Sunt în perioada de tranziție deocamdată, dându-i încet formă și conținut și acelui loc.
Totul se simte proaspăt, ca primăvara, însă și puțin nostalgic pe aici, ca un început ușor de toamnă aurie. Îmi revin amintiri din primăvara anului 2015, când am început să scriu pe acest blog… toată acea foială, ușoara dezorientare de început. A trecut ceva timp de atunci, multe s-au schimbat… se simte cumva cu 18, nu cu doar 8 ani în urmă.
Cred că pentru un timp voi scrie și posta în ambele locuri, alternativ. Senzația este oarecum ireală, să nu mai fiu aici deloc, pe „blogul cel roz”, cel puțin de la un moment dat. Dar pe de altă parte este revigorant, să împodobesc și să încep a locui într-o nouă casă virtuală, și ea plină cu poze, culoare, vers… și alte noi frumuseți! Cum se mai spune… zi de zi totul pare neschimbat, până-ntr-o zi când dintr-o dată totul arată diferit.
Așadar, de o mână cu melancolia însoțindu-mă mereu, iar de alta cu entuziasmul aferent oricărei noi aventuri, vă mai invit o dată (și în continuare) la joacă…
…și sper să vă placă!!
🙂
I am in the transition stage right now, a bit still „under construction”, slowly setting it all up… form and content.
It all feels fresh, like a spring, but also quite nostalgic here, like the smooth beginning of a golden autumn. It really brings back memories from spring 2015, when I first starting blogging here…. all the to and from then, the slight confusion about some details at first… it’s been a while, really. So many things have changed… it somehow feels like 18, not only 8 years back.
I think that I will be posting on both blogs for a while, not too sure yet how it will go, to be honest. It seems on the one hand unreal, a bit wistful and contemplative, not to be writing on this „pink blog” any longer, at least from a point on in the near future, I imagine. But it also feels challenging and refreshing to see that things evolve and slowly become invigoratingly different, a new look and perhaps slightly new way of doing things. As they say, nothing changes… until it does!
All in all, transitioning processes are as they can be, a new endeavor on your door step, a bit demanding at first, but also bringing enthusiasm and a playful kind of energy.
I can’t wait to see you there too, looking forward to it, and hoping you will enjoy your visit in my the new WordPress home too, photos, poems and many more… 🙂
“If you like comets, you should like fallen angels. The fallen angels were the ones unafraid to love, unafraid to fall, ready to burn.” ― C. JoyBell C.
Provocarea foto Lens-Artists de săptămâna aceasta ne invită să admirăm minuni din lumea artei întâlnite din întâmplare în parcuri… și nu numai. Vă invit și eu să admirați aici câteva și împreună cu mine.
Așadar, aproape pășind în eter, cu aripi ca brațe întinse a speranță…
Saltul îngerului, de J.A. Aures, o sculptură din metal amplasată în Lloret de Mar, Costa Brava, în regiunea Catalonia din Spania. Sculptura se afla chiar lângă hotelul la care am fost cazată atunci, H.Top Royal Star & Spa, am descoperit-o într-o plimbare foto, chiar lângă cimitirul modernist de acolo.
Therefore, almost leaping into the skies, its wings like arms beaming with hope…
El Salt de l’Angel, an amazing piece of public art, a metal sculpture by J.A. Ares in Lloret de Mar, Costa Brava, in the Catalonia region of Spain. I was lucky to find it, in a peaceful afternoon photo stroll, right next to the hotel we were staying in, H.Top Royal Star & Spa, near the Modernist Cemetery there.
Apoi… aceste minuni întâmplătoare pe o alee, zărite tot din întâmplare. M-a distrat mult portocaliul lor ochios și chiar ideea de a le crea, fețe nostime care de care mai mirată, înveselind mult plimbările trecătorilor întâmplați pe acolo.
Then… these funny orange playfulness in wood, all teeth and eyes, cutely carved logs, so ingenious and unexpected to see down one alley in spring 2021. They really put a big smile on the faces of those passing by.
Înapoi în Spania, mi-am amintit că am fotografiat această statuie a Sfântului Gheorghe într-o curte interioară a Catedralei din Barcelona. Mi-a părut atunci ca într-o lume a ei, penumbra acelui loc îi dădea un farmec aparte.
Back in Spain, I remembered having taken this photo of the Statue of Saint George in the Garden of the Barcelona Cathedral. It seemed otherworldly somehow, in the shade of those walls, a moment of quiet elegance and truth.
