Mâine, 8 Martie și zambile…/ Tomorrow, March 8th and hyacinths


“He knew he would always remember her,
standing there with that expectant,
forward-looking smile,
enough to turn the future into summer.”
― Willa Cather, The Song of the Lark


Surâs cu ochi de soare și albastru
din raze de aproape și curat
prin gând și amintire
și căldură
rotind ceasornic viu,
sunând aievea clopote de ceață,
profil de lună,
pulbere de stea
de dincolo de lume și de viață
zâmbind a sărbătoare,


A smile full of sunshine and lush blue
from rays of cleanliness and closeness,
through thoughts and memories
and warmth
turning a clock of mind-bending
ringing devotedly long-winding bells of fog,
contours of moon
and starry dust from highs
from deep beyond the wintry world and life
a beam of beauty,
a loving
pair of


O zi frumoasă mâine, deși… nu doar mâine! Toată luna, primăvara, vara…  și așa minunat mai departe.

Ție… mamă, fiică, soție, bunică, soră, prietenă… și vouă, tuturor celor care le iubiți și le sunteți cald și cu drag aproape!


Wishes for a wonderful day tomorrow! Though… not only tomorrow, but the day after tomorrow too, then all spring, summer… and so beautifully on!  

To you… mother, daughter, wife, grannie, sister, friend… and to you, all those who love them and stand by them, warmly and dearly!






Winter Quotograph… and quotidian riddle



Cotidian asortat
cu rutine,
și cu roșu-verde

cu anul ce vine,
cu mine,
și cuvinte rimând…
din ozon

Nuanțe în privire,
în suflet foire
ca-n nori

dimineți la fereastră,
cu miros de cafea
și de zori

Lumină și raze
sau umbre,
minute sau ore,

joacă și joc
vise și dor,

Alb-negru pierdut
sau color,
magic și soare
și zbor…



e vechi
e și nou

puțin roz
și cadou

ochi sclipind
și visând

și venind
și plecând

ori în grabă
ori lent

sau atent

cu parfum,
rimă, ritm


dragii mei,

Și-un ghicit… sărbătoare?! 🙂


My quotidian is seasoned
with the usual,
with the green and the red
season’s air,

with the year that comes
and with me…
words that pour from thin
ozone layer

Daily hues in my eyes,
ruby dawns,
in my soul deep rustle
like clouds…

mornings in the window,
blue mug,
sweet bitter coffee, 
long hug

Light and sun rays
or shadows,
on grey pavements, 
bright meadows…

play and dream
fluffy toy,
quest and journey
deep joy

Black and white
or in colors,
sun and magic,
the flowers…



it is old
and new

purple brown
or blue

with pink touches
and eyes

sweet hello’s
and bye bye’s

in a rush
or… a hush

feeling fragrant
and plush

reason, rhyme
elfish rhythm

every day

dear riddle,
so true…

Shall I guess it… or you?!  😊


…..fotografii alese si editate pe muzică sunând a soare și cald.

Cercul vieții, spirala, roata… vechi și nou, zi și noapte… ramuri de timp, de anotimp…

Puiul de cioară… cred că îmi este totem, pare să viziteze crengile prin aer de dimineață mai mult sau mai puțin însorită cu cea mai cea consecvență. Cine știe, m-am gândit, poate s-a obișnuit cu click-urile mele, la fel de consecvente, deși nu mereu reușite. Uneori încă dorm, sunt înainte de cafea, sau în timpul. Iar alte… uneori găsesc capacul de la obiectivul aparatului undeva… dup-amiaza? Și din greșeală, fără măcar să-l fi căutat. Mda…
Gesturi zilnice, mici, micuțe, repetate, dar ducând înspre departe și… senin. Și scumpa mini-girafă Twigs, mascotă, simbol, pufos-norocos. Apoi cana mea de cafea, ramuri, ornamente, lună de lună…

…și poate de aici

ghicitoare-joacă de final de an… coborâtă nostim din cotidian.



….. photos chosen and edited on music… sounding like the sun and the stars.

