Arhive

De la roșu la alb…/ From bright red to cold white

 

“The most common form of despair is not being who you are.”
― Søren Kierkegaard

 

De la roșu la alb, curcubeu de cuvinte
nuanțe ascunse-n tăcere și-n aduceri aminte
palid, gândul alunecă pe-o petală, o umbră,
iar lumina atinge tot ce vrea să-se-ascundă

Lampadare în noapte pe un drum-rătăcire,
albă, ceața învăluie căutări și-amorțire…
doar în pulsul adânc, ca un miez ars de floare
se aude stins, roșu, pâlpâind, o suflare

 

From bright red to cold white, arching rainbow of days
pale hues deeply hidden within silent worn ways,
muted thoughts slowly gliding down a petal, a shade,
and the light softly touching all that’s shying away

Under lampposts at night on a sidewalk of dream,
white, the fog is enfolding every shimmer or gleam…
just within the deep pulse, like in burnt cores of flowers
there can be faintly heard, red, the flickering hours

 

Nicole

 

 

 

Bujori și maci și …/ Peonies, poppies and …

 
“If your daily life seems poor, do not blame it;
blame yourself, tell yourself
that you are not poet enough
to call forth its riches;
for to the creator there is no poverty
and no poor indifferent place.”
― Rainer Maria Rilke, Letters to a Young Poet

 

 

Din roșu aprins, dor necuprins

din roz infinit,

dimineață

 

Din cer calendar, nimic nu-i zadar

când razele ziua-mi

răsfață

 

 

Cu verdele-n pas, bujorii-mi prind glas

petale rotind fin

spirală

 

Cu picuri de nor, macii-s izvor

de liniște de

catedrală

 

 

From lively bright red, a longing ahead

from infinite pink,

sunny morning

 

From calendar skies, seconds arise

when rays in my days

bring belonging

 

With green in my tread, peonies unread

unfurl their petals

like time

 

With drops from the clouds on poppies around

deep silence rings like

a chime

 

Nicole

 

 

Aventură în galben muștar…/ Mustard yellow fun

 
“The appearance of things changes according to the emotions;
and thus we see magic and beauty in them,
while the magic and beauty are really in ourselves.”
― Kahlil Gibran, The Broken Wings

 

…sau Mi-au înflorit pantofii?!

Da. Chiar sunt pașii mei cei noi, galben muștar. Cu gentuță. Care, și ea, fix asortată muștar. Și prea de tot parcă-mi sunt, în acest mai cu soare-nor pus pe minunății, nu puteam să nu vi le-arăt!

Balerini noi nouți, adică, voiam să zic mai sus prin pașii cei noi. Foarte drăguți, se simt, extrem de speciali. Cu soare perfect decupat pe post de emblemă senină și-n acest galben savoros! Cremos, aproape gustos… nu m-am putut abține să nu-i urc pe piedestalul meu de lemn, pentru pozat în lumină naturală, să nu-i asortez jucăuș cu alb-verde de lăcrămioare și-n cele din urmă, dar nicidecum în ultimul rând, să nu… țac, pac cu mulți de click, pozat, ca să îi pregătesc ghidușie de-arătat.

Că prea-mi luminau toate-așa, proaspăt spumos arătos.

 

😊😊

…or My shoes are in full bloom?!

Yes. These really are my brand new mustard yellow steps. And a small bag too. Which comes in mustard yellow as well. Shining too bright and beautiful, they were, on a sunny Sunday, that I couldn’t help showing them to you too!

My brand new ballerina flats, that is, I meant by my brand new steps above. They feel extremely cute, special too. With that sun model perfectly cut up in front, serene symbol in this savory yellow! Creamy, tasty almost… I immediately placed them on my wooden board, that I use to take photos in natural daylight, then added the lily of the valley’s white and green charm, and started clicking fondly, to prepare these playful photos to share here.

Such deep but still soft brightness… rarely do I see and admire, so fresh and inviting.

