Se rotește lumina, se rotesc verde gândurile
se învârt amintirile îmbrăcând tainic rândurile,
mii sclipiri mov, albastre surâzând în buchet
și adânci universuri indigo, violet
o rotire culoare-n orizont,
fantezie,
cuprinzând între clipe
lumi de dor,
poezie…
o spirală sorbind raze, nori, căutare
trepte moi căptușite cu suspine de soare
purtând pașii ca aripi peste mări,
depărtări,
între inimi de stele
veacuri,
îmbrățișări…
Light is spinning away, thoughts are swirling like green
sweet reflections are winding drawing now from has been,
thousand twinkles, mauve, blue smile through in a circle
distant worlds smile too, indigo and soft purple
wide rotation of color from horizons,
soft vision
clasping tightly through seconds
wistful realms,
elysian…
thirsty spiral that savors rays and clouds and longing
cozy steps radiating sunny wisps of belonging
carrying onto wings over oceans,
and spaces,
between stars’ hearts afar
melting
lilac embraces
“Falling in love is easy.
Falling in love with the same person repeatedly is extraordinary.” ― Crystal Woods, Write like no one is reading
cum oare să te vindeci de iubire?
cum să te vindeci oare de un noi?
să nu mai simți pulsând adânc în tine
un singur suflet împărțit la doi?
cum să-l alungi pe celălalt din toate,
cum să-l gonești sau cum să-l ocolești,
când inima ca-n zbor aievea ți se zbate
și îți șoptește doar să îl iubești?
când raze de mult vis și mult aproape ți se-arată,
iar liniștea de împreună te devine,
tăceri și ploi din ceea ce știai odată
se risipesc ca nori și-ți par acum străine
căci aerul acum e mai curat, mai moale
e plin de primăvară, cântec și culori,
iar clipe reci, secunde ce-altădată păreau goale
acum îți par un ceas de dincolo de zori
privirea lui te-mbracă în mătase,
sau ochii ei te-nvăluie-n senin,
și vă sunteți și-amurg și dimineață
și despărțirea vi se pare chin
și vrei să nu mai fii, ca nefiind să fii mai rai
și vrei să te oprești, și să oprești și timpul
și vrei să nu mai treci, și netrecând să ai
tot ceea ce îți șterge veșted anotimpul
și vrei să arzi, să te înalți la stele
și să pășești pe cer și-n prag de lună,
iar soarele să vă ofere magic adăpost,
căci dorul vostru v-a găsit un magic rost
pentru că vă sunteți doar cald și bine,
iar pașii voștri nu mai trec grăbiți și goi…
cum să te vindeci oare de iubire?
cum oare să te vindeci de un amândoi?
how can one find a mend for a together,
how can one find the answer for a we?
to stop that feeling from beyond the weather
two souls so near… as one sailing free?
how can one shun the other from the days,
how can one stay away from soft embracing
when deep within the heart a whisper says
to breathe the former sweetness of love making?
when rays of dream and so much closeness come our way,
and deep warm quietness becomes our heart,
all the cold emptiness and every bitter rain
just melt away, grey clouds come apart
the air now seems more serene, more sky
so full of spring, of color and much dawn,
and sullen seconds, hours… once so dry
are now a time… too sad and long begone
his eyes just clothe her tenderly in soothing cover
her eyes immerse him in tranquil deep blue
and they are dusk and dawn to suit each other
and parting… they both wish they never knew
and they just wish un-being, so they can feel more sweetness
and they just wish they stopped, and time stopped, too
and they just wish un-passing, so they can feel completeness
beyond the fleeting seasons’ passing through
they wish to burn, to soar into space
to tread on skies and walk next to the moon,
the sun to shelter them in warm embrace,
for smooth soft longing fills them up with tune
because they feel so warm and good in their together,
and all their steps are meaningful and free…
how can one find a cure for a love?
how can one find an answer for a we?
Nic✨le
Un iunie minunat, foșnindu-vă zile de basm!
Wishing you a lovely June, breezing with days… full of wonder!
