I have recently started posting on a new blog too, a continuation to this one you are on,
so HERE I AM now for my next post… hope you enjoy it!
De curând am început să public și pe un nou blog, în continuarea acestuia, deci AICI MĂ GĂSIȚI pentru o nouă postare… sper să vă placă!
Nicole
februarie tace,
cu fir de târziu
rotește și cerne
secunde
cărările-s noi,
împletite-s cu umbra
ce-atinge, arată,
ascunde
culorile nu-s
aprinse, nici raze
nu murmură cântec
sau veste
doar ramuri întinse,
cupolă și cer
spun vremii a vieții
poveste
din dor și-ntuneric
șoptește un ieri
tăcându-și lui însuși
tăcerea
cu zvon de lumină
prin fir de târziu
un azi își trimite-
adierea
the moments keep silent,
a long thread of lateness
is spinning and sifting
the tiding
the pathways are new,
woven with shadow
that touches, revealing,
hiding
the colors are not
yet ashine, nor do rays
murmur a song
or a rhyme,
just branches outreaching,
a dome and a sky
tell time of life’s winding
chime
from longing and darkness
a yesterday’s shimmer
sending a sheltering
calm
with its warm dash of brightness
through the long thread of lateness
bringing tomorrow’s deep
balm
Nicole
Here is the Italian version of this lovely song, and the lyrics
E
raccontano che lui si trasformò
in albero e che fu per scelta sua
che si fermò
e stava lì a guardare la terra partorire fiori nuovi
così fu nido per conigli e colibrì
il vento gl’insegnò i sapori di
di resina e di miele selvatico
e pioggia lo bagnò
la mia felicità – diceva dentro se stesso –
ecco… ecco…
l’ho trovata ora che
ora che sto bene
e che ho tutto il tempo per me
non ho più bisogno di nessuno
ecco la bellezza della vita che cos’è
„ma un giorno passarono di lì due occhi di fanciulla due occhi che avevano rubato al cielo un po’ della sua vernice”
e sentì tremar la sua radice
quanto smarrimento d’improvviso dentro sé
quello che solo un uomo senza donna sa che cos’è
e allungò i suoi rami per toccarla
capì che la felicità non è mai la metà di un infinito
ora era insieme luna e sole
sasso e nuvola
era insieme riso e pianto o soltanto
era un uomo che cominciava a vivere
ora era il canto che riempiva la sua grande immensa solitudine
era quella parte vera che ogni favola d’amore
racchiude in sé per poterci credere.
(song lyrics inspired from Herman Hesse’s fairy tale, „Piktor’s Metamorphoses”)
Drumul duce mereu… ca un alint, dezvelind cu fiecare unduire câte un detaliu sau o caldă neașteptare,
…iar apoi pașii poartă alene. Prin cotloane, printre străluciri… ca ghidați de o rază vioaie zburdând neastâmpărat a vară și vesel
The road takes you away… like a chant, a chime, uncovering a detail, an unexpected loveliness with its every winding,
…and then the steps take you slowly through random spots and corners, among secret shimmers, like guided by a playful ray, sweet summer frolic
Doze porționate migălos de roz sau mov, lumină cu umbră… și umbre, cafea și lapte, briză albastră cu gând de ieri și de mâine,
Cute tiny dozes of pinks and purples, light and shade… and shadows, the blue breeze blended with thoughts of yesterday and the next day,
…la un moment dat observ, parcă mi s-a lipit puțin mai mult verde de tălpi!
Oriunde mă foiesc, amănunte verzi… mărunțișuri în culoarea smaraldului, detalii fel de fel în culoarea ierbii și a jadului.
Nu am obiceiul de a fotografia flori artificiale, însă… în mica năvală de verde, cumva mi-au strălucit diferit.
…suddenly I notice, as if a bit more green got stuck to my feet!
Anywhere I look, random green things… the color of emerald, of the grass and of jade.
I don’t usually take photos of flowers that are made of plastic but… taken away by all the light green dream, these really shone differently to me.