 

Îi am de pe la început de aprilie, cred, și… nepurtați încă. Din motive de vreme atât de oscilantă, că dâr, dâr.. bâr, bâr.. n-am vrut să-i iau la plimbare pe răcoare, nehotărât așa. Dar zilele astea, tot zârindu-i la intrare așteptând galben cuminte, mi-am zis… ei, gata, la foto cu voi! C-acuși, scoși la mers, nu v-aș mai lua atât de pe sus la admirat și pozat înflorat.

Și.. da! O bucățică de mai alb, ca de obicei, e prinsă și ea aici, în sfârșit. Vă puteți imagina parfumul, sunt sigură.

Lăcrămioarele!

 

 

I bought them some time ago, at the beginning of April, I think, and have not worn them yet. Quite oscillating, the weather, so I did not see myself going for a walk in them on these chilly changy days. And meanwhile, catching glimpses of them waiting in in the hall in such yellow silence, I thought to myself… well, that would be it, photo session it should be!  I will be wearing them down the street soon, so I will surely no longer have the occasion for such a kind of artistic, floral-solar performance up here on my balcony ledge.

And… yes! A little bit of white May here too, I finally captured it, as usual. You can imagine their perfume, I’m sure.

The lily of the valley!

 

 

Încondurate cu încălțări aproape sport, deci, aș mai putea adăuga. Dac-ați mai văzut. Dacă nu, c’est la vie… când culoarea extra încântă, iar splendoarea tot pe-acolo, ce pot să spun? Și știu, par cam botoși, domnii colțuni, pe lângă finețea mogâldețelor de lacrimi, așa foarte-n prim plan, fix nas în nas cu lentila. Dar, credeți-mă, sunt niște botoși frumoși. Iar dumnealor, miniaturalele imaculate, divin parfumate, sporovâind cu fundițele vesele, cochet cocoțate pe soare.. pe nas de vârf (sau vârf de nas?!) de pantof… wow! Ce mai, ciripeală năzdrăvană multă multă s-a copt prin pozele astea.

O frenezie, să tot apeși pe… bo(n)ton.

 

 

Cute tiny flowers in comfy funny flats, as a result, I might add. Go figure. Well… what can I say? That’s life… when color makes you super extra enthusiastic, and the splendor, quite the same! And I know, the shoes look a bit like pouting, especially right next to the delicacy of the miniature drops of white, in extreme close up, looking my lens in the eye, literally. But, take my word for it, they do look amazing, the pouty-faced pair. And all of them seemed to be chatting cheerfully, looking pretty chic and sweet… from the tip of each shoe, each sun ray, each cheery click… some tweet and twitter in these shots, I must say.

Fuzzy frenzy, every time the shutter clicked.

 

La câte minunății, care de care mai… mega-minunate, mi/ vi s-au perindat pe-aici… na, poftim, mai merge și asta, zic eu. Pentru că… ne iubim pantofii, nu-i așa? Mai ales în luna lui mai. Ei bine, și iunie, iulie… deși, evident, și pe ele, botinele-n frunze galbene sau prin zâpadă inteminabilă. Și totuși, condurii primăvărateci sunt mai de suflet și cald, chiar și superbii flip-flop, de prin vârf de toropeală, deh, vară, mare, nisip, ape turcoaz…

Ceea ce, scriind aici, mi-a mai amintit și de ea, drăguța (extraordinara și minunata) mult dragă mie, poezie, evident. Scrisă acum ceevaa timp, ce-i drept. Poșeta din flori, se numește. Hm… și iar da, mi-am propus să o traduc și pe dânsa, cum să nu. Poșeta atât de magic înfloribilă și presimt eu, cumva puțin cam spre intraductibilă. Dar cu siguranță voi încerca!

