Arhive

Respiră albastrul…/ Breathe in the blue

 

“You are the poet, you walk inside my dreams…”
― Anaïs Nin, Under a Glass Bell

 

Urzește o clipă,
o zi,
o minune

să-ți fiu căutare
să-mi fii rugăciune

Respiră albastrul,
lumina,
tăcerea

să-mi știi alinarea
să-ți știu mângâierea

 

Și-aprinde și luna,
și dorul
și floarea

să-ți simt devenirea
să-mi murmuri culoarea

 

Unfold a moment,
a day,
a small wonder

to conquer desire
to burst life asunder

Breathe in the blue,
the brightness,
the calm

to feel my caresses
to touch your soft palm

 

And kindle the moon,
the longing,
the flowers

to feel your becoming
to rustle my colors

 

Nicole

 

 

Cute Quotograph… and beautiful brightness

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

“There is strong shadow where there is much light.”
― Johann Wolfgang von Goethe

 

Nicole

 

 

 

Culori de iepuraș(i)…/ Easter bunnies, buttons and felt

 

“There is peace in play.” 
― David Paul Kirkpatrick

 

Mereu culorile…

Iar cu iepurașii de serviciu de Paște, fie ei năsturei din lemn, pictați chipeș cu fundiță, fie pufos decupați din fetru…

…mereu vesel

 

 

Always the colors…

And with the cute Easter bunnies on duty, be them funny painted buttons, with a handsome ribbon, or smoothly cut from soft felt…

…always sweet

 

Puțin meditativi, parcă… poate mirându-se iepurește de nehotărârea razelor de a însori finalul sărbătoresc de aprilie

 

A little meditative, though… maybe wondering about the rays’ hesitation to lighten up the end of April Easter sky 

 

Curcubeul și el, parcă… mi s-a împrăștiat pe masă, luând forme nostime de urechiușe jucăușe și flori

 

The rainbow itself, apparently… spilled its colors and hues all over my table, taking lovely shapes of flowers and playfully elfish ears

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Sărbători frumoase!

 

Happy weekend… and end of April!

 

Nicole

 

Întâmplare… trecătoare, curgătoare…/ Flow

“There is no „the way things are.”
Every day is different, and you live it differently.”
― Marty Rubin

 

Mereu petalele…

primăverile, căpșunile, zmeura…
vacanțele, diminețile,
mușcatele…

apusuri, peisaje, raze…
abur plutitor prin anotimp după anotimp
după anotimp…

Fotografii… câte și iar câte

Culori, culori, culori…

 

Always the petals…

the springs, the strawberries, raspberries…
the holidays, the mornings,
the geraniums…

the sunsets, the scenery, the rays…
 mist floating through the season after season
after season…

Photos… so very many

Colors, colors, colors…

 

Unele fotografii râmân neatinse, și nu e drept!
Cele de mai sus sunt din 2014. Întâmplâtoare dar speciale, nu le-am mai îndepărtat data, nici editate nu sunt…

Amintiri de momente de viață și de frumos însă sunt

Foldere cu fotografii-suvenir mi s-au risipit în sfârșit și neașteptat aici. Ca de vacanță de Paște? Poate. Ca de curățenie de primăvară, probabil. Însoțind însorirea minune de aprilie, zburlindu-mi brusc zilele, răsfoind amestecat acum cu atunci, aici cu acolo…

Pentru că trecut nu îmi sunt.

 

Abur plutind peste Cheile Turzii în dimineață devreme, într-una dintre imagini… ca o filă de basm aievea

Chiți… sper că vi-l amintiți, privind dealuri vălurind de dincolo de mușcate înșirate pe terasa vilei unde eram cazați, verde cât vezi cu ochii, iar soare cât poți inspira…

Și mereu petalele… cele două gazania gemene portocalii prinse repede pe o altă terasă, în timp ce așteptam să vizităm Peștera Urșilor, cum să nu le fotografieze cineva splendoarea!?…

Despre căpșuni, bujori… mereu punctând dulce colorat anul, ce se mai poate spune?

 

 

Some photos are left untouched, and it is not fair!
The ones above were taken in 2014.
They look random now, I didn’t even remove the date,
nor are they edited…

Memories, reminders of random moments of life and beauty, they are

Folders with souvenir-photos have finally spread their charm here too.
Given this Easter holiday? Perhaps. Tidying up all around probably.
Accompanying the lovely sunny April air,
suddenly ruffling my days,
shuffling chaotically through then’s and now’s,
here’s with there’s

For past they are not

Mist floating dreamily over the hills at Cheile Turzii, one early morning,
in one of the images… like a fairy tale page

Chiți… maybe you remember him from previous posts, gazing away
at the hills
rolling over and over, beyond the many geranium pots
lining the margin of the terrace of the villa we were staying at,
so much green and brightness…

And always the petals… the two twin orange gazanias
captured in a rush on another terrace, while waiting in a long line
to visit Peștera Urșilor…
couldn’t help taking a couple of photos right then

As for the strawberries, the peonies…
forever colorfully highlighting the year,
what else can there be to say?

