Arhive

Spring Quotograph… and color poetry

 

 

Vorbeam puțin aseară cu dragile Poteci de dor, în comentarii la postarea anterioară, despre… mov. 😊Observam ușor retrospectiv cum săptămâna trecută, inițial stârnită alb, a ondulat pe-aici culoare hotărâtă de… margine interioară de curcubeu, ca să zic așa.

Și da, m-am gândit eu apoi, duminicile chiar par să dea tonul. Dirijează solar. Și chiar e minunat cum, privind peste umăr, lucrurile par să se împletească neașteptat ca derivând dintr-un amalgam de țopăiri, foiri și iviri imprevizibile, sclipind în lumină de mai, de data asta.

Un „slow rise” cu dâre de lună și soare, a fost acum acum două duminici, cu o trenă dintr-un Abc al strălucirii, cine-a reușit să urmărească, și-apoi rotunjindu-și bogat ținuta cu voal alb și… încălțări mov. Urmate tot de mov dar mai pal, în răsucire înflorită, buchet de iriși.

Lăsate să curgă toate, s-au legat drăguț. Întâlnit și-mbrățișat… ca la o petrecere la care au sosit toate dar pe rând, etalându-și splendoarea colorată printre cuvinte, provocări sau priviri fel de fel, stânga, dreapta aruncate… ca din zbor.

 

I was exchanging a few words with Poteci de dor yesterday evening, in comments the previous post, about… purple. 🙂 And I was somehow noticing slightly retrospectively, how last week here started completely white, but then it all waved away in definite purple tones, the innermost or inside color of the rainbow, so to say.

And yes, I thought to myself afterwards, Sundays do seem to set the tone, in some way. They are like a solar conductor. It really is wonderful how, throwing a swift look backwards in time, things appear to become connected in interesting ways, unexpectedly, like flowing naturally from a mixture of comings and goings, to and fro-ing, sparkling in May’s sweet light this time.

A „slow rise” with sun and moon glow, two Sundays ago, which grew a train made of The Abc of shine, and rounding off its ethereal outfit with a white veil… and then purple shoes. Followed by more purple hues but paler this time, tender twists and turns in an iris bouquet.

Left to their own devices, all of them coalesce cutely. They become interwoven smoothly… mingling like at a funny party where they have all arrived but in turn, showing off their colorful splendor, among nice words and challenges left and right, and gazes of all kinds thrown hastily all around…

 

Căci eu… zăresc, de exemplu, o libelulă, pe un blog de fotografii, blogul Imagynasium, a fost acum, doar ca apoi să mi se facă milă de biata libelulă prinsă-n cioc de pasăre (și ea minune, la rândul ei, ce-i drept) și iar apoi, să-mi amintesc de libelula fotografiată de mine, rătăcită și mai în urmă în timp. Acum doi ani, final de august, aparat Canon, telefon… uitasem de ea, părându-mi cam ne-ok atunci. Deh, pretenții de fotograf amator, să pară cât mai… profesionist cumva, nu? : )

Și-apoi… din alte direcții, încărcam o fotografie într-un concurs foto cu titlul Creioane, săptămâna asta, pe un site drăguț unde chiar încerc să mai învăț câte ceva, și-mi zic printre altele… alb, mov, perfect ok, dar celelalte culori cu ce mi-au greșit?!

Așadar, iată câteva altele în toată creio..nada lor încreionată. Cu coroniță de soc? Cum… iar alb?! : ))

 

😊📷

Because… I notice, for instance, a cute dragonfly, on a photography blog that I follow, the Imagynasium blog, and after that I begin to pity the little dragonfly in the photo, caught in a bird’s beak (the bird being a wonder in itself too, I must say). So then again, I go into retrospect mode and I remember my dear dragonfly photos, left somewhere even more back in time. Two years ago, end of August, my small Canon camera, phone… I had forgotten all about them, they had seemed a bit blurry then. Well… an amateur photographer’s hopes of behaving professionally, what can I say? : )

And then… from other colorful angles, I was uploading this pencil photo this week, in a Pencils photo contest on a nice site that I try to learn a bit more on, and I ended up telling myself… white, purple, perfectly fine, but the other colors what have they done wrong?!

So, here are more colors in all the pencil..mania so pencil..ful these days of mine. With an elderflower garland? What… white again?  : ))

 

Și din nou și, probabil doar așa pot sta lucrurile atunci când luna mai diafană a început cu o degustare din îmbietoare felii de albastru opalin, dacă vă mai amintiți.

Și-un ultim, dar nu cel din urmă, și

…desigur poezia mea slalom-printre-culori de postare de azi e și în semn de mulțumire caldă, recunoștință și drag pentru cititorii care reușesc să găsească timp și dispoziție să răsfoiască aici pagini și imagini, și pentru sursele de inspirație, variate, împrăștiate… plutind volatil în peisaj, așa-i, dar regăsite ușor doar în câteva adieri fluturate jucăuș dintr-un aproape sfârșit de primăvară.

