“And perhaps, frozen somewhere with time,
Our words will never cease to rhyme” ― Stuti Dhyani, A Grain of Sand
Soarele doarme adânc, liniștit
de-a inimii boltă acoperit…
Prin ape de nori ce par calme si reci
curg roșii de dor spre stele poteci
Atingeri aprinse lăsate deoparte,
cuvinte arzând uitate-ntr-o carte,
Sclipiri visătoare cu ochii deschiși,
săgeți de lumină din zori necuprinși
Doar vise de soare dau vieții culoare-
vii aripi de foc din a nopții paloare
Vise ce-așteaptă la capăt de soartă,
căci drumul de aur nu este pe hartă
Tristețe, cu inimă crudă de mreană,
unde atingi se cască o rană
Cutreieri târziuri de zile și zbor
plutind fără noimă pe aripi ușor
Vrei să cobori în apusuri cu soarele
departe plutind senin cu vapoarele…
țărmuri – ocean solar răscolind,
raze de-argint prețios risipind
Trezind ardoarea din marele astru,
rotind pe valuri de foșnet albastru…
să stingi durerea, să-mpiedici căderea,
cu glas de-anotimp să umpli tăcerea
O sută de zile de flori și lumină
cu zări strălucind
după noapte deplină,
clipe nectar din soare
nezis
zvonindu-mi cuvinte
din ce e de zis…
The sun is sleeping deeply and calm soothed by heart’s slumbering balm…
Through waters of cloud, quiet and far
trickle red alleys of throbs to the stars
Close burning brushes swept far behind,
sweet pulsing words left to unwind,
Soft dreamy shine, eyes beaming bright,
rays like sharp swords into the night
Only horizons can pay life its dues- long wings of dream from darkness’ sad hues
Dreams that await fate’s quiet wrap
but whose golden ways are on no map
Sadness, with your poor bitter soul, your hurried touches give way to a hole You wander late through nights’ and days’ flight aimlessly vanishing out of sight
Wanting to go down sunsets with rays remotely floating serene with the gaze…
on shores of solar oceans and seas
to reach by the pure air in the breeze
Feeling the warmth of the huge round brightness,
whirling on waves of blue rustling lightness…
to put out the pain, to dry out the rain,
though seasons’ voice to loosen the strain
One hundred mornings of freshness and flowers with dawns’ dear shimmer
in dark early hours, honeydew seconds from skies,
yet unsaid chiming new words to me
that are to be said…
“We create eternity out of crumbs of time.” ― Anna Kamieńska
Acum doi ani, într-o zi de mai…
Da, acum doi ani, cu primăvara sclipind prin zile, am scris o poezie cu numele Abc-ul strălucirii.
Mi-a plăcut mult să scriu acele rânduri. Îmi amintesc și acum clipele cu alfabet, doar că… în acel moment intenția fusese puțin alta. Începusem să mă joc harnic de tot de-a alfabetul în versuri. Cu rimă, aliterații, traducere, tot tot. De la A la Zet. Dar ceva cumva m-a oprit atunci, am postat aici doar primele strofe și ultima, suspendând pentru doi ani fuga înșiruirii jucăușe.
Deci acum, am reluat și încheiat joacă în AB…Z. Sper să vă placă!
: )
Two years ago, on a nice day in May…
Yes, two years ago, spring twinkling in my days, I wrote a poem with the title The Abc of Shine.
I loved it a lot to write those lines then. I still remember those quiet moments, juggling with the alphabet… though at that stage my intention had been a little different. I had started to play quite thoroughly with the letters. Rhyme, alliterations, translation, everything. From A to Z. But something stopped me then, and I got to post only the first three stanzas and the last one, leaving the whole funny frolic for later on.
So now, I resumed and completed that AB…Z game. I hope you enjoy it too!
(2018)
Alfabetul luminii e-un zâmbet din privire eter ca o floare scăpărând a speranță și cântec din silabe împletite cu soare
Prin strofe murmură stele ce hrănesc cu picuri de ieri fremătând a taină și iele ce îngână refren și-adieri
Iar când zboară cuvinte curate înșirându-se litere blând, se simte înger bătând din aripi până departe
Light’s alphabet starts with a smile an ethereal look, a soft gaze shining of hope like a song, its syllables woven with rays
Through its stanzas the stars are alight. nourishing realms and reigns, a rustle of secrets and fairies murmuring mystic refrains
And when pure sweet words start to fly letters mildly dancing, angels’ wings gently flutter far away sounds entrancing
***
(2020)
Căci A e despre aer,
ardere, aprins și aproape,
aripă albă angelică
ce-atinge aur de ape…
B e briza și boarea,
brațele-ntinse blajin,
buchete de bucurie
bogat surâs de rubin…
C cuprinde cuminte
culori și cer fără ceață,
iar D duce cu gândul
la dor și destin, dimineață…
For A stands for arrival, air, afire, away an angel’s ash-colored arms
angling above from astray…
And B is the breeze, birds and bees,
butterflies, bluebells and beauties, bashful bouquets of belonging
blushing like brilliant rubies…
C cutely encompasses colors, clouds or caresses and D dreamily drives
through deep desires and dances
E și F emană egal
frumosul din frunze și flori,
firescul și eleganța
și fluturii fermecători
G glumește prin gânduri
de galben, grădini, gravitație…
Iar H-ul harnic, hazliu,
îi ține haina cu grație…
E and F easily emanate energy and flow from far east fibers through flowers through fields elegant fabulous feast
G guesses so gracefully green gardens and grass gravitating And H hurriedly hides, holding his hat hesitatingly
I îmi inspiră iubire, J îmi e joacă și jar, L spune liber și liniște,