“the sapphire depth of my own love…startles and warms and wounds my soul.” ― Sanober Khan
Ați scris vreodată iubirii?
Ați tors rânduri de dor?
Dar cântece, zării și firii,
ați scris pe un nor călător?
Iar caldul din puls și tăcere
l-ați strâns în zâmbet vreodată?
Dar clipele pline de-aproape,
le-ați pus pe o coală curată?
Să zbori și să pui lumea toată
să freamăte pe o petală,
în palmă și-ntr-o privire
a inimii dulce urzeală,
iar ochii care îți caută,
degetele care-ți alunecă
s-aștearnă gânduri, cuvinte
pe-amurgul ce-aprinde și-ntunecă:
“Dragă dulce iubire,
tu dai și ridici și nu ceri,
alini cu parfum de albastru
vorbind din adânc de tăceri,
Ferestrele tale sunt mari
și dau înspre grădina
cu pașii și-cărările-n soare
ce scapără-n suflet lumina
Tu farmeci și-mbrățișezi
și-asculți bucurii și tristețe,
iar vorbele tale culoare
topesc și emană blândețe
Deschizi largi porți spre senin,
spre liniște portocalie,
și cuprinzi suspinele toate
în ritmuri și armonie…
Și-ai putea să îmi spui, dintre toate
zbateri nenumărate,
cum știi să alegi pe acelea
ce-nșiră stele curate?
Cum oare atingerea ta
transformă secunda în an,
și undele de alinare
cum cern continente și-ocean?”
Regat de lună și soare
întins peste gânduri de gheață,
dai ierni frământând amintirea
și veri scuturate de ceață
Exiști precum trandafirii
arzând petale de zbor…
Ați scris vreodată iubirii?
Ați scris pe un nor călător?
Have you ever written to love? Have you ever drawn lines of deep longing? But songs to the dawn and sweet nature, have you ever kissed a cloud in the morning?
And the warmth in the pulse and the silence, have you caught in a smile like a vapor? Or the moments, so full of belonging, have you ever spread on a paper?
To glide and to place all the world in a rustle just on a leaf, in a palm, in a pair of eyes in the heart’s softly woven relief,
and your look searching afar, your fingers slipping on air, to veil the dusk and the sunset in thoughts that fire and dare:
“Dear gentle sweet love, you offer and soothe never asking, there’s comfort in your fragrant light blue and joy in your rhyme, everlasting
Your windows are large like the fields and shine onto gardens of glee with steps and alleys of rays unwinding blissfully free
You put a spell on each minute, and listen to each trembling thought, your words are like pondering raindrops that melt and untie every knot
You open large doors onto meadows of orange and yellow serene enwrapping the sighs and the tears in whispers of grass beyond green…
And could you please tell me, from all innumerous tossings and turns, how do you choose only those that leave only slight stellar burns?
How does your touch smooth and tender ease heavy seasons, emotions, or how do your blushes of fondness wrap whole realms and oceans?”
A kingdom of planets and suns stretches through valleys of ice, through winters’ quivering memories and summers astir as a paradise
And it blooms into roses, divine, thin balmy petals of longing… Have you ever written to love? Have you ever kissed a cloud in the morning?