De asemenea, poate vă place să urmăriți cum se desenează și colorează fluturi în cât mai multe nuanțe? Pun un video tare drăguț, găsit în urma unor sugestii din partea unui prieten blogger, artist… căruia-i mulțumesc mult pentru recomandările minunate!

E uimitor și tare plăcut să privești talent în stare pură lăsând urme – ecou colorat pe hârtie, sper să aveți răbdare să urmăriți tot filmulețul, aripi, nuanțe, detalii.

O săptămână frumoasă!

 

🎨😊

And one more and, probably that is the beautiful way things can unfold when the ethereal month of May starts… beautifully azure. With a taste and a few big bites from savory slices of opal blue, if you remember.

And a last, but not least, and…

…surely my poetic slalom-among-colors of a post today is also as a sign of warm thanks and gratitude to all the readers and followers here, who find the time to enjoy the playful things that I share, and to the many and dispersed sources of inspiration as well, so varied and volatile…  a bit afloat all over the place, indeed, but to be found again a bit and put together nicely in a short breezy colorful flutter at this almost end of May.

Also perhaps you will enjoy watching how a young artist draws and colors butterflies in many nice hues? I’m adding here a nice clip that I found while seeing short art videos recently, recommended by a good friend, a blogger and an artist too… thank you, Francis, for the nice recommendations, so much fun to watch!

It’s simply amazing how such talented hands leave these fabulous color – echos on paper. I hope you will find the patience to watch it until the end, wings, hues and details.

Wishing you all a nice week, end of May!

 

Nic🌷le

 

 

 

Reclame

Mereu o cale…/ The way forever

 

“Life itself is the most wonderful fairytale.”
Hans Christian Andersen

 

Mi se aștern cuvintele în ploaie,
dar gândurile mi se sparg de zare,
căci haina dimineților de iarnă
mă-mbracă-n zori și semne de-ntrebare…

Șoptindu-mi pași, și doruri, și minute
curgând ca ore, înspre soare-apune,
silabe vii îmi murmură tăcerea
ca zile dezgolite de minune…

Și totuși, căutări nenumărate,
neliniști și-așteptări se domolesc,
iar raze de iubire și căldură
mă-mbie soare să mă regăsesc…

Căci mersul și sosirea sunt mereu o cale,
o trecere, un sens, un adăpost,
chiar dacă ceea ce pulsează pasul
e doar o foamete teribilă de rost…

De voci care-nfloresc secundele,
de zbor amețitor, neobosit
de încăperi cu iz de primăvară
îmbrățișând un vis frumos de neoprit…

(Mulțumesc, dragă Poteci de dor. 🙂 Aș spune… poate este de fapt o Retorică care atinge… puțin magic.)

 

 

The words are coming down like rain,
but thoughts just break against a cloud,
for morning’s robe of bare winter
is clothing me in dawn and doubt…

Whispering steps, and hopes, and minutes
flowing like hours till the quiet night,
sound aloof and murmur through the silence
like days undressed of wonderment and light…

And still, the seeking, numberless and shy,
unrest and waiting, all calm down, no yearns,
as rays of loving, dear, warm and sweet
draw me along suave caressing turns…

As walking and arriving are the way forever,
a road, a pathway, sheltering much feeling,
although the steps keep throbbing so away
unending quest for more or deeper meaning…

For voices, blooming from within the seconds,
for dizzy flight, a never-ending gleam,
for cozy rooms nice-smelling of spring flowers
embracing an unyielding golden dream…

 

 

 

 

Meșteșugul ..de miercuri (no. 11 – ascultând marea, ..ascultând amintiri)

 

« La mer est un espace de rigueur et de liberté. »
« Voyager, c’est naître et mourir à chaque instant. »
« L’espérance serait la plus grande des forces humaines si le désespoir n’existait pas. »
Victor Hugo

« Le monde aurait pu être simple comme le ciel et la mer »
André Malraux

« Homme libre, toujours tu chériras la mer »
Charles Beaudelaire

« Pour voyager heureux, voyagez léger. »
« Faites que le rêve dévore votre vie afin que la vie ne dévore pas votre rêve. »
– Antoine de Saint-Exupéry

« L’éternité, c’est la mer mêlée au soleil »
– Arthur Rimbaud

 

Minunata limba franceză… a fost și este, mereu va fi, extrem de ..pe gustul meu!