The circle of life, spiral, wheel… old and new, day and night… branches of time, seasons…

The little crow… I think it is my animal totem somehow, seems to visit through the morning air more or less sunny more than consistently. Who knows, I thought, maybe it got used to my clicks on a regular basis, though not always so successful captures. Well, sometimes I am still asleep a bit, even before drinking my morning coffee, or during. And some other times… I even find the lens cap somewhere in the afternoon? And by accident, without even looking for it. Well…
Daily gestures, little, small, repetitive, but taking me far somehow… and away. Sweet little Twigs, the tiny giraffe, from Ty’s Teenie Beanie Boos toys, symbol, mascot, cute charm. Then my coffee mug, branches, ornaments, moon beyond moon…

…and maybe that explains the

riddle me that, riddle me this… fun and playful quotidian mix.


Provocare… cumva provocându-mi cotidianul în această ultimă săptămână 2017. De aici, postare asortată puțin zăpăcit cu zilele mele mai mult sau mai puțin zburdalnice printre și printre.


A challenge… challenging my quotidian somehow, for this final 2017 week, therefore a post seasoned with a few of my steps, sparkles and little things… twinkling on a daily basis.

For the Tuesday Photo Challenge – Quotidian on Dutch goes the Photo! blog


Și melodia… mi-a rimat perfect cu Twigs? 😊 Nuanțe, tot, tot… visător, sclipitor zi de zi… de zi.

Vă recomand să ascultați cumva și în timp ce lucrați sau vă concentrați la ceva, dacă puteți. Dă o stare deosebită, ușoară plutire. Regăsire, reamintire… Rândurile de mai sus provin și de printre notele ei însorite, strecurate și de dincolo de pozele din cotidianul meu de sfărșit de an, și nu numai.

Uneori îmi imaginez pufoșenia spunându-și unele lucruri… așa, ca pentru sine, atunci când „privește” agitație, stânga dreapta, sus jos, bife zilnice. Citatul care i s-ar potrivi cel mai des e mai jos, din aceeași autoare ca în imaginea cu norii povestind cu luna. Citato..grafia.  : ))



And the tune felt… quite in tune with sweet Twigs? Hues and all, dreamy and cuddly day in, day out.

I would somehow suggest that you also listen to the song while working or focusing on something, if you can, it gives a special state, of light flight. Like recalling things, remembering… The lines above come from among its notes, interspersed through photos from my end-of-year quotidian, and not only.

Sometimes I even imagine the little fluffy thing perhaps says things to itself when „watching” me fuss and fret all over the place, up and down, left and right. The words that would fit here best are from the same author as in the quotograph, Carol Shields, The Republic of Love:


“It’s hard work being a person, you have to do it every single day.” 😊😊




Mulțumind pentru anul drag ce tocmai se încheie…

…un an nou nouț minunat, vă doresc! Colorat, parfumat, inspirat… într-un cuvânt, fermecat!


Giving thanks for the lovely year that has passed by…

…I am wishing everyone a wonderful new year! Colorful, cheerful, plentiful… in one word, delightful!





(Answer key:  cute daily playfulness, rain or shine)


Winter Quotograph… and season’s happy shapes



Pentru zile frumoase, luminoase și… extrem de gustoase!

Cu mult zâmbet și drag!



For happy, shiny days and so… very tasty!

With smiles and loveliness!


O provocare perfect potrivită săptămâna asta, cu și despre formă. Iar eu printre verde…

…forme și culori!


Perfect challenge this week, has been, on Debbie’s Travel with Intent, One Word Sunday – Shape. And me, much green…

…forms and colors!

Hoping that Debbie will excuse my being late a bit, a week late in fact, or at least a day, but still… I am linking to her nice post last Sunday.

Thank you very much, and fine happy holidays! 🙂


Brăduțul roz de hârtie din bradul meu vă urează și el… mult verde cald, stele blânde și pași jucăuși!



The pink paper tree in my firtree wishes you too… much warm green, mild stars and sweet playful steps!




Cute Quotograph… and Barcelona (bluish peek)



Final de august 2017, o zi puțin gri albăstrui, iar Barcelona sclipea pierdut în zare.


End of August 2017, a quite grey day, slightly bluish, and Barcelona was shining dimly on the horizon.


O scurtă plimbare, a fost atunci, în așteptarea intrării în Parcul Güell, pe dealul din apropiere, urcând alene și aruncând privirea înspre oraș… Sagrada Família veghind discret, clădiri turn aproape zgâriind norii…

…întindere tăcută și albă parcă legănând timpul.


