“Once I blazed across the sky, Leaving trails of flame; I fell to earth, and here I lie – Who’ll help me up again? -A Shooting Star” ― Johann Wolfgang von Goethe
Sclipire infinită mi-ai trimis,
cu raze de lumină sidefie
pe umbre și alegeri ai rescris
poveste
…îmbrăcată-n poezie
Printre petale culegând lumina
ai strecurat și zâmbet și tăcere,
mireasma gândurilor calde, freamăt
purtându-mă
…a vis și mlădiere
Din zări aprinse, străbătând secunde
covor de aștri mi-ai întins departe,
culoar împodobit cu anotimpuri
și ardere
…gonind prin noapte
Și am ajuns, prin pulbere și rece,
ca freamătul să-mi semene a vers,
iar strălucirea ta, destin și flacără,
mi-apropie
…întregul univers
Când scapără cuvintele și clipele
a amintire, frământând speranță,
plutirea albă-mi desenează aripi
punând
…întregul cosmos în balanță
An infinite soft shimmer, warm, you sent me, with pearly sun rays shining beyond time on shadows and old choices you rewrote a story … sweetly dressed in pure rhyme
Among silk petals ruminating light you poured smiles and poetic sigh, the scent of pure thought, a tender rustle taking my heart …adream and mountain high
From burning highs, across abandoned seconds, a starry carpet you unfolded bright, a lovely alley interweaving seasons and flames, …consuming fire in the night
And so, through dusty trails of blazing stars, the rustle has become deep pulsing verse, and your keen glow, just destiny and warmth has outdone …the whole universe
When words and moments shine afar delightfully like memories’ unwinding tales, my flight keeps drawing miracle white wings that weigh …the whole cosmos on a scales
“There is By my leaning over the precipice Of your presence and your absence in hopeless fusion My finding the secret Of loving you Always for the first time” ― André Breton
Ne suntem unul altuia regat
de soare zâmbind zării curcubee,
cu raze întinzând cărare lunii
și galbenă albastră odisee…
Ne suntem și destin și căutare,
balanță măsurând prin ceruri ceasuri, curând-uri strălucind a alinare
sau clipe înverzind popasuri
Baladele și dorurile toate
ne suntem, imn cu vers divin de nouri,
bucata mea de rai și miez de noapte
le-mpart cu tine, respirând ecouri
Castel de umbre îmbrăcat în șoapte
de gând și devenire, locuim,
cu porți oglinzi de stele miazănoapte,
cărare și-adăpost de pas străin
Odăile ascund miracole aprinse
ca nestematele bogate în culori,
sclipind aievea ca ferestrele atinse
de raze coborâte dinspre sori
Grădini și pajiști ne îmbie moale,
petală și polen curat ne suntem,
în nuanțe pur balsamice, regale,
iar orice fir de iarbă, dulce cântec
Ne suntem întâmplare și tain
cernând cu grijă dimineți și seară,
curbând coloana timpului hain,
hrănindu-ne cu ierni și primăvară…
La orizont tărâmul ni se-atinge
cu infinitul cald, al tău și-al meu,
căci firmamentul rege se răsfrânge
ținut în suflet limpede mereu
We radiate a kingdom off each other of sun that smiles rainbows to the sea, with rays that lay warm alleys to the moon a blue and yellow ever winding odyssey…
We are both fate and longing to each other, a scales that weighs long hours in the skies, soon-coming moments that shimmer rather than older seconds that just wear a new guise
The ballads and the chants are all our flight, each other’s hymn in hazy verse and rhyme, mypiece of heaven and my dream at night I share them with you, breathing their chime
A castle made of shadows clad in sighs, whispers of thought and soft becoming, where we live, with gates like mirrors shining northern skies, a path and shelter to a stranger, that we give
The rooms hide burning miracles inside, like gems so rich in colorful deep shades, sparkling so fine like small unfastened windows touched softly by forgotten rays
Gardens and meadows lure us far away, petal and pollen are we, so homely, to each other in purely balsamic hues and royal sway and every blade of grass feels like a brother
We are each other’s kingly chance and cheer sifting with care dear mornings, tender nights, warping time’s spine sublime, without fear, feasting on pure winter and spring whites…
On the horizon our realm touches smoothly a warm infinity, so yours and so mine, as skylines nobly echo beyond doubt a land kept close and holy like a shrine
“Love,
that moves the sun and the other stars” ― Dante Alighieri, Paradiso
Cum te iubesc?
