Arhive

Cute Quotograph… and Barcelona (bluish peek)

 

 

Final de august 2017, o zi puțin gri albăstrui, iar Barcelona sclipea pierdut în zare.

 

End of August 2017, a quite grey day, slightly bluish, and Barcelona was shining dimly on the horizon.

 

O scurtă plimbare, a fost atunci, în așteptarea intrării în Parcul Güell, pe dealul din apropiere, urcând alene și aruncând privirea înspre oraș… Sagrada Família veghind discret, clădiri turn aproape zgâriind norii…

…întindere tăcută și albă parcă legănând timpul.

 

Short unexpected  walk before entering to visit Park Güell, up on the hill, glancing backwards and downwards onto the city… Sagrada Família guarding it shyly, tall buildings almost scraping the clouds…

…silent and  white urban sprawl seeming to be cradling time.

 

Provocarea de pe WordPress Daily Post de săptămâna aceasta are tema Peek (privire scurtă sau pe furiș) ceea ce m-a dus cu gândul la pozele de atunci, înainte de intrarea în parc, făcute din mers, cumva din coada ochiului (și al unui zoom maxim). Privind în jos înspre oraș, apoi în sus spre o casă răsărind în toată eleganța ei verde, vila cu doi trandafiri japonezi roșu aprins lângă fereastră (de care de-abia m-am desprins)…

 

The Daily Post’s Photo Challenge this week is Peek, and me… thinking of the photos taken that day before entering the Park, I realized they were all zoomed-in peeks… of Barcelona seen from up hill, then of an elegant house, a mansion surrounded by a tall stone wall, and of two blazing Japanese roses next to one of its windows ( I really loved those)…

 

…și apoi, chiar și printre tulpinile pinilor, vedere destul de rătăcită a Turnului Glòries (sau Agbar, Turnul Apelor din Barcelona), încercând eu să mă strecor cât mai înspre aproape și clar.

(Adaug un link cu culorile turnului noaptea, pentru cei dornici să vadă, eu nu am reușit să-l zăresc colorat, din păcate.)

 

...and even of the Torre Glòries (or Agbar Tower) zoomingly peeked at by me, from behind some pine trees up on Carmel Hill.  

(I’m adding a link with its colors at night, for those of you who are are curious to see, I didn’t manage to tale photos of its colors.)

 

Și iar, trandafirii japonezi, arzând liniștit acolo sus, lângă casa cea verde.

 

And then again, the two superb Japanese roses burning bright next to the green house.

 

Parcul Güell. O minune verde creată de arhitectul modernist Antonio Gaudi și situată pe colina El Carmel.  Pășeam pe aleile interminabile… ca într-un cadru-studio de film în aer liber, iar fiecare element părea să spună o poveste, șoptind ca de printre meandre de trecere.

 

Park Güell. A green wonder located on Carmel Hill, created by the modernist Catalan architecture, Antoni Gaudi. I was going up and down the endless alleys… almost like on an incredible outdoor film set, and its elements had a quite special feel, almost like whispering a story coming from a meandering time flow. 

 

Turnuri și trepte, alei, galerii, coloane… unele acoperite cu mozaic jucăuș din sticlă colorată.

 

Towers and steps, alleys, galleries, pillars… some covered in playful mosaic plates made of colored glass.  

 

O combinație… și veselă și impunătoare. Grădini cu flori printre palmieri și construcții colorate…

 

A happy mixture, imposing as well. Gardens with their flowers and palms, and colorful constructions…

 

…căsuțe ca de turtă dulce, într-un aer dulce… ca de basm.

 

…like gingerbread houses or cottages in that cute style… fairylike. 

 

Din căsuța cu pereții vopsiți albastru…  privire însorită înspre vis de verde înflorind cerul.

 

From inside the little house, its walls painted blue… dream view of the green outside blooming sky.

 

De-ar fi fost o zi cu soare din plin, fiecare colțișor în parte ar fi explodat în strălucire, ca și în cele câteva momente de aproape senin luminând piatra și bucățile de culoare din mosaicuri… fiecare detaliu și pas.

 

Had it been a full sunny day, every little corner would have burst into shine, like in those several moments with clearer skies and brightness over the stone, the colorful mosaics, each detail and step.

 

I had this perfect dream
Un sueno me envolvio

………………

Let the music play
Make the voices sing
Nace un gran amor
Start the celebration
Ven a mi
And cry
Grita
Come alive
Vive
And shake the foundations from the skies
Shaking all our lives
Barcelona
Such a beautiful horizon
Barcelona
Like a jewel in the sun
Por ti sere gaviota de tu bella mar
Barcelona
Suenan las campanas

………………..