“Dream’s elixir veered between light and clouds
to save the blue..” ― Munia Khan
bright slices of blue, both deep and delicate, rich light seizing my thoughts, disclosing ways that I never thought possible onto life’s mysterious spots
trusting in dreams, in longing and yearning, in blue’s infinite might to lift off the ground and see all around through freedom’s fabulous flight
one with the wings, in tune with the pulse of day’s limitless flow surfing the beauty of far waving skies embracing its pure blue glow
a window of clarity reflecting hope,
like the shine of blue opals remote
bathing deep darkness into soft sheer brightness…
like seas sending sparkles afloat
felii mari de albastru, și senin și adânc,
raze fine ca podoabe de viață,
luminând cărări ce păreau prea departe
înspre taina ascunsă prin ceață
credință în vise, în doruri, dorințe,
în forța azurului soare
să-nalțe, s-ajungă și să vadă-mprejur
din zbor liber în zare
una cu aripa, cu sensul și pulsul
curgerii vii neoprite,
navigând pe undele oceanului cer
sorbind din sclipiri infinite
o fereastră de clar reflectând feerie
strălucind roz albastru opal
trimițând în adâncuri lumina cascadă…
ca marea luciri către mal
“We be light, we be life, we be fire! We sing electric flame, we rumble underground wind, we dance heaven! Come be we and be free!” ― Kate Griffin, A Madness of Angels
***
Mă uit câteodată la cer, în albastru, minunându-mă…
… e albastru! Cer, pământ… aer cântând printre picături de alb, pictând cu azur, boltă culoare și dans și muzică reverberând, rotind spațiu și timp de dincoace de lună și nori…
…iar noi, și mici și mari în același timp, punctiformi și imenși, firimituri desprinse din imensitate doar ca să reflecte frumosul-lumină din ea.
Și apoi, o minune de piatră semiprețioasă despre care am citit în timp ce înșiram versurile, opalul albastru. Exact ca o fărâmiță de planetă strălucind magic, arată minunat (găsiți mai multe imagini aici sau aici și… poate fi și roz, e pur și simplu incredibil de frumos, doar privindu-le… îți umplu sufletul de lumină și cald).
😊😊
I sometimes look up at the sky, into the blue, wondering…
…it is blue! Sky, earth… air singing through drops of white painting with azure dashes, arch of color and dance and music reverberating, spinning space and time underneath the moon and the clouds…
...and we, both small and big at the same time, like tiny dots and spots of immense importance, crumbs having come a bit apart from the vastness only to reflect back at it its beauty and light.
And then, also a wonder of a natural gem that I read about while laying down the lines above, a blue opal. Exactly like a little fragment, a morsel of our planet shining sweetly… preciously, a thought came (more images here or here and… can also be pink, they all look incredibly beautiful, just by looking at them… and your heart is filled with light and warmth.)
Filmulețul? L-am găsit din întâmplare la început de toamnă, căutând de fapt altceva. Privindu-l atunci, mi-am amintit imediat de o poveste minunată citită astă vară la recomandarea unui prieten drag.
Povestea? Se numește Fox 8: A Story, de George Saunders, iar eu m-am bucurat de ea în format Kindle. Câteva fragmente găsiți mai jos.
Iar prietenia? Grijă și cald, umple sufletul. Recele iernii e doar rece, nu frig. Frica se topește în peisaj, iar ziua… e cât un an prins în globul unui minut. De etern.
Cât despre „a construi”? A înălța, a consolida sau a hrăni? A clădi un acasă, un împreună, o viață…
Timpul construiește. Fortifică.
Anotimpurile, inima… pulsează și pun la un loc. Mecanism rotind continuu, transformând circular, adunând, amestecând. În mojarul momentelor. Căci noi… noi uităm, apoi ne amintim, apoi uităm din nou, zăbovim, ne răzgândim. Suprapunem cărămizile trecerii, le zidim din noi înșine, cu pași sinuoși, le ridicăm ca o catedrală. Un sanctuar. La temelie… propria noastră ființă.
E cursă contra cronometru, dar se simte în reluare pe tot parcursul. Rostogolim secundele… ca pe bulgării de zăpadă. Hohotim, în râs sau în plâns. Ne grăbim sau savurăm… clipe la întâmplare. Fărâme de zi. Felii de suflet. Bucăți de viață. Și nu ne putem oprim. Fără să ne dăm bine seama, devenim. Redevenim. Tot mai noi înșine.
Și apoi… modul în care este scrisă! Povestea vulpiței cu numărul opt. Este scrisă într-un stil tare dulce, unic, cu părți nostime și părți triste. Citeam… țopăind cu vulpița cumva îngândurată, nedumerită, căutând și iar căutând.
…și aici mă opresc. Poate o veți citi și voi la un moment dat. 🙂
What can I say, I hope you will like this too.
