Arhive

Autumn Quotograph… and life

 

 

Cercuri aprinse cuprinse-n vâltoare,
rotiri de culoare rostind despre noi
la polii iubirii ducând amintirea
cu pași singurateci, mecanici și goi

Spre ce universuri străbate trăirea,
purtând strălucirea și viața cu ea
când mersul secundelor sfințește rotirea
cu lacrimi atinse de vârfuri de stea?

Căci umbrele trec, culoarea dispare,
dar roua de suflet e parte din soare…

 

 

Brilliant circles caught in an orbit
going around and whispering life,
taking remembrance to love’s sacred poles
with traces forsaken, of custom and strife

To what universes is living projected,
casting aliveness and brightness afar
when second’s becoming cleanses the day
with tears caressed by brushes of star?

For shadows dissolve like colors and dyes,
but dewdrops of heart are part of the skies…

 

“You have to die a few times before you can really live.”
― Charles Bukowski, The People Look Like Flowers at Last

 

Nic💖le

 

Reclame

Secunde de nor…/ Cloud seconds

 

“Time passes. I drift in and out.
As if I cease to be, until I remember to exist again.”
― Johnny Rich, The Human Script

 

Să-mi zbor căutarea, să o avânt
lăsând o dâră de stele,
de gânduri ca fluturii,
ca roiul de aripi,
printre șoapte ușoare
sau grele

Să-mi vântur surâsul, să mi-l culeg
dintre frunze de tine și raze,
de printre sclipiri de rouă
și soare,
de nuanțe scăpărând a
turcoaze

Să pășesc apoi coborând trepte albe
ca din vise catifea și senin,
ca pe clipe-nșirate
pe secunde de nor
în șirag tresărind
opalin

Să mă scutur de lacrimi ca de stropii de ploaie
așternându-mi mirare și drum,
cu suspin și tăcere
și zâmbet stingher,
picurându-mi va fi
în acum

 

To kindle my quest and then to release it
leaving a trail of moons,
of thoughts like butterflies,
like a bevy of wings
through whispers off key
or in tune

To beam my smile and then suddenly find it
among leaves of you and of rays,
among sparkling dew beads
and sun shine,
through hues that glitter,
through haze

To climb then slowly along pearly steps
as if from a silk dream serene,
as if stepping on moments,
on fleeting cloud seconds
in a string that gleams
opaline

To shake off the tears like trickling raindrops
penning a tale on my brow,
with a sigh and blue silence,
and a stare so shy
dripping will be
in the now

 

Nicღle

 

 

 

Mic, micuț, drăguț…/ Small is beautiful

 

“Only when we pay attention and notice small moments,
do we make the connections that lead to a change
in our perspective.”
― Andrea Goeglein

 

Fluturaș drăgălaș identificat minunat (noroc înnaripat, ce mai!), pe niște petale mov superbe… o combinație de raze săgeți, puțin crețe pe alocuri.

Aterizare precisă în vârf de petală și… bucurie mare, în plin soare de august, da!

 

🙂

Cute tiny butterfly noticed by lucky me (winged luck, what can I say!), on a splendid purple flower.. a swirl of petal rays like swords, a bit curly here and there.

Safe accurate landing on the tip of a petal, and… big joy, this small creature in full August sun, yes!

 

Și traseul parcurs de creatura mică dar minune… adevărată plimbare sărbătoare pe covor de polen. Un galben fabulos… am putut eu oare să-mi desprind privirea? Aparatul? Nu.

 

And the route taken by it… a truly happy walk along and across a carpet of fluffy pollen. Fabulous yellow… was I able to tear myself away from the whole scene slowly unfolding under my eyes? Camera? No.

 

Nu m-am putut opri din click pe fiecare mișcare miniatural fluturească pănă nu l-a scuturat o adiere mai hotărâtă. Nostim și cald să-l urmărești foind harnic, sau înfometat, sau… amândouă, concentrat în strălucirea aceea galben pufos… și probabil gustos.

 

 

I couldn’t stop clicking for each tiny cute butterfly miniature maneuver at all, ai least not until a kind of a more determined breeze shook its wings away. Funny and warm, to follow its peaceful fret down there, hardworking, or taking its lunch, or… both, engrossed in that savory yellow delight.

 

***

Următoarele două fotografii nu sunt deloc editate, lăsate exact așa cum le-a prins aparatul atunci.

Prima, pornit să traverseze minuscul pufoșenia aurie…

 

The next two photos are not edited at all, just as they were taken then only resized a bit for here.

The first, setting off on its little trip over the golden pollen splendor…

 

…și a doua, ajuns la un fel de capăt.