 

 

Îmbrăcați în soare, bobocii îndrăzneți de bujor sunt aceiași. Mereu mi-am spus că acele imagini în plin soare sunt „arse”, dar asta… nu le face mai puțin dragi amintiri.

2015 era atunci, cu lalea galbenă ușor îmbujorată, liliac îmbodobind parfumat norii profilați pe albastru de mai, magnolie mereu melancolic tăcută…

Apoi plimbările.

 

 

Wearing a shiny attire, the bold peony buds are the same all the time.
And I have always thought that those images taken in full sun look „burnt”,
but that does not make them less dear to my heart in all their hazy pink.

The year was 2015, with a slightly blushing yellow tulip,
gentle lilac fragrantly embellishing the clouds against the May sky,
magical magnolia moment in its muted melancholy…

And the long strolls.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Iar apoi, aproape iunie.

Cu salcâmii.  A fost, cred, ultimul an în care i-am fotografiat, înainte de a fi toți tăiați.
Cu aproape cireșele și cu crinii cei albi înfloriți ca de dincolo de timp.
Cu nelipsita minge… chef de joacă și foială firească.

Și cu Turuz, micuț atunci, nelipsit și el din poze și de printre pași.

 

 

And then, almost June.

With its pseudoacacia trees (or black locust).
It was, I think,
the last year I took photos of them then.
With the cherries slowly ripening
and the white lilies in full bloom
looking as if  from beyond time.
With the early summer games and frolic…
feeling utterly refreshing.

And with Turuz, just a puppy back then,
always making us trip,
for a cute playful photo or more.

 

Motanul Portocală era atât de mic… doar câteva luni. Motănel zâpâcit.

Îmi amintesc cum încercam să-l prind cât mai de aproape, cât mai clar, cu un aparat nou atunci.

 

Orange the cat was a kitten at that time too…
only a few months old, and all over the place.

I remember how I would try to take a clear photo of him,
a close up if possible, with the new camera then

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Mi-a fost mereu tare drag, mă bucur enorm acum de aceste poze… ca și cum este încă undeva acolo, mereu jucâuș.

 

He was always very dear to my heart,
I am glad now to have taken all these photos…
as if he is still playing cutely somewhere

 

Vara târziu, înspre toamna 2015, am făcut fotografia de mai jos la Disneyland, Paris.

Inimi de strajă, îmi păreau, ascunse în întuneric. Luminând, veghind… cât mai la adăpost de ochii reginei.

 

Later that year, almost autumn 2015,
I took this random photo at Disneyland, Paris.

They looked like hearts on duty to me, hidden in the dark.
Perhaps also shedding light, offering protection…
sheltered from the eyes of the queen of hearts

 

2016 a început rece și greu, dar a continuat însorit și albastru…

…cu pași noi și gânduri suprapuse, îmi amintesc.

 

 

2016 had a somewhat cold heavy start,
but it went on to turn sunny and blue

…with new steps and mixed thoughts
I still remember.

 

Încă din 2010, când am cumpărat un aparat Kodak micuț, iar apoi din 2012, mai isteț-ul Canon, aproape la tot pasul am fotografiat. De aici și blog-ul.

Atât de multe, de variate… deși în ultimii ani cele fâcute cu mai-noul Nikon au ajuns să le înlocuirască pe cele mai vechi. Pe cele făcute cumva… mai mult cu sufletul. Cu dorința aceea difuză, atât de stăruitoare de a înregistra tot tot ce era mai frumos și mai colorat. Mai amintire.

În ultimul an, au fost cu mult mai puține poze, și doar cu telefonul. Totuși, câțiva ani buni au fost parcurși ca o aventură și în imagini. Cam ca această postare. O felie de timp.

Și mănunchi de momente.  Mai jos, același Chiți… devenit Chiț 14 și 16, Chits 18+…  devenind, devenind…

(doar trei din cele patru imagini de mai jos îmi aparțin)

 

 

Starting in 2010, when I bought a small light Kodak camera,
and then in 2012, with the smarter Canon,
I have taken photos as a rule, every step of the way ever since.
Hence the blog too.