Plimbare la răsărit, trepte roase de umblet ca clipe atinse de trecere,
punct de albastru petală profilat pe o pâclă subțire matinală…
strop de vis arămiu, adiere de toamnă
Short sunrise stroll, steps worn smooth like moments touched by time’s tread,
beautiful blue bud bold against the thin morning mist…
a drop of auburn dream, autumn’s breath
Aer salin cu pescăruș și liniște aurie,
auzi timpul strecurându-se stingher printre clipociri
Sea air whispers and seagull cries, golden silence,
seconds trickling timidly among the shells in the sand and the rippling
“Poets are damned… but see with the eyes of angels.”
― Allen Ginsberg
Vă doresc un sfârșit frumos de august!
Wishing you all a nice end of August!
Nicole
“Wind carries our hopes on the wings of angels.”
― Anthony T. Hincks
“Some of the most beautiful things worth having in your life come wrapped in a crown of thorns.”
― Shannon L. Alder
“We’re all just walking each other home.”
― Ram Dass
Nicole
Prezenți la datorie…
…Feerie cu Nostalgie, de data asta de sărbătoare, mustăcesc și ei, dulce melancolic,,,
…de printre brioșe prinse gustos arătos în brad, altfel cum?!
Present and on duty…
…Beauty and Melancholy, this time, celebrate with us, their whiskers cute as usual…
…from among equally cute cupcakes deliciously found in the fir-tree, how else?!
Fără ei, caruselul verde-roșu al unui alt final de an rotind veselie împletită cu amintire n-ar fi avut zâmbet…
Without them, another end-of-year green-red carousel of merry moments mixed with magical memories would have been left smileless…
Așadar, fie și presărat cu o picătură de nostalgic, cu surâs să ne fie…
…cu urări mustăcios zâmbicioase, deci, de la cei doi eroi foto, poznași după cum îi știm
Therefore, be it sprinkled with drops of wistfulness, may it be with smiles…
…and sweet whiskers’ warm wishes too, from my two, always funny photo heroes
“What you remember saves you.”
― W.S. Merwin
La mulți ani!
Happy New Year!
Nic💖💚le
Grădina copilăriei, în plin iunie.
Mereu pusă pe șotii, se simte, an de an… fel de fel și care mai de care.
Care colorate mai ghiduș, care…
…destul de camuflate în pelerina verde a unor înfloriri-explozie mult așteptate de început de vară.
My childhood’s garden, in mid June.
Always playful, it feels, year after year… with all kinds of frolic, all around.
Some spree is colorful and bright, some…
quite camouflaged under a green mantle,
a long awaited beauty burst at the beginning of summer.
Mă plimb de colo colo cu telefon, aparat… cu bucuria-mi urgentată parcă pe mult prea repede-nainte, ca și cum în secunda doi mi-ar putea năvăli vreo toamnă repezită rău și mi-ar fura și-nfuleca toate cele frumuseți în blazatul ei gri.
Și cât mă-ncântă… frunze maiestoase sau mărunte, plante, plăntuțe, plănticele… arbuști, agățătoare, aeriene… Străjuie trotuarele, îmbracă acoperiș, tot verde, de chioșc, pe pereți… ce mai, capitonează vegetal tot, tot.
Iar mie, toate îmi par fotogenice acum. Stânga-dreapta, sus-jos… sunt ca un titirez cu obiectiv foto chițăind vesel.
Până și la ursulețul demult năstrușnic, mă cocoț, nostim aciuit colorat și-nfofolit sus în pod, pe perne și pături…
…îmi dă binețe și el, mi-am zis, pufos luminos, cu ochi oarecum căscați la oaspetele ăsta nemai-pomenit pe-acolo, prin ursuleasca lui singurătate. 😊
Sau… poate era doar puțin somnolent, sărăcuțul, amețit de căldură… indiferent la amintirile pe care mi le stârnește.
I move to and fro, phone and camera in hands and pockets… my joy like in a fast forward mode,
as if in a minute or two, some mean autumn might rush in,
in its glum grey, and steal and feed on my early summer splendor.
Wonders all around, delightful… majestic leaves, or miniature, plants, tall or tiny… bushes, airy vines…
Along the patio, over the roof, up on the walls, green, green… more green, „vegetally” cladding the garden
And every little thing seems so photogenic to me.
Left or right, up and down… I probably look like a funny spinning top,
with a big funny lens mounted… on top, clicking away airily.