 

(Lovely Freddie Mercury song, the anthem of 1992 Olympics in Spain.)

 

Anunțuri

Vis pe note de rouă… / Dew dream notes

 

“There is another alphabet,
whispering from every leaf,
singing from every river,
shimmering from every sky.”
― Dejan Stojanovic

 

DOrul te cheamă, iar tu…

REnaști pe loc zi senină
MInute se-adună ca note
FAntastic covor de lumină…
SOLară plimbare, feerică
LAcrimi de “da” sau de “nu”
SIlabe-nghețate în șoapte

DOrul te cheamă, iar tu…

REnunți să asculți voci orbește
MIrarea din ochi îți e hartă
FArul ce-n zare sclipește
SOLdatul ce nume nu poartă…
LAnțul de da” și de “nu”
SIlabe topite în muzică

DOrul de cheamă, iar tu…

 

Don’t lose the delicate dream…

Rays draw an infinite sight
Minutes gather like dew
Fabulous carpet of light…
Solar adventure, ethereal
Labyrinth of eerie gleam
Syllables frozen in whispers

Don’t lose the delicate dream…

Rain caresses the flow
Miracles mapping the way
Fairy lighthouse aglow
Soldiers having no name…
Lavish pathways and stream
Syllables melting in music

Don’t lose the delicate dream…

 

Pentru că mi-am amintit de Sunetul Muzicii, de unde… portativul de printre cuvinte și petale.

😊

Because I remembered The Sound of Music, hence… the score hiding between the words and petals.

 

And because… „the hills are alive with the sound of music”.

Nic🎶le

 

 

Era de culoarea…/ It was the color of…

 

“Flowers enshrine my heart between their petals;
that’s why my heartbeats love them so much” 
― Munia Khan

 

Era de culoarea…

…unui vis cald, neclar, pe care nu-l prea înțelegi dar de care nu te poți despărți.

 

It was the color of…

…a warm fuzzy dream which you don’t really understand but you can’t part with either. 

 

Nic💖le

 

Antenuțe hoinare…/ Ambling antennae

 

“Every living thing is precious somehow.”
― T.A. Barron, The Seven Songs of Merlin

 

Acum doi ani astăzi, într-o zi de August și de miercuri, se pare că surprindeam mititei foind pașnic prin iarbă? Ei, se pare c-a venit iar timpul de joacă, prieteni dulce colorați țopăind prin verde și răsărind nostim… în oglindă.  Cea din aparatul foto, bineînțeles. Frunze, fire de iarbă, flori, bușteni… nu contează traseul, nu par niciodată rătăciți. Îi urmăream… ei bine, casă dulce casă pentru antenuțele hoinare, oriunde îi duc aripioarele, adierea sau razele.

Deci a nins. Cu năzdrăvani vesel colorați… ninsoare splendoare de iulie-august senin.

 

Two years ago today, a beautiful August Wednesday, and seems I was thinking… little ones fussing peacefully  in the grass?! Well, seems time has come again, for sweetly colored friends cutely making their way through the green, suddenly showing up in… the mirror? The one inside my camera, obviously. Leaves, blades of grass, flowers, logs… no matter their map, they never seem lost. I was mulling over it… well, home sweet home for the ambling antennae, how else? Home is where their tiny lovely wings take them, the wind and the day.

So it snowed. Funny little colorful heroes… in a July-August „snow show” serene.

 

Mărgeluțe de sezon, care mai de care mai cocoțate și mai amestecate… mai neașteptate!

Season’s beads, each looking uniquely… singular, tangled, unexpected! 

 

Și pas cu pas spre floare-albastră, într-o zi gri și bosumflată… o veselă și vie bijuterie!

 

And inching its way towards a little blue flower, on a pouty day… jolly and jazzy little jewel! 

 

Și eu cu gândul, heiii… nu doar mie-mi plac florile! Mici micuțe mititele… și de-un albastru senin. Cu răbdare, și-o sprânceană ridicată, am urmărit minunea roș-negru pe traseu. Concura cu altă minune, de ordin tehnologic, click setat pe cadru după cadru, după cadru… (ups, cascadă pe floare și-aripioare la pas).

