Un galben întrebare ce-și murmură tăcerea
îmi susură din iarbă a dor uitat de stele,
se-ascunde căutarea, de noi și de-amintire,
iar pașii moi mă poartă spre maluri și poiene
A verde luminează și gânduri și privire,
a magică lumină, ca o perdea de vis,
lung, cântec de albastru străbate de departe,
purtând ca o solie tezaurul promis
Petală cu petală se-aprinde amorțirea
și rază după rază îmbrățișează drumul,
pășesc a infinit de rosturi și culoare,
ca zvonului de nor să-i regăsesc parfumul
Crisp yellow like a question that’s murmuring its silence is calling me so softly, like grass-forsaken stars, long hidden is the search, of us and of remembrance, and sunny steps keep going to shores remote, afar
Of effervescent green my thoughts and eyes are shining, of magical delight, a mantle made of dream, deep, blue, forgotten songs keep piercing from a distance that carry like an envoy a long-awaited gleam
A petal at a time, the numbness starts to melt, and ray by ray so warm embrace the lovely bloom, my stroll, an aimless journey of infinite and color, so I can feel and touch the fuzzy clouds’ perfume
“The dream was always running ahead of me. To catch up, to live for a moment in unison, was the miracle.” ― Anaïs Nin
“And perhaps, frozen somewhere with time,
Our words will never cease to rhyme” ― Stuti Dhyani, A Grain of Sand
Soarele doarme adânc, liniștit
de-a inimii boltă acoperit…
Prin ape de nori ce par calme si reci
curg roșii de dor spre stele poteci
Atingeri aprinse lăsate deoparte,
cuvinte arzând uitate-ntr-o carte,
Sclipiri visătoare cu ochii deschiși,
săgeți de lumină din zori necuprinși
Doar vise de soare dau vieții culoare-
vii aripi de foc din a nopții paloare
Vise ce-așteaptă la capăt de soartă,
căci drumul de aur nu este pe hartă
Tristețe, cu inimă crudă de mreană,
unde atingi se cască o rană
Cutreieri târziuri de zile și zbor
plutind fără noimă pe aripi ușor
Vrei să cobori în apusuri cu soarele
departe plutind senin cu vapoarele…
țărmuri – ocean solar răscolind,
raze de-argint prețios risipind
Trezind ardoarea din marele astru,
rotind pe valuri de foșnet albastru…
să stingi durerea, să-mpiedici căderea,
cu glas de-anotimp să umpli tăcerea
O sută de zile de flori și lumină
cu zări strălucind
după noapte deplină,
clipe nectar din soare
nezis
zvonindu-mi cuvinte
din ce e de zis…
The sun is sleeping deeply and calm soothed by heart’s slumbering balm…
Through waters of cloud, quiet and far
trickle red alleys of throbs to the stars
Close burning brushes swept far behind,
sweet pulsing words left to unwind,
Soft dreamy shine, eyes beaming bright,
rays like sharp swords into the night
Only horizons can pay life its dues- long wings of dream from darkness’ sad hues
Dreams that await fate’s quiet wrap
but whose golden ways are on no map
Sadness, with your poor bitter soul, your hurried touches give way to a hole You wander late through nights’ and days’ flight aimlessly vanishing out of sight
Wanting to go down sunsets with rays remotely floating serene with the gaze…
on shores of solar oceans and seas
to reach by the pure air in the breeze
Feeling the warmth of the huge round brightness,
whirling on waves of blue rustling lightness…
to put out the pain, to dry out the rain,
though seasons’ voice to loosen the strain
One hundred mornings of freshness and flowers with dawns’ dear shimmer
in dark early hours, honeydew seconds from skies,
yet unsaid chiming new words to me
that are to be said…
“Time passes. I drift in and out.
As if I cease to be, until I remember to exist again.” ― Johnny Rich, The Human Script
Să-mi zbor căutarea, să o avânt
lăsând o dâră de stele,
de gânduri ca fluturii,
ca roiul de aripi,
printre șoapte ușoare
sau grele
Să-mi vântur surâsul, să mi-l culeg
dintre frunze de tine și raze,
de printre sclipiri de rouă
și soare,
de nuanțe scăpărând a
turcoaze
Să pășesc apoi coborând trepte albe
ca din vise catifea și senin,
ca pe clipe-nșirate
pe secunde de nor
în șirag tresărind
opalin
Să mă scutur de lacrimi ca de stropii de ploaie
așternându-mi mirare și drum,
cu suspin și tăcere
și zâmbet stingher,
picurându-mi va fi
în acum
To kindle my quest and then to release it
leaving a trail of moons,
of thoughts like butterflies,
like a bevy of wings
through whispers off key
or in tune
To beam my smile and then suddenly find it
among leaves of you and of rays,
among sparkling dew beads
and sun shine,
through hues that glitter,
through haze
To climb then slowly along pearly steps
as if from a silk dream serene,
as if stepping on moments,
on fleeting cloud seconds
in a string that gleams
opaline
To shake off the tears like trickling raindrops
penning a tale on my brow,
with a sigh and blue silence,
and a stare so shy
dripping will be
in the now
“Love,
that moves the sun and the other stars” ― Dante Alighieri, Paradiso
Cum te iubesc?
Cum se iubește cerul,
felie cu felie
și-apoi întreg eterul… Fragmente de albastru și curat ce-mi mângâie obrazu’-mbujorat
Cum se iubește clipa,
sclipire cu sclipire
și aripi ce învăluie
în strălucire… Iar serile în gând și-mbrățișare turnând în ceasuri dulci mărgăritare
Cum se iubește valul și mareea,
mal după mal
rotindu-și odiseea… Nisipuri vălurind dinspre castele, sărut trimis de lună și de stele
How I love you?