Și desigur… Paris.
În Grădinile Luxembourg, explozie de soare prin cascada de petunii tronând minunat deasupra unei statui, ți se umple sufletul admirând eleganța și frumusețea greu de pus în cuvinte.
And of course… Paris.
In the Luxembourg Gardens, explosion of sun through the cascade of petunias over a lovely statue, makes your soul peaceful to admire such beauty and elegance hard to find words.
Ideea de statui elegante… și de Paris, mi-a readus în ochii minții și câteva scene minunate de dans printre statui și fântâni arteziene… din filmul Un american la Paris, din 1974.
Vizionare plăcută! 🙂
🙂
This statue and art… and Paris topic also brought back to my mind’s eye some wonderful dance scenes from An American in Paris, the famous Gene Kelly movie made in 1974.
“Thence we came forth to rebehold the stars.” ― Dante Alighieri, Inferno
Postarea aceasta… ca o plimbare de vis înapoi în timp, atinge versuri și momente de la începuturile acestui blog. Sper că veți călători puțin împreună cu mine, către postări mai vechi către care am creat câte o legătură printre versurile poeziei înstelate de azi. Se simt ca niște bijuterii în prezent… acele postări de început, sper că plăcute și pentru voi acum, cei care ați călătorit pe același parcurs aici și de la început și poate mai de curând.
Mulțumesc!
La început de dimineață au fost pașii,
mărunți, stingheri, mereu căutători
Un murmur însoțindu-le umblarea, mirare în spirală pictând cărările
cu zori
Urmat-au, ceață și tristețe, norii
cu albul lor, explozie pe cer
Culoarea a pălit și-n liniștea amiezii
pulsând a lacrimă, venit-au întrebările
de ieri
Turnând castele din petale și lumină
sosit-au mai apoi noi primăveri
Din dup-amieze împletite cu speranță,
urcușuri și popasuri
și căderi
În seri cu umbre magic licărind a lună,
m-așez pe-aceiași margine de-abis
Si cu privirea mângâi căutarea
din veșnic dor de stele
și de vis
This post.. like a dreamy trip down memory lane, to the very first years of writing on my blog. I hope you will enjoy a few older posts linked in this starry poem of mine today, links to to posts dating a while back in time, feeling now like jewels to me… and I hope pleasant for those of you who shared the same journey, ever since then or be it here since more recently or only for a short while.
Thank you!
In the beginning there must have been my steps, so small and shy, but always on a quest Deep silent murmur all along my tread, long winding search on longer paths, no rest
And then there were, misty and sad, the clouds with their white explosion in blue skies But colors turned all pale and glum at noon a tear’s pulse brought back the how’s and why’s
Pouring soft castles made of petals and of light there later came again fresh springs anew From afternoons and hopes long intertwined, I climbed and stopped and ran and fell with you
In evenings with deep shadows, magic and the moon like seated on the edge of an abyss I gaze and gaze at night’s forever stars sunken away in a together state of bliss
“Sense how Even the smooth stones ache With stories of their own In the shuddering light of day.” ― Scott Hastie
A fost și va fi deznoad-o poveste
ce știe-a-mi rosti doar zâmbet de este,
cuvinte perechi din vorbe ca ramuri
ce-ating amintiri,
speranțe, balsamuri
O cheie de clipe descuie o poartă
ce vremea și lumea se luptă să-mpartă,
o trecere-ngustă dar plină de raze,
sclipire aievea
de-opal și turcoaze
Cu pași-mi ca timpul… aici, nicăieri
descopăr culoare, ferestre-ncăperi,
lumină ce-mbracă grădina-n secunde
în care sclipirea
se-arată, se-ascunde…
Pe firul cărării, mirarea mi-e umblet
cu gândul gonind a pace și sunet,
căci este-mi zâmbește a azi și acum,
dar a fost și va fi-mi
sunt cale și drum
Has been and will be are winding a tale
that whispers of is like wind in a sail,
words in warm pairs from thoughts like long boughs
that breed recollections
and hopes and old vows
A key made of seconds a new gate unlocks,
the seasons, the world rewinding the clocks,
a passing so narrow but so full of gleam,
a glimmer so real,
of opal and dream
In my treading, like life… nowhere, now here
I find new alleys, tall windows appear,
bright shine that envelops the garden in instants
soft glitter that looks
so close and so distant