😊

And me with the thought, heyyy… seems I’m not the only one going for the flowers! Tiny, tinier, the tiniest… and of such a tranquil blue. Patiently, one eyebrow raised, I followed the red-and-black wonder on its route. It seemed to be competing with another wonder, technological one, the camera click set on frame after frame, after frame… (ups, tumble-fall on the flower and the strolling wings).

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Deci așa, hoinare antenuțele… rătăcitori și pașii mei. Așa joacă de vară… să tot fie, de-i soare sau nor!

 

So yes, ambling antennae… roaming steps of mine. Such hide-and-seek play… game on, please, sun or cloud!

 

Nic🐞le   

 

Ceva drăguț și nostim…

…cute funny volleybug is on!  😊

 

 

Spring Quotograph… the flutter and the flight

 

 

Lăcrămioare dulci și albe, desigur. De vis diafan. Dar cum a fost… ei bine, poveste sinuoasă și lungă. Deci povestesc. Pentru că, atunci când a venit vremea ședinței foto de weekend timpuriu, nu prea voiau minunatele și finuțele să-mi stea „lacrimă” de poze și pace. Și tace, și face…

…că n-am avut încotro și-a trebuit, eu și-aparatul, să ne tot dăm și dansăm pe după tulpinițe, după cer, după frunzele late și prelungi, în cercetare de mărgeluțe de alb. Florile, mici micuțe mititele… ia-le de unde nu le zăream, și iar pace. Ba după frunze, deci umbre, ba doar vreo câteva bobițe dese de o tentă verzuie…

Pentru că anul trecut arătau fix așa! Mă credeeeeți?! Fără ca eu să fi făcut nimic nimicuț atunci. Era prima dată când le fotografiam, ca să nu zicem că norocul începătorului e-un simplu mit. Plus… uf, lumina soarelui. Iar florile n-aveau nici urmă de boboc atunci. Pe când acum… primăvara bobocilor. 🙂

Și, am încercat. Să le-aranjez, și rearanjez, prima dată-n viață când gâdil și dezmierd fir cu fir din câteva buchețele, ce mai. Și s-a văzut treaba că… ba. Au stat și-anume foarte, și exact, cum au vrut dumnealor! Mai ales și dacă le-atingea câte-o pală de vânt, chiar le zmucea uneori, nevinovată săraca, pala, ce pot să zic.  Ce treab-ar fi putut avea ea cu foiala mea, și ea destul de zbuciumată. Pe lângă perdea, pe sub nori iute trecători, printre raze care parcă jucau șotron, v-ați ascunseles și puțin sârba pe răbdarea mea dată fiiin, fin prin răzătoare. Cât pe ce vaza mea albastră cu margine de auriu să-și ia zborul. Și asta-i.  😊 

Și totuși, lăcrămioarele. Puțin zăpăcite, puțin zălude, chiar zănatice în anumite momente, ițind câte-un bob, sau câte-un ghioc, în toate colțurile pozelor mele căutătoare de unghi favorabil. De compoziție. De încadrare, expunere… vezi de nu! Că le tot „șopteam” printre click-uri… „hai, stați și voi de la mama natură puțin, n-așteptați să vă cânt și descânt eu, vă rooog! N-am toată ziua la dispoziție. Compoziție, indispoziție…” : )) Deși apoi, pe ecranul monitorului, concluzia pufoasă: oricum le-aș fi pozat, tot frumos ar fi lăcrimat și luminat. Ei, poate ceva mai din ceață, dar au cooperat până la urmă, cumva cumva. Probabil văzând atâta strădanie, dans, joc de  umbre, de pași, de zoom… nu și-au ieșit din cuvânt de lăcrămioară sinceră și transparentă, oricum a fost spectacolul de raze și vânt, sau avânt, cu elan muncitoresc… și de-aproape-ntâi mai. 🙂

Iar eu, în semn  de recunoștință, mi-am spus… mersi atât de mult de subiect! Fie ploaie, fie soare, fie viscol, sunt un subieeect… din punctul meu de vedere, pot ține loc și de predicat, și de atribut… ceva orice, dar la vocativ:

„Lăcrămioarele, ce bine… încă o dată magia a prins puțin glas!”