I even got to a former friend of mine, a cute brown teddy bear, resting quietly in the attic,
all tucked in up there, red and white vest, on a cozy throne of blankets…
…seemed to say hi too, fluffy and sunnily, somehow staring at me in wonder,
as if almost asking itself who I could be, perhaps an odd intruder in its „beary” solitude.
Or… maybe just a bit sleepy, it was, dizzy too, poor little thing, in that barely breathable air…
oblivious of the memories it had brought back to me.
Lumina și umbrele… rotesc și ele mut printre nuanțele astea puzderie de verde proaspăt, curat, îmbietor…
Light and shadows spinning too, they were, silently, among the myriad green hues, fresh and flashy…
…doar câte o pată sau punct, sau petală, cub sau lampion de culoare mai întrerupe din loc în loc hora curioasă, țâșnind a joacă de ornament de grădină sau a mov țipător țopăitor, a bulină de roșu de fragi… sau de buburuză molatecă…
…just perhaps a spot or a dot, a petal, cube or elegant lantern being able to interrupt the sweet swirl,
making their presence finely noticed, ornament- or snail- or ladybug-like…
La nivelul ierbii toate cele mici par mult mai mari, mai lume…
…le descopăr și lor universul liniștit. Domolit.
Sunetul înfundat al zilei se lichefiază lent… se topește,
iureș pierdut lăsând o urmă de cadre… descoperiri și detalii.
At the grass level, the little things feel much bigger, much world…
…I discover their universe too, so tranquil. Appeased.
The muted sound of the day feels like liquefied behind me… melting slowly,
gone away rush leaving a trail of newly found frames, details…
Colț și cărare… și fărâmițe rătăcite de frumos mi se tot ițesc.
Iar eu mă tot opresc să le surprind foiala, însorită sau adumbrită…
…cleștișorii aceia de rufe arătau într-un mare și minunat fel, suspendați așa,
cumva atât de ne/asortat, într-o liniște senino-solară.
Corner and pathway… small bits and pieces of cuteness appear.
And I do not tire to try to capture their shine, or shyness…
…those laundry pegs looked so luminous, hanging there
so in and out of tune with everything around them, at the very same time.
Cum de mi-a scăpat… de-am uitat să fotografiez leagănul și banca, vopsite verde și ele… chiar nu știu.
Sentimentul mereu îmi este că… mereu e așa și acolo, lumea grădinii copilăriei, chiar dacă strecurată stingher printre file volatile de anotimp.
Forfota asta cu magic neastâmpăr de verde vrăjit de iunie…
…e mereu o lume ce se simte super(b de) mult doar a mea!
😊
How on earth I missed that… forgot to take a photo of the swing and the bench,
both painted green too… I really do not know.
The feeling always is that… it is always there as it is, the world of my childhood garden,
even though making its way modestly across seasons’ pages.
This magical susurrus and rustle, just June green…
…is always a world that feels super(bly) just mine!
😊
Nic💚le
Anul acesta nu am fotografiat sânziene. Fotografiile colorate cu zâmbilici au fost făcute în anul 2018.
Dar… mai bine târzii, decât deloc, mi-am spus, să le las să răsară…
Ca o simplă joacă de joi, de galben mătăsos…
…fantezie jucărie asortată luminos cu sora Soarelui
This year I have not taken photos of these fluffy yellow magical bouquets, the funny smiley photos were taken in 2018.
But,,, better later than not at all, I thought though, better to leave the playful photos to frolic around here…
Like a thoughtful Thursday, silky yellow delight…
…fuzzy fantasy, both cute and bright
Poem aprins de iunie,
În zi parfumată cu mister și poveste
Ca un cântec cascadă de vesel și vis…
June’s sunny poem
On a mystery day wearing the perfume of time
A carousel song of cheer and dream…
Căci ce ar fi oare începutul de vară fără feeria bobițelor de cald auriu…
For what would the start of summer be without the diaphanous dance of these sweet golden droplets…
Nic💛le
…sau Mi-au înflorit pantofii?!
Da. Chiar sunt pașii mei cei noi, galben muștar. Cu gentuță. Care, și ea, fix asortată muștar. Și prea de tot parcă-mi sunt, în acest mai cu soare-nor pus pe minunății, nu puteam să nu vi le-arăt!
