Leagăn de stele…/ Cradle of stars (4-Selena and Glen)

 

“She was carmine shadows reflecting from my crimson words.
Every pulse sent a velvet ripple through the shade.
Every breath, a scarlet pause.”
― Hubert Martin

 

Un vis i se construiește din ceață
cu fire de nu-mă-uita,
cu boabe de dor și de viață
și praf de umbră și stea

Vis cald ce mustește-a lumină
și-i varsă aromă de nori,
pe frunte de noapte senină
cu aștri sclipind vag a zori

Un vis ce-i vorbește de mâine
ca marea de maluri aproape,
prin valuri rostind despre gânduri
purtate ca rânduri pe ape

Și visul o aruncă în lume
cu pasul mai greu sau ușor,
turnând în umblare miracol
și pace în zile, și zbor

Iar drumul… Selena îl știe,
îl are gravat în secunde
pe brațul ei moale ca timpul
și-n pulsul ce arată și-ascunde

Un drum pe o hartă albastră
rotindu-i cerul în palmă
pe care, pășind argintiu,
i-așterne sclipire în taină…

Cu degete fine de raze
ea mângâie tâmpla și pleoapele
și-atinge privirile-i lungi
scrutând orizontul prin noapte

Căci visul cu picuri de rouă
suflându-i dinspre stele desen
pavează în liniște calea
purtând-o miracol spre Glen

 

A dream emerges from mist
gilded with forget-me-nots,
with beads of longing and nebulas,
through stardust of shadow and thoughts

Warm dream soaking with light
sprinkling essence and yawn
on deep foreheads of night,
white moons sparkling of dawn 

A dream telling her of tomorrows
like the sea of far away ages,
through waves and whispering shores,
smooth lines over watery pages

And the dream casts her into the world,
her steps heavy or light,
with miracles onto her walks
and peace onto days, and sweet flight

So the way… Selena knows well,
she carries it engraved like a seal
on her arm tender like seconds
and her pulse that shows and conceals

A way on a map ocean blue
spinning the skies in her palm
on which, shining like silver,
she reaches for sparkle and calm…

Her fingers transparent like rays
caress tired temples and eyes
touching long lingering looks
combing horizons through highs

As her dream of dewdrops and murmur,
silky stars time and again,
is paving her wandering paths
guiding her closer to Glen 

 

Selena (Greek) – moon, heavenly
Glen (Scottish) – from the valley

 

Publicat în seria/ Post in the series Leagăn de stele…/ Cradle of Stars

 

Nic💖le

 

 

Reclame

Summer Quotograph… and petals’ voice

 

 

Dulci petale în șoaptă, murmur roz de opal
ce-mi alintă secundele…

val de clipe
și mal

 

Petals’ voice in a whisper, humming pink opal core
softly soothing day’s moments…

wave of seconds
and shore

 

 

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (3-Iasmin and Quin)

 

This is dearly dedicated to beautiful friendships and caring friends. Bosom friends, kindred spirits… near and far.
That meaningful closeness, touching and true, so splendidly soulful that it can make one feel invincible.
Both longingly blue and delightfully happy.
Absolutely alive.

 

“He called out to his fellow monks,
‘Come quickly I am tasting stars.”
― John Green, The Fault in Our Stars

 

Deschise fereastra zâmbind luminos dimineții,
cu ochii aproape închiși inspirând strălucirea,
apoi cu gesturi absente trase perdeaua,
atingându-i grăbit mătasea
și unduirea

Razele zilei îi murmură despre viață și lume,
despre oameni și locuri și vise minune și timp,
iar Iasmin le simte aievea pulsând a căldură,
a magic și munte departe
desenând anotimp

Frunzele anului îi vorbesc despre zgomot și șoapte
înșirate pe ram de cer și rug de senin,
purtând-o covor peste dealuri, cascade și ape
peste nori și cântec aproape,
suflu andin

Cu sufletul foșnindu-i tainic, privind ca în gol,
Iasmin surâde luminii sărutând-o din plin,
și sorbind liniștit și vesel din cafeaua fierbinte
își aduce pe loc aminte de stele
și Quin