Many shots, quite diverse… although lately the ones taken with the Nikon camera
have made me leave the ones taken before somewhere in the background.
Although those will always stay the ones taken… almost like breathing,
less technically correct maybe, simply for the sake of recording
lovely colorful moments and times.

Over the past year, there have been a lot fewer, mostly phone photos too.
Still, those few good years were a unique adventure,
in frames and files. Somehow like this post.
A slice if time.

And a bouquet made of moments.
Below, the same Chiți… slowly becoming Chiț 14, 16, the Chitz 18+…
becoming, becoming…

(Only three of the four photos in this slideshow are taken by me)

Această prezentare necesită JavaScript.

 

2017 n-a fost mai prejos. Cu un alt telefon, apoi și o altă lentilă foto… culorile îmi vor depăna mereu acele amintiri. Gutuiul japonez, urmărit cu atenție, să aibă încă boboci, pe lângă florile în roz cald, uimitor, lalelele ca pictate, Portocală (supranumit Orange între timp) mai fotogenic ca oricând. Apoi stele aurii de vară, stele mov de toamnă timpurie…

… alunecă mereu lunile anului ca foile calendarului, caledoiscop amețitor foind aparent întâmplător,

…mereu petalele

 

 

2017 was challenging too. A new phone, later a new photo lens…
new colors and hues unfurling their beauty
in my swift trips down memory lane.
The Japanese quince flowers, with its tiny buds in their warm pink,
painterly tulips, and Orange always there,
photogenically sneaking into cute frames.
Then playful golden summer stars, purple early autumn stars…

…months sliding away, like calendar pages,
a slightly dizzy ride,
in its misleadingly apparent randomness,

…and always the petals

 

2018, 19, 20, 21… au curs și ei, dar în cu totul alt ritm. Un ritm nedefinit.

Dar ce rămâne sunt mereu acele perioade cu aer aparte, când totul prinde un nouă culoare, un nou sens și rost.

 

 

2018, 19, 20, 21… flowed too, though seemingly
with a different rhythm. An indefinite one.

But what stays are always those bits of time with a special air to them,
when things seem to bear a new meaning, a new color and scent.

 

Cu toate acestea…

…la mijloc de an, aproape ritualic, mereu revăd grădina copilăriei.

Mereu la început de iunie. E un verde acolo, o lumină, un aer…

Fotografiile arată întotdeauna altfel. Umbrele sunt mai adânci, culorile mai cremoase…

 

 

Nevertheless…

…midyear, almost every time, I see my childhood’s garden again.

Always at the beginning of June. The green there, the light, the air…

Images always look different there, deeper shadows, creamier colors

 

… rozul, mai roz.

 

…and the pink, more pink.

 

 

O săptămână bună, vă doresc!

 

Wishing you a nice week ahead!

 

Nic🌸le

 

Un refren de poveste…/ A late love story’s writing

 
“Maybe some people are just meant to be in the same story.” 
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

 

„Poți oare crede ce fericită tu m-ai făcut,
cu gesturi blânde ai dat cu drag tot ce eu am cerut
Gândul pierdut mi-era uitat, rătăcit printre astre
de prea mult zbor și prea mult gol
din clipe albastre

Fierbinte cafea am mers și-am făcut ca prin abur, prin ceață
cu gândul rămas în dulce sclipire de dimineață
În colț auriu de stea aievea mereu m-ai găsit
din carul iubit, echilibru de cer
pe pământ ai urzit”

Abur de cafea proaspăt făcută plutește aproape
o nouă zi, cu a ei dimineață se desprinde din noapte
Privire caldă, îmbrățișare ce norul i-alină
cu ramuri de suflet ce îi ating inima
de dragoste plină…

 

„Noaptea mi-e zi, raze de soare de la tine venite,
ating și cuprind, mă inspiră și ard cu puteri infinite
Ochii minții îmi dau o imagine senină de noi,
o liniște-adâncă de lună îmi este,
se revarsă șuvoi

Îmi doresc mereu să simt.. să te simt, să te cern din cuvinte
și tot ce-mi răsare îmi coboară în prag ca noi legăminte
Joaca de nor e plutire, e boare, e aer, nu-i joc,
este tot ce poate să dea mereu
la sufletu-mi foc”

Cuvintele – șoapte… cu aripi lumină încep să plutească,
și-un glas suav se strecoară grăbit ca o rază firească,
Un dans rotește ca o trenă de bal, infinit vaporoasă,
iar joaca de-a dorul pierdut între lumi este
lin mătăsoasă…

 

E caldă sclipirea din magic surâs,
e dar
și e veste
și o cheamă mereu, ca un har vrăjit,
un refren
de poveste…

 

