Arhive

Ramuri, minute și…/ Branches, minutes and…

 

“In the end we will realise that we only came to earth to love”
― Mimi Novic, The Silence Between the Sighs

 

 

NOAPTEA dintre ani mi-a zâmbit dimineață
mănunchi de aievea răzbătând ca prin ceață,
gânduri mustind de zgomot și dor
străpungând magic liniște și zare
și nor

AM SURÂS printre nuanțe irizate și eu
privind-o în ochi printre clipe șirag,
printre ramuri subțiri în ritmuri de ieri
și aburi de mâine,
și vag

ȘI-au dat parcă mâna în inima mea
așezându-se rece pe trepte de timp,
umbre și raze prin iarbă sau nea
în tăcere
și mult anotimp

TRECERI ce-ating în spirale de zile
cald adiindu-mi fărâme de zbor
sau rafale ce-mi spulberă pași, căutare
rând, cuvânt…
visător

PETALE, apusuri, ploaie, senin
așa răscolește murmurându-mi ce-a fost,
iar eu intru în joc și-i șoptesc să îngâne
strălucire de stele
și rost

SCLIPIRI cu privirea spre un alb ce va fi
un răstimp ce va trece șuvoi,
stol de secunde, de aici și acum
în minute de mine
și noi…

 

THE NIGHT between years smiled as morning
a bundle of real throughout the haze
a million thoughts filled with sound and longing
piercing the silence
and blaze

I SMILE through the mixture of hues
gazing at the moments ending a year
beyond thin branches of yesterdays,
and tomorrows, vague
and unclear

THEY SEEM to meet and say hi in my heart
sitting on cold stairs of time,
shadows and rays, the grass or the snow
quietness and rhythm
and rhyme

THEY PASS and they touch spirals of days
warm breezes through fractions of flight,
or blasts that wipe my searches, my steps
feelings and words
burning bright

PETALS, sunsets, rainy or shine
they all dance and draw the past tense,
and I join the ride and weave into it
starry light, meaning
and sense

SPARKLES looking at a white future time,
sweet whiles which will fly swift and true
from myriad seconds, of here and now
into minutes of me
and of you…

 

Sursa de inspirație pentru versuri… aici.

Jocul de artificii… fotografii nu neapărat reușite anul acesta, deși… cumva nostime, cumva ireale. Cerul, noaptea… înfloriseră.

Vă urez un an nou minunat!

 

😊

The source of inspiration for my verse above is here

The fireworks… photos not as I had wished them to be, though… somehow  a bit cute. a bit surreal too. The sky, the night… were in full bloom.

I hope you have a wonderful new year!

 

Sper să aveți timp, ca să priviți filmulețul pănă la capăt. Este incredibil de frumos!

 

I hope you will find a bit of time, to watch the video up to the end. It is incredibly beautiful!

 

Nic🎉le

 

 

 

Cute Quotograph… and sweetness

 

 

 

“It rains
And rains
And rains.
But there is a sky above the rain,
Nothing can rot the sky.
Earth has turned to mud. What of it?
The heart of the planet is made of fire, of ardent sun.
(from „A Rainy Day”)”
― Visar Zhiti, The Condemned Apple: Selected Poetry

 

Vă doresc zile de sfârșit de an cât mai frumoase! Și… zile de-nceput de an nou la fel!

 

Wishing you nice end of year days! And… a lovely beginning of the new year as well! 

 

 

“And now we welcome the new year, full of things that have never been”
― Rainer Maria Rilke

 

Nic✨le

 

 

 

 

Reflexii, reflecții…/ Lens-Artists Photo Challenge #25: Reflections

 

“A lake is a landscape’s most beautiful and expressive feature.
It is Earth’s eye; looking into which the beholder
measures the depth of his own nature.”
― Henry David Thoreau, Walden

 

Septembrie verde trecând peste ape,
reflexii și-albastre plutiri
la nord de secunde,
la sud de ființă
în nuanțe
din albe
rostiri

oglinzi,
anotimpuri,
apus, dimineață
rotire susur aproape
de vară trecută prin iarnă,
primăveri clipind peste ape…

 

A green September over the weather,
reflections and timid white flow,
to the north of blue seconds,
from the south of desire
through hues
sharply

aglow

mirrors
and seasons,
evenings and mornings
spinning whispers together
of summer through winter serene, 
and spring rippling over the weather…

 

„We cannot see
our reflection in
running water.