Muzicalitatea și finețea ei sunt ceva unic pentru mine. Evit să o compar cu limba engleză ..sau  chiar cu italiana și spaniola, ..de germană nici nu mai spun, …oricare alta, la o adică. Ar fi absurd.  Le îndrăgesc pe toate la fel de mult! Și totuși cum nu se poate mai diferit. Fiecare are farmecul ei aparte. Fiecare surprinde și parcă structurează realitatea în tonul și nuanțele ei care de care mai speciale, uneori chiar în cele mai neașteptate (idiomatice) moduri. Nu e pur și simplu ..magic?

Și totuși, catifelata limba franceză, repet dincolo de orice comparare, a reușit întotdeauna să mă fascineze. Dincolo de cuvinte și sensul lor uneori. Curgerea ei în vorbire parcă topește dulce aerul, iar ritmul său fluent, limpede, clar articulat și totuși vaporos, fraged, delicat sunt incomparabile cu ale vreunei alte limbi. Transpare prin rostire un ..ceva anume, un ..acel ceva care îți intră pe sub piele și este ..acolo să rămână.

Ce se mai poate oare  spune  de momentul în care versuri în limba franceză sunt atât de suav puse pe note?!… Incroyable!…   🙂

 

Note the quote…

 

“People have forgotten this truth,” the fox said. „But you mustn’t forget it. You become responsible forever for what you’ve tamed. You’re responsible for your rose.”
Antoine de Saint-Exupéry, The Little Prince

rose

Castelul

“…trecând pe lângă toate patimile,
la hotarul nebuniei,
ai dat de Înţelepciune.”
Barbu Ștefănescu Delavrancea, Palatul de cleștar

 

castelul meu e de nisip
l-am ridicat din fire pure
ca o clepsidră de răstimp,
iar valuri noi stau să mi-l fure

castelul meu este de gheață
e rece, tare, crud, senin
mi se înalță, dulce chin,
cu vârfuri străpungând în ceață

castelul meu e de cleștar
din vis de dor și de poveste
cu turnuri vii de fildeș clar
palat în soare sus pe creste

castel de zări, prin întuneric
durat în cer de ploi și sânge,
cristal de stâncă lacrimi plânge
din min-adânc lucind feeric

prin chei de patimi, căutând
aramă-ntâi, argint și aur
cu diamant uși deschizând
găsind în peșteră tezaur

la temelie de palat
zac îngropate doruri mute,
iar sus pe tronu-i, împărat
dă veșnicia să le-asculte

Miroase a măr..

 

miroase a măr, a parfum de senin
miroase a crud și a soare
miroase a lună și stea călătoare
a suflet curat și floare de crin

miroase a zmeură, a moale și copt,
a pufoasă și blândă caisă,
miroase a zare, a mare, ..a tot
miroase a culoare promisă..

spre mine, prin tine, mirosul de dor,
de rouă și picuri de rază,
adie fior, în odăi călător,
cu iz din suflet de oază

mirosul de foc, mirosul de vară
îmi intră în nări fluturând,
petale de cer din zări scuturând,
îndulcind mirosul de seară..

miros de verde, de albastru, de mov,
mireasmă de mine cu tine…
parfum de pepene galben răscopt,
aromă de zile senine

 

De ce îmi place să port doar parfum ..de visare?

 

Mireasma lui necontenit  mă învăluie blând și mă poartă departe..  rătăcind pe cărări nemaiumblate, răscolind neobosit în spirală  după boare neadiată încă, raze neinspirate destul de adânc, apusuri nesorbite cu destul nesaț..  După pași nefăcuți vreodată și inimi neînfiorate îndeajuns, triste colțuri de noapte neatinse dulce de cald sau umezi ochi lăsați nesărutați fierbinte geană cu geană. Stele niciodată atinse cu privirea..

Și le dansează să îmi fie. Să ne fie și să înceapă să bată. Valuri.. valuri.. de viu balsam, de arzând,  plutind nestingherit, atingând aripi adormite de om, ..de ființă și trezind în lumină de rouă  suflare de gând muiată în meandre ușor amorțite de simțire și  palidă rostire. Îmi rămâne în nări ca o neabătută mireasmă de foc îmbietor ce urmează să-mi răsară flori de viață din vis. O port și ..mă poartă. Așa cum puls de orice făptură poartă chintesență de desprindere și zbor.

Parfumul acesta vrăjit mă ține strâns și aproape …și mă duce departe. Și eu îl însoțesc, ..dulce umblare printre nori. Mergând de mână cu unduirea lui  îmbătătoare, pășesc mereu ca prima dată pe drum proaspăt de suflet pătruns cumplit de alean neostoit.  Plutesc  astfel în căutare veșnic reaprinsă de mireasmă de vis, adânc inspirată din oceanul  cufundat între veghe și somn, între mine și dorul căutându-se continuu și prin fire de mine,  veșnic îndrăgostit de el însuși, de  tăcuta și magica sa frumusețe.

Ne îndreptăm astfel spre lumi lăsate lunatic în umbră, praguri uitate, ..de tărâm splendid reînmiresmat.