„Can you believe it, how free and happy you wondrously made me
with mild gestures, things that I asked for you dearly gave me
My thoughts were awry, roaming amidst planets and stars
from too much longing and too much emptiness
from sadness and scars

A hot cup of coffee I made in a rush as if through a mist
my mind still dwelling on the morning’s sweetness, so sudden and swift
In the golden corner of a distant star, my rhythm that rhymed
with bright constellations which, to balance the sky,
on earth you designed”

The scent of coffee, fresh and fragrant, a sheer delight
a new day, sunny, with its shiny morning lighting the night,
Soft comforting smiles and hugs that a cloud would find soothing
with branches of heart touching her soul,
so deeply moving…

 

„The night is my day, late rays of bright sun coming from you
caress and enfold, inspire and burn with forces anew
My mind’s eye gives me an image so peaceful of us
a calm so deep like moon’s white glow,
no murmur, no fuss

I always long to feel and see you… to sift your from vows
and all that surfaces, that rises ahead are the here’s and now’s
The play in the clouds is flight and breeze, it’s air, no game,
it is all that can give my heart and my soul their power
and flame”

Words – mere whispers… with wings of light that start to emerge,
and a tender voice making its way across the deep surge
A dance that spirals like a large ball gown with infinite veils,
her hazy longing, lost between worlds, through her heart’s
velvet trails…

 

The shimmer is warm in the magical smile,
a gift like sweet tidings
and she calls it forth like a mystery spell,
a late love story’s writing

 

Aceste versuri sunt o adaptare a unor rânduri scrise în vara anului 2015

Nic💛le

 

 

 

 

Culoare și cald…/ Warm light and winter wooden wonders

 

“Winter holidays wave a magic wand over this world,
and behold,
everything looks softer and more beautiful.”
– Norman Vincent Peale

 

Roșu și verde jucăuș printre sclipiri cald ascunse în brad…

…înstelare culoare de sărbătoare

 

 

Red and green looking playful among warm shimmer hidden in the tree…

…starry holiday color and shine

 

Sărbători frumoase, luminoase!

 

Bright happy holidays!

 

Nic🎄le

 

 

„There Is A Place”
Morten Harket

……………………….

There’s a silent world
Shining from afar
There’s a drop of life
Among the stars
That is where we humans are

There is a place for you and me
Sooner or later we shall see
Diamonds in the sky
And maybe
Time has only just begun

We are different, we are one
What more do we need?

…………………………..

 

Nuanțe de octombrie…/ October hues

 

“Autumn…the year’s last, loveliest smile.
[Indian Summer]”
― William Cullen Bryant

 

Iar toamnă, coaptă și
aurie,
cascadă caldă, ușor
ruginie
de frunze-n nuanțe
și în povești
să-ți aminteasc-a sclipire
că ești

Lumină veche și umbră
mută,
covor ce se-așterne și parcă
ascultă
cum pașii grăbiți cândva
se opresc
când dar de-octombrie-n rouă
găsesc

 

Autumn again, ripened
and bright,
shining cascade of rich hues
and light,
leaves penning tales of seasons
and spree
somehow reminding my soul
to be

Old golden light, shadows
and glisten,
a precious carpet that does seem
to listen
as hurried steps will wander
and stop
when October gifts a sunny
dewdrop

 

Fotografii de început și final de octombrie făcute din mers și trecere. Și cumva…

…deseori mă opresc și mă-ntreb, unde și-ncotro atâta grabă?! Unde… de ce, cum și cât? Sau până când? Pare oricum că mă iau la-ntrecere chiar cu graba. E care pe care, iar jocul ăsta e mai mult o spirală. Sau… o buclă?. Câștigă doar…. cine nu participă, cred.

Da, însă până voi găsi eu răspuns(ul/urile), bineînțeles…

…nuanțe cât mai de octombrie în fotografii solar aurii.

 

 

Photos taken on October 1st and this week, end of the month already. Also taken on the move much, and somehow…

…I often pause and wonder, where and why this ongoing rush of things and days?! Where, why and how? Or for how long? Because anyway, it seems that I am in a race against the rush itself. A rush for another rush… this game feels more like a spiral. Or a loop? The winners can probably be only those who… do not take part in it, I think.

But until I get to find the answer, or answers, of course…

…very October hues in images shining beautifully like the sun and the stars.

 

Vă invit să vizitați și noua mea pagină de Facebook, Nicole”s Photos, la

https://www.facebook.com/painterlyplay

Sper să vă placă!

 

 

I am also inviting you to visit my Facebook page, Nicole’s Photos, at

https://www.facebook.com/painterlyplay 

I really hope you enjoy it!