It is only
in still water
that we can see.”

Zen proverb

 

 

Inspired by

Lens-Artists Weekly Photo Challenge #25: Reflections

 

Nic¯\_(ツ)_/¯le   😊

 

 

 

Verde și roz…/ Green and pink

 

“I believe in the immeasurable power of love;
that true love can endure any circumstance
and reach across any distance.”
― Steve Maraboli, Unapologetically You:
Reflections on Life and the Human Experience

 

Verde lumină și sclipiri sărbătorești din brăduțul tot o licărire aurie și argintie surâzând roz bonbon…

 

Green shine and sparkles as if jumping for joy in a small tree all a silver and golden pink shimmer…

 

Nuanțe clipocind superb printre ace de pin și clinchet de click-uri, și foială, și pregătiri…

 

🙂

Hues all in a superb glitter among jingling pine needles, and clicks, and preparations… 

 

Iar eu vă doresc sărbători frumoase, zile cu mult zâmbet și cald și culoare!

 

🎄🎄🎄

And I am wishing you all happy holidays, full of smiles, warmth and colorful days!

 

Nic💚le

 

Sărbătoriri…/ Lens-Artists Photo Challenge #23: Celebrations…

 

“Algebra applies to the clouds; the radiance of the star benefits the rose;
no thinker would dare to say
that the perfume of the hawthorn is useless to the constellations.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

A sărbători, sărbătoare, festivitate, ceremonie, gală…

…oricum i-am spune, oare dacă stăm și ne gândim puțin, nu totul și toate sunt ca o imensă și caldă sărbătorire?! O paradă? Ca un fel de etalare divină, mă gândesc uneori. Un ritual sau o comuniune…

De parcă toate au fost și sunt grațios și glorios aranjate festiv. Și de parcă un fir de roșu le leagă lin dar strâns pe toate a sărbătoare. Pe un fundal de verde sau alb… cu pete de albastru sau galben sau roz, și strălucire sau încântare!

Și da, roșul. Ca viața și focul, ca dragostea… fie că-s ornamentele de Crăciun sau de Paște, mărțișoarele mirate, simbol de primăvară în straie de sărbătoare și revenire și cald…

 

 

To celebrate, celebration, festivity, ceremony, gala…

…however we may call it, isn’t it that sometimes everything feels like a big wide and wonderful honoring?! A parade? Isn’t it all a divine display, I wonder. A ritual or a communion…

Isn’t it all so gloriously arranged that everything, or anything is to be seen as festive? And as if a red thread links them all smoothly, against a green or white background… splashes and dashes of blue and yellow and brightness and joy?!

And yes, the red. Burning bright like life and like fire, like love… be it Christmas’ ornaments, Easter eggs, March’s lovely tokens of spring and revival and sweetness..

 

Sărbătorind ceva… poate atât de evident și de la vedere, magia lucrurilor de zi cu zi, încât noi nici nu le mai onorăm cu atenția. Doar dacă facem câțiva pași înapoi, ca atunci când privim un tablou prea mare și prea aproape sus pe perete. Sau ca aerul. Câți dintre noi suntem recunoscători pentru aer? Îl respirăm și ne respiră atât de… din noi, de proaspăt și smerit și cât de liber.

Amy a ales luna perfectă pentru această temă de provocare. Decembrie, desigur…

…și totuși pentru mine chiar nu trebuie să fie o sărbătoare sau sărbătorire anume punctată sau subliniată, sau zi, sau anotimp ca să pot spune că găsesc timp, sau că-mi fac timp să mă bucur. Să observ ceva ce este întotdeauna acolo. Și anume că totul este oricum gata de sărbătoare. Și sărbătorește deja.

Pentru că altfel de ce ar fi oare ele, toate deja împodobite elegant, colorat? Costumate ca… pentru petrecere. Pentru o ocazie festivă…

 

 

Celebrating something… so obvious and in such plain sight, the magic of ordinary things, that we no longer notice it.  Unless we take a few steps back, like watching a beautiful big painting on a wall. Or like air. How many of us are aware and grateful for it? The air we breathe so smooth and fresh, and unawares and free.

