“How sad and bad and mad it was – but then, how it was sweet” ― Robert Browning
Povestea spune că-n ochii ei negri lucesc fire de jad,
iar cu privirea poate atinge tărâmuri triste de lună,
stelele toate îi sunt o pajiște-n gând și în pas,
cu soarele prins într-un zâmbet,
uitând să apună
De dincolo de nouri mereu o ajunge un cântec senin,
îi susură cald a rouă de vise și-a departe aproape,
cu ramuri de cer îi atinge-amintirile și-o îmbracă-n culoare
cu murmur de nou dând glas tăcerii,
pe pământ și pe ape
Urcând ca o trenă, cărarea de doruri pulsându-i a rost
o duce albastru spre orizonturi, a zi și a noapte,
o poartă ca umbră și freamăt de zbor peste clipă și ceas,
lăsând în urmă un foșnet de aripi,
o boare de șoapte
Iar Evee inspiră un aer aievea de zare atinsă,
eterul căzându-i cascadă pe pleoape și pe obraz,
un peste tot și un niciunde ca o tainică vrajă
cuprinzând anotimpuri și rotindu-se magic,
fără răgaz
Și își amintește fărâme de timp crezute uitate,
le vede pe toate ca stropi mari de ploaie căzute pe-o frunză,
le simte în curgere ca picături desprinse de trecere
pictându-i a viu plutirea și pacea,
ca pe-un petec de pânză
Firavul fir din secunde topite o ajunge-n răstimp,
ca o ardere-ascunsă de astre și vreme în miezul făpturii,
căci aer și foc le simte tot una, esență și flacără
atingere parfum și apus mătase desenate
de Uri
The story has it that her eyes shine with deep streaks of jade,
and with her look she can touch realms on the porcelain moon,
with all the stars she roams on meadows, long thoughts and steps,
the sun rays all caught up in a smile,
no sun setting soon
From beyond clouds a peaceful song has always reached her,
murmuring warm of dreamy dew and a faraway closeness,
branches of sky caress her past, cladding in color
ripples anew getting a voice
of darkness and brightness
Climbing like steps, a path of belonging pulsing of life
takes her so blue to distant horizons of day and of night,
carrying her like a soft shadow through seconds so swift,
leaving behind a rustle of whispers,
of white winged flight
And Evee breathes in an air so true like sweet make believe,
the filmy ether cascading smoothly over her face,
an „everywhere” and a „nowhere” like a secret old spell
unfolding seasons, magical swirl,
relentless pace
Morsels of life she thought were lost now come back to her,
she sees them all like raindrops falling on summer flowers,
she feels them flowing like crumbs of time unhinged from the passing
withdrawing moments from her serene glide,
minutes and hours
The frail thread of melted seconds is one with her trail,
a hidden burn, away from planets in all their glory,
for breeze and fire, she sees them as one, essence and flame,
like a fine fragrance and silky sunset painted
by Uri
EVEE (Hebrew) – “life”
URI (Hebrew) – “my light, my fire”
“Maybe some people are just meant to be in the same story.” ― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun
„Poți oare crede ce fericită tu m-ai făcut, cu gesturi blânde ai dat cu drag tot ce eu am cerut Gândul pierdut mi-era uitat, rătăcit printre astre de prea mult zbor și prea mult gol din clipe albastre
Fierbinte cafea am mers și-am făcut ca prin abur, prin ceață cu gândul rămas în dulce sclipire de dimineață În colț auriu de stea aievea mereu m-ai găsit din carul iubit, echilibru de cer pe pământ ai urzit”
Abur de cafea proaspăt făcută plutește aproape o nouă zi, cu a ei dimineață se desprinde din noapte Privire caldă, îmbrățișare ce norul i-alină cu ramuri de suflet ce îi ating inima de dragoste plină…
„Noaptea mi-e zi, raze de soare de la tine venite, ating și cuprind, mă inspiră și ard cu puteri infinite Ochii minții îmi dau o imagine senină de noi, o liniște-adâncă de lună îmi este, se revarsă șuvoi
Îmi doresc mereu să simt.. să te simt, să te cern din cuvinte și tot ce-mi răsare îmi coboară în prag ca noi legăminte Joaca de nor e plutire, e boare, e aer, nu-i joc, este tot ce poate să dea mereu la sufletu-mi foc”
Cuvintele – șoapte… cu aripi lumină încep să plutească, și-un glas suav se strecoară grăbit ca o rază firească, Un dans rotește ca o trenă de bal, infinit vaporoasă, iar joaca de-a dorul pierdut între lumi este lin mătăsoasă…
E caldă sclipirea din magic surâs, e dar și e veste și o cheamă mereu, ca un har vrăjit, un refren de poveste…
„Can you believe it, how free and happy you wondrously made me with mild gestures, things that I asked for you dearly gave me My thoughts were awry, roaming amidst planets and stars from too much longing and too much emptiness from sadness and scars
A hot cup of coffee I made in a rush as if through a mist my mind still dwelling on the morning’s sweetness, so sudden and swift In the golden corner of a distant star, my rhythm that rhymed with bright constellations which, to balance the sky, on earth you designed”
The scent of coffee, fresh and fragrant, a sheer delight a new day, sunny, with its shiny morning lighting the night, Soft comforting smiles and hugs that a cloud would find soothing with branches of heart touching her soul, so deeply moving…
„The night is my day, late rays of bright sun coming from you caress and enfold, inspire and burn with forces anew My mind’s eye gives me an image so peaceful of us a calm so deep like moon’s white glow, no murmur, no fuss
I always long to feel and see you… to sift your from vows and all that surfaces, that rises ahead are the here’s and now’s The play in the clouds is flight and breeze, it’s air, no game, it is all that can give my heart and my soul their power and flame”
Words – mere whispers… with wings of light that start to emerge, and a tender voice making its way across the deep surge A dance that spirals like a large ball gown with infinite veils, her hazy longing, lost between worlds, through her heart’s velvet trails…
The shimmer is warm in the magical smile, a gift like sweet tidings and she calls it forth like a mystery spell, a late love story’s writing
Aceste versuri sunt o adaptare a unor rânduri scrise în vara anului 2015
“The fact that you got a little happier today doesn’t change the fact
that you also became a little sadder.
