Unii, alții…/ Some, others…



“Quanto dura? Il teatro, voglio dire?”
„Tutto il tempo. In eterno.”
Neil Gaiman, Coraline


unii ascundem tăceri sub cuvinte
alții sub cuvinte, tăceri
unii îmbrăcăm mult gri în culoare,
iar alții, toamne în veri

some cover the silence in words
others the words under silence,
some dress the grey into color
and others the autumn in summers


unii mângâiem cu aprins repetatul
unii, cu dantelă și joc
alții suflăm peste nopți strălucire,
peste liniște, stele și foc

unii arcuim spirale de voal
desenând un dans din căderi,
alții răscolim mări în adâncuri
zugrăvind un astăzi în ieri

some caress dullness with shine
others, with lace and cute frolic,
some breathe bright over nights
stars over rapt melancholic

some arch around spirals of veil
drawing a dance over days,
others rummage through waters and plains
painting Novembers in Mays


unii azvârlim labirinturi sub pași,
cărări sinuoase de noi,
alții căutarea ne-o adâncim
printre trepte abrupte de doi

dacă unii transformă plutirea în brațe
cuprinzând în ea doruri mute,
alții o cufundă în nori și uitare
purtând-o peste vuiete surde


some throw mazes under the steps
long twisted paths beating blue,
others simply lose their way
through winding steps split in two

if some turn their wings into arms
holding in them a mute urge,
others just bury it in clouds and charms
gazing over deafening surge


unii cu zâmbet ștergem o lacrimă
alții cu surâs însorim,
unii desenăm pe obraz legăminte
alții prin ploi rătăcim

iar unii întindem privirea spre ceilalți
plină de cald și aproape,
alții coasem suflete-n fire
smulse din mosoare de noapte

some wipe a tear with their smile
others just put on a beam,
some engrave vows on their cheek,
others on a quick-flowing stream

and some reach out long to the others
bestowing warmth and sweet bloom,
while others sew their souls apart
torn from reels of gloom


unii cuibărim în suflet o lume
locuind-o fără nor sau regret,
alții alergăm pe culoare de viață
măsurându-ne visul concret

unii brodăm cu tulpină de floare
dând noimă și magic trăirii,
alții lăsăm în urmă candoarea
oferind doar o nuanță privirii

some nest a world so deep within
dwelling in it unrestrained,
others alight along alleys of life
measuring dreams in what gained

some weave the air along flower stems
with magical softness and skies,
others forget all the freshness
dressing their living in dyes


doar unii respirăm nisipuri și maluri
sclipind a zare și bine,
și doar alții atingem oceane și valuri
țesând tărâmuri… de tine

only some breathe in the shores and the sands
throbbing of lovely and true
and only others touch oceans and lands
grasping the spirit of… you


De-ar fi să fie…/ If there was…


“…there are those who aim at living the life of the entire universe –
everything, men, animals, trees, stars, we are all one,
we are all one substance involved in the same terrible struggle.
What struggle?…
Turning matter into spirit.”
Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek


De-ar fi să fie un zbor veșnicie
am rătăci ca niște copii…

prin viață sau vis, poteci paradis
cu aripi de foc, iubire și joc
tu chiar ai rosti munți și câmpii,
iar eu aș foii forfote vii

din zâmbete soare și îmbrățișare
din ceruri sărut și timp neștiut
printre secunde o zare se-ascunde
în ploi și priviri, nori, amintiri
din ochi-întrebare și dor-căutare
pași pe asfalt și cântec înalt,

din note de-azur plutind împrejur
murmur de floare, vers și culoare
o boare parfum croindu-ne drum
prin vals de lumină și noapte senină
plimbare pe mal, prin val după val
prin spumă de ape și zgomot de șoapte

pe-alei de argint pășind labirint
eșarfă de lună tăcând împreună
ferestre de vânt sclipind a cuvânt
a cald și aflare, a tușe stelare…

zi-bucurie și dans-poezie
de-ar fi să fie un zbor veșnicie



If there was a together made of forever
we would beam our feelings like mythical beings…

through life or through dream, a pathway of gleam
on wings made of flames, of love and of games
you, uttering fields, mountains and hills,
me, rustling flight, restless and bright