Îi povestise blând și drag, cu o seară în urmă,
cum pacea plutește ascunsă printre cuvinte
și cum stelele inimii nopții dansează albastru
prin gânduri purtate de aripi ca albe
veșminte

Și îi mai șoptise moale, zâmbind a tăcere,
că pașii o vor duce lin pe-o alee divină,
cu iarbă și izvor curat susurând a culoare,
prin aer cu muzică vie și
cristalină…

Apoi, strângând-o de mână se plimbaseră pasăre,
tăind cu freamăt adânc în noapte cărare,
rotind câmpii de boltă povestind a netimp
de dincolo de stelele-leagăn și lună
cu soare

Iar acum, Iasmin se-ntreba ce aromă au clipele
care îmbracă trepte de zi în dor și destin,
căci plimbarea pe alee de zbor îi scrisese în zori
cu parfum de secunde albastre pictate
de Quin

 

She opens the window and smiles, embracing the morning,
eyes almost closed, she softly senses the brightness,
and then with absent gestures she draws the soft curtain,
touching its silky fabric
and feeling its lightness

The comforting rays murmur of life and the world,
of people and places and times, and miraculous dreams…
and Iasmin feels them all throbbing with warmth,
of magic and mountains away
drawing sweet beams

The leaves of the year tell her of loudness and whispers
resting on branches of sky and fires serene,
floating on a carpet of hills, shores and cascades
stepping on clouds and songs,
sounding andean 

Her soul rustling rumors, gazing afar,
Iasmin waves at the day touching her skin,
and calmly sipping her coffee smelling so fragrant
she remembers the stars and the stories revealed
by Quin 

He had told her softly and dear, an evening before,
of the peace that hides so deeply behind crisp words,
and of how the stars that burn in the heart of the night
have such long winding wings that they soar
like birds 

And he had said so mildly, his eyes so aglow,
that her steps will carry her airily on an alley of shine,
where the grass and the springs are clean and so full of color,
through the air, the music alive
and so full of rhyme…

Then, holding her hand tightly they had flown on highs,
their flight cutting a swift path into the darkness,
spinning the deep horizons out of time
from beyond the cradle of stars, sun and moon
in the farness 

And now, Iasmin was breathing in the scent of those moments
dressing the steps of the day in longing akin
to the walk on the alley of gliding written on air
with the perfume of rays so blue painted
by Quin 

 

IASMIN or YASMIN/ JASMINE (Persian) – jasmine flower
QUIN or QUINN (Celtic) – wise

 

Publicat în seria/ Post in the series Leagăn de stele…/ Cradle of Stars

 

Nic💖le

 

 

 

Melodia începe la minutul 0:44. Hm… partea mea mai mult decât preferată, 2:30 și… minunat.

Cu zâmbet și dor de soare, numai bine de Ziua Poeziei 2018!
Și din cuvinte, cuvinte… aduceri aminte. Astăzi… acum un an.  Și… acum doi ani. Se simt ca ieri.

O seară frumoasă! 😊

 

The song actually begins at minute 0:44. My most favorite part starts… 2:30 and… lovely.  

Happy World Poetry Day 2018 today!
And from words and reflections… sweet recollections. Today… a year ago. And… two years ago. They feel like yesterday.

Wishing you a nice evening! Or morning… or afternoon! 😊

 

 

Mâine, 8 Martie și zambile…/ Tomorrow, March 8th and hyacinths

 

“He knew he would always remember her,
standing there with that expectant,
forward-looking smile,
enough to turn the future into summer.”
― Willa Cather, The Song of the Lark

 

Surâs cu ochi de soare și albastru
din raze de aproape și curat
prin gând și amintire
și căldură
rotind ceasornic viu,
îngândurat,
sunând aievea clopote de ceață,
profil de lună,
pulbere de stea
de dincolo de lume și de viață
zâmbind a sărbătoare,
magic
este
ea…

 

A smile full of sunshine and lush blue
from rays of cleanliness and closeness,
through thoughts and memories
and warmth
turning a clock of mind-bending
boldness,
ringing devotedly long-winding bells of fog,
contours of moon
and starry dust from highs
from deep beyond the wintry world and life
a beam of beauty,
a loving
pair of
eyes…

 

O zi frumoasă mâine, deși… nu doar mâine! Toată luna, primăvara, vara…  și așa minunat mai departe.

