Arhive

Summer Quotograph… and petals’ voice

 

 

Dulci petale în șoaptă, murmur roz de opal
ce-mi alintă secundele…

val de clipe
și mal

 

Petals’ voice in a whisper, humming pink opal core
softly soothing day’s moments…

wave of seconds
and shore

 

 

Reclame

Și-amurg și dimineață…/ Dusk and dawn

 

 “Falling in love is easy.
Falling in love with the same person repeatedly is extraordinary.”
― Crystal Woods, Write like no one is reading

 

cum oare să te vindeci de iubire?
cum să te vindeci oare de un noi?
să nu mai simți pulsând adânc în tine
un singur suflet împărțit la doi?

cum să-l alungi pe celălalt din toate,
cum să-l gonești sau cum să-l ocolești,
când inima ca-n zbor aievea ți se zbate
și îți șoptește doar să îl iubești?

când raze de mult vis și mult aproape ți se-arată,
iar liniștea de împreună te devine,
tăceri și ploi din ceea ce știai odată
se risipesc ca nori și-ți par acum străine

căci aerul acum e mai curat, mai moale
e plin de primăvară, cântec și culori,
iar clipe reci, secunde ce-altădată păreau goale
acum îți par un ceas de dincolo de zori

privirea lui te-mbracă în mătase,
sau ochii ei te-nvăluie-n senin,
și vă sunteți și-amurg și dimineață
și despărțirea vi se pare chin

și vrei să nu mai fii, ca nefiind să fii mai rai
și vrei să te oprești, și să oprești și timpul
și vrei să nu mai treci, și netrecând să ai
tot ceea ce îți șterge veșted anotimpul

și vrei să arzi, să te înalți la stele
și să pășești pe cer și-n prag de lună,
iar soarele să vă ofere magic adăpost,
căci dorul vostru v-a găsit un magic rost

pentru că vă sunteți doar cald și bine,
iar pașii voștri nu mai trec grăbiți și goi…
cum să te vindeci oare de iubire?
cum oare să te vindeci de un amândoi?

 

how can one find a mend for a together,
how can one find the answer for a we?
to stop that feeling from beyond the weather
two souls so near… as one sailing free?

how can one shun the other from the days,
how can one stay away from soft embracing
when deep within the heart a whisper says
to breathe the former sweetness of love making?

when rays of dream and so much closeness come our way,
and deep warm quietness becomes our heart,
all the cold emptiness and every bitter rain
just melt away, grey clouds come apart

the air now seems more serene, more sky
so full of spring, of color and much dawn,
and sullen seconds, hours… once so dry
are now a time… too sad and long begone

his eyes just clothe her tenderly in soothing cover
her eyes immerse him in tranquil deep blue
and they are dusk and dawn to suit each other
and parting… they both wish they never knew

and they just wish un-being, so they can feel more sweetness
and they just wish they stopped, and time stopped, too
and they just wish un-passing, so they can feel completeness
beyond the fleeting seasons’ passing through

they wish to burn, to soar into space
to tread on skies and walk next to the moon,
the sun to shelter them in warm embrace,
for smooth soft longing fills them up with tune

because they feel so warm and good in their together,
and all their steps are meaningful and free…
how can one find a cure for a love?
how can one find an answer for a we?

 

Nic✨le

 

Un iunie minunat, foșnindu-vă zile de basm!

 

Wishing you a lovely June, breezing with days… full of wonder!

 

Spring Quotograph… and slow rise

 

 

Gânduri hoinare
străbătând înnoptarea,
râvnind să prindă
refrenul strălucirii
răsărind margini de dor

 

My day, my loose thoughts
traveling across shadows
daring to grasp
the margin of remote shine,
the slow rise of heart’s yearning

  

Un val de netimp
măsurând tainic mersul,
magie albă,
din zâmbet foc de apus…
palid văl peste lună

 

Light wave beyond time
through a soft tread so pale,

cozy white magic
sheltering sunset’s flushes…
over moon’s face a veil

 

Luna răsărind într-o seară de aprilie, și aici în rânduri Tanka, pentru provocarea de săptămâna aceasta de pe Dutch goes the Photo!

 

Moon rise and sunset one April evening, and now Tanka lines, for this week’s nice challenge on Dutch goes the Photo! Tuesday Photo Challenge, Week 108 – Rise. 

 

 

Nic🌙le

 

 

 

Aprilie în străluciri…/ April brightness

 

“The world is its own magic.”
― Shunryu Suzuki

 

 

Aprilie în dulci străluciri,
alei sclipind a forfote mii

adiere-n petale divine
inspirând miracol și rime…

flori, senin și albine

 

Sweet April brightness
on the alleys’ soft whiteness

petals’ breeze divine
inspiring miraculous rhyme…

bloom, blue gazing and shine

 

Nic💞le

 

 

 

Winter Quotograph… and soothing silence

 

 

Liniște caldă între secunde,
stropii de timp
picurând
înserare…

în ochi pune
întrebare din soare,
iar în aer…

tăcerea răspunde

 

Soothing silence sipping from skies
drops of time
dripping
through dusk…

in my eyes 
soft questions they ask,
in the air…

low quiet replies

 

Pentru provocarea de săptămâna aceasta de pe WordPress Daily Post – Silence

 

For The WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Silence.

 

 

Nic⛅le

 

 

 

 

Tentative tiptil…/ Tiptoe attempts

 

“Everything was sacred
when nothing was taken for granted,
she thinks ruefully.”
― Rene Denfeld, The Enchanted

 

Eu, de obicei, când evadez în natură… mă plimb. Mult. Mă plimb și tot plimb, mă preumblu… singură sau cu cine se întâmplă să aibă chef pe moment. Și chiar nu sunt cea mai bună companie.

