Arhive

Summer Quotograph… and petals’ voice

 

 

Dulci petale în șoaptă, murmur roz de opal
ce-mi alintă secundele…

val de clipe
și mal

 

Petals’ voice in a whisper, humming pink opal core
softly soothing day’s moments…

wave of seconds
and shore

 

 

Reclame

Draga mea Phoenix…/ My dear Phoenix

 

“Wise is the one who flavors the future with some salt from the past.
Becoming dust is no threat to the phoenix
born from the ash.”
― Curtis Tyrone Jones

 

De fiecare dată azi, în ultimii trei ani, draga mea Phoenix întinde aripi flacără și regăsire. Și își ia zborul.

Și în acest an e aici. Zvârcolind a văpaie și cer. Aprinde petale și nuanțe, luminează umbre și revarsă foc. Arderea ei este cântec, iar devenirea, refren.

18 iunie mereu șoptește cum e să fii Phoenix.

Cum zbaterea ei zămislește pană ca desprinsă din trăire și retrăire, rescriindu-se a nou din cenușa propriei ei răscoliri.

Fiecare gând, rând, cuvânt… reiau ciclic aceeași poveste. Și totuși alta. Reconfigurează piesele aleatoriu și totuși previzibil, puțin la fel, puțin diferit… Labirint printre sclipiri, reveniri, uimitoare alchimie și salt.

Și-mi foșnește a treaptă mai înspre mine. Mai adăpostit, dar mai dezvăluit.

Și-mi cuibărește toată necuprinderea în zori de chihlimbar.

Doar de lună șoptiți.

 

Each time today, over the past three years, my dear Phoenix has been spreading its fiery wings of song.

This year it is here again. Swirling of flames and sky. Setting petals and mystery hues on fire. Her burning is a poem, and its becoming, the rhyme.

June 18th always whispers about how it is to be Phoenix.

How every flutter breathes new life into the magical quill plucked from its very own being, only to rewrite itself anew from the ash of its own burst.

Every thought, word and line… tell the same story like in a cycle. But still another. Pieces reconfigured randomly and still predictable, a bit the same, a bit different… Labyrinth among sparkles and flickers, amazing alchemy and leap.

And it rustles onto steps towards myself more. More sheltered, still more revealed.

And it nestles all the expanse into an amber dawn.

Hummed only by the moon.    

 

 

***

Val măturând îndoiala,
mângâind oboseala și timpul…

val de departe și cald
aprins
colorând anotimpul

 

Unde susurând a lumină,
a magic tărâm și aproape…

unde vălurind a spirală
arzând
în petale de șoapte

 

Secunde năvălind din netimp,
prin zi și culoare, prin mers…

secunde ca o dâră de cer
trasând
o cărare, un sens

 

Arderi de clipe atinse
de-o mână sculptând neînvins…

arderi ce vin și ce trec
în val
după val de aprins

 

A wave sweeping doubt away,
lulling tired eyes and long days…

a wave of farness and warmth,
on bright painted seasons
and rays

 

Ripples that murmur red hues,
magical realm so close…

ripples spinning long spirals
breathing deep sighs,
burning rose

 

Seconds dashing from space,
over the colors, the ride…

seconds like trails of bliss
cutting new pathways,
new tide

 

Flames of passing caressed
by a loving hand, sculpting yearn…

flames that come and then go
wave after wave
of sweet burn

 

Nic💛le

 

 

 

 

Și-amurg și dimineață…/ Dusk and dawn

 

 “Falling in love is easy.
Falling in love with the same person repeatedly is extraordinary.”
― Crystal Woods, Write like no one is reading

 

cum oare să te vindeci de iubire?
cum să te vindeci oare de un noi?
să nu mai simți pulsând adânc în tine
un singur suflet împărțit la doi?

cum să-l alungi pe celălalt din toate,
cum să-l gonești sau cum să-l ocolești,
când inima ca-n zbor aievea ți se zbate
și îți șoptește doar să îl iubești?