with smiles like rays and cuddling days
soft dusk like a kiss… a time full of bliss
through seconds the skyline crowning a lifetime
the rain and reflections, clouds, recollections
from gazes like meanings, and hugs like beginnings
long steps on the pavement through spells of enchantment

notes of blue sounds floating around
and murmur of flowers, amethyst hours,
a breeze like a fragrance tuning our cadence
through light like a dance and nights of romance
walks on the seaside, tide after tide
through ripples and foam, feeling at home

the silvery haze astray in a maze
sweet scarf from the moon, a soundless tune
windows like birds winging our words
of warmth and alighting from smooth stellar diving…

peaceful and tender, ethereal splendor
if there was a together made of forever



And lyrics.


În cerc…/ In circles


“Our bodies are made of supernova dust,
the epitome of ultimate destruction and shatter.
And though we are whole, beings with bodies and souls,
with cosmos in our eyes and black heart holes,
we love as fiercely as the force of creation.”
Hubert Martin


în ochiul furtunii e pace și liniște
în zorii de vis este noapte
în abisul durerii e-o caldă tăcere
în vuietul mării sunt șoapte

în lumina verii se-ascunde-ntuneric
în gerul iernii te arde
în ridicol sublimul mocnește
în sus sufletu-ți cade

în mine timpul pulsează cuvânt
în tine spațiul răsună
în munți brazii scutură vânt
în ape de nori ți-e furtună

în frunze toamna locuiește a verde
în flori amintirea-i acasă
în raze se sărută cer și pământ
în lună iubirea e trează

în inimă ora desenează un cerc
în gând pășește culoarea
în pași răzbate rost și lumină
îmbrăcând în stele cărarea


(versuri scrise toamna 2016, octombrie)
(iar melodia… până la minutul 2:00 mi se face pielea ca de găină, iar de la minutul 2:00… uit să respir, de fiecare dată)


curtain of flyspecks


in the eye of the storm it is peace and quiet
in the morning, dreams wallow in night
in the chasm of pain there is a warm silence
in the sea roar, whispers in flight

in the soft summer light, darkness is hidden
in the frost of winter, cold burns
in ridiculous gestures the sublime is afire
in the skies, the soul still learns

in me, time always echoes in words
in you, space is chiming aloud
in the mountains the tress blow in the wind
in waters of sky, a storm cloud

in leaves autumn dwells within green
in flowers our memories thrive
in sun rays the sky kisses the earth
in the moon love is alive

in my heart, the hour is drawing a circle
in my mind, hues are treading afar
in my steps, light and meaning are dancing
dressing my way in blue stars


(written in autumn 2016, October)
(and the tune… until minute 2:00 it gives me goosebumps, and from then on… I forget to breathe, every time)


Winter Quotograph… and lovely magical light


cute brightness


Se pare că a mai zburat o lună, sau… aproape. Plutesc amintiri 2017 deja.
Sfârșit de decembrie 2016, apoi început de an foșnind luminos… iar eu fotografiind crizanteme zbârlite-n plin soare. Un pic prea cald pentru luna ianuarie.

Minuni înfoiate încoronau magic aerul… dulci explozii catifelate de culoare și calm.

Mi-a plăcut mult să le fotografiez, ca ieșite din timp, parcă răsărind neașteptat chiar din inima soarelui, fiecare sclipindu-și liniștit și liniștitor propria poveste. Și parcă șoptind serafic, ca surprinse între …a fost deja și …nu este încă.

Petale micuțe împletite cu timp.


It seems another month has gone by, or… almost. Memories 2017 floating already.
End of December 2016, and then beginning of the new year inching its way in… and me, taking cute photos of ruffled crysanthemums in full sun. A bit warm for the month of January.

Fluffy wonders magically crowning the cold winter air… sweet outbursts of color and calm.

I loved to photograph them, like out of time. Gracefully rising from the very heart of the sun, each seemed to quietly and soothingly shine its own story. And each seeming to whisper trance-like hum, like caught in between …has been already and …not here yet.

Tiny petals interwoven with time.