Every day you become a little more of both, which means that right now,
at this exact moment, you’re the happiest and the saddest
you’ve ever been in your whole life…
Think about it it. Have you ever been happier than right now,
lying here in the grass? And have you ever been sadder?
It isn’t like that for everyone.
Some people just get happier and happier every day.
And some people just get sadder and sadder.
And some people, like you, get both.
And what about you, are you the happiest and the saddest right now that you’ve ever been?
Of course I am.
Why?
Because nothing makes me happier and nothing makes me sadder than you.” ― Nicole Krauss, The History of Love
Dacă steaua din tine se mai face-auzită,
simțită și înțeleasă,
Atunci, doar atunci îți scapără inima
și-ți poți face lumea
mireasă
Numai atunci zâmbetul lunii
îți este și ție icoană,
Iar razele soarelui lucindu-ți a vreme
urzesc din fierbinte,
coroană
If the star within us can still make itself heard, still felt and still keeping stride, Then, only then our heart beats like magic, turning the world in a bride
And then, only then the smile of the moon is ours too, beyond frown. And sun rays sublime shining like sacred can weave from deep warmth, purple crown
“A fantasy is nothing more than a dream
you were too scared to chase.” ― Shannon L. Alder
Să iubești anotimpuri din culori răsfirate
pe cărare, în aer,
pe chip
e îmbrățișare
și dimineață
strecurând în clepsidră
nisip
pe o scară din stele, trepte de lume
ezitând repetat
să pășești,
printre raze sau nori,
zăpadă sau flori…
clipei
neuitând să-i zâmbești
Să iubești rătăcirea, pe o hartă pierdută
de dincolo de
căutare
prin furtună și vuiet
în zare, în gând
râvnind
senin și aflare
îmbrăcând amintiri și purtând adierea va fi-ului care
a fost
prin iarbă, noroi
pe maluri de noi
prin valuri de soare
și rost
Să iubești întuneric și umbre și vis,
cu cheie de dor
și lumină,
urcând în vârtejuri
fără răspuns
spre ceruri
din rădăcină
cu aripi de foc tăind orizontul,
iar zborul din flăcări
sărut,
coborându-ți în fire
o liniște-adâncă,
căldură
și început
Versuri din seria Draga mea Phoenix, publicate an de an pe 18 iunie, cu excepția anului 2019. Anul acesta… renasc puțin mai devreme.
To love all the seasons in colors so free and the pathway, the air, your hand it is the embrace of a warm sunny morning slipping like hourglass sand
on a ladder of stars, old worldly stairs hesitant steps, narrow aisle, through sun rays or clouds snow flakes or flowers… but never forgetting to smile
To love the long road, on a worn out map from beyond grinding and winding, through struggle, uproar from azure, downpour longing for blue skies and finding
clad in my thoughts, wrapped in the scent of to be that once used to be, in the grass, or the dust, on seashores of us soft ripples of sunshine and me
To love the deep darkness and shadow and dreams, with a key of dawning and light, is to climb up long spirals with no clear answers towards heavens from roots wrapped in night
with fiery wings cutting horizons, a flight made of fire and meaning, breathing in deeply the colorful silence, warmth and velvet beginning
Lines in the series My dear Phoenix, posted yearly on June 18th, except in 2019. This year… a little earlier.
***
“A dream? With you, reality is always as a dream. There is no greater fantasy, no grander epic, than being with you.” ― Zechariah Barrett
doar nicole... 