The little video? I came across it by accident, while looking for something else this autumn. Watching it then reminded me of a lovely story that I read in summer, which was a nice gift from a dear friend.
The story? It is called „Fox 8: A story” by George Saunders, and I read it in Kindle version. Beneath you can find a few excerpts.
And the friendship? Care and warmth, it fills the heart. The winter’s cold no longer feels cold. Fear melts, and the day… is like a year that can fit in the bead of a minute. Feeling eternal.
As for building? Raising, consolidating, nurturing? Shaping a home, a togetherness, a life… Time builds. It reinforces?
The seasons, the heart… they beat and they blend. A mechanism that throbs continuously, transforms everything going in wide circles. It mixes. In the moments’ oven. For we… we forget, then we remember, then we forget again, we linger, we change our mind. We lay brick over brick in our path, we assemble them like building blocks from within our very selves, the meandering steps. We put them up like into a cathedral. A sanctuary. On the foundation of our own essence.
A race against time, though feeling in slow motion all along. We spin seconds… like rolling snowballs. Things gather, are built up. And we burst into laughter, into crying, we rush or we savor, randomly sometimes. Crumbs of days. Slices of soul. Portions of life. We subtly become. And become again. Even more ourselves.
And then… there is the style! The story of fox number eight is written in a very sweet style, funny parts, sad parts too. I was reading… as if travelling with the little creature, continuously contemplating things.
… and I’m going to stop here. Maybe you are going to read it too some day.
😊😊
„Deer Reeder: First may I say, sorry for any werds I spel rong. Because I am a fox! So don’t rite or spel perfect. But here is how I lerned to rite and spel as gud as I do.
One day, walking neer one of your Yuman houses, smelling all the interest with snout, I herd, from inisde, the most amazing sound, Turns out, what that sound is, was: the Yuman voice, making werds. they sounded grate! They sounded like prety music! I listened to those music werds until the sun went down, when all of the suden I woslike: Fox 8, crazy nut, whne sun goes down, werld goes dark, skedaddle home, or else there can be danjer!
So came back nite upon nite, seeted upon that window, trying to lern. And in time, so many words came threw my brane, that, if I thought upon them, cud understand yuman pretty gud, if I heer it! What that lady in that house was saying, was Storys, to her pups, with „luv.” When donne, she wud dowse the lite, causing dark. Then, due to feeling „luv,” wud bend down, putting snout and lips to the heds of her pups, which was called „gudnite kiss.” Which I got a kik out of that! Because that is also how we show luv for our pups, as Foxes! It made me feel gud, like Yumans cud feel luv and show luv. In other words, hope full for the future of Earth!
But one nite I herd something that made me think twise about Yumans. And I still am. ………….”
„…………. For a long time, no one but me knew I knew Yuman. Then one day, as faith will have it, I am walking threw the wuds with Fox 7, a gud pal, when all of the suden a branch drops down on us from upon hi. And I woslike: O wow. But said not in Fox, but in Yuman. Fox 7 was so shokked he just sat with haunch on ground and tung out, along with wide eyes of being complete lee astonish. To which I said: Correct, what I just now spokem was Yuman, dude. And he woslike> That is pretty gud, Fox 8. To which I woslike, in Yuman, to perhaps show off slite: It is super gud, no dowt, Fox 7. And he woslike: We must tell our Grate Leeder: This is so- To which, in Fox, I woslike: I know, rite? So we went to our Grate Leeder, Fox 28, and I spoke him some Yuman. …………..”
***
Pun încă puțină toamnă aici, strecurată solar. Frunze de octombrie printre fulgii de zilele astea.
Vă doresc o primă lună de iarnă care să vă coloreze frumos și foarte frumos sfârșitul de an!
And add a bit more autumn here, on its solar tip toes. October leaves among snowflakes these days.
Wishing you a nice December, to color the end of the year nicely and very nicely!
***
Și o notă oarecum aparte în legătură cu pozele?!
