celor care le iubiți și le sunteți cald și cu drag aproape!
Wishes for a wonderful day tomorrow! Though… not only tomorrow, but the day after tomorrow too, then all spring, summer… and so beautifully on!
To you… mother, daughter, wife, grannie, sister, friend… and to you, all those who love them and stand by them, warmly and dearly!
“She came out of her reverie with a deep sigh
and looked at him with a dreamy gaze
of a soul that had been wandering afar, star-led.”
― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables
O grădină de vis a crescut colorat și-a îmbrățișat,
cu parfum adiind a căutare și aer curat,
semințe de doruri a plantat și udat, cu speranță și șoapte,
să răsară tulpină și floare aprinsă,
ca ziua din noapte
o grădină sclipind a dimineață și frunte senină,
mângâiată de soare printre gânduri sidef pulsând rădăcină
cu muguri de suflet și primăvară rodind printre raze,
cu picuri de rouă strălucind a iubire
și mii de turcoaze
grădina îi cântă și desenează seară de seară,
îi spune povești despre plimbări cu zâmbet de vară,
mireasma ei… ca un cântec de leagăn îi străbate prin geam
plutind ca o voce, un murmur de cald
coborât de pe-un ram
când stelele ard, grădina-i surâde a zâmbet de lună,
când ploaia se-așterne, ea plânge cu stropii și norii cunună,
iar când timpul lunecă, petală și floare și iarbă și cer
îi cuprinde grădina în momente de viu
chihlimbar și eter
deseori pașii o duc pe cărarea dinspre apus
de parcă un dor, o șoaptă, o lume o așteaptă nespus,
iar Dafnee aude bătaie de inimă coborând ca din umbră,
privind în jur și simțind plutiri
încercând s-o ajungă…
inspirând adânc, ea se-ndreaptă încet spre sclipirea de taină
știind că e muzica ce-i ține grădinii de cald ca o haină,
vrea să o vadă, să o poată atinge și asculta,
acorduri și ritmuri trimise din soare
doar pentru ea
și zărește lumina în tonuri magice… de sunete-zbor,
se-apropie moale văzând prin aer strălucirea izvor,
se-așează-n tăcere pe marginea boarei de undă și vers
închizând apoi ochii și visând aievea
alături de Wess…
DAPHNE (sau Dafne, Dafnee, „laur”) – o nimfă din mitologia greacă; DÁFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale acestui arbore, folosite drept condiment.
WES (sau Wess, West, Wesley, etc) – (nume de origine anglo-saxonă) dinspre pajiște, luncă
A garden of dream has slowly grown, which she has embraced with the perfume of longing and silky air handsomely blessed seeds of love she planted and watered with hope and smooth flight, for blossoms and branches to rise together, like day from grim night
a garden dancing in morning hues and foreheads serene touched by the sun and thoughts pulsing of rawness and green, with buds of heart and magical spring yielding slim stems, with droplets of dew sparkling of beauty and thousands of gems
the garden sings and draws tenderly in dazzling ways, it tells her stories about walks along alleys of rays, its scent… like a lullaby, comes inside through the svelte window panes a voice floating softly, a whisper of warmth from the waters, the plains
when the stars burn bright, the garden smiles in restful moon glow, when the autumn rain falls, the garden cries in its raindrops and snow, and time fleeting by, a petal, a flower, a cloud, the leaf mold surround the garden in moments of pure amber and gold
and the steps often take her on the path across the span of the garden as if a yearning, a sigh, a world awaits like a warden, and Dafnee feels a heart beating shyly from long shaded boughs, she glances around and senses the wings, the drifting, the drowse…
breathing deeply, she starts to follow a delicate shine knowing it is the music that gives her garden the rhyme, she wants to see it, to hear and touch the wonderful stir, rhythms and tunes sent from the sun only for her
and her eyes find the fluid sweet light, from the sky… like a whirl, and she draws near, gazing amazed at the luminous swirl, she seats herself gently on the margin of tide, kiss and caress, closing her eyes and dreaming of dawn next to her Wess…
DAPHNE or DAFNE (/ˈdæfniː/; Greek: Δάφνη, meaning „laurel”) – a minor figure in Greek mythology known as a naiad (a type of female nymph associated with fountains, wells, springs, streams, brooks and other bodies of freshwater).