 

…and then, having reached the other side of it.

 

Iar aceasta a fost chiar prima fotografie, imediat de l-am observat. Cu telefonul.

 

🙂

And this was the very first take, as soon as I noticed it. Taken with my phone.

 

Mare minune mică pentru…

 

Small sweet wonder for…

 

Lens-Artists Photo Challenge #11: Small Is Beautiful

 

 

***

După care, am luat-o de la capăt…

 

😀

After which, there I was again…

 

Nicღle

 

Cum te iubesc…/ How I love you

 

“Love,
that moves the sun and the other stars”
― Dante Alighieri, Paradiso

 

Cum te iubesc?

Cum se iubește cerul,
felie cu felie
și-apoi întreg eterul…
Fragmente de albastru și curat
ce-mi mângâie obrazu’-mbujorat
Cum se iubește clipa,
sclipire cu sclipire
și aripi ce învăluie
în strălucire…
Iar serile în gând și-mbrățișare
turnând în ceasuri dulci mărgăritare
Cum se iubește valul și mareea,
mal după mal
rotindu-și odiseea…
Nisipuri vălurind dinspre castele,
sărut trimis de lună și de stele

How I love you?

The way I love the sky,
patch after patch
and then eternal sigh…
Small fragments made of pure blue, so lush
that can’t but put onto my cheek deep blush
The way I love the minute,
instant after instant
with wings that spur time’s shimmer
close or distant…
And evenings dressed in thoughts’ and rays’ embrace
that hours feel like made of golden lace
The way I love the waves and swaying tides,
ripple by ripple
foamy veil of brides…
Sand castles swept by water’s weaving tune,
kisses sent sweetly from the stars, the moon

 

Și cum te mai iubesc?…

Cum se avântă visul
spre zări ascunse-n nori
sfidând abisul…
din ceață vălurind, din umbră și din greu
făcând din alb iubirea
curcubeu
Cum plânge trandafirul
cu lacrimi de aprins
lăsând zefirului fiorul neatins…
să-i poarte dragostea fără suspin și fără nume
spre dincolo de orizont,
o punte peste lume
Cum cade ploaia
spărgându-se în gânduri
topindu-mi vag răspunsuri
printre rânduri…
parfum de amintire și speranță
ce pune ciob de inimă-n balanță

How else do I love you?…

The way my dream takes flight
towards horizons hidden
in the night
from misty air, shadows and dark woe…
then pouring warm light
into a bow
The way the roses weep
tulle tears of fire
leaving the breeze to take its quivers higher
to carry their devotion, no sobbing and no word…
over the mountains, seas
bridge arched over the world
The way the rain falls down
breaking into droplets
my answers melting vaguely,
 long bright comets…
smooth scent of past’s and future’s deepest urge
that causes heart’s sunk passion to emerge

 

Nic💖le

 

Summer Quotograph… and petals’ voice

 

 

Dulci petale în șoaptă, murmur roz de opal
ce-mi alintă secundele…

val de clipe
și mal

 

Petals’ voice in a whisper, humming pink opal core
softly soothing day’s moments…

wave of seconds
and shore

 

 

Draga mea Phoenix…/ My dear Phoenix

 

“Wise is the one who flavors the future with some salt from the past.
Becoming dust is no threat to the phoenix
born from the ash.”
― Curtis Tyrone Jones

 

De fiecare dată azi, în ultimii trei ani, draga mea Phoenix întinde aripi flacără și regăsire. Și își ia zborul.

Și în acest an e aici. Zvârcolind a văpaie și cer. Aprinde petale și nuanțe, luminează umbre și revarsă foc. Arderea ei este cântec, iar devenirea, refren.

18 iunie mereu șoptește cum e să fii Phoenix.

Cum zbaterea ei zămislește pană ca desprinsă din trăire și retrăire, rescriindu-se a nou din cenușa propriei ei răscoliri.

Fiecare gând, rând, cuvânt… reiau ciclic aceeași poveste. Și totuși alta. Reconfigurează piesele aleatoriu și totuși previzibil, puțin la fel, puțin diferit… Labirint printre sclipiri, reveniri, uimitoare alchimie și salt.

Și-mi foșnește a treaptă mai înspre mine. Mai adăpostit, dar mai dezvăluit.

Și-mi cuibărește toată necuprinderea în zori de chihlimbar.

Doar de lună șoptiți.

 

Each time today, over the past three years, my dear Phoenix has been spreading its fiery wings of song.

This year it is here again. Swirling of flames and sky. Setting petals and mystery hues on fire. Her burning is a poem, and its becoming, the rhyme.

June 18th always whispers about how it is to be Phoenix.