când raze de mult vis și mult aproape ți se-arată,
iar liniștea de împreună te devine,
tăceri și ploi din ceea ce știai odată
se risipesc ca nori și-ți par acum străine

căci aerul acum e mai curat, mai moale
e plin de primăvară, cântec și culori,
iar clipe reci, secunde ce-altădată păreau goale
acum îți par un ceas de dincolo de zori

privirea lui te-mbracă în mătase,
sau ochii ei te-nvăluie-n senin,
și vă sunteți și-amurg și dimineață
și despărțirea vi se pare chin

și vrei să nu mai fii, ca nefiind să fii mai rai
și vrei să te oprești, și să oprești și timpul
și vrei să nu mai treci, și netrecând să ai
tot ceea ce îți șterge veșted anotimpul

și vrei să arzi, să te înalți la stele
și să pășești pe cer și-n prag de lună,
iar soarele să vă ofere magic adăpost,
căci dorul vostru v-a găsit un magic rost

pentru că vă sunteți doar cald și bine,
iar pașii voștri nu mai trec grăbiți și goi…
cum să te vindeci oare de iubire?
cum oare să te vindeci de un amândoi?

 

how can one find a mend for a together,
how can one find the answer for a we?
to stop that feeling from beyond the weather
two souls so near… as one sailing free?

how can one shun the other from the days,
how can one stay away from soft embracing
when deep within the heart a whisper says
to breathe the former sweetness of love making?

when rays of dream and so much closeness come our way,
and deep warm quietness becomes our heart,
all the cold emptiness and every bitter rain
just melt away, grey clouds come apart

the air now seems more serene, more sky
so full of spring, of color and much dawn,
and sullen seconds, hours… once so dry
are now a time… too sad and long begone

his eyes just clothe her tenderly in soothing cover
her eyes immerse him in tranquil deep blue
and they are dusk and dawn to suit each other
and parting… they both wish they never knew

and they just wish un-being, so they can feel more sweetness
and they just wish they stopped, and time stopped, too
and they just wish un-passing, so they can feel completeness
beyond the fleeting seasons’ passing through

they wish to burn, to soar into space
to tread on skies and walk next to the moon,
the sun to shelter them in warm embrace,
for smooth soft longing fills them up with tune

because they feel so warm and good in their together,
and all their steps are meaningful and free…
how can one find a cure for a love?
how can one find an answer for a we?

 

Nic✨le

 

Un iunie minunat, foșnindu-vă zile de basm!

 

Wishing you a lovely June, breezing with days… full of wonder!

 

Cute Quotographs… All-Time WPC Favorites

 

 

This is a nostalgic post, a selection of images from some of my posts, all put together now for the final edition of the WordPress Weekly Photo Challenge (WPC)All-Time Favorites.

 

***

The WordPress Daily Post’s Weekly Photo Challenge adventure started for me at the end of October 2017…

….not that long ago but enough to be feeling quite sad now that it seems it will no longer be here for us to enjoy and find inspiration in. I had got delightfully used to it all and was so looking forward to the new weekly themes, enjoying the spin of it quite much! It goes without saying that I really wish this wonderful WP initiative for us to join and share didn’t have to close.

It has been such a pleasant feeling to go through other bloggers’ contributions of beautiful photo selections all along, for each theme every week, always discovering other views and perspectives. And this week, seeing some of the other nice posts on this occasion made me  think of my several posts over the past few months on various WPC topics, that I usually posted on Sundays.

So for this Sunday Gold post, I am too taking leave of this nice community challenge initiative that made my being here richer and more playful. Reminiscing a bit, all the quotographs in this retrospective contribution have been created and posted also based on a WPC idea which I liked and enjoyed putting an article together for.

 

Aventura provocărilor săptămânale de la WordPress Daily Post (Weekly Photo Challenge – WPC) a început pentru mine în octombrie 2017…

…nu cu mult timp în urmă, dar destul încât să prind gustul jocului. Mă obișnuisem cu acele idei strecurate aici, de-abia așteptam noile subiecte  mereu curioasă să descopăr cum fiecare temă se potrivește într-un fel sau altul cu resursele și modul meu de a publica, iar acum, faptul că această inițiativă aducătoare de inspirație încetează să mai lanseze provocări îmi lasă o fărâmă nedefinită de tristețe. E de la sine înțeles că mi-aș dori mult să nu își… închidă porțile. 