WES ( or Wess, West, Wesley, etc) – (Old English)from the Western meadow, lawn
“I asked of the limitless sunshine How to shine with the dawn’s glowing light; No answer came back from the sunshine, But my soul heard a whisper, „Burn bright!” ― K. Balmont
în liniștea zorilor, culori ce încântă privirea
îmbracă în rouă petalele, zarea și firea
rotindu-se magic, coboară perdea de lumină
și-atinge feeric bolta,
ca o frunte senină
șuvițe de zbor strălucesc și se-nalță ușor,
din ochii ei cer transpare senin și mirare
cu degete fine urzește albastră cărare
printre umbre de vis
și leagăn de stele și nor
răsărind, Aurora murmură iubire și cer
șoapte de raze, suspine, îi susură blând
pe aripi de soare pașii-i plutesc auriu
desenând cupolă,
ca o undă de suflet și gând
culoare împrăștie, multă, jucăușă și vie,
peste flori și frunze, secunde, nisipuri și mări
felii de tăcere și trist spulberă magic
rostindu-se tainic și cald
din depărtări
coboară lin peste dealuri și zgomot de ape
apoi urcă moale, alene, munții de ceață
se strecoară ușor printre ramuri, neguri și pleoape
licăr de zi senină,
început, dimineață
împrăștie pulbere de lună și aștri adânci
irizând culorile, valuri ca prinse-n sidef
și se-aruncă-n albastru de pe coaste, vârfuri și stânci
plutire și suflu,
adiere purtată de Zeph…
AURÓRĂ, aurore, s. f. Interval de timp, înainte de răsăritul Soarelui, când există o lumină difuză în atmosferă; lumină roșie-portocalie produsă de Soare în acest interval de timp. ◊AURORA f. Mit. zeița zorilor care, «cu degetele-i trandafirii», deschidea Soarelui porțile Răsăritului
ZEFÍR, zefiri, s. m. Vânt ușor, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; adiere, „Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori.” EMINESCU, „Zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic.” ODOBESCU ◊ (Personificat) „A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori.” ALEXANDRESCU
warm quiet dawn, colors enchanting the eye
dressing in dewdrops petals, nature and sky swirling like magic, descending curtain of light sweetly caressing horizons,
like foreheads of night
dashes of flight shine, soaring far her amber eyes sparkle, filled with searching and floating, with slender fingers she creates alleys of hoping among shadows of thought,
clouds and cradle of star
rising, Aurora murmurs heavens and love on wings of sun her steps are treading, golden and true whispering rays and sighs, mild like a dove drawing a ripple of heart
over castles of blue
color she brings, much, playful and bright over flowers and leaves, seconds, seascape and sands slices of silence and sadness are dispersed out of sight uttering secrets, aglow
over oceans and lands
sliding softly on waters, falling from highs then going up and caressing mountains of haze she glides over branches, gloom and deep misty eyes gleam of morning serene,
beginning and daze
she sprinkles dust from the moon and far away planets showers of color, like waves frozen in pearls she throws herself freely off the cliffs, the peaks and the granites on the breeze and the breath that Zeph unfolds in whirls…
AURORA, dawn; the Roman goddess of dawn (Greek, Eos); a luminous phenomenon that consists of streamers or arches of light appearing in the upper atmosphere of a planet’s magnetic polar regions
ZEPHIR, a breeze from the west, a gentle breeze; Middle English Zephirus, west wind (personified), from Latin Zephyrus, god of the west wind & zephyrus west wind; zephyr, from Greek Zephyros & zephyros