leagăn de licăr lunar…
M murmură moale și magic
multe momente minune, N e noapte și naștere
nuntă de noi fără nume
…
(va urma)
I inspires insight. J is a joy like a jewel L longs for lyrics and lullabies, the lunar lamp’s lovely lure
and M murmurs like magic mild its miracle might, molding its midnight mirage for N‘s nameless nests in the night
…
(to be continued)
Nic☀le
Here… the official music video for this gorgeous Bee Gees song
“Sometimes I think,
I need a spare heart to feel
all the things I feel.” ― Sanober Khan, A Thousand Flamingos
Petale de crini ce parcă întreabă
din ce colț de cer le-a purces strălucirea,
din ce labirint le sosește rotirea
ca-n nuanțe atinse de zâmbet podoabă…
Sweet lily petals that seem to be asking which corner of sky gave birth to this shine, what far labyrinth released their rhyme with smiling hues and long sunny basking…
Penumbră culoare scăldată în soare
ce magic șoptește aprinderi de dor,
atinsă le este cărarea ușor,
iar șoapta desprinsă învață să zboare
Colorful shade adorned with sun dye that whispers so softly of longing and silence, a pathway so peaceful feeling so timeless, and miracle murmurs that learn how to fly
Îi poartă minune prin rost și răstimp,
prin undele verii, miresme solare,
mă caută clipe, sclipiri și aflare
ajungeri aproape de cald anotimp
Taking them magically with rhyming and reason, through summer’s soft ripples and fine solar fragrance, in moments that find me, sparkles and essence arrivals so close to bright dear season
Iar valsul luminii e alb și curat,
parcurge secunde cu cerul torcându-i,
cu raze ascunse grijă purtându-i,
fin umbre țesând pe înserat
As light’s velvet waltz is white and relieving, and spirals through seconds with skies’ ringing songs with deep hidden rays righting all wrongs, a gossamer thread so free in the evening
“Memory is the diary we all carry about with us.” ― Oscar Wilde
Amintiri în formă de frunze și de flori, de pași și petale de peste tot. Acasă sau aiurea. Frunzărindu-mi pozele ca pe gânduri… reamintindu-mi, zâmbesc.
Ce e timpul?
Recollections in the shape of leaves and of flowers, of steps and petals all around. Home and elsewhere. Leafing through my photos, my memories… recalling, I smile.
What is time?
Ce poate fi…
Ce înseamnă să simt din nou și din nou prospețimea aceleiași clipe, retrăind aer, raze și chicoteli din curtea în care am copilărit… leagăn și flori și culori?
Ce-mi poate readuce, încă o dată, imaginea acelei bănci solitare rezemându-se de un trunchi… ca de o inimă bătând a liniște și infinit? Ce îmi poate oare povesti iar și iar…
Dar pulsul acela… ofrandă frumosului și caldului și verdelui îmbrățișare? Soare sau seră, căpșună sau iarbă sau zbor…
Dar joaca? Divina joacă…
What can it be…
What does it mean to feel again and again the freshness of the same moments, reliving the air, the sun rays and giggles in the garden I grew up in… swing and flowers and colors?
What can be so beautifully brought back, once more, by the image of that solitary bench near a heart-shaped tree trunk… like pounding with tranquility and infinity? What can it tell me time and again…
What about that pulse… a gift to the loveliness and the warmth and the green fondness? Outdoors or greenhouse, strawberries or grass or flight…
And how about playfulness? Divine playfulness…
Iar când anotimpurile se întâlnesc totuși față în față, cu surâsuri vii în buchete aprinse de „atunci” și „acum” și „acolo” și „aici”, ele rotesc minutele ca pe ani. Anii… ca pe secunde.
Iar eu…
And when the seasons meet face to face though, with beaming smiles in shiny bouquets of „then” and „now” and „there” and „here”, they all spiral and swirl the minutes like years. The years… like seconds.
And I…
Eu pictez hora cu nuanțe vechi și noi, aprinse sau pale. Nuanțele zâmbetelor de pe cărări de „departe” și de „aproape”, de dor și esență și rost…
…în amestec amintire.
I paint the swirl with hues old and new, brighter or pale. The hues in the windings of „close” and „afar”, of longing and essence and meaning…
…așteaptă mereu pe undeva. Cuminte, luminos, vesel. Doar să ieșim și să privim.
Și chiar mereu e ceva acolo, oricât de mic, sau de gri, de veșted… care ar umple perfect un cadru cu o frântură de frumos.
O fărâmiță de zi.
Am ieșit și am inspirat adânc. Aer de ianuarie nou. Câtă liniște în toate. Totuși, câtă viață torcând.
Puțin monocrom, dar… am zărit! Dulci izbucniri de primăvară împletită cu toamnă și iarnă. Frunze temerare muiate în culoare și frig. Un greiere curajos?!… Pare înlemnit, dar cred că e fericit, și el la plimbarea lui îndrăzneață.
Iar soarele măreț… mângâind peste toate.
Parcă recele nu a fost niciodată mai cald.
Outside…
It is always there somewhere. Silent, happy and bright. Just waiting for us to go outdoors, to look around.
And there is always something out there, no matter how small, how grey or how wilted, that would fill a frame perfectly with a sweet bit of beauty.
A ray from a day.
I went out and took a deep breath. Fresh January air. How tranquil everything is. Still, how much energy throbbing in every little thing.
A bit in monochrome but… I found them! Soft patches of spring blended with autumn rust and winter whiteness. Lingering leaves soaked in color and coldness. A brave little cricket?! Seems stiff, but perhaps it is happy too, on its cute aimless stroll.
