“Every living thing is precious somehow.” ― T.A. Barron, The Seven Songs of Merlin
Acum doi ani astăzi, într-o zi de August și de miercuri, se pare că surprindeam mititei foind pașnic prin iarbă? Ei, se pare c-a venit iar timpul de joacă, prieteni dulce colorați țopăind prin verde și răsărind nostim… în oglindă. Cea din aparatul foto, bineînțeles. Frunze, fire de iarbă, flori, bușteni… nu contează traseul, nu par niciodată rătăciți. Îi urmăream… ei bine, casă dulce casă pentru antenuțele hoinare, oriunde îi duc aripioarele, adierea sau razele.
Deci a nins. Cu năzdrăvani vesel colorați… ninsoare splendoare de iulie-august senin.
Two years ago today, a beautiful August Wednesday, and seems I was thinking… little ones fussing peacefully in the grass?! Well, seems time has come again, for sweetly colored friends cutely making their way through the green, suddenly showing up in… the mirror? The one inside my camera, obviously. Leaves, blades of grass, flowers, logs… no matter their map, they never seem lost. I was mulling over it… well, home sweet home for the ambling antennae, how else? Home is where their tiny lovely wings take them, the wind and the day.
So it snowed. Funny little colorful heroes… in a July-August „snow show” serene.
Mărgeluțe de sezon, care mai de care mai cocoțate și mai amestecate… mai neașteptate!
Season’s beads, each looking uniquely… singular, tangled, unexpected!
Și pas cu pas spre floare-albastră, într-o zi gri și bosumflată… o veselă și vie bijuterie!
And inching its way towards a little blue flower, on a pouty day… jolly and jazzy little jewel!
Și eu cu gândul, heiii… nu doar mie-mi plac florile! Mici micuțe mititele… și de-un albastru senin. Cu răbdare, și-o sprânceană ridicată, am urmărit minunea roș-negru pe traseu. Concura cu altă minune, de ordin tehnologic, click setat pe cadru după cadru, după cadru… (ups, cascadă pe floare și-aripioare la pas).
😊
And me with the thought, heyyy… seems I’m not the only one going for the flowers! Tiny, tinier, the tiniest… and of such a tranquil blue. Patiently, one eyebrow raised, I followed the red-and-black wonder on its route. It seemed to be competing with another wonder, technological one, the camera click set on frame after frame, after frame… (ups, tumble-fall on the flower and the strolling wings).
Această prezentare necesită JavaScript.
Deci așa, hoinare antenuțele… rătăcitori și pașii mei. Așa joacă de vară… să tot fie, de-i soare sau nor!
So yes, ambling antennae… roaming steps of mine. Such hide-and-seek play… game on, please, sun or cloud!
Lăcrămioare dulci și albe, desigur. De vis diafan. Dar cum a fost… ei bine, poveste sinuoasă și lungă. Deci povestesc. Pentru că, atunci când a venit vremea ședinței foto de weekend timpuriu, nu prea voiau minunatele și finuțele să-mi stea „lacrimă” de poze și pace. Și tace, și face…
…că n-am avut încotro și-a trebuit, eu și-aparatul, să ne tot dăm și dansăm pe după tulpinițe, după cer, după frunzele late și prelungi, în cercetare de mărgeluțe de alb. Florile, mici micuțe mititele… ia-le de unde nu le zăream, și iar pace. Ba după frunze, deci umbre, ba doar vreo câteva bobițe dese de o tentă verzuie…
Pentru că anul trecut arătau fix așa! Mă credeeeeți?! Fără ca eu să fi făcut nimic nimicuț atunci. Era prima dată când le fotografiam, ca să nu zicem că norocul începătorului e-un simplu mit. Plus… uf, lumina soarelui. Iar florile n-aveau nici urmă de boboc atunci. Pe când acum… primăvara bobocilor. 🙂