Deocamdată, avem doar poșetuța cea muștăroasă. Și gâdilită-n plin soare de lăcrămioare-ncântătoare. Prin perdea desigur. Cu striații de efect. Sau defect, ar putea spune unii, adepți ai minimalismului în fotografie, nu așa…

…încurcâtură cu încărcătură floralo-solaro…-modistă, ts, ts, ts, ts…

 

 

Quite a few „marvels” around here, on my blog, each more „marvelous” than the other… no wonder, so this one too, goes without saying,  Meant to brighten up a cloudy day, or a moody moment, perhaps. Because… we do love our shoes, don’t we? Especially in the month of May. Well, June, July too… although, obviously, them too, our autumn boots losing their way in rusty auburn leaves, or deep snow. But still, colorful shoes in spring always feel somehow closer to our heart, even foreshadowing the funny flip flops later in August, of course, summer heat, the seaside and the sand, turquoise waves…

Which, by the way, writing here reminded me of something… another fun adventure. A poem I wrote a while ago, very dear to me, called A Handbag Made of Flowers, which has no English version yet, aspect which I mean to remedy quite soon, hopefully. No matter how intricate it may be to find ways of expressing exactly what I felt and imagined when writing it, back in the days, I will definitely give it a try!

But for now, we only have this small mustard yellow handbag to show. Next to these delightfully airy lily-of-the-valley bouquets. In this light filtered though my balcony curtains. With artistic spots and stripes. or maybe a bit kitsch, some could say, perhaps admirers of minimalism in photography, not like this…

… clumsy mishmash of stuff, pretty potpourri, be it sunny and fashionably yellow and green to match, but still… tz, tz, tz, tz

 

 

Păi… deci, cum? Credeți că pot eu păși fără flori?? Hm… nu prea. Flori, culori, sărbători… toate cele, asortate-ntre ele. Cât de cât. Și cu soarele, bineînțeles. Și-ntr-ale mele, pentru că… altfel cum?

Soare-nor-soare-nor-… dar tot mai cu spor e treaba, graba atunci când înflorește ceva. Fie și de printre obiecte oarecare, întâmplâtoare, sau de ocazie, Paște, Crăciun… ori, după cum se vede, de printre poșete, pantofi… de ce nu.

Mai vedem de-acum, ce-mi mai poate răsâri mie cu petală și rază.

 

 

Well… there it is. Do you think I can take a step without getting the flowers to join me? I don’t think so, no. Rain or shine… text or rhyme, all trying to keep in tune with one another, as simple as that.

Everything feels more adorable when something suddenly blooms. Be it among randomly picked objects drawing my attention somehow, or on special occasions, Easter, Christmas… or, as you can see, among shoes and handbags…  because why not.

Remains to be seen what else may arise next to a petal, a sun ray, a new mood…

 

Urmează.

 

To be continued.

 

Nicole

 

 

 

Roi de cuvinte…/ Swarm of splendor

 

“I’ve never seen beauty 
so devastating
as in the lines
that trace our hope
and fall from the stars.” 
― Jessica Kristie

 

Încerc să observ,
chiar să-mi fiu mie
un caz de studiu
sau studiu de caz…
lipsit de răgaz
și doar cu aminte,
cuminte,
prin roi de cuvinte

să-mi aflu lumina,
dar și rădăcina
seva,
tulpina

 

I try to be aware,
to be to myself
a case study
or a study case…
like an endless race
and just to remember
from March to September
the swarm of soft splendor

to find out the brightness,
but also the whiteness
the lifeblood,
the lightness

 

Căci fire din soare
răsun-a chemare
a miez – căutare
stăruitoare…
nici zarea, nici marea
nu-mi stinge strigarea,
nici frunza sau iarba
nu-mi sperie graba

din puls de sclipire
răzbind amintire,
trezire,
iubire

 

For spurs from the sun
rush through like a run,
like a seeking – a quest
that’s given no rest…
horizons or seas
cannot find its key,
nor leaves, neither grass
can temper its sass

from deep pulse above
free like a dove
awoke, wings of
love

 

Grăunte boboc
ce-mi murmură foc
culoare și vlagă,
nu-i arde de șagă,
iar floarea,
splendoarea
rotind sărbătoarea
surâde a rază
și-mi catifelează

cărarea și mersul
și tot universul
și visul
și versul

 

A bud like a spire
a branch climbing higher
rich color and fire,
so much to admire,
serene trees in bloom
in April’s warm womb
wide smile, pink shine
spring’s blossoming shrine

on alleys and ways
adorning my days
a sunnier time
for rhythm and rhyme

 

Nic💮le

 

 

