“Green was the silence, wet was the light,
the month of June trembled like a butterfly.”
― Pablo Neruda, 100 Love Sonnets
Grădina copilăriei, în plin iunie.
Mereu pusă pe șotii, se simte, an de an… fel de fel și care mai de care.
Care colorate mai ghiduș, care…
…destul de camuflate în pelerina verde a unor înfloriri-explozie mult așteptate de început de vară.
My childhood’s garden, in mid June.
Always playful, it feels, year after year… with all kinds of frolic, all around.
Some spree is colorful and bright, some…
quite camouflaged under a green mantle,
a long awaited beauty burst at the beginning of summer.
Mă plimb de colo colo cu telefon, aparat… cu bucuria-mi urgentată parcă pe mult prea repede-nainte, ca și cum în secunda doi mi-ar putea năvăli vreo toamnă repezită rău și mi-ar fura și-nfuleca toate cele frumuseți în blazatul ei gri.
Și cât mă-ncântă… frunze maiestoase sau mărunte, plante, plăntuțe, plănticele… arbuști, agățătoare, aeriene… Străjuie trotuarele, îmbracă acoperiș, tot verde, de chioșc, pe pereți… ce mai, capitonează vegetal tot, tot.
Iar mie, toate îmi par fotogenice acum. Stânga-dreapta, sus-jos… sunt ca un titirez cu obiectiv foto chițăind vesel.
Până și la ursulețul demult năstrușnic, mă cocoț, nostim aciuit colorat și-nfofolit sus în pod, pe perne și pături…
…îmi dă binețe și el, mi-am zis, pufos luminos, cu ochi oarecum căscați la oaspetele ăsta nemai-pomenit pe-acolo, prin ursuleasca lui singurătate. 😊
Sau… poate era doar puțin somnolent, sărăcuțul, amețit de căldură… indiferent la amintirile pe care mi le stârnește.
I move to and fro, phone and camera in hands and pockets… my joy like in a fast forward mode,
as if in a minute or two, some mean autumn might rush in,
in its glum grey, and steal and feed on my early summer splendor.
Wonders all around, delightful… majestic leaves, or miniature, plants, tall or tiny… bushes, airy vines…
Along the patio, over the roof, up on the walls, green, green… more green, „vegetally” cladding the garden
And every little thing seems so photogenic to me.
Left or right, up and down… I probably look like a funny spinning top,
with a big funny lens mounted… on top, clicking away airily.
I even got to a former friend of mine, a cute brown teddy bear, resting quietly in the attic,
all tucked in up there, red and white vest, on a cozy throne of blankets…
…seemed to say hi too, fluffy and sunnily, somehow staring at me in wonder,
as if almost asking itself who I could be, perhaps an odd intruder in its „beary” solitude.
Or… maybe just a bit sleepy, it was, dizzy too, poor little thing, in that barely breathable air…
oblivious of the memories it had brought back to me.
Lumina și umbrele… rotesc și ele mut printre nuanțele astea puzderie de verde proaspăt, curat, îmbietor…
Light and shadows spinning too, they were, silently, among the myriad green hues, fresh and flashy…
…doar câte o pată sau punct, sau petală, cub sau lampion de culoare mai întrerupe din loc în loc hora curioasă, țâșnind a joacă de ornament de grădină sau a mov țipător țopăitor, a bulină de roșu de fragi… sau de buburuză molatecă…
…just perhaps a spot or a dot, a petal, cube or elegant lantern being able to interrupt the sweet swirl,
making their presence finely noticed, ornament- or snail- or ladybug-like…
La nivelul ierbii toate cele mici par mult mai mari, mai lume…
…le descopăr și lor universul liniștit. Domolit.
Sunetul înfundat al zilei se lichefiază lent… se topește,
iureș pierdut lăsând o urmă de cadre… descoperiri și detalii.
At the grass level, the little things feel much bigger, much world…
…I discover their universe too, so tranquil. Appeased.
The muted sound of the day feels like liquefied behind me… melting slowly,
gone away rush leaving a trail of newly found frames, details…
Colț și cărare… și fărâmițe rătăcite de frumos mi se tot ițesc.
Iar eu mă tot opresc să le surprind foiala, însorită sau adumbrită…
…cleștișorii aceia de rufe arătau într-un mare și minunat fel, suspendați așa,
cumva atât de ne/asortat, într-o liniște senino-solară.
Corner and pathway… small bits and pieces of cuteness appear.
And I do not tire to try to capture their shine, or shyness…
…those laundry pegs looked so luminous, hanging there
so in and out of tune with everything around them, at the very same time.
Cum de mi-a scăpat… de-am uitat să fotografiez leagănul și banca, vopsite verde și ele… chiar nu știu.
Sentimentul mereu îmi este că… mereu e așa și acolo, lumea grădinii copilăriei, chiar dacă strecurată stingher printre file volatile de anotimp.
Forfota asta cu magic neastâmpăr de verde vrăjit de iunie…
…e mereu o lume ce se simte super(b de) mult doar a mea!
😊
How on earth I missed that… forgot to take a photo of the swing and the bench,
both painted green too… I really do not know.
The feeling always is that… it is always there as it is, the world of my childhood garden,
even though making its way modestly across seasons’ pages.
This magical susurrus and rustle, just June green…
…is always a world that feels super(bly) just mine!
😊
Nic💚le