Along lavish pathways, I wander around
my thoughts running freely from silence to sound
for “is” smiles at me of now, here, today
while “was” and “will be” are
my aisle, my way
“Part of doing something is listening. We are listening. To the sun. To the stars. To the wind.” ― Madeleine L’Engle, Swiftly Tilting Planet
“The most common form of despair is not being who you are.” ― Søren Kierkegaard
De la roșu la alb, curcubeu de cuvinte
nuanțe ascunse-n tăcere și-n aduceri aminte
palid, gândul alunecă pe-o petală, o umbră,
iar lumina atinge tot ce vrea să-se-ascundă
Lampadare în noapte pe un drum-rătăcire,
albă, ceața învăluie căutări și-amorțire…
doar în pulsul adânc, ca un miez ars de floare
se aude stins, roșu, pâlpâind, o suflare
From bright red to cold white, arching rainbow of days pale hues deeply hidden within silent worn ways, muted thoughts slowly gliding down a petal, a shade, and the light softly touching all that’s shying away
Under lampposts at night on a sidewalk of dream, white, the fog is enfolding every shimmer or gleam… just within the deep pulse, like in burnt cores of flowers there can be faintly heard, red, the flickering hours
“If your daily life seems poor, do not blame it; blame yourself, tell yourself that you are not poet enough to call forth its riches; for to the creator there is no poverty and no poor indifferent place.” ― Rainer Maria Rilke, Letters to a Young Poet
“The appearance of things changes according to the emotions; and thus we see magic and beauty in them, while the magic and beauty are really in ourselves.” ― Kahlil Gibran, The Broken Wings
…sau Mi-au înflorit pantofii?!
Da. Chiar sunt pașii mei cei noi, galben muștar. Cu gentuță. Care, și ea, fix asortată muștar. Și prea de tot parcă-mi sunt, în acest mai cu soare-nor pus pe minunății, nu puteam să nu vi le-arăt!
Balerini noi nouți, adică, voiam să zic mai sus prin pașii cei noi. Foarte drăguți, se simt, extrem de speciali. Cu soare perfect decupat pe post de emblemă senină și-n acest galben savoros! Cremos, aproape gustos… nu m-am putut abține să nu-i urc pe piedestalul meu de lemn, pentru pozat în lumină naturală, să nu-i asortez jucăuș cu alb-verde de lăcrămioare și-n cele din urmă, dar nicidecum în ultimul rând, să nu… țac, pac cu mulți de click, pozat, ca să îi pregătesc ghidușie de-arătat.
Că prea-mi luminau toate-așa, proaspăt spumos arătos.
😊😊
…or My shoes are in full bloom?!
Yes. These really are my brand new mustard yellow steps. And a small bag too. Which comes in mustard yellow as well. Shining too bright and beautiful, they were, on a sunny Sunday, that I couldn’t help showing them to you too!
My brand new ballerina flats, that is, I meant by my brand new steps above. They feel extremely cute, special too. With that sun model perfectly cut up in front, serene symbol in this savory yellow! Creamy, tasty almost… I immediately placed them on my wooden board, that I use to take photos in natural daylight, then added the lily of the valley’s white and green charm, and started clicking fondly, to prepare these playful photos to share here.
Such deep but still soft brightness… rarely do I see and admire, so fresh and inviting.
Îi am de pe la început de aprilie, cred, și… nepurtați încă. Din motive de vreme atât de oscilantă, că dâr, dâr.. bâr, bâr.. n-am vrut să-i iau la plimbare pe răcoare, nehotărât așa. Dar zilele astea, tot zârindu-i la intrare așteptând galben cuminte, mi-am zis… ei, gata, la foto cu voi! C-acuși, scoși la mers, nu v-aș mai lua atât de pe sus la admirat și pozat înflorat.
Și.. da! O bucățică de mai alb, ca de obicei, e prinsă și ea aici, în sfârșit. Vă puteți imagina parfumul, sunt sigură.
Lăcrămioarele!
I bought them some time ago, at the beginning of April, I think, and have not worn them yet. Quite oscillating, the weather, so I did not see myself going for a walk in them on these chilly changy days. And meanwhile, catching glimpses of them waiting in in the hall in such yellow silence, I thought to myself… well, that would be it, photo session it should be! I will be wearing them down the street soon, so I will surely no longer have the occasion for such a kind of artistic, floral-solar performance up here on my balcony ledge.