Cu pași mici…/ April baby steps

“You can’t stop the future
You can’t rewind the past
The only way to learn the secret
…is to press play.”
― Jay Asher, Thirteen Reasons Why

20210412_181957_mr

 

Tiptil se strecoară zilele, verdele, razele…

 

On their tiptoes, the days, the green, the rays…

Culorile… și mai tiptil

Colors… even more so

 

 

Viitorii trandafiri…

milimetric se ițesc, se colorează, devin

 

The roses to be…

inch their way up, into colorful existence

 

 

Caldul… mai mult decât mult, s-a lăsat așteptat,

câtă răzgândire, cât târziu…

 

Warm air… much more than just much, made itself long awaited,

so much hesitation, so very late… 

 

Dar și când încep să danseze,

nuanțele, razele….

parcă pașii stau de tot în loc,

surptinși în culmea rotirii de culoare, 

zbârnâind…

ca la un maxim de splendoare!

 

But when the moment to start spinning their dreamy weave is finally here,

the hues, the sun rays…

the tiptoeing too stands still

as if caught at the maximum of its colorful spinning

buzzing…

at the top of its beautiful beginning!

 

Cât despre noul editor, pe bază de blocuri și… așa mai departe (de tot), pot spune că… desigur, mintea, obiceiurile, stilul mi-au suferit ceva remodelări. Reconfigurări, resetări tehnice… cum se pot ele numi, necesare ca postarea poze-text să mi se îmbine ca de obicei. Acum mai sunt doar curioasă cum va arăta după ce apăs Publish (dincolo de ferestrele de Preview, bineînțeles, pfiu… o_O) 

O săptămână frumoasă!

 

 

Not to mention the new, quite challenging, editing blocks experience… hmm… baby steps too, and reset, regroup, refuel pit stops… etc, to eventually put all these together nicely and so. Also, thanking Brian, at bushboy, for the Image Compare explanation on his blog. That was definitely the easiest and most enjoyable technical part of this April baby steps post today.  🙂 

Have a nice week! 

 

 

Un altfel de-albastru…/ A different azure

 

“A cloud is more real than all my thoughts.”
― Marty Rubin

 

Un altfel de soare-mi străbate coclauri
cu pași tremurători

O altfel de lume-mi răsare din ramuri
cu clipe și trepte de nori,

 

 

A different sun is shining around,
in silence unwinding its thread

A different world is spinning its clouds,
my steps on fresh seconds to tread

 

Un altfel de-albastru își deapănă firul
de-azur împletit cu aminte

O altfel de rază-mi cutreieră rece
cărare, culori, legăminte

 

 

A different azure is dreaming and dancing 
its blue softly woven with time

A different sun ray is wandering cold
long pathways, colors, new chime

 

O altfel de ardere mi-aprinde aievea
cerul din inima firii

Un altfel de ritm îmi cuprinde încet
rima din pulsul trăirii

 

 

A different flame is setting on fire
the burn in the heart of my days

A different rhythm enfolding so slowly
the pulse in the rhyme of my ways

 

Nic🌰le

 

 

Sinaia și suveniruri…/ Sinaia and souvenirs

 

“A miracle is when the whole is greater than the sum of its parts.
A miracle is when one plus one equals a thousand.”
― Frederick Buechner, The Alphabet of Grace

 

Nu am crezut că ar putea fi atât de plăcută, o simplă plimbare…

…la pas prin Sinaia

 

 

At first, I didn’t think that I would really enjoy it, a simple walk…

…visiting Sinaia

 

Stațiune de munte, început de februarie.

Un loc… ca un joc luminos-umbros al acoperișurilor răsărind de printre brazi și copaci cu haine nostim asortate  de iederă.

 

Mountain resort. First days in February.

A place… warm play between light and shade, and plenty of rooftops rising everywhere between fir-trees and trees funnily dressed in ivy.

 

E stațiunea celor pasionați de schi(at), ca și surata ei mai mică, Bușteni…

dar eu… doar plimbat și fotografiat

 

: )

 

It is essentially a ski resort, like its kid sister, Bușteni...

but I… just took long photo strolls up and down its streets

 

Venind agale de sus, dinspre cozile de la telecabină, străbătând zona de case, vile și pensiuni,

..coborând, tot pozând, bineînțeles…

până la poalele dealului, unde sunt înșirate hoteluri, restaurante….