Amy, at The World Is A Book has chosen the perfect month for this challenge theme. December, yes…

…still to me it really doesn’t have to be a certain holiday, or day, or season. To finally take time, or make time to notice that everything is in fact beautiful and ready to celebrate.

Because otherwise why would they all be so elegantly and colorfully costumed like… for a party? Really  all dressed up like for a festive occasion…

 

 

🎊🎊🎊

Zilele cu mult soare, de exemplu, sunt mereu o sărbătoare pentru mine, cu ședințe foto prelungite puțin. De la un trandafir extraordinar de banal până la o dalie explodând frez… sărbătoare în toată puterea petalei!

Și iar roșul, atât de aprins în frunzele lui octombrie! Iar acasă, lumina printre perdele și draperii… cu siguranță o ocazie minunată de bucurie, poezie.

 

 

Sunny days, for instance, always a celebration to me, longer photo-taking sessions outside. From a common and extraordinary pink rose to a fraise dahlia… A celebration in its own petal right! 

And such bright red color in October leaves in the street. Or at home, light through my living room drapes and curtains… surely is a celebration to me, when I notice them shining so delightfully!

 

Chiar și cutia de ciocolată ține cu mine…

 

Even the cute candy box idea saying it all over… sweet Celebrations! 

 

Ce să mai spun de călătorii… fiecare pas e o sărbătoare!

Pentru că altfel, cum? Să fiu într-o stare de continuă așteptare? Anticipare? Și sunt, bineînțeles, dar… nu numai.

 

Not to mention when travelling… each step of the way is a celebration!

For otherwise, how? To just be a in a perpetual state of waiting? Anticipating? Which I am too, of course, but still, not only. Why wait?!

 

Cu siguranță totul trebuie să fie o sărbătoare a vieții, în toate formele ei, culori și feluri… așa cum se perindă prin zi. Și imaginați-vă cumva că toți am simți asta în același timp, cât mai mulți dintre noi. Oare anumite lucruri nu ar arăta complet diferit??

Poate mai puțină grabă? Mai puțină agitatie inutilă și mai multă căldură? Mai multă răbdare și un sentiment al apartenenței. La un tot mare și cuprinzător, mai familiar decât credem noi că ar putea fi.
Ar putea fi acea senzație, sau o simplă alegere la un moment dat, precum că… da, sunt deschis la toate așa cum mi se ivesc și întâmplă de la sine, fără să-mi încurce nici planurile, de ce ar face-o? Deschis doar la bucuria și acceptarea calmă și caldă a orice mi-ar răsări în cale. Care ar putea dura fie și numai câteva secunde, nici măcar atât. Pentru a privi în jur. Indiferent unde-am fi, doar să privim și observăm. Lucruri, oameni. Pe lângă ceea ce sunt. Pe lângă ceea ce credem noi deja că sunt. Poate ceea ce credem este incomplet. Cu siguranță că este! Iar noi să întrevedem puțin câte puțin dincolo de asta, dincolo de ceea ce am fost obișnuiți să vedem. Dincolo de noi înșine… zi de zi de zi.

Bucurându-ne de momente dragi așa cum sunt ele, ca nimic altceva. Bucurându-ne unul de celălalt. Și mai ales de propria prezență. Aici și acolo. Oriunde.

 

 

Surely it must all be, every single day, about celebrating life in all its forms and colors or ways… as it comes my way. And imagine everybody did this at the very same time. Or most of us did. Wouldn’t some things look a bit different too?

Maybe less rush? Less annoyance and more warmth? And patience and a sense of belonging? To a common everything-ness.
It could be just a feeling, a simple mindset that… yes, I am open to all things as they arise and happen naturally, without allowing them to divert me from my plans, no, why would they. But open to also enjoy and try to understand or accept everything that may come my way. Taking just a few innocent seconds, or… none at all. Stopping, for a moment or two sometimes to just look around. No matter where we are. just look around and see. Notice things. People. Besides what they are. What we already know they are. Maybe our knowing is just… a partially knowing them. It surely is! So besides and beyond that, beyond what we have been used to think that they are. Beyond their usual… „daily-ness”.
I am sure we would discover a myriad things. Hues. Angles or versions, perspectives and details.