Short unexpected  walk before entering to visit Park Güell, up on the hill, glancing backwards and downwards onto the city… Sagrada Família guarding it shyly, tall buildings almost scraping the clouds…

…silent and  white urban sprawl seeming to be cradling time.


Provocarea de pe WordPress Daily Post de săptămâna aceasta are tema Peek (privire scurtă sau pe furiș) ceea ce m-a dus cu gândul la pozele de atunci, înainte de intrarea în parc, făcute din mers, cumva din coada ochiului (și al unui zoom maxim). Privind în jos înspre oraș, apoi în sus spre o casă răsărind în toată eleganța ei verde, vila cu doi trandafiri japonezi roșu aprins lângă fereastră (de care de-abia m-am desprins)…


The Daily Post’s Photo Challenge this week is Peek, and me… thinking of the photos taken that day before entering the Park, I realized they were all zoomed-in peeks… of Barcelona seen from up hill, then of an elegant house, a mansion surrounded by a tall stone wall, and of two blazing Japanese roses next to one of its windows ( I really loved those)…


…și apoi, chiar și printre tulpinile pinilor, vedere destul de rătăcită a Turnului Glòries (sau Agbar, Turnul Apelor din Barcelona), încercând eu să mă strecor cât mai înspre aproape și clar.

(Adaug un link cu culorile turnului noaptea, pentru cei dornici să vadă, eu nu am reușit să-l zăresc colorat, din păcate.)


...and even of the Torre Glòries (or Agbar Tower) zoomingly peeked at by me, from behind some pine trees up on Carmel Hill.  

(I’m adding a link with its colors at night, for those of you who are are curious to see, I didn’t manage to tale photos of its colors.)


Și iar, trandafirii japonezi, arzând liniștit acolo sus, lângă casa cea verde.


And then again, the two superb Japanese roses burning bright next to the green house.


Parcul Güell. O minune verde creată de arhitectul modernist Antonio Gaudi și situată pe colina El Carmel.  Pășeam pe aleile interminabile… ca într-un cadru-studio de film în aer liber, iar fiecare element părea să spună o poveste, șoptind ca de printre meandre de trecere.


Park Güell. A green wonder located on Carmel Hill, created by the modernist Catalan architecture, Antoni Gaudi. I was going up and down the endless alleys… almost like on an incredible outdoor film set, and its elements had a quite special feel, almost like whispering a story coming from a meandering time flow. 


Turnuri și trepte, alei, galerii, coloane… unele acoperite cu mozaic jucăuș din sticlă colorată.


Towers and steps, alleys, galleries, pillars… some covered in playful mosaic plates made of colored glass.  


O combinație… și veselă și impunătoare. Grădini cu flori printre palmieri și construcții colorate…


A happy mixture, imposing as well. Gardens with their flowers and palms, and colorful constructions…


…căsuțe ca de turtă dulce, într-un aer dulce… ca de basm.


…like gingerbread houses or cottages in that cute style… fairylike. 


Din căsuța cu pereții vopsiți albastru…  privire însorită înspre vis de verde înflorind cerul.


From inside the little house, its walls painted blue… dream view of the green outside blooming sky.


De-ar fi fost o zi cu soare din plin, fiecare colțișor în parte ar fi explodat în strălucire, ca și în cele câteva momente de aproape senin luminând piatra și bucățile de culoare din mosaicuri… fiecare detaliu și pas.


Had it been a full sunny day, every little corner would have burst into shine, like in those several moments with clearer skies and brightness over the stone, the colorful mosaics, each detail and step.


I had this perfect dream
Un sueno me envolvio


Let the music play
Make the voices sing
Nace un gran amor
Start the celebration
Ven a mi
And cry
Come alive
And shake the foundations from the skies
Shaking all our lives
Such a beautiful horizon
Like a jewel in the sun
Por ti sere gaviota de tu bella mar
Suenan las campanas



(Lovely Freddie Mercury song, the anthem of 1992 Olympics in Spain.)