 

Nicole

 

 

Here you can find the lyrics for this lovely Romanian tune

 

 

Doar atunci…/ Only then

 

“The fact that you got a little happier today doesn’t change the fact
that you also became a little sadder.
Every day you become a little more of both, which means that right now,
at this exact moment, you’re the happiest and the saddest
you’ve ever been in your whole life…
Think about it it. Have you ever been happier than right now,
lying here in the grass? And have you ever been sadder?
It isn’t like that for everyone.
Some people just get happier and happier every day.
And some people just get sadder and sadder.
And some people, like you, get both.
And what about you, are you the happiest and the saddest right now that you’ve ever been?
Of course I am.
Why?
Because nothing makes me happier and nothing makes me sadder than you.”
― Nicole Krauss, The History of Love

 

Dacă steaua din tine se mai face-auzită,
simțită și înțeleasă,
Atunci, doar atunci îți scapără inima
și-ți poți face lumea
mireasă

Numai atunci zâmbetul lunii
îți este și ție icoană,
Iar razele soarelui lucindu-ți a vreme
urzesc din fierbinte,
coroană

 

If the star within us can still make itself heard,
still felt and still keeping stride,
Then, only then our heart beats like magic,
turning the world
in a bride

And then, only then the smile of the moon
is ours too, beyond frown.
And sun rays sublime shining like sacred
can weave from deep warmth,
purple crown

 

Nic💜le

 

 

Poșeta din flori…/ The purse made of flowers

 

“I sleep with my feet on moss carpets,
my branches in the cotton of the clouds.”
― Anaïs Nin, Under a Glass Bell

 

Poșeta din flori
(versuri scrise și postate în martie 2015)

 

ar vrea să aibă o poșetă din flori…
împletită din verde și multe culori,
din tulpini moi și dure și din flori mătăsoase
să o poarte mereu, cu mișcări grațioase,
și din ea să răsară frunze fine și muguri,
să se-ntindă usor peste barete din ruguri,
cu buzunare pufoase ca din mușchi catifea-
o poșetă c-un strop de grădina în ea

și ar fi minunat de-ar avea aranjată
cu frunze și flori, o pălărie asortată
și-o eșarfă ușoară în culori pastelate,
în adiere de vânt fluturându-i la spate…

cu  poșeta din flori si culori și parfum
s-ar simți ca acasă oriunde pe drum…

 

The purse made of flowers
(originally written and posted in Romanian in March 2015)

 

she wishes she had a purse made of flowers…
simply braided of green like long days made of hours,
intertwined of thin stems with soft petals of lace
to be able to wear it with much fondness and grace,
and from it to appear lovely leaves and small sprouts,
which would grow over straps like cane-fruit in breakouts,
with small pockets so puffy, from moss like green velvet-
a dream bag like a garden, never ever to shelve it

and it would be so splendid if she found on a branch
among leafy green twigs, a straw hat just to match,
and a soft scarf like air, in serene pastel colors
fluttering in the breeze like the rainbows of summer…

with a cute purse like that, made of fragrance and flow
she would feel like at home anywhere she might go…

 

Nic❤💚le

 

Translating it also reminded me of this song,

 

Here… the English lyrics of this Romanian folk tune

 

Ape de galben…/ Ripples of yellow

 

“You be the sun, I’ll be the moon, let’s share the stars and dance in the sky.”
― Karen Quan, Better to be able to love than to be loveable

 

eu sunt ape de galben,
tu parfum de albastru
eu doar raze de lună,
tu de soare măiastru

eu mișc ramuri și frunze,
tu dai trunchi, rădăcini
eu închipui petale,
tu tulpină și spini

eu hrănesc amintirile,
tu crești aripă, zbor
eu înșirui cuvinte,
tu le-mprăștii covor

mie-mi murmură serile,
ție, zori, dimineți
mie, visele-mi susură
ție, praf de povești…

 

iară stelele, oaze
în mănunchiuri de noi,
din eter ne cuprind
la un loc pe-amândoi

 

I am ripples of yellow,
you are fragrance of green
I am murmur of moon rays,
you are sun rays serene

I move branches and leaves,
you give trunks, roots and forms
I imagine the petals
you, the stems and the thorns

I give substance to memories,
you paint long wings and flight
I spill hundreds of words,
you turn every thing right

to me, evenings’ long murmur,
to you, mornings’ white sails,
for me, dreams’ dear dance,
for you, sky dust and tales

 

and the stars, in bright clusters
of both here and there,
are a velvet together
made of magic to share

 

Nic💖le

 

 

The original version of this Peruvian song, lyrics and dance can be found here