Enjoying sweet dear moments like nothing else. Celebrating each other. Our very own presence to start with. Here or there. Anywhere.

 

“Everything is ceremony in the wild garden of childhood.” – Pablo Neruda

 

 

Bucurându-ne de bucuria însăși, că o putem simți. Clipele așa cum curg ele. Nu ieri, nu mâine…

Bucurându-ne de acum!

 

 

Celebrating enjoyment itself. That we can feel it. Feel the moments as they come along. No yesterday, no tomorrow…

Celebrating now!

 

Sărbătoresc ceva zilnic. De fiecare dată când îmi place ceva. Preferatele mele! Toți facem asta. Toți sărbătorim ceva chiar acum. Pe măsură ce ne întâmplăm. Citim. Sau scriem…

Ceea ce adun aici… sunt toate o sărbătoare. A bucuriei și entuziasmului. Momente și lucruri dragi.

Frumusețe uimitoare în prim plan! Evidențiată jucăuș și aproape pentru a fi împărtășită.

 

 

I do celebrate sth every day. Every time I see something that I like or I love. My favorites! And we all are. Celebrating something as we speak. Or read. Or write…

My posts here, they are always a celebration. Of gladness and enthusiasm. Lovely moments and things. 

Amazing beauty in the foreground all the time! Highlighted playfully and cute to be seen and shared.

 

Posted for 

Lens-Artists Photo Challenge #23: Celebrations

 

Nic🎉le

 

 

Cute Quotograph… and cocktail summer scent

 

 

Trecut de mijloc de septembrie cald, într-adevăr. Adie fiori de toamnă arămie și vis prin jurnalul meu de bord, dar…

…minunea de magie de vară nu se lasă dusă, nu, nu!

 

Warm mid September just gone by, indeed. A cozy autumn breeze, golden and dreamy is rippling through the air, the mornings, but…

…wonderful summer magic is lingering still. 

 

Culoare dulce luminoasă îmi răsare aromat de printre gânduri, cu gustul acela de vesel din zile presărate din plin cu raze de august senin. Joacă… da. Luminoasă, gustoasă, pufoasă…

 

Shiny colors and so sweet… like blushing fragrantly from among my thoughts, from long days wearing August rays serene. A cocktail of moments… yes, playful and tasty and fluffy in the breeze…

 

Culorile astea, locurile… adierea, albastrul ți se lipesc strâns de suflet. Îi țin de cald. De nor și de dor.

 

These colors, spots… the balmy air, the beautiful blue do stay in your soul. They give that forever feel, of warmth and closeness to it all, everywhere.

 

Iar toată minunăția și nebunia de vară mi-a amintit de melodia aceea… știți voi, anii 80 spre final?

🙂

Which… all here light and cute reminded me of The Beach Boys. End of the 80s, if you remember? Enjoy!

 

Nicღle

 

Vara, florile, marea…/ Summer, flowers, the sea…

 

“At the seaside all is narrow horizontals,
the world reduced to a few long straight lines
pressed between earth and sky.”
― John Banville, The Sea

 

Când vara mă poartă albastru,
iar orele-mi-ntind trepte line,
minutele-ncep să-mi șoptescă
cuvinte-n petale senine…

Surâsuri de clipă atinsă
de nori și raze din inimă
cerând parcă spumei din valuri
s-aștearnă zile cu rimă

Să mângâie gânduri cărare
pe-a timpului fragedă coamă,
cu murmur de tine aproape
de dincolo de umbră și teamă

 

When summer carries me blue,
the hours fine stairs unveil,
long minutes start whispering gently
sweet words in petals’ sweet tale…

A moment’s warm smile seems touched
by clouds and rays from the heart
as though urging the sea foam
to draw clear days like a chart

To cradle my thoughts like a trail
on time’s delicate crest…
deep murmur of you feeling close
through shadows, soothing deep rest

 

Un septembrie frumos!

 

Wishing you a nice September!

Nicღle