Și, am încercat. Să le-aranjez, și rearanjez, prima dată-n viață când gâdil și dezmierd fir cu fir din câteva buchețele, ce mai. Și s-a văzut treaba că… ba. Au stat și-anume foarte, și exact, cum au vrut dumnealor! Mai ales și dacă le-atingea câte-o pală de vânt, chiar le zmucea uneori, nevinovată săraca, pala, ce pot să zic. Ce treab-ar fi putut avea ea cu foiala mea, și ea destul de zbuciumată. Pe lângă perdea, pe sub nori iute trecători, printre raze care parcă jucau șotron, v-ați ascunseles și puțin sârba pe răbdarea mea dată fiiin, fin prin răzătoare. Cât pe ce vaza mea albastră cu margine de auriu să-și ia zborul. Și asta-i. 😊
Și totuși, lăcrămioarele. Puțin zăpăcite, puțin zălude, chiar zănatice în anumite momente, ițind câte-un bob, sau câte-un ghioc, în toate colțurile pozelor mele căutătoare de unghi favorabil. De compoziție. De încadrare, expunere… vezi de nu! Că le tot „șopteam” printre click-uri… „hai, stați și voi de la mama natură puțin, n-așteptați să vă cânt și descânt eu, vă rooog! N-am toată ziua la dispoziție. Compoziție, indispoziție…” : )) Deși apoi, pe ecranul monitorului, concluzia pufoasă: oricum le-aș fi pozat, tot frumos ar fi lăcrimat și luminat. Ei, poate ceva mai din ceață, dar au cooperat până la urmă, cumva cumva. Probabil văzând atâta strădanie, dans, joc de umbre, de pași, de zoom… nu și-au ieșit din cuvânt de lăcrămioară sinceră și transparentă, oricum a fost spectacolul de raze și vânt, sau avânt, cu elan muncitoresc… și de-aproape-ntâi mai. 🙂
Iar eu, în semn de recunoștință, mi-am spus… mersi atât de mult de subiect! Fie ploaie, fie soare, fie viscol, sunt un subieeect… din punctul meu de vedere, pot ține loc și de predicat, și de atribut… ceva orice, dar la vocativ:
„Lăcrămioarele, ce bine… încă o dată magia a prins puțin glas!”
(This here, is not a word for word, or line by line, translation of the above Romanian version of this post. It is an idea-by-idea attempt at depicting the same thoughts and feelings, the same experience. Or perhaps, a thought by thought description, or feeling by feeling… An interpretation, that is. Thank you! )
Lily of the valley, certainly, it’s not April without them. Like a spring dream, so suave. But the flutter and flight „backstage”, so to say, oh dear. Let me tell you. 🙂
For one thing, what crossed my mind when I proceeded to photographing the lovely lily of the valley this weekend, well, it really was like… „What on earth, for April’s sake (the month I mean)! These sweet little things, no way are they going to… strike a pose! For me and my camera, no…” Meaning, just look at them, fluffy bells, ruffled and a bit messy, plus the playful shadows… Their slim little stems, elegant slender leaves, the cute teary flowers… so tiny (by the way, the name of the flower in Romanian is „lăcrămioară” meaning „little tear”, well…) and this year, mostly light green buds. Even tinier. I had to try and find secret ways, shortcuts to capture their warm charm, at least a cute bit.
Because last year they looked just like this, really. Can you see any buds there?! Not really, no. And I didn’t do much then, not at all. All this, making it somehow clear that beginner’s „luck” may not be just a myth. On the other hand, this April, totally different experience, and frisky.