Era o senzație plăcută să parcurg săptămânal contribuții pe aceeași temă în postările altor blogeri, iar zilele acestea, unele articole publicate cu ocazia ultimei ediții m-au dus cu gândul la povestea mea WPC de pe parcursul ultimelor luni. În special imaginile cu citate postate duminica. 

Așadar astăzi, a venit și rândul meu să îmi iau la revedere, mai jos veți regăsi doar imagini publicate și pe baza unor idei WPC care mi-au plăcut și m-au inspirat și fără de care acea postare probabil nu ar fi existat în acel format. 

 

In 2017, for themes such as Rounded, Temporary, Peek, Transformation, Experimental, Ascend

 

Temporary blue buzz

 

Transformation and progress and…

…Experimental touches (I wouldn’t have even thought of doing this if it hadn’t been for this… exploratory challenge that late autumn week 🙂 )

 

Barcelona (bluish peek)

 

Bright airy ascent

 

Beginning of 2018, for Weathered and Silence

 

More recently, for lovely topics such as Favorite Place, Smile, Lines and Twisted

 

Smiling chant

 

Lines through and beyond April

 

Tender twists and tangles

 

And a post that I love very much is Autumn-winter serene, published on December 1st, 2017. Photos of radiant dahlias and chrysanthemums accompanied by a poem, like a reverie. That is also one of my readers’ first five well-liked posts. Thanking you all for your constant presence and support!

I am really grateful for the inspiring Weekly Photo Challenges at the WordPress Daily Post and thanking the WPC team for all the stimulating and refreshing ideas!

Needless to say, and that is the most nostalgic part of it all, some of the posts, the photos, the way I arranged them or wrote all around them, and the enjoyment felt by some of my fellow bloggers to read and share impressions, all that  wouldn’t have happened, had it not been for some of the topics, brain teasers at times, launched out there through some unexpected prompts.

Thank you as well for this final theme of All-Time Favorites, which I’d rather consider a warm… au revoir.

 

O postare foarte dragă mie este Liniște toamnă-iarnă, publicată pe întâi decembrie 2017. Fotografii cu dalii și crizanteme luminoase însoțite de o poezie, reverie. Este și una dintre primele cinci postări preferate ale cititorilor mei. Mulțumesc frumos tuturor! 

Cu mult drag am răspuns acestor provocări și nu numai, lăsându-le să mă inspire, dându-le o formă preferată mie, creionându-le pe măsura mea. Mulțumesc mult echipei WPC pentru toate ideile minunate oferite de-a lungul timpului, extraordinare surse de inspirație.

Voi duce dorul acestor punctări săptămânale, jucăușe și dându-mi de furcă uneori, de gândit și de… ronțăit, ca să zic așa, torcându-mi ca din mers alteori, precum că… ceva minunat este acolo, doar de-aș reuși să-l așez, la fel de minunat, în cuvânt, culoare și zbor.

Mulțumesc și pentru această idee frumoasă de final, pe care prefer s-o numesc… de cald la revedere. 

 

***

Photos posted for the theme Glow, from my very first post based on a WPC prompt, October 23rd, 2017. Beautiful moments and memories…

Thank you!

Nic💛le

 

***

Și am revenit doar puțin să adaug…

…că m-aș bucura să aflu care sunt preferatele voastre și cumva din ce motiv, dintre minunile mele jucăuș colorate. Sau… hm, nepreferatele. Asta ca să fim jucăuși… până la capăt. : )

 

😊😊

And I came back here just a bit in order to add…

…that I’d be happy and curious to find out your personal favorites from among my playful q-graphs. Or… well, the least favorite one(s). : ))  Hm, somehow to be playful all the way. 