 

 

Leaving the cable car queues behind, and crossing the house area, with villas and mini hotels,

…going down the hill, taking photo after photo, of course…

until reaching the main street there, down town, where the hotels and restaurants are…

Această prezentare necesită JavaScript.

 

…și magazinele de suveniruri

 

😊😊

...and the souvenir shops

 

O lume ușor desprinsă de lume, mi s-a părut. Și dinspre rustic, și înspre modern, și elegantă… și jucăușă.

Vesel însorită, înspre dup-amiază, ca sub un clopot minune de cer albastru, curat întâmplat atunci,

…cu acel aer catifelat de familiar.

 

 

A world that felt slightly detached from the world, the air of the place. Both rustic and modern, and elegant… and cute. 

Sunny and tranquil, into the afternoon, shining like from under a giant blue bell made of sky, so pure, it felt then…

…that velvet feel of fuzzy familiar.

 

Seara, o minune de sens giratoriu mi-a răsărit,  îmbinând clar obscur, luminițe și nuanțe.

 

In the evening, a wonderful roundabout arose, lights in the restful dark, with a splash of surprise hues.

 

Nu mă așteptam să simt acea bucurie sau entuziasm, ca de loc nou, acolo sus, la munte…

…marea și litoralul fiindu-mi mereu locul vacanțelor de suflet

 

 

I didn’t expect to feel that joy or enthusiasm, like in a new lovely place, up there, in the mountains…

…the seaside and the sea always having been my holidays’ heart and soul

 

Dar momentele de fotografie și hai-hui de prin Sinaia mi s-au întipărit ca niciodată

…ca din cerul acela albastru atât de azur

 

 

But the photo moments and the relaxing to and fro through Sinaia stayed with me as never before,

…like out of that unforgettable blue

 

Sper că v-ați bucurat de montana mea plimbare fotografică

 

I hope you enjoyed this mountain photo roller-coaster ride

 

Nic🎄le

 

 

Here are the lyrics of this special Romanian tune, sung by Aurelian Andreescu, a unique voice

 

 

Culoar de februarie…/ February alley

 

“Sometimes the things that destroy you,
become the architectural blueprints
which make your mind royal.”
― Curtis Tyrone Jones

 

O dimineață luminoasă… ușor bleu, ușor roz, cu irizații mai mult lila punctând fin colțuri de cer,

 

A bright morning… slightly blue, slightly pink, with purple iridescent spots in distant corners of skies,

 

…și am pornit spre castel.

Urcușul… de-a lungul binecunoscutei alei, brăzdând pădurea în tăcere adâncă, un monolog al pașilor cu una, cu alta… detalii de fotografie, de plimbare, de februarie.

 

 

…and I was going to visit the castle.

The way up there… a well known cobbled-stoned alley, cutting through the forest like in a sacred silence… feels like a monologue of my steps along the slow climb, interspersed with nice photo details for a February nature stroll.

 

E frumoasă, natura, în orice moment al ei. Vorbește atâtea limbi și îngână atâtea ritmuri….

 

Nature is lovely, in any of its moments. It speaks many languages, whispers so many rhythms…

 

Castelul Peleș se ivește elegant și discret… îngânându-și și el povestea.

De printre ramuri golașe, pare desprins dintr-o poveste, pe care nici el nu și-o mai amintește prea clar. O lume a unui demult sau a unui departe… de vremuri aproape ștearsă,

parcă doar strălucirea și definirea semeață din forme încă poate răzbate statuar de printre brazi.

 

 

Peleș Castle comes into sight, elegant and discreet… as if whispering its own story.

From behind bare branches, it seems taken out of a fairy tale, which now has faded in time. A far-off or far-away realm… gone forever,

as if only its glamour and clear-cut shape can still cut through to us solemnly among the fir-trees.

 

Ca o nostalgie, îmi cuprinde gândurile, apropierea de castel. O ușoară tristețe amestecată cu raze blânde de soare… cu aroma unor fărâmițe rupte vag din istorie și miros balsamic de aer de munte.