Ție… mamă, fiică, soție, bunică, soră, prietenă… și vouă, tuturor celor care le iubiți și le sunteți cald și cu drag aproape!

 

Wishes for a wonderful day tomorrow! Though… not only tomorrow, but the day after tomorrow too, then all spring, summer… and so beautifully on!  

To you… mother, daughter, wife, grannie, sister, friend… and to you, all those who love them and stand by them, warmly and dearly!

 

Nic⛅le

 

 

Anotimpuri aproape…/ August and June

 

“It was as if we’d known each other for a thousand years.”
― C.J. English

 

The skies were so orange she could barely breathe…

and the evening exploded with light
soft winds were astir, the air was a bliss
and her eyes would shine beyond bright…

Her name was June and she was aglow,

the rays danced away through her fingers…
her arms embracing the time’s lonely sweep,
oasis that quietly lingers

Her hair smelt sweet, like strawberry magic,

her dawns had the taste of the moon…
her days resembled the heaven’s soft shades,
and her nights glided smooth through her bloom

 

As the weeks passed, the summer time melted,

spinning flowers, nature and seas…
the winds brushed the mornings into silky warm noons,
and the months sailed by in a breeze

And June’s sunny steps carried her gently

to more soothing, balmier lands
where the air seemed timeless, feeling eternal
seized into warm August hands

Her heart danced so freely, words bursting like petals,

colors and lovelier hues,
her cheeks in a blush of tender caress
embracing her soul, her blues…

 

And her stare was lost into thin distant air,

fluttering wings through the year,
while the deep August burn painted her flight
against a horizon so dear…

As if a mild king all dressed in purple

was showing her kindly the way,
so the princess would follow with a rustling trail
to join September with May

And the stroll along parallels circling the earth

like a gracious imperial ring,
would spin the planet, the hours, the seasons…
clothing autumn in spring

 

Cerul ca focul, ea de-abia respira…

iar seara exploda strălucire,
adiere ușoară prin aer senin,
cu ochii sclipind a uimire

O chema Iunie și zâmbea auriu,

cu degete mângâind nori și raze…
brațele ei strângând moale timpul,
șlefuind din secunde dulci oaze

Părul ei brun mirosea a căpșună,

iar zorii-i aveau gust alb de lună,
zilele-i ardeau în nuanțe de rai,
și nopțile-i purtau o cunună…

 

Timpul trecea, vară, culoare

rotind flori și frunze, și lumi
gânduri conturând dimineți și amiezi,
săptămâni și zile și luni…

Iunie-n murmur de pași catifea

plutea-nspre tărâmuri iubire,
unde ceasul se-oprise pulsând a netimp,
în brațe de August plutire…

Inima ei dansa liber cuvinte,

explodând în ritmuri turcoaz,
cu obrajii atinși de suflare curată,
picurându-i în suflet topaz

 

Iar privirea ei mătura printre clipe

praf de anotimpuri în prag,
căci rugul de August îi picta orizontul,
cu flăcări de aproape și drag…

De parcă un rege blând și albastru

o însoțea, soare și lună,
iar prințesa îl urma cu trenă de raze
din Septembrie spre Mai împreună

Iar plimbarea de-a lungul aleii de timp,

pe pământul în ținută solară,
rotește planeta, toamnele, anii…
îmbrăcându-le în primăvară

 

Nic✿le

 

Summer Quotograph… and lovely anagram

 

 

Liniștea povestind secunde,
răsucind timp pe degete
de cuvânt,

și rostind adieri și adâncuri,
explodând depărtarea

în tăceri ascultând

 

Silent sky telling stories,
bending time on fingers
that glisten,

spinning breezes and depths
and exploding estrangement

in still moments that listen

 

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (2-Dafnee and Wess)

 