Strălucire jucăușă de toamnă. Trimițând cu gândul la… caldul unui împreună?
Ei bine… am citit povestea astă vară, am găsit filmulețul la început de toamnă, dar în tot acest timp nu mi-am amintit deloc de suvenirul cu vulpițe. Cândva prin octombrie le-am observat, din întâmplare… portocalie. Uitasem de ele cu desăvârșire, deși se odihneau destul de la vedere pe un raft.
Interesant cum piese ca din același puzzle se potrivesc dintr-o dată de la sine. Minunat mod de a construi sau crea, ca din eter. Dă acea senzație profundă de sens și de minunat.
And a funny side note about the photos?!
Autumn-built brightness. Like nicely conjuring… the warmth of a life-built closeness?
Well… I read the story last summer, then saw the short film in early autumn, but all this time I did not remember at all I had that cute fox figurine. And some time in October I noticed it, out of the blue… and its orange cuteness. I had completely forgotten about it, though it was resting in plain view on one shelf.
Quite lovely, how pieces can fall into place unexpectedly sometimes, and smooth. A lovely way of building somehow, by building momentum. It can surely give a deep sense of direction and wonder.
“In Light there is Dark, and in Dark there is Light.”
― Kami Garcia, Beautiful Darkness
Poate doar fiind mai puțin, ajungem să fim… mai din plin. În trepte-n spirală.
Să fim mai mult.
Să fim.
Să fiu…
…mai mult decât mine, mai puțin decât eu
(
mai mult decât eu, mai puțin decât voce
mai mult decât voce, mai puțin decât lacrimă
mai mult decât lacrimă, mai puțin decât stele
mai mult decât stele, mai puțin decât noi
mai mult decât noi, mai puțin decât aproape
mai mult decât aproape, mai puțin decât împreună
mai mult decât împreună, mai puțin decât alături
mai mult decât alături, mai puțin decât în siguranță
mai mult decât în siguranță, mai puțin decât aripi
mai mult decât aripi, mai puțin decât zbor
mai mult decât zbor, mai puțin decât departe
mai mult decât departe, mai puțin decât mine
)
mai mult decât mine, mai puțin decât…
Gânduri, și o colecție de citate cu poze asortate, înlănțuite ca în spirală acum un an. Se-odihneau liniștit într-o ciornă și acum… își desfășoară lumina. Val de galben… 2016-17. 😊
Maybe just if we are less, we truly are… more fully. More steps in a spiral.
We are more. We are. I am…
…more than me, less than I
( more than I, less than a voice more than a voice, less than a tear
more than a tear, less than stars
more than stars, less than us
more than us, less than near more than near, less than together more than together, less than close more than close, less than safe
more than safe, less than wings
more than wings, less than flight more than flight, less than away
more than away, less than me
)
more than me, less than…
Thoughts, and a collection of quotes and phone photos chained like in a spiral here a year ago, autumn dance. They were quietly resting in a draft and now… they unfold their light. Wave of yellow… 2016-17. 😊
“We live only to discover beauty. All else is a form of waiting”
― Kahlil Gibran, Sand and Foam
“It’s okay to spin around and around in the same place. Just so long as you’re singing your heart out.
THAT’s what life’s all about.”
― Chica Umino, Honey and Clover
“My mother taught me how to find grace in wreckage. She taught me not how to reassemble, but how to rearrange. The stained-glass pictures she made were certain evidence that things can be broken and put back together, and that the mended thing will be more beautiful than the original.”
― T. Greenwood, Undressing the Moon
“Fall colors are funny. They’re so bright and intense and beautiful. It’s like nature is trying to fill you up with color, to saturate you so you can stockpile it before winter turns everything muted and dreary.”
― Siobhan Vivian, Same Difference
“Just as a painter needs light in order to put the finishing touches to his picture, so I need an inner light, which I feel I never have enough of in the autumn.”
― Leo Tolstoy
“And I rose
In rainy autumn
And walked abroad in a shower of all my days…”
― Dylan Thomas, Collected Poems