How every flutter breathes new life into the magical quill plucked from its very own being, only to rewrite itself anew from the ash of its own burst.

Every thought, word and line… tell the same story like in a cycle. But still another. Pieces reconfigured randomly and still predictable, a bit the same, a bit different… Labyrinth among sparkles and flickers, amazing alchemy and leap.

And it rustles onto steps towards myself more. More sheltered, still more revealed.

And it nestles all the expanse into an amber dawn.

Hummed only by the moon.    

 

 

***

Val măturând îndoiala,
mângâind oboseala și timpul…

val de departe și cald
aprins
colorând anotimpul

 

Unde susurând a lumină,
a magic tărâm și aproape…

unde vălurind a spirală
arzând
în petale de șoapte

 

Secunde năvălind din netimp,
prin zi și culoare, prin mers…

secunde ca o dâră de cer
trasând
o cărare, un sens

 

Arderi de clipe atinse
de-o mână sculptând neînvins…

arderi ce vin și ce trec
în val
după val de aprins

 

A wave sweeping doubt away,
lulling tired eyes and long days…

a wave of farness and warmth,
on bright painted seasons
and rays

 

Ripples that murmur red hues,
magical realm so close…

ripples spinning long spirals
breathing deep sighs,
burning rose

 

Seconds dashing from space,
over the colors, the ride…

seconds like trails of bliss
cutting new pathways,
new tide

 

Flames of passing caressed
by a loving hand, sculpting yearn…

flames that come and then go
wave after wave
of sweet burn

 

Nic💛le

 

 

 

 

Și-amurg și dimineață…/ Dusk and dawn

 

 “Falling in love is easy.
Falling in love with the same person repeatedly is extraordinary.”
― Crystal Woods, Write like no one is reading

 

cum oare să te vindeci de iubire?
cum să te vindeci oare de un noi?
să nu mai simți pulsând adânc în tine
un singur suflet împărțit la doi?

cum să-l alungi pe celălalt din toate,
cum să-l gonești sau cum să-l ocolești,
când inima ca-n zbor aievea ți se zbate
și îți șoptește doar să îl iubești?

când raze de mult vis și mult aproape ți se-arată,
iar liniștea de împreună te devine,
tăceri și ploi din ceea ce știai odată
se risipesc ca nori și-ți par acum străine

căci aerul acum e mai curat, mai moale
e plin de primăvară, cântec și culori,
iar clipe reci, secunde ce-altădată păreau goale
acum îți par un ceas de dincolo de zori

privirea lui te-mbracă în mătase,
sau ochii ei te-nvăluie-n senin,
și vă sunteți și-amurg și dimineață
și despărțirea vi se pare chin

și vrei să nu mai fii, ca nefiind să fii mai rai
și vrei să te oprești, și să oprești și timpul
și vrei să nu mai treci, și netrecând să ai
tot ceea ce îți șterge veșted anotimpul

și vrei să arzi, să te înalți la stele
și să pășești pe cer și-n prag de lună,
iar soarele să vă ofere magic adăpost,
căci dorul vostru v-a găsit un magic rost

pentru că vă sunteți doar cald și bine,
iar pașii voștri nu mai trec grăbiți și goi…
cum să te vindeci oare de iubire?
cum oare să te vindeci de un amândoi?

 

how can one find a mend for a together,
how can one find the answer for a we?
to stop that feeling from beyond the weather
two souls so near… as one sailing free?

how can one shun the other from the days,
how can one stay away from soft embracing
when deep within the heart a whisper says
to breathe the former sweetness of love making?

when rays of dream and so much closeness come our way,
and deep warm quietness becomes our heart,
all the cold emptiness and every bitter rain
just melt away, grey clouds come apart

the air now seems more serene, more sky
so full of spring, of color and much dawn,
and sullen seconds, hours… once so dry
are now a time… too sad and long begone

his eyes just clothe her tenderly in soothing cover
her eyes immerse him in tranquil deep blue
and they are dusk and dawn to suit each other
and parting… they both wish they never knew

and they just wish un-being, so they can feel more sweetness
and they just wish they stopped, and time stopped, too
and they just wish un-passing, so they can feel completeness
beyond the fleeting seasons’ passing through

they wish to burn, to soar into space
to tread on skies and walk next to the moon,
the sun to shelter them in warm embrace,
for smooth soft longing fills them up with tune

because they feel so warm and good in their together,
and all their steps are meaningful and free…
how can one find a cure for a love?
how can one find an answer for a we?

 

Nic✨le

 

Un iunie minunat, foșnindu-vă zile de basm!

 

Wishing you a lovely June, breezing with days… full of wonder!