 

 

Felii de albastru…/ Slices of blue brightness

 

“Dream’s elixir veered between light and clouds
to save the blue..”
― Munia Khan

 

bright slices of blue, both deep and delicate,
rich light seizing my thoughts,
disclosing ways that I never thought possible
onto life’s mysterious spots

trusting in dreams, in longing and yearning,
in blue’s infinite might
to lift off the ground and see all around
through freedom’s fabulous flight

one with the wings, in tune with the pulse
of day’s limitless flow
surfing the beauty of far waving skies
embracing its pure blue glow

a window of clarity reflecting hope,
like the shine of blue opals remote
bathing deep darkness into soft sheer brightness…
like seas sending sparkles afloat

 

felii mari de albastru, și senin și adânc,
raze fine ca podoabe de viață,
luminând cărări ce păreau prea departe
înspre taina ascunsă prin ceață

credință în vise, în doruri, dorințe,
în forța azurului soare
să-nalțe, s-ajungă și să vadă-mprejur
din zbor liber în zare

una cu aripa, cu sensul și pulsul
curgerii vii neoprite,
navigând pe undele oceanului cer
sorbind din sclipiri infinite

o fereastră de clar reflectând feerie
strălucind roz albastru opal
trimițând în adâncuri lumina cascadă…
ca marea luciri către mal

 

“We be light, we be life, we be fire! We sing electric flame, we rumble underground wind, we dance heaven! Come be we and be free!”
― Kate Griffin, A Madness of Angels

 

***

Mă uit câteodată la cer, în albastru, minunându-mă…

… e albastru! Cer, pământ… aer cântând printre picături de alb, pictând cu azur, boltă culoare și dans și muzică reverberând, rotind spațiu și timp de dincoace de lună și nori…

…iar noi, și mici și mari în același timp, punctiformi și imenși, firimituri desprinse din imensitate doar ca să reflecte frumosul-lumină din ea.

Și apoi, o minune de piatră semiprețioasă despre care am citit în timp ce înșiram versurile, opalul albastru. Exact ca o fărâmiță de planetă strălucind magic, arată minunat (găsiți mai multe imagini aici sau aici și… poate fi și roz, e pur și simplu incredibil de frumos, doar privindu-le… îți umplu sufletul de lumină și cald).

 

😊😊

I sometimes look up at the sky, into the blue, wondering…

…it is blue! Sky, earth… air singing through drops of white painting with azure dashes, arch of color and dance and music reverberating, spinning space and time underneath the moon and the clouds…

...and we, both small and big at the same time, like tiny dots and spots of immense importance, crumbs having come a bit apart from the vastness only to reflect back at it its beauty and light.

And then, also a wonder of a natural gem that I read about while laying down the lines above, a blue opal. Exactly like a little fragment, a morsel of our planet shining sweetly… preciously, a thought came (more images here or here and… can also be pink,  they all look incredibly beautiful, just by looking at them… and your heart is filled with light and warmth.) 

 

Nic🎶le

 

 

Fire de și dincolo de aprilie…/ Lines through and beyond April

 

“She could feel magic in the quiet spring day,
like a sorcerer’s far-off voice,
and lines of poetry floated over her mind
as if they were strands of spider-web.”
― Stella Gibbons

 

Linii de ramuri,
de viață și alb
tăind prin aer cărare,
tulpini și fire și fibre de dor
din suflet de secundă de soare…

Linii țâșnind
în boboci și antene
pe aripi,
și-n muguri de vers,
născând duminici în pași de lumină,

de dincolo de umbra
din mers

 

Linii culoare
cu sevă albastră
transportând magia eteric,
curbând curcubeu prin aer, prin gând,
prin inimă rotind-o feeric…

Linii de cald
din verde și vis,
petale și polen catifea,
desen viu de aprins
din raze și sevă

de dincolo de susur
de stea

 

Linii de timp
cu degete fine
mângâind suspin și durere,
vălurind neoprit prin trecere șoapte,
creionând netimp și tăcere…

 

🐝🐝🐝

Cheerful branch lines
lively and white,
cutting through air sweet ways,
stems, threads and fibers sounding of longing
from the soul of the second’s soft rays…

Lines sprightly springing
into buds and antennas
onto wings,
and bloom full of verse,
like a blossom of Sundays with small steps of light

beyond shadow
a bright universe

 

Colorful lines
dancing deep blue,
through the core’s magic sublime,
bending thin rainbows of sky and of thought,
of heart gently spinning pink rhyme…

Warm dear lines
of green and cute dream,
from pollen and petals of silk,
dazzling drawing
of a fiery sap

from beyond starry alleys
of milk

 

Time lines and filaments
with delicate fingers
soothing sighs or grey sunken sorrows,
throwing on end dawns in the breeze,
and molding glittering morrows…

 

Și pentru…

 

Also posted for…

The Daily Post, Weekly Photo Challenge – Lines

 

Nic✨le

 

 

Dimineți, înserări, anotimpuri…/ Mornings, midnights, tomorrows…

 

“Events become feelings, feelings become events”
― Jerry Spinelli, Stargirl

 

Azi –
care ieri era
mâine –
îmi spune:

“O clipă nu e doar vis,
e minune…”

Viitor și trecut?