Plimbările mele sunt niște umblări. Sacadate sau în zig zag, serpentine printre cărări, cărărui, pași, tot scormonind după telefon, aparat… cu sa fără mănuși… să surprind tot ce mișcă și ce nu.

De la fire de iarbă cu sclipici rătăcit printre verde…

 

When I escape in nature, I usually take walks. And long. I walk and walk, I wander… alone or with whoever happens to be in the mood for walking at that moment. And I really am not the best company.

My walks are like quests. Winding or in a zig zag, paths and alleys that I discover as I go along, in a continuous switch and swap, phone, camera… with or without my gloves… to catch anything that might move or rustle around, or not.

From gleeful glitter in the grass…

 

…până la fiecare două minute de pe parcursul unui apus,

 

…up to each and every other minute along the trip of the setting sun across cotton clouds,

 

…cu sau fără copăcei parcă murmurându-și una alta, privindu-se rătăciți într-un ochi de oglindă, plină și ea de apus…

 

...with or without the trees seeming to be twittering sweetly about this or that, their lost air reflected in a patch of a mirror full of sunset as well…

 

…pas cu pas, cu motan și fără motan, pufosul Portocală… oarecum plictisit să tot aștepte în drum spre în larg, cumva neînțelegând… „Oare merge? Oare stă?”

 

...step by step, with the tomcat, then losing the tomcat, fluffy Orange… somehow bored to keep waiting for me on our way into the open, not  quite understanding… „Is she coming? Is she going?”

kittenish purr or mrrr… cat with an attitude, in its specially warm attire so easily spotted against the green and grey of the pathway, totally cute. =^^=

 

Și tot așa…

…pași fără pași, într-un ritm aritmat, plimbare cam prea…umblare. Iar rima, pur interioară.

Doar eu și Nikon-ul ce mai înțelegem ceva, și uneori nici atât. Una văd eu, alta arată afișajul. Setările nu înțeleg ritmurile naturii, ale înserării, ale brizei, eu… nu prea înțeleg ritmurile opțiunilor?! Uf, sunt câteva, o minune!

Și vreau și aproapele (de-ar stă firul, petala și nuanța să nu-mi danseze prea mult în vânt la cadrele atât de macro de nici nu pot să respir în timp ce), dar vreau și departele (cât mai tele, mai wide…) deh, toane și tipicuri. Sau doar taine atent decupate direct din orizontul aprins…

…printre siluete de stuf împodobind înserarea în trepte.

 

And so on, so forth…

…steps without steps, in a rhythm with no rhythm, a walk like a labyrinth. And its rhyme, simply blank.

Just me and the Nikon can get in tune a bit, and sometimes not even that. I see one thing, the display shows another. The options do not seem to get nature’s rhythms, or the evening’s, the wind’s, and I… do not seem to get the Nikon’s settings and menus?! Well, there are quite a few, pure bliss!

And I seem to aim both for the closeness (given the stems, the petals, the hues sit still in that breeze for the macro shots during which I even forget to breathe) and for the farness (tele and wide…) uf, whims and impulses. Or just treasures cut right from the horizon afire… 

…among the reeds, their silhouettes’ flutter adorning a stairway ablaze.

 

Așa. Iar odată ajunsă acasă, țopăind cu de-abia așteptare de studiat pozele, ei bine… grapefruit, bifat, portocală, bifat, mandarină… nu, că… nici nu știu de ce, iar lămâie dublu bifat,  picurate dulce acrișor, resetare, înviorare (și mod de prevenire răceală, ce pot să spun).

 

😊

And once back home, well… bitter sweet harmony of colors and flavors, a pretty treat after such a walk, a refreshing glass of juice… the loveliest moment (and way of preventing a cold, what can I say).

 

Paletă de citrice în ton și cu rândurile poemului ce-mi fusese scris mai devreme de apusul orbitor.

 

Bitter sweet hues in tune with the palette of tones mixed in the horizon’s poem… dazzling lines.

 

Și luminând din nou, istețul de Portocală… privind și el soarele drept în ochi.

 

And again all aglow, dear witty Orange looking the sun straight in the eye. 

 

Ei bine, poveste de plimbare în pași tiptil pentru provocarea cu litera T, cu tentativele mele de a surprinde taine și comori de printre trucuri și tipicuri de fotograf amator, ce pot zice.

 

Well… tricky post, it seems, part of the Friday Blue, for

Cee’s Fun Foto Challenge – Letter T  (Needs to have two T’s anywhere in the word)  on Cee’s Photography

I didn’t think of or find words with two t’s in them but I thought of double t… I hope it is ok. 🙂 

 

Nic🐾le

 

Albastrul aproape…/ Cerulean closeness

 

 

Nu înțeleg

cum albastrul
aproape
alunecă și străbate
printre raze, prin timp…

și cum îmbrățișează,

cum colorează
zile întregi
cu mireasmă senină,
îmbrăcând secundele

în liniștea sa,

picurând în mers
speranță și soare
dintr-o căutare de atât
de departe…

nu înțeleg

 

I do not understand

how cerulean
closeness
soothingly glides
along 
rays, across time…

and how it grasps,

how it colors
entire days
with a blue scent so deep,
dressing the seconds

in a soft peace

and seeping into steps,
hope and sweet sun
from a warm gaze
so afar… 

I do not understand

 

Provocare albastră, marțea asta, Tuesday Photo Challenge – Sky pe blogul Dutch goes the Photo!

 

Blue challenge this week on… Dutch goes the Photo! blog, Tuesday Photo Challenge, Week 80 – Sky.