So I took the photos as it was, this weekend, several sessions, so to say… gusts of wind through the curtain, April sun playing hide-and-seek, maybe even hopscotch… rays like in a swift dance through the clouds, couldn’t make out the direction of the spring breeze too well either… and at the same time, like heaven was breaking loose on my balcony. The little droplets and dashes of white magic shining like nothing else! Well, „tough” endeavor, but funny. I was afraid my blue vase with a thin golden rim would simply take off and vanish into thin air, just like that. 😊
So, there you go, the spectacular lily-of-the-valley this year, looking playful, also serene… never seeming to mind my ruckus and fuss all around them, my to-and-fro. Simply showing their cute little heads in any corner of my poor photos, no matter the angle, the rays, the shadows, the exposure… What can I say, they finally did „cooperate”, I must admit, though more with my brave new Nikon than with me, in spite of my occasional whispers or muffled requests accompanying the clicks, sounding something like… „Come on, dear ones, work with me, shine clearly, let me find the right corners, the right light, composition…” On the pc monitor, the fluffy conclusion: quite content, and realizing that no matter the strife, they would still look nice, though a blurry kind of nice, yes. Well, after all, they are wonderful flowers, aren’t they? They must have sensed all my dance and prance, and so tried to keep some spring promise that they would look nice in the pictures, and my working zeal, too, well… the 1st of May is pretty close anyway. 🙂
And as a sign of gratitude, I said… thank you for such a subject! No matter the weather, the sun, the wind or the rain, they are a lovely subject, that I think can find work as a predicate, an attribute… someway somehow, and the sentence… is in the vocative:
„The tiny white wonders… like casting a little magic spell again!”
“There are certain half-dreaming moods of mind in which we naturally steal away from noise and glare, and seek some quiet haunt where we may indulge our reveries and build our air castles undisturbed.”
― Washington Irving, The Legend of Sleepy Hollow and Other Stories
Și… v-am umplut duminica de lăcrămioare, știu. De aceea, dacă este festin, atunci să fie… atașez și o melodie. Cu lăcrămioare dulci și albe, desigur.
😊😊/
And…. I filled your Sunday with my lily-of-the-valley adventures, I know. What can I say, I’m adding a nice tune and video, too. With sweet white flowers, certainly.
“The spring came suddenly;
the rains stopped, the days grew noticeably longer,
and the afternoon light felt powdery,
as if it might blow away.”
― Jane Mendelsohn, I Was Amelia Earhart
Aer de primăvară la orizont, culori de aproape martie… șoapte de crizanteme și ghiocei.
Tablou de mult anotimp… pod alb și drag de petale și catifea peste iarnă.
Spring air on the horizon, colors of almost March… whispers of chrysanthemums and snowdrops. Painting full of much season… warm bridge of lovely white petals and silk over winter.
Aglomerație mare pe tărâm de coșulețe jucăușe și verzi, fărâmițe de alb, culoare și mugur surprinse adiind. Tulpinițe ițindu-se eroic trag cu urechea la buline sclipindu-și a magic:
„Până la razele de mult soare și cald, hm… noi hai la o mică plimbare pe-aici! Cum, tu n-ai auzit? N-ai simțit suflu de anotimp? Trecând, zburând, îmbrățișând… Pe unde-ai umblat?
Hai, nu mai e mult. Acuși acuși vom pluti colorat peste tot și toate, vei vedea. Și tot acuși primim firicel de roșu și alb, și… duși am fost, aripi de lumină și nor.
Azi, doar așa, însorită ieșire… cu pași de ghiocel și iubire!”
Quite much bustle on lands of little baskets, playful and green, little pieces of white, color and bud caught in a breeze. Cute tiny stems springing heroically… eavesdropping over dots sparkling like magic:
„Until dear rays of much sun and warmth, hm… let us go for a walk around here, shall we? Yes, haven’t you heard? Haven’t you felt seasons’ breath? Passing, dancing, embracing… Where have you been?
No, it won’t be long. Soon we’ll be flying again gently, over flowers and trees. And in a few days we’ll get that cute red and white thread and… off we go again, you’ll see. Wings of sunlight and cloud.
Today, just snowdrop walk a bit… steps of love cutely sunlit!”
“Spring is the ultimate genius of the existence and the utter ladder of the lovers ascending to the infinity.”
― Mehmet Murat ildan
![wanna... piece of me?! : \](https://doarnicol.files.wordpress.com/2017/08/dsc_0461_dxo_mr.jpg?w=372&h=248 "wanna... piece of me?! : \")