Cum se iubește cerul,
felie cu felie
și-apoi întreg eterul… Fragmente de albastru și curat ce-mi mângâie obrazu’-mbujorat
Cum se iubește clipa,
sclipire cu sclipire
și aripi ce învăluie
în strălucire… Iar serile în gând și-mbrățișare turnând în ceasuri dulci mărgăritare
Cum se iubește valul și mareea,
mal după mal
rotindu-și odiseea… Nisipuri vălurind dinspre castele, sărut trimis de lună și de stele
How I love you?
The way I love the sky, patch after patch and then eternal sigh… Small fragments made of pure blue, so lush that can’t but put onto my cheek deep blush The way I love the minute, instant after instant with wings that spur time’s shimmer close or distant… And evenings dressed in thoughts’ and rays’ embrace that hours feel like made of golden lace The way I love the waves and swaying tides, ripple by ripple foamy veil of brides… Sand castles swept by water’s weaving tune, kisses sent sweetly from the stars, the moon
Și cum te mai iubesc?…
Cum se avântă visul
spre zări ascunse-n nori
sfidând abisul…
din ceață vălurind, din umbră și din greu făcând din alb iubirea curcubeu
Cum plânge trandafirul
cu lacrimi de aprins
lăsând zefirului fiorul neatins…
să-i poarte dragostea fără suspin și fără nume spre dincolo de orizont, o punte peste lume
Cum cade ploaia
spărgându-se în gânduri
topindu-mi vag răspunsuri
printre rânduri… parfum de amintire și speranță ce pune ciob de inimă-n balanță
How else do I love you?…
The way my dream takes flight towards horizons hidden in the night from misty air, shadows and dark woe… then pouring warm light into a bow The way the roses weep tulle tears of fire leaving the breeze to take its quivers higher to carry their devotion, no sobbing and no word… over the mountains, seas bridge arched over the world The way the rain falls down breaking into droplets my answers melting vaguely, long bright comets… smooth scent of past’s and future’s deepest urge that causes heart’s sunk passion to emerge
“Falling in love is easy.
Falling in love with the same person repeatedly is extraordinary.” ― Crystal Woods, Write like no one is reading
cum oare să te vindeci de iubire?
cum să te vindeci oare de un noi?
să nu mai simți pulsând adânc în tine
un singur suflet împărțit la doi?
cum să-l alungi pe celălalt din toate,
cum să-l gonești sau cum să-l ocolești,
când inima ca-n zbor aievea ți se zbate
și îți șoptește doar să îl iubești?
când raze de mult vis și mult aproape ți se-arată,
iar liniștea de împreună te devine,
tăceri și ploi din ceea ce știai odată
se risipesc ca nori și-ți par acum străine
căci aerul acum e mai curat, mai moale
e plin de primăvară, cântec și culori,
iar clipe reci, secunde ce-altădată păreau goale
acum îți par un ceas de dincolo de zori
privirea lui te-mbracă în mătase,
sau ochii ei te-nvăluie-n senin,
și vă sunteți și-amurg și dimineață
și despărțirea vi se pare chin
și vrei să nu mai fii, ca nefiind să fii mai rai
și vrei să te oprești, și să oprești și timpul
și vrei să nu mai treci, și netrecând să ai
tot ceea ce îți șterge veșted anotimpul
și vrei să arzi, să te înalți la stele
și să pășești pe cer și-n prag de lună,
iar soarele să vă ofere magic adăpost,
căci dorul vostru v-a găsit un magic rost
pentru că vă sunteți doar cald și bine,
iar pașii voștri nu mai trec grăbiți și goi…
cum să te vindeci oare de iubire?
cum oare să te vindeci de un amândoi?
how can one find a mend for a together,
how can one find the answer for a we?
to stop that feeling from beyond the weather
two souls so near… as one sailing free?
how can one shun the other from the days,
how can one stay away from soft embracing
when deep within the heart a whisper says
to breathe the former sweetness of love making?
when rays of dream and so much closeness come our way,
and deep warm quietness becomes our heart,
all the cold emptiness and every bitter rain
just melt away, grey clouds come apart
the air now seems more serene, more sky
so full of spring, of color and much dawn,
and sullen seconds, hours… once so dry
are now a time… too sad and long begone
his eyes just clothe her tenderly in soothing cover
her eyes immerse him in tranquil deep blue
and they are dusk and dawn to suit each other
and parting… they both wish they never knew
and they just wish un-being, so they can feel more sweetness
and they just wish they stopped, and time stopped, too
and they just wish un-passing, so they can feel completeness
beyond the fleeting seasons’ passing through
they wish to burn, to soar into space
to tread on skies and walk next to the moon,
the sun to shelter them in warm embrace,
for smooth soft longing fills them up with tune
because they feel so warm and good in their together,
and all their steps are meaningful and free…
how can one find a cure for a love?
how can one find an answer for a we?