Balerini noi nouți, adică, voiam să zic mai sus prin pașii cei noi. Foarte drăguți, se simt, extrem de speciali. Cu soare perfect decupat pe post de emblemă senină și-n acest galben savoros! Cremos, aproape gustos… nu m-am putut abține să nu-i urc pe piedestalul meu de lemn, pentru pozat în lumină naturală, să nu-i asortez jucăuș cu alb-verde de lăcrămioare și-n cele din urmă, dar nicidecum în ultimul rând, să nu… țac, pac cu mulți de click, pozat, ca să îi pregătesc ghidușie de-arătat.
Că prea-mi luminau toate-așa, proaspăt spumos arătos.
😊😊
…or My shoes are in full bloom?!
Yes. These really are my brand new mustard yellow steps. And a small bag too. Which comes in mustard yellow as well. Shining too bright and beautiful, they were, on a sunny Sunday, that I couldn’t help showing them to you too!
My brand new ballerina flats, that is, I meant by my brand new steps above. They feel extremely cute, special too. With that sun model perfectly cut up in front, serene symbol in this savory yellow! Creamy, tasty almost… I immediately placed them on my wooden board, that I use to take photos in natural daylight, then added the lily of the valley’s white and green charm, and started clicking fondly, to prepare these playful photos to share here.
Such deep but still soft brightness… rarely do I see and admire, so fresh and inviting.
Îi am de pe la început de aprilie, cred, și… nepurtați încă. Din motive de vreme atât de oscilantă, că dâr, dâr.. bâr, bâr.. n-am vrut să-i iau la plimbare pe răcoare, nehotărât așa. Dar zilele astea, tot zârindu-i la intrare așteptând galben cuminte, mi-am zis… ei, gata, la foto cu voi! C-acuși, scoși la mers, nu v-aș mai lua atât de pe sus la admirat și pozat înflorat.
Și.. da! O bucățică de mai alb, ca de obicei, e prinsă și ea aici, în sfârșit. Vă puteți imagina parfumul, sunt sigură.
Lăcrămioarele!
I bought them some time ago, at the beginning of April, I think, and have not worn them yet. Quite oscillating, the weather, so I did not see myself going for a walk in them on these chilly changy days. And meanwhile, catching glimpses of them waiting in in the hall in such yellow silence, I thought to myself… well, that would be it, photo session it should be! I will be wearing them down the street soon, so I will surely no longer have the occasion for such a kind of artistic, floral-solar performance up here on my balcony ledge.
And… yes! A little bit of white May here too, I finally captured it, as usual. You can imagine their perfume, I’m sure.
The lily of the valley!
Încondurate cu încălțări aproape sport, deci, aș mai putea adăuga. Dac-ați mai văzut. Dacă nu, c’est la vie… când culoarea extra încântă, iar splendoarea tot pe-acolo, ce pot să spun? Și știu, par cam botoși, domnii colțuni, pe lângă finețea mogâldețelor de lacrimi, așa foarte-n prim plan, fix nas în nas cu lentila. Dar, credeți-mă, sunt niște botoși frumoși. Iar dumnealor, miniaturalele imaculate, divin parfumate, sporovâind cu fundițele vesele, cochet cocoțate pe soare.. pe nas de vârf (sau vârf de nas?!) de pantof… wow! Ce mai, ciripeală năzdrăvană multă multă s-a copt prin pozele astea.
O frenezie, să tot apeși pe… bo(n)ton.
Cute tiny flowers in comfy funny flats, as a result, I might add. Go figure. Well… what can I say? That’s life… when color makes you super extra enthusiastic, and the splendor, quite the same! And I know, the shoes look a bit like pouting, especially right next to the delicacy of the miniature drops of white, in extreme close up, looking my lens in the eye, literally. But, take my word for it, they do look amazing, the pouty-faced pair. And all of them seemed to be chatting cheerfully, looking pretty chic and sweet… from the tip of each shoe, each sun ray, each cheery click… some tweet and twitter in these shots, I must say.
Fuzzy frenzy, every time the shutter clicked.