“Love and magic have a great deal in common. They enrich the soul, delight the heart. And they both take practice.”
― Nora Roberts


Și noi pe-aici… puțin cam ferfeniță de la vânt, dar… atingând cerul.


Us, too… a bit rumpled by the cold wind, but… kissing the sky.



Trei săptâmâni mai târziu… zăpadă și ger. Iarna a zis și-a făcut. Rece și alb.
Broderie de final de ianuarie, dantelă sau glazură… roata anotimpurilor desfășoară covorul de zile.
Iar noi… le urmăm ușor. Magie albă minunat strecurată în pași.


Three weeks later… snow and frost. Winter said and did. Coldness and white.
End of January embroidery, lace, icing or glaze … the seasons’ wheel spreads the carpet of days.
And we… follow them, airily. White magic adorably sprinkled in our steps.  


Soarele apunea. Razele dup-amiezii mângâiau cuvertura de alb printre fire răzlețite vioi și… mă-ntrebam, oare elementele naturii zâmbesc? Dansează printre rafale de vânt? Își vorbesc, povestindu-și trecerile, venirile sau umbririle?…

Picături de apă îmbrățișând fărâmițe de pământ, felii  de aer înghețat mușcând din fulgi de zăpadă neatenți, rătăciți strălucitor pe întinderea nevinovată,  firimituri de căldură atingând moale jocul și… crâmpeie de lumină cuprinzând viu rotirea.

Răbdare și ritmuri fragile… oare zâmbesc?! Mie, cred eu, mi-au zâmbit.


The sun was setting. Afternoon rays were stroking the blanket of white among free merry blades or stumps… and I was wondering, do nature’s elements smile? Do they dance among swift gusts of wind? Do they tell each other stories, of their comings and goings and shadows?…

Droplets of water holding close to crumbs of soil, slices of frozen air taking big bites from reckless snowflakes gone astray over the innocent expanse, shreds of warmth touching the frolic mildly, and fragments of light… cradling the lively swirl.

Patience and delicate rhythm… do they smile?! I think they smiled at me. 


“Close your eyes. Hear the silent snow. Listen to your soul speak.”
A.D. Posey


Respirăm timp…/ Breathing time


“The ones who love your dark
are the only light you’ll ever need.”
Jenim Dibie, The Calligraphy of God


Privim ceasul. Minutarul indică nordul, iar tic-tac-ul ne e puls. Inspirăm aceleași secunde.

Steaua Polară ne coboară în pași, iar anotimpurile țopăie pe lângă cărare. Culeg flori, râd, se zbenguie… se iau la întrecere cu fulgii, cu picurii de ploaie. Sar peste zile.

Noi le strigăm… Potoliți-vă, intrăm în pădurea de stele! Fiți atente pe unde pășiți, să nu striviți Luna! Urmăm Calea Lactee și… am ajuns. Lumina felinarului ne va colora întunericul. La fel și cometele.

Dimineața ne va întâmpina în prag de curcubeu și ne va săruta roz violet pe frunte, iar noi o vom îmbrățișa strâns. Va mirosi a căldură de aștri și a raze abia trezite din somn.

Vom fi acasă.

(rânduri gânduri inspirate minunat de citatul de mai jos)


We look at the watch. The minute hand points north, its tick-tack is our pulse. We breathe in the same seconds.

The North  Star descends in our steps, and the seasons frolic along the path. They pick flowers, laugh, prance around  with the snowflakes, the raindrops. They jump over days.

We breeze at them… Calm down, we are entering the forest of stars! Just watch your way, don’t step on the Moon! We are following the Milky Way and… we’re there. Our lamplight will color the darkness. And so will comets’ tails.

Morning will welcome us down the rainbow, laying a purple pink kiss on our foreheads, and we’ll hug her tight. It will smell of warm planets, and rays having just woken up.

We’ll be home.

(thoughts and notes inspired by the lovely quote below)


“I felt like I was riding into infinity, and soon I forgot I existed as the sky surrounded us in a blanket of stars, constellations the texture of slushies, swirling blue and violet and gold. I was swallowed by the universe, riding on a white horse in a midnight dream…” ― Aishabella Sheikh, Entwined