Nic✨le
Un iunie minunat, foșnindu-vă zile de basm!
Wishing you a lovely June, breezing with days… full of wonder!
This is dearly dedicated to beautiful friendships and caring friends. Bosom friends, kindred spirits… near and far.
That meaningful closeness, touching and true, so splendidly soulful that it can make one feel invincible.
Both longingly blue and delightfully happy. Absolutely alive.
“He called out to his fellow monks,
‘Come quickly I am tasting stars.” ― John Green, The Fault in Our Stars
Deschise fereastra zâmbind luminos dimineții,
cu ochii aproape închiși inspirând strălucirea,
apoi cu gesturi absente trase perdeaua,
atingându-i grăbit mătasea
și unduirea
Razele zilei îi murmură despre viață și lume,
despre oameni și locuri și vise minune și timp,
iar Iasmin le simte aievea pulsând a căldură,
a magic și munte departe
desenând anotimp
Frunzele anului îi vorbesc despre zgomot și șoapte
înșirate pe ram de cer și rug de senin,
purtând-o covor peste dealuri, cascade și ape
peste nori și cântec aproape,
suflu andin
Cu sufletul foșnindu-i tainic, privind ca în gol,
Iasmin surâde luminii sărutând-o din plin,
și sorbind liniștit și vesel din cafeaua fierbinte
își aduce pe loc aminte de stele
și Quin
Îi povestise blând și drag, cu o seară în urmă,
cum pacea plutește ascunsă printre cuvinte
și cum stelele inimii nopții dansează albastru
prin gânduri purtate de aripi ca albe
veșminte
Și îi mai șoptise moale, zâmbind a tăcere,
că pașii o vor duce lin pe-o alee divină,
cu iarbă și izvor curat susurând a culoare,
prin aer cu muzică vie și
cristalină…
Apoi, strângând-o de mână se plimbaseră pasăre,
tăind cu freamăt adânc în noapte cărare,
rotind câmpii de boltă povestind a netimp
de dincolo de stelele-leagăn și lună
cu soare
Iar acum, Iasmin se-ntreba ce aromă au clipele
care îmbracă trepte de zi în dor și destin,
căci plimbarea pe alee de zbor îi scrisese în zori
cu parfum de secunde albastre pictate
de Quin
She opens the window and smiles, embracing the morning, eyes almost closed, she softly senses the brightness, and then with absent gestures she draws the soft curtain, touching its silky fabric and feeling its lightness
The comforting rays murmur of life and the world, of people and places and times, and miraculous dreams… and Iasmin feels them all throbbing with warmth, of magic and mountains away drawing sweet beams
The leaves of the year tell her of loudness and whispers resting on branches of sky and fires serene, floating on a carpet of hills, shores and cascades stepping on clouds and songs, sounding andean
Her soul rustling rumors, gazing afar,
Iasmin waves at the day touching her skin,
and calmly sipping her coffee smelling so fragrant
she remembers the stars and the stories revealed
by Quin
He had told her softly and dear, an evening before, of the peace that hides so deeply behind crisp words, and of how the stars that burn in the heart of the night have such long winding wings that they soar like birds
And he had said so mildly, his eyes so aglow, that her steps will carry her airily on an alley of shine, where the grass and the springs are clean and so full of color, through the air, the music alive and so full of rhyme…
Then, holding her hand tightly they had flown on highs, their flight cutting a swift path into the darkness, spinning the deep horizons out of time from beyond the cradle of stars, sun and moon in the farness
And now, Iasmin was breathing in the scent of those moments dressing the steps of the day in longing akin to the walk on the alley of gliding written on air with the perfume of rays so blue painted by Quin
IASMIN or YASMIN/ JASMINE (Persian) – jasmine flower
QUIN or QUINN (Celtic) – wise
Melodia începe la minutul 0:44. Hm… partea mea mai mult decât preferată, 2:30 și… minunat.
Cu zâmbet și dor de soare, numai bine de Ziua Poeziei 2018!
Și din cuvinte, cuvinte… aduceri aminte. Astăzi… acum un an. Și… acum doi ani. Se simt ca ieri.
O seară frumoasă! 😊
The song actually begins at minute 0:44. My most favorite part starts… 2:30 and… lovely.
Happy World Poetry Day 2018 today! And from words and reflections… sweet recollections. Today… a year ago.And… two years ago. They feel like yesterday.
Wishing you a nice evening! Or morning… or afternoon! 😊