And… yes! A little bit of white May here too, I finally captured it, as usual. You can imagine their perfume, I’m sure.
The lily of the valley!
Încondurate cu încălțări aproape sport, deci, aș mai putea adăuga. Dac-ați mai văzut. Dacă nu, c’est la vie… când culoarea extra încântă, iar splendoarea tot pe-acolo, ce pot să spun? Și știu, par cam botoși, domnii colțuni, pe lângă finețea mogâldețelor de lacrimi, așa foarte-n prim plan, fix nas în nas cu lentila. Dar, credeți-mă, sunt niște botoși frumoși. Iar dumnealor, miniaturalele imaculate, divin parfumate, sporovâind cu fundițele vesele, cochet cocoțate pe soare.. pe nas de vârf (sau vârf de nas?!) de pantof… wow! Ce mai, ciripeală năzdrăvană multă multă s-a copt prin pozele astea.
O frenezie, să tot apeși pe… bo(n)ton.
Cute tiny flowers in comfy funny flats, as a result, I might add. Go figure. Well… what can I say? That’s life… when color makes you super extra enthusiastic, and the splendor, quite the same! And I know, the shoes look a bit like pouting, especially right next to the delicacy of the miniature drops of white, in extreme close up, looking my lens in the eye, literally. But, take my word for it, they do look amazing, the pouty-faced pair. And all of them seemed to be chatting cheerfully, looking pretty chic and sweet… from the tip of each shoe, each sun ray, each cheery click… some tweet and twitter in these shots, I must say.
Fuzzy frenzy, every time the shutter clicked.
La câte minunății, care de care mai… mega-minunate, mi/ vi s-au perindat pe-aici… na, poftim, mai merge și asta, zic eu. Pentru că… ne iubim pantofii, nu-i așa? Mai ales în luna lui mai. Ei bine, și iunie, iulie… deși, evident, și pe ele, botinele-n frunze galbene sau prin zâpadă inteminabilă. Și totuși, condurii primăvărateci sunt mai de suflet și cald, chiar și superbii flip-flop, de prin vârf de toropeală, deh, vară, mare, nisip, ape turcoaz…
Ceea ce, scriind aici, mi-a mai amintit și de ea, drăguța (extraordinara și minunata) mult dragă mie, poezie, evident. Scrisă acum ceevaa timp, ce-i drept. Poșeta din flori,se numește. Hm… și iar da, mi-am propus să o traduc și pe dânsa, cum să nu. Poșeta atât de magic înfloribilă și presimt eu, cumva puțin cam spre intraductibilă. Dar cu siguranță voi încerca!
Deocamdată, avem doar poșetuța cea muștăroasă. Și gâdilită-n plin soare de lăcrămioare-ncântătoare. Prin perdea desigur. Cu striații de efect. Sau defect, ar putea spune unii, adepți ai minimalismului în fotografie, nu așa…
…încurcâtură cu încărcătură floralo-solaro…-modistă, ts, ts, ts, ts…
Quite a few „marvels” around here, on my blog, each more „marvelous” than the other… no wonder, so this one too, goes without saying, Meant to brighten up a cloudy day, or a moody moment, perhaps. Because… we do love our shoes, don’t we? Especially in the month of May. Well, June, July too… although, obviously, them too, our autumn boots losing their way in rusty auburn leaves, or deep snow. But still, colorful shoes in spring always feel somehow closer to our heart, even foreshadowing the funny flip flops later in August, of course, summer heat, the seaside and the sand, turquoise waves…
Which, by the way, writing here reminded me of something… another fun adventure. A poem I wrote a while ago, very dear to me, called A Handbag Made of Flowers,which has no English version yet, aspect which I mean to remedy quite soon, hopefully. No matter how intricate it may be to find ways of expressing exactly what I felt and imagined when writing it, back in the days, I will definitely give it a try!
But for now, we only have this small mustard yellow handbag to show. Next to these delightfully airy lily-of-the-valley bouquets. In this light filtered though my balcony curtains. With artistic spots and stripes. or maybe a bit kitsch, some could say, perhaps admirers of minimalism in photography, not like this…
… clumsy mishmash of stuff, pretty potpourri, be it sunny and fashionably yellow and green to match, but still… tz, tz, tz, tz
Păi… deci, cum? Credeți că pot eu păși fără flori?? Hm… nu prea. Flori, culori, sărbători… toate cele, asortate-ntre ele. Cât de cât. Și cu soarele, bineînțeles. Și-ntr-ale mele, pentru că… altfel cum?