 

(This here, is not a word for word, or line by line, translation of the above Romanian version of this post. It is an idea-by-idea attempt at depicting the same thoughts and feelings, the same experience. Or perhaps, a thought by thought description, or feeling by feeling…  An interpretation, that is. Thank you! )

 

Lily of the valley, certainly, it’s not April without them. Like a spring dream, so suave. But the flutter and flight „backstage”, so to say, oh dear. Let me tell you. 🙂

For one thing, what crossed my mind when I proceeded to photographing the lovely lily of the valley this weekend, well, it really was like… „What on earth, for April’s sake (the month I mean)! These sweet little things, no way are they going to… strike a pose! For me and my camera, no…” Meaning, just look at them, fluffy bells, ruffled and a bit messy, plus the playful shadows…  Their slim little stems, elegant slender leaves,  the cute teary flowers… so tiny (by the way, the name of the flower in Romanian is „lăcrămioară” meaning „little tear”, well…)  and this year, mostly light green buds. Even tinier. I had to try and find secret ways, shortcuts to capture their warm charm, at least a cute bit.

Because last year they looked just like this, really. Can you see any buds there?! Not really, no. And I didn’t do much then, not at all. All this, making it somehow clear that beginner’s „luck” may not be just a myth. On the other hand, this April, totally different experience, and frisky.

So I took the photos as it was, this weekend, several sessions, so to say… gusts of wind through the curtain, April sun playing hide-and-seek, maybe even hopscotch… rays like in a swift dance through the clouds, couldn’t make out the direction of the spring breeze too well either… and at the same time, like heaven was breaking loose on my balcony. The little droplets and dashes of white magic shining like nothing else! Well, „tough” endeavor, but funny. I was afraid my blue vase with a thin golden rim would simply take off and vanish into thin air, just like that.  😊 

So, there you go, the spectacular lily-of-the-valley this year, looking playful, also serene… never seeming to mind my ruckus and fuss all around them, my to-and-fro. Simply showing their cute little heads in any corner of my poor photos, no matter the angle, the rays, the shadows, the exposure… What can I say, they finally did „cooperate”, I must admit, though more with my brave new Nikon than with me, in spite of my occasional whispers or muffled requests accompanying the clicks, sounding something like… „Come on, dear ones, work with me, shine clearly, let me find the right corners, the right light, composition…”  On the pc monitor, the fluffy conclusion: quite content, and realizing that no matter the strife, they would still look nice, though a blurry kind of nice, yes. Well, after all, they are wonderful flowers, aren’t they? They must have sensed all my dance and prance, and so tried to keep some spring promise that they would look nice in the pictures, and my working zeal, too, well… the 1st of May  is pretty close anyway. 🙂

And as a sign of gratitude, I said… thank you for such a subject! No matter the weather, the sun, the wind or the rain, they are a lovely subject, that I think can find work as a predicate, an attribute… someway somehow, and the sentence… is in the vocative:

„The tiny white wonders… like casting a little magic spell again!”

 

“There are certain half-dreaming moods of mind in which we naturally steal away from noise and glare, and seek some quiet haunt where we may indulge our reveries and build our air castles undisturbed.”
Washington Irving, The Legend of Sleepy Hollow and Other Stories

 

Și… v-am umplut duminica de lăcrămioare, știu. De aceea, dacă este festin, atunci să fie… atașez și o melodie. Cu lăcrămioare dulci și albe, desigur.

😊😊/

And…. I filled your Sunday with my lily-of-the-valley adventures, I know. What can I say, I’m adding a nice tune and video, too. With sweet white flowers, certainly.

Coșulețul culoare de Paște…/ Easter-color basket

 

“Somehow one must love the world
without being worldly.”

G.K. Chesterton

 

Fotografii în lumina dup-amiezii de vineri, apoi a dimineții de sâmbătă…
…culori surâzând a căldură, a inimă, speranță și drag.

 

Photos taken in the Friday afternoon light, and then Saturday morning…
…colors that smile of warmth, sweet golden hope and much heart.

 

“Don’t be pushed around by the fears in your mind. Be led by the dreams in your heart.”
Roy T. Bennett, The Light in the Heart

 

În lumina dup-amiezii târzii…

 

In the midafternoon light…

8 Martie… printre lalele/ March 8th… with tulips

 

 

 

 

La mulți ani!

 

🙂
Ziua e… spre seară, și sper că v-a fost frumoasă pân-acum, căci lalele aprinse pufos flutură și ele pe-aici să vă ureze

…un 8 Martie fericit, o primăvară frumoasă și un an luminos și vesel!

 

***

Evening is here quite soon, I hope your day has been wonderful, as tulips here are fluttering bright to wish you

…a happy March 8th that will bring you joy, a bright spring and a nice happy year!

 

“i act harder than i am.
i am softer than i look.”
Ava, You Are Safe Here

 

“Woman is sacred; the woman one loves is holy.”
Alexandre Dumas, The Count of Monte Cristo