“She came out of her reverie with a deep sigh
and looked at him with a dreamy gaze
of a soul that had been wandering afar, star-led.”
― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables

 

O grădină de vis a crescut colorat și-a îmbrățișat,
cu parfum adiind a căutare și aer curat,
semințe de doruri a plantat și udat, cu speranță și șoapte,
să răsară tulpină și floare aprinsă,
ca ziua din noapte

o grădină sclipind a dimineață și frunte senină,
mângâiată de soare printre gânduri sidef pulsând rădăcină
cu muguri de suflet și primăvară rodind printre raze,
cu picuri de rouă strălucind a iubire
și mii de turcoaze

grădina îi cântă și desenează seară de seară,
îi spune povești despre plimbări cu zâmbet de vară,
mireasma ei… ca un cântec de leagăn îi străbate prin geam
plutind ca o voce, un murmur de cald
coborât de pe-un ram

când stelele ard, grădina-i surâde a zâmbet de lună,
când ploaia se-așterne, ea plânge cu stropii și norii cunună,
iar când timpul lunecă, petală și floare și iarbă și cer
îi cuprinde grădina în momente de viu
chihlimbar și eter

deseori pașii o duc pe cărarea dinspre apus
de parcă un dor, o șoaptă, o lume o așteaptă nespus,
iar Dafnee aude bătaie de inimă coborând ca din umbră,
privind în jur și simțind plutiri
încercând s-o ajungă…

inspirând adânc, ea se-ndreaptă încet spre sclipirea de taină
știind că e muzica ce-i ține grădinii de cald ca o haină,
vrea să o vadă, să o poată atinge și asculta,
acorduri și ritmuri trimise din soare
doar pentru ea

și zărește lumina în tonuri magice… de sunete-zbor,
se-apropie moale văzând prin aer strălucirea izvor,
se-așează-n tăcere pe marginea boarei de undă și vers
închizând apoi ochii și visând aievea
alături de Wess…

 

DAPHNE (sau Dafne, Dafnee, „laur”) – o nimfă din mitologia greacă; DÁFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale acestui arbore, folosite drept condiment.

WES (sau Wess, West, Wesley, etc) – (nume de origine anglo-saxonă) dinspre pajiște, luncă

 

A garden of dream has slowly grown, which she has embraced
with the perfume of longing and silky air handsomely blessed
seeds of love she planted and watered with hope and smooth flight,
for blossoms and branches to rise together,
like day from grim night

a garden dancing in morning hues and foreheads serene
touched by the sun and thoughts pulsing of rawness and green,
with buds of heart and magical spring yielding slim stems,
with droplets of dew sparkling of beauty
and thousands of gems

the garden sings and draws tenderly in dazzling ways,
it tells her stories about walks along alleys of rays,
its scent… like a lullaby, comes inside through the svelte window panes
a voice floating softly, a whisper of warmth
from the waters, the plains

when the stars burn bright, the garden smiles in restful moon glow,
when the autumn rain falls, the garden cries in its raindrops and snow,
and time fleeting by, a petal, a flower, a cloud, the leaf mold
surround the garden in moments of pure
amber and gold

and the steps often take her on the path across the span of the garden
as if a yearning, a sigh, a world awaits like a warden,
and Dafnee feels a heart beating shyly from long shaded boughs,
she glances around and senses the wings,
the drifting, the drowse…

breathing deeply, she starts to follow a delicate shine
knowing it is the music that gives her garden the rhyme,
she wants to see it, to hear and touch the wonderful stir,
rhythms and tunes sent from the sun
only for her

and her eyes find the fluid sweet light, from the sky… like a whirl,
and she draws near, gazing amazed at the luminous swirl,
she seats herself gently on the margin of tide, kiss and caress,
closing her eyes and dreaming of dawn
next to her Wess…

 

DAPHNE or DAFNE (/ˈdæfniː/; Greek: Δάφνη, meaning „laurel”) – a minor figure in Greek mythology known as a naiad (a type of female nymph associated with fountains, wells, springs, streams, brooks and other bodies of freshwater).

WES ( or Wess, West, Wesley, etc) – (Old English) from the Western meadow, lawn