Iar detaliile… iar, mă atrag ca podoabe cu glas. Vreau să le surprind măreția, fie și aproape miniaturală, sau tăcerea… sau poate smerenia.

 

 

A muted nostalgia seems to envelop my thoughts, as I draw near. A soft undefined sadness combined with gentle sun rays… with a scent of vague history fragments and the balmy smell of the mountain air.

And the details… again, fascinate me, I can almost feel their voice. I wish to capture their greatness, be it almost miniature in the grand scheme of things, or their quietness… or perhaps humbleness.

 

Privesc în sus, avântat, ca vârfurile curajoase ale construcției. Apoi în depărtare… înspre munți, admirând priveliștea.

 

I look up, abruptly, like the bold rooftops of the construction. Then into the distance… towards the mountains, admiring the view.

 

Este eliberare, să văd acum cu ochii minții castelul și grădina lui cu alei cuibărite acolo… în vecinătatea unor culmi, pulsând de ceva timp, așteptând netulburat, veghind…

 

It is freedom now, to see in my mind’s eye the castle and its garden alleys nestled up there… near the mountain peaks for a long while, waiting unbothered, watching over time passing by…

 

Mi-am luat la revedere ca de la orice loc pe care îl vizitez. Și ca și în urmă cu 14 ani, când l-am vizitat ultima oară.

Cu gândul la o posibilă reîntoarcere, dar probabil în alt anotimp. Al anului, al vieții…

 

 

I said good bye, as I do in every spot that I visit. And as I did 14 years ago too, when I last visited it.

With the thought of a possible return, but perhaps in a different season. Of the year, of life… 

 

Nic📷le

 

Doar de stele…/ Only the stars

 

“A day is a miniature eternity.”
― Ralph Waldo Emerson

 

Vară, toamnă, iarnă sau… neiarnă, pământul rotește-
-nvârtește-
-ncercuiește-n rotocoale
cât imensul

Orbită pare-se infinită, torcând și-ntorcând…
ca ceasul,
care-și deapănă misterul
în pulsul azurului
auriu
îmbibat cu raze,
cu umblare….

Iar noi
zorim

Rotim și-nvârtim-
..ncercuindu-ne-n rotocoale
cât o clipă

O zi?

Parcurs infinitezimal, torcând și-ntorcând…
același ceas
care ne deapănă-n ore
a mister
zăvorât cu pulsul unui suflu
firav
atins de freamăt și dor

Doar de stele
știut

 

Summer, autumn, winter or… no winter, the earth is spinning,
turning round
in circles
through the immensity

Seemingly infinite orbit, weaving and heaving…
like a huge clock,
its mystery swirling
within the pulse of the azure
so golden
imbued with sun rays,
with tripping…

And we
rush

Spinning and turning
round
in circles
through the seconds

The days?

Minute trips, weaving and believing
the same clock
winding its hours
like a secret
locked with the throb of a breathing
so feeble
touched by rustling and longing

Known
only to
 the stars

 

Nicole

 

 

 

Adiere târzie…/ Belated lament

 

“And all the winds go sighing, 
For sweet things dying” 
― Christina Rossetti

 

Noiembrie,
nori goi dinspre septembrie,
pași noi înspre decembrie,
rostire

mirare,
aprins însoțită cu soare,
absurdă venire-n plecare
ivire

Cetate
clădită din murmur de ape,
atent brodată cu șoapte
departe

târziu,
atins de știu ori nu știu
din stele grăbind auriu,
din noapte

Rece,
luna-n cărare și trece,
ajunge și-i gata să plece
senin

adie
culege culoare și scrie
cu raze ținute făclie
tain

 

November,
free clouds from sunny September

new steps into December
becoming

surprise
alight together with cries,
absurd arrival that flies
no rhyming

A tower
built on whispers and flowers,
petals braided with hours 
so tight

lateness
touched by yes or no fragrance,
by stars’ hurrying vagueness
at night

Cold,
a moon on a pathway of gold,
arrives and departs young and old
serene

lament 
looking for color and scent,
loose rays unfastened and sent
agleam

 

Nicole