Se topesc
azi, acum…

Iar secunda?

O cheie,
plecăciune și fum…

Ce ani?

Doar momente
ca boabe de zori,
colier efemer
și
cercei trecători…

Zilele?

Stele
ca urme de șoapte
spre un mâine din azi
printr-un
freamăt de noapte…

 

Today –
which yesterday was
a tomorrow –
keeps telling me:

“A moment is not just a dream,
it’s a key?…”

Future and past?

They melt
here and now…

Each second?

A pivot,
the curtain and bow?…

What years?

Just moments
like beads on a string,
a gossamer necklace
and
a tear-made ring…

And days?

Silken stars
like a trail of lights
to a present-made future
through
a forest of nights…

 

Rânduri, gânduri… pentru provocarea de săptâmâna aceasta de pe Dutch goes the Photo! – Viitor

Ca sursă de inspirație… pot da vina pe călătoria printre amintiri? O postare din mai 2015, care mi-a ieșit în cale zilele astea.

Într-adevăr, fire de ieri topindu-se într-un azi, un mâine…

 

🙂

Thoughts and lines put together for this week’s Tuesday Photo Challenge on Dutch goes the Photo!  – Week 103, Future

As a source of inspiration… am I blaming my travel back in time a little these days? I think, yes, a post in May 2015 which reminded me of… my dialogue with the days and the moments.

Indeed, yesterday’s yarn spinning and turning into todays, tomorrows…

 

Și poate întrebarea… de ce lalele? Și încă atâtea!

Pentru mine, lalelele sclipesc… ca speranța? Primăvara, lumina, zilele…

Le culegeam, eu și sora mea (de fapt cred că mai degrabă le rupeam încălcând ceva reguli atunci, spunându-i mamei… „le-am luat de pe câmp,” dar în spatele casei era de fapt un fel de pepinieră, doar parțial supravegheată în acei ani 80 și …) …deci le culegeam generos, buchete verzi, numai câteva firicele de roșu vizibile, și le puneam în vaze prin casă peste tot. Iar în zilele următoare… explozie!

Inima casei bătea dintr-o dată prin și din acele lalele zâmbind a clipe însorite. Eu le admiram ca pe niște bijuterii. „Hm… ieri erau doar niște plante? o_O Verzi și puțin îmbufnate. Iar azi… luminează!”

Tot așa cum într-un alt azi… mult mai azi, luminează și aici, acum.

Luminează primăveri. Au luminat și vor lumina, strălucind de parcă pentru ele timpul nu s-a inventat încă.

 

😊😊

And maybe the question… why tulips? And so many!

For me, tulips sparkle… like hope does. I used to pick them, me and my sister (actually I think it was a bit against the rules back then, we would tell our mother… *we found them in the field,” but behind our house there was in fact a nursery ground, just partially supervised I think, where we could go in freely  back then in the late 80’s …) anyway, we would pick quite enough, fresh bouquets, just a few visible threads of red through their green, and we would put them in vases all around the house. And then the following days… a burst!

Our house’s heart seemed to suddenly beat through the red tulips’ smile, full of sunny seconds. I would look at them as if they were jewels. „Hm… yesterday they looked like… some plants? o_O Green and a bit pouty? And today… they burn!”

The same as on a… different day today, they shine again, in just another here and now.

They brighten springs. They have and they will, shining as if for them time really seems not to have been invented yet.

 

“If life’s journey was intended to be easy, we would have been given directions. However, since we have no road map, we must climb the highest mountain and forge the deepest streams with love in our souls, in the hope that our own journey will give us peace within…”
Virginia Alison

 

Zile frumoase!

 

Wish you beautiful days!

 

Nic💝le