Vis pe note de rouă… / Dew dream notes


“There is another alphabet,
whispering from every leaf,
singing from every river,
shimmering from every sky.”
― Dejan Stojanovic


DOrul te cheamă, iar tu…

REnaști pe loc zi senină
MInute se-adună ca note
FAntastic covor de lumină…
SOLară plimbare, feerică
LAcrimi de “da” sau de “nu”
SIlabe-nghețate în șoapte

DOrul te cheamă, iar tu…

REnunți să asculți voci orbește
MIrarea din ochi îți e hartă
FArul ce-n zare sclipește
SOLdatul ce nume nu poartă…
LAnțul de da” și de “nu”
SIlabe topite în muzică

DOrul de cheamă, iar tu…


Don’t lose the delicate dream…

Rays draw an infinite sight
Minutes gather like dew
Fabulous carpet of light…
Solar adventure, ethereal
Labyrinth of eerie gleam
Syllables frozen in whispers

Don’t lose the delicate dream…

Rain caresses the flow
Miracles mapping the way
Fairy lighthouse aglow
Soldiers having no name…
Lavish pathways and stream
Syllables melting in music

Don’t lose the delicate dream…


Pentru că mi-am amintit de Sunetul Muzicii, de unde… portativul de printre cuvinte și petale.


Because I remembered The Sound of Music, hence… the score hiding between the words and petals.


And because… „the hills are alive with the sound of music”.




Era de culoarea…/ It was the color of…


“Flowers enshrine my heart between their petals;
that’s why my heartbeats love them so much” 
― Munia Khan


Era de culoarea…

…unui vis cald, neclar, pe care nu-l prea înțelegi dar de care nu te poți despărți.


It was the color of…

…a warm fuzzy dream which you don’t really understand but you can’t part with either. 




Antenuțe hoinare…/ Ambling antennae


“Every living thing is precious somehow.”
― T.A. Barron, The Seven Songs of Merlin


Acum doi ani astăzi, într-o zi de August și de miercuri, se pare că surprindeam mititei foind pașnic prin iarbă? Ei, se pare c-a venit iar timpul de joacă, prieteni dulce colorați țopăind prin verde și răsărind nostim… în oglindă.  Cea din aparatul foto, bineînțeles. Frunze, fire de iarbă, flori, bușteni… nu contează traseul, nu par niciodată rătăciți. Îi urmăream… ei bine, casă dulce casă pentru antenuțele hoinare, oriunde îi duc aripioarele, adierea sau razele.

Deci a nins. Cu năzdrăvani vesel colorați… ninsoare splendoare de iulie-august senin.


Two years ago today, a beautiful August Wednesday, and seems I was thinking… little ones fussing peacefully  in the grass?! Well, seems time has come again, for sweetly colored friends cutely making their way through the green, suddenly showing up in… the mirror? The one inside my camera, obviously. Leaves, blades of grass, flowers, logs… no matter their map, they never seem lost. I was mulling over it… well, home sweet home for the ambling antennae, how else? Home is where their tiny lovely wings take them, the wind and the day.

So it snowed. Funny little colorful heroes… in a July-August „snow show” serene.


Mărgeluțe de sezon, care mai de care mai cocoțate și mai amestecate… mai neașteptate!

Season’s beads, each looking uniquely… singular, tangled, unexpected! 


Și pas cu pas spre floare-albastră, într-o zi gri și bosumflată… o veselă și vie bijuterie!


And inching its way towards a little blue flower, on a pouty day… jolly and jazzy little jewel! 


Și eu cu gândul, heiii… nu doar mie-mi plac florile! Mici micuțe mititele… și de-un albastru senin. Cu răbdare, și-o sprânceană ridicată, am urmărit minunea roș-negru pe traseu. Concura cu altă minune, de ordin tehnologic, click setat pe cadru după cadru, după cadru… (ups, cascadă pe floare și-aripioare la pas).


And me with the thought, heyyy… seems I’m not the only one going for the flowers! Tiny, tinier, the tiniest… and of such a tranquil blue. Patiently, one eyebrow raised, I followed the red-and-black wonder on its route. It seemed to be competing with another wonder, technological one, the camera click set on frame after frame, after frame… (ups, tumble-fall on the flower and the strolling wings).

Această prezentare necesită JavaScript.


Deci așa, hoinare antenuțele… rătăcitori și pașii mei. Așa joacă de vară… să tot fie, de-i soare sau nor!


So yes, ambling antennae… roaming steps of mine. Such hide-and-seek play… game on, please, sun or cloud!




Ceva drăguț și nostim…

…cute funny volleybug is on!  😊