The way I love the sky, patch after patch and then eternal sigh… Small fragments made of pure blue, so lush that can’t but put onto my cheek deep blush The way I love the minute, instant after instant with wings that spur time’s shimmer close or distant… And evenings dressed in thoughts’ and rays’ embrace that hours feel like made of golden lace The way I love the waves and swaying tides, ripple by ripple foamy veil of brides… Sand castles swept by water’s weaving tune, kisses sent sweetly from the stars, the moon
Și cum te mai iubesc?…
Cum se avântă visul
spre zări ascunse-n nori
sfidând abisul…
din ceață vălurind, din umbră și din greu făcând din alb iubirea curcubeu
Cum plânge trandafirul
cu lacrimi de aprins
lăsând zefirului fiorul neatins…
să-i poarte dragostea fără suspin și fără nume spre dincolo de orizont, o punte peste lume
Cum cade ploaia
spărgându-se în gânduri
topindu-mi vag răspunsuri
printre rânduri… parfum de amintire și speranță ce pune ciob de inimă-n balanță
How else do I love you?…
The way my dream takes flight towards horizons hidden in the night from misty air, shadows and dark woe… then pouring warm light into a bow The way the roses weep tulle tears of fire leaving the breeze to take its quivers higher to carry their devotion, no sobbing and no word… over the mountains, seas bridge arched over the world The way the rain falls down breaking into droplets my answers melting vaguely, long bright comets… smooth scent of past’s and future’s deepest urge that causes heart’s sunk passion to emerge
“In Light there is Dark, and in Dark there is Light.”
― Kami Garcia, Beautiful Darkness
Poate doar fiind mai puțin, ajungem să fim… mai din plin. În trepte-n spirală.
Să fim mai mult.
Să fim.
Să fiu…
…mai mult decât mine, mai puțin decât eu
(
mai mult decât eu, mai puțin decât voce
mai mult decât voce, mai puțin decât lacrimă
mai mult decât lacrimă, mai puțin decât stele
mai mult decât stele, mai puțin decât noi
mai mult decât noi, mai puțin decât aproape
mai mult decât aproape, mai puțin decât împreună
mai mult decât împreună, mai puțin decât alături
mai mult decât alături, mai puțin decât în siguranță
mai mult decât în siguranță, mai puțin decât aripi
mai mult decât aripi, mai puțin decât zbor
mai mult decât zbor, mai puțin decât departe
mai mult decât departe, mai puțin decât mine
)
mai mult decât mine, mai puțin decât…
Gânduri, și o colecție de citate cu poze asortate, înlănțuite ca în spirală acum un an. Se-odihneau liniștit într-o ciornă și acum… își desfășoară lumina. Val de galben… 2016-17. 😊
Maybe just if we are less, we truly are… more fully. More steps in a spiral.
We are more. We are. I am…
…more than me, less than I
( more than I, less than a voice more than a voice, less than a tear
more than a tear, less than stars
more than stars, less than us
more than us, less than near more than near, less than together more than together, less than close more than close, less than safe
more than safe, less than wings
more than wings, less than flight more than flight, less than away
more than away, less than me
)
more than me, less than…
Thoughts, and a collection of quotes and phone photos chained like in a spiral here a year ago, autumn dance. They were quietly resting in a draft and now… they unfold their light. Wave of yellow… 2016-17. 😊
“We live only to discover beauty. All else is a form of waiting”
― Kahlil Gibran, Sand and Foam
“It’s okay to spin around and around in the same place. Just so long as you’re singing your heart out.
THAT’s what life’s all about.”
― Chica Umino, Honey and Clover
“My mother taught me how to find grace in wreckage. She taught me not how to reassemble, but how to rearrange. The stained-glass pictures she made were certain evidence that things can be broken and put back together, and that the mended thing will be more beautiful than the original.”
― T. Greenwood, Undressing the Moon
“Fall colors are funny. They’re so bright and intense and beautiful. It’s like nature is trying to fill you up with color, to saturate you so you can stockpile it before winter turns everything muted and dreary.”
― Siobhan Vivian, Same Difference
“Just as a painter needs light in order to put the finishing touches to his picture, so I need an inner light, which I feel I never have enough of in the autumn.”
― Leo Tolstoy
“And I rose
In rainy autumn
And walked abroad in a shower of all my days…”
― Dylan Thomas, Collected Poems
“I know everyone has dreams of flying, but this isn’t a dream of flying. It’s a dream of floating, and the ocean is not water but wind. I call it a dream, but it feels realer than my life.”
― Maria Dahvana Headley, Magonia
în momentul în care privesc peste sunet
ating țărmuri largi și munți în ocean
cuprind cald maree, distanță și vânt
și mângâi apusul
arzând ca o stea
în clipa în care respir aer soare
cărarea revarsă proaspăt și bine
parfumul de nori coboară ca puful
pictând ore, zile,
în minute de tine
în secunda în care pășesc pe alei
cu raze de cer așternând trepte line
mă-ndrept spre departe, spre cald, spre în sus
spre mult și adânc,
tărâmuri senine
în ora în care inspir anotimpuri,
zefirul ce-mi murmură în zbor adăpost
presimt că iubirea e doar poezie,
iar timpul mi-o scrie
din magic și rost
the moment my eyes gaze farther than sound I touch distant shores and mountains afar caressing the tides, embracing the wind and kissing the sunset, ablaze like a star
the instant I breathe the air like silk the pathway unfolds, freely and new the perfume of clouds softly descending to color the days in minutes of you
the second I walk along alleys of sky rays drawing the stairs, building me steps I reach so away, so warm and so high so deep within lands, vast fields full of rest
the hour my mind envelops the seasons, the breeze that enfolds my soul, my face, I feel pure love is the mere reason why time writes a poem of magic and grace
doar nicole... 