Soare-nor-soare-nor-… dar tot mai cu spor e treaba, graba atunci când înflorește ceva. Fie și de printre obiecte oarecare, întâmplâtoare, sau de ocazie, Paște, Crăciun… ori, după cum se vede, de printre poșete, pantofi… de ce nu.
Mai vedem de-acum, ce-mi mai poate răsâri mie cu petală și rază.
Well… there it is. Do you think I can take a step without getting the flowers to join me? I don’t think so, no. Rain or shine… text or rhyme, all trying to keep in tune with one another, as simple as that.
Everything feels more adorable when something suddenly blooms. Be it among randomly picked objects drawing my attention somehow, or on special occasions, Easter, Christmas… or, as you can see, among shoes and handbags… because why not.
Remains to be seen what else may arise next to a petal, a sun ray, a new mood…
“I’ve never seen beauty so devastating as in the lines that trace our hope and fall from the stars.” ― Jessica Kristie
Încerc să observ, chiar să-mi fiu mie un caz de studiu sau studiu de caz… lipsit de răgaz și doar cu aminte, cuminte, prin roi de cuvinte
să-mi aflu lumina, dar și rădăcina seva, tulpina
I try to be aware, to be to myself a case study or a study case… like an endless race and just to remember from March to September the swarm of soft splendor
to find out the brightness, but also the whiteness the lifeblood, the lightness
Căci fire din soare răsun-a chemare a miez – căutare stăruitoare… nici zarea, nici marea nu-mi stinge strigarea, nici frunza sau iarba nu-mi sperie graba
din puls de sclipire răzbind amintire, trezire, iubire
For spurs from the sun rush through like a run, like a seeking – a quest that’s given no rest… horizons or seas cannot find its key, nor leaves, neither grass can temper its sass
from deep pulse above free like a dove awoke, wings of love
Grăunte boboc ce-mi murmură foc culoare și vlagă, nu-i arde de șagă, iar floarea, splendoarea rotind sărbătoarea surâde a rază și-mi catifelează
cărarea și mersul și tot universul și visul și versul
A bud like a spire a branch climbing higher rich color and fire, so much to admire, serene trees in bloom in April’s warm womb wide smile, pink shine spring’s blossoming shrine
on alleys and ways adorning my days a sunnier time for rhythm and rhyme
“You can’t stop the future You can’t rewind the past The only way to learn the secret …is to press play.” ― Jay Asher, Thirteen Reasons Why
Tiptil se strecoară zilele, verdele, razele…
On their tiptoes, the days, the green, the rays…
Culorile… și mai tiptil
Colors… even more so
Viitorii trandafiri…
milimetric se ițesc, se colorează, devin
The roses to be…
inch their way up, into colorful existence
Caldul… mai mult decât mult, s-a lăsat așteptat,
câtă răzgândire, cât târziu…
Warm air… much more than just much, made itself long awaited,
so much hesitation, so very late…
Dar și când încep să danseze,
nuanțele, razele….
parcă pașii stau de tot în loc,
surptinși în culmea rotirii de culoare,
zbârnâind…
ca la un maxim de splendoare!
But when the moment to start spinning their dreamy weave is finally here,
the hues, the sun rays…
the tiptoeing too stands still
as if caught at the maximum of its colorful spinning
buzzing…
at the top of its beautiful beginning!
Cât despre noul editor, pe bază de blocuri și… așa mai departe (de tot), pot spune că… desigur, mintea, obiceiurile, stilul mi-au suferit ceva remodelări. Reconfigurări, resetări tehnice… cum se pot ele numi, necesare ca postarea poze-text să mi se îmbine ca de obicei. Acum mai sunt doar curioasă cum va arăta după ce apăs Publish (dincolo de ferestrele de Preview, bineînțeles, pfiu… o_O)
O săptămână frumoasă!
Not to mention the new, quite challenging, editing blocks experience… hmm… baby steps too, and reset, regroup, refuel pit stops… etc, to eventually put all these together nicely and so. Also, thanking Brian, at bushboy, for the Image Compare explanation on his blog. That was definitely the easiest and most enjoyable technical part of this April baby steps post today. 🙂
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.