La câte minunății, care de care mai… mega-minunate, mi/ vi s-au perindat pe-aici… na, poftim, mai merge și asta, zic eu. Pentru că… ne iubim pantofii, nu-i așa? Mai ales în luna lui mai. Ei bine, și iunie, iulie… deși, evident, și pe ele, botinele-n frunze galbene sau prin zâpadă inteminabilă. Și totuși, condurii primăvărateci sunt mai de suflet și cald, chiar și superbii flip-flop, de prin vârf de toropeală, deh, vară, mare, nisip, ape turcoaz…
Ceea ce, scriind aici, mi-a mai amintit și de ea, drăguța (extraordinara și minunata) mult dragă mie, poezie, evident. Scrisă acum ceevaa timp, ce-i drept. Poșeta din flori, se numește. Hm… și iar da, mi-am propus să o traduc și pe dânsa, cum să nu. Poșeta atât de magic înfloribilă și presimt eu, cumva puțin cam spre intraductibilă. Dar cu siguranță voi încerca!
Deocamdată, avem doar poșetuța cea muștăroasă. Și gâdilită-n plin soare de lăcrămioare-ncântătoare. Prin perdea desigur. Cu striații de efect. Sau defect, ar putea spune unii, adepți ai minimalismului în fotografie, nu așa…
…încurcâtură cu încărcătură floralo-solaro…-modistă, ts, ts, ts, ts…
Quite a few „marvels” around here, on my blog, each more „marvelous” than the other… no wonder, so this one too, goes without saying, Meant to brighten up a cloudy day, or a moody moment, perhaps. Because… we do love our shoes, don’t we? Especially in the month of May. Well, June, July too… although, obviously, them too, our autumn boots losing their way in rusty auburn leaves, or deep snow. But still, colorful shoes in spring always feel somehow closer to our heart, even foreshadowing the funny flip flops later in August, of course, summer heat, the seaside and the sand, turquoise waves…
Which, by the way, writing here reminded me of something… another fun adventure. A poem I wrote a while ago, very dear to me, called A Handbag Made of Flowers, which has no English version yet, aspect which I mean to remedy quite soon, hopefully. No matter how intricate it may be to find ways of expressing exactly what I felt and imagined when writing it, back in the days, I will definitely give it a try!
But for now, we only have this small mustard yellow handbag to show. Next to these delightfully airy lily-of-the-valley bouquets. In this light filtered though my balcony curtains. With artistic spots and stripes. or maybe a bit kitsch, some could say, perhaps admirers of minimalism in photography, not like this…
… clumsy mishmash of stuff, pretty potpourri, be it sunny and fashionably yellow and green to match, but still… tz, tz, tz, tz
Păi… deci, cum? Credeți că pot eu păși fără flori?? Hm… nu prea. Flori, culori, sărbători… toate cele, asortate-ntre ele. Cât de cât. Și cu soarele, bineînțeles. Și-ntr-ale mele, pentru că… altfel cum?
Soare-nor-soare-nor-… dar tot mai cu spor e treaba, graba atunci când înflorește ceva. Fie și de printre obiecte oarecare, întâmplâtoare, sau de ocazie, Paște, Crăciun… ori, după cum se vede, de printre poșete, pantofi… de ce nu.
Mai vedem de-acum, ce-mi mai poate răsâri mie cu petală și rază.
Well… there it is. Do you think I can take a step without getting the flowers to join me? I don’t think so, no. Rain or shine… text or rhyme, all trying to keep in tune with one another, as simple as that.
Everything feels more adorable when something suddenly blooms. Be it among randomly picked objects drawing my attention somehow, or on special occasions, Easter, Christmas… or, as you can see, among shoes and handbags… because why not.
Remains to be seen what else may arise next to a petal, a sun ray, a new mood…
Urmează.
To be continued.
Nicole
Vă doresc zile frumoase, luminoase…
și un an nou cu clipe minunate,
…colorate și dragi!
Wishing you bright beautiful days…
and a new year with lovely warm moments,
…colorful and dear to your heart!
Nic💫le
Cănd verdele visează a fulgi argintii,
iar magenta murmură magic,
sigur că spiridușii sporovăie sprinten
a clopoței și stele
și susur de sărbătoare…
Crăciun fericit!
When green dreams of soft silver snowflakes,
and magenta murmurs so magically,
surely the elves frolic around
like sweet starry bells,
like cute…
Merry Christmas!
Nic🎄le
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.