Arhive

Summer Quotograph… and my dear Phoenix

 

 

Prima dată acum doi ani, apoi anul trecut pe vremea asta, draga mea Phoenix întindea aripi de foc strălucind tainic printre rânduri și gânduri…

Anul acesta, pentru a treia oară, aceași ardere aprinde cerul. Același zbor prinde contur și aceeași renaștere pâlpâie magic a flacără. Întâi mocnit, apoi izbucnind roșu și zare.

 

Cu zbateri dinspre mundan, 18 iunie îmi amintește mereu cum e să fii Phoenix.

Pe drum, printre zile… plecări, căutări printre răzgândiri, reveniri…
Gând, cuvânt ca din mers… cenușa ezitărilor bizare sau a lucrurilor hotărâte senin.

Ca din zbor, plutire și sens, stăvilite abrupt de frământări, îndoială…
Priviri adiind a candoare și cald… sau reci, tăioase, ascuțite…

Dimineți senine împletite cu dup-amiezi printre nori, tivite brusc cu seri aurii…
Umbre de stea pulsând printre degete de lună… adânci mări de șoapte, sărut iminent.

Miez de ființă sorbind esență de timp. Din clipe de toate formele și culorile, minute rostogolindu-se cascadă, ore înlănțuindu-se spirală cu trepte lărgind, dezvăluind, poleind…

Devenind.

 

***

The first time, two years ago… and then, a year ago today, my dear Phoenix was spreading her wings of fire, shining softly through lines and rhymes…

This year, for the third time, the same burn lights the sky. The same flight seems to take shape and the same rebirth flickers magically aflame. At first smoldering, then bursting into red over the horizons.  

 

Through flutter from the mundane, June 18th is always here to remind me how it is to be Phoenix.

On my ways over days, going, searching… with dashes of vacillation, returns…
Thoughts and words in a stream… ashes of bizarre misgivings or sure things done serenely.
Almost like in a flight, floating and meaning… or stopping short, wondering, hesitating…
Eyes all around me, looks breezing candidly and warm… or distant, harsh, bitter. 

Magical mornings interwoven with cloudy afternoons… fringed with golden evenings.
Shadows of star quavering through moon fingers… a deep sea of whispers, an imminent kiss.

Essence of being sipping essence of time. From moments coming in all shapes and colors, minutes cascading in showers, hours chained like in a spiral, steps widening, disclosing, polishing…

Becoming.

 

Și mă-ntreabă fără s-aștepte răspuns…

…câte curcubee ți-au încăput într-un strop de ploaie
…câte îmbrățișări într-un zâmbet
…câte raze te-au atins din stele călătoare
…câte renașteri din aripi de catifea

Iar apoi topește abisuri de inimă în spumă de flăcări, turnându-l pe întotdeauna într-un nou chip zămislit din fierbinte și tainic.

Doar de soare știut.

 

***

And it asks questions without waiting for answers…

…how many rainbows in a drop of rain
…how many hugs in a smile
…how many rays have touched you from a shooting star
…how many rebirths from wings of red velvet

And then it melts abysses in my heart into a foam of flames, pouring forever into a new mold, born suddenly from the searing heat and the depths.

Known only to the sun.

 

 

Iunie tiptil… / June on its tiptoes

 

“I love how summer just wraps its arms around you
like a warm blanket.” 
― Kellie Elmore

 

gând după gând după gând străbatem o câmpie de umbre,
cărări-lumină din soare
prin ploaie sau ceață, secunde…

 

thought after thought after thought, we cross an expanse full of shadows,
paths of light from the sun
through rain or mist on the meadows…

 

pas după pas după pas se-aprinde-ntinderea vie,
clar strălucind a chemare
petale-clipe o mie

 

step after step after step, the fields start burning like amber
firmly sounding of calling
a petal-time of forever

 

nuanță cu nuanță cu nuanță roșul se-mbracă în verde,
cu licăr de galben în gânduri
tonuri-surâs să dezmierde

 

hue after hue after hue the red slips into green,
with shimmer of yellow aglow
turning the smiles serene

 

ceas după ceas după ceas tăcerea adulmecă șoapte
murmur de trecere caldă
briză de freamăte coapte

 

minute by minute by minute the silence is scented with sighs,
murmur of fleeting caress
breeze of ripening highs 

 

nor după nor după nor se caută inimi-cuvinte
se simt pulsând din albastru
zâmbind, aducându-și aminte…

 

cloud after cloud after cloud, hearts made of words beating blue
feel each other pulsating,
throbbing along every hue…

 

rază cu rază cu rază se-mbracă planeta în vise
cu miez de zi și de noapte,
stele-cunună atinse

 

ray after ray after ray, the planet seems sunk in sweet dream
in essence of day and of night,
the stars’ tangible gleam

 

zi după zi după zi lunecă nisip în clepsidră,
iar inima caută noima
făcând din sclipire firidă

 

day after day after day hours trickle away, 
the heart looking for meaning
making of brightness its way

 

Meșteșugul ..de miercuri/ Wednesday Craft – Nostalgia

 

“Something still exists
as long as there’s someone around to remember it.”
Jodi Picoult, Nineteen Minutes

 

Parcă… nu știu, uneori se întâmplă să vină așa, din senin. Amintiri. Cam de-a valma, ce-i drept, dar jucăușe și dragi. Apar ca din mers. Ba dintr-un cântec, din niște versuri… sau din căldura unor detalii ascunse adânc în cotloane de viață. De suflet. Și răsar, proiectând senzații, cuvinte, culori, ritmuri…

Și de-aș scrie despre copilărie… ar fi multe și mult. Mult râset și mult verde. Multe petale și joacă. Soare și la umbră. Cumva cald și iarna, deși ger! Și vesel chiar de ne era și cu mare supărare uneori.

Iar de-ar fi să desenez, ar fi o casă. Spațioasă. Cu grădină, leagăn vopsit verde în fiecare primăvară, câțiva căței și… destul de multe pisici. Și-ar fi trandafiri roz, pomi, și cărări dulci pline de foială și joc. Iarba cea dragă, apusurile, câmpul de dincolo de gardul din spatele curții… Și-un Rex elegant. Un câine lup care ne însoțea atunci la plimbări lungi de seară pe câmp.

De-ar fi să cânt, ar fi… la pian. Pianina copilăriei veghind impunător din camera de zi, sau din „mijloc” cum am numit noi acea încăpere, cameră care dă înspre soarele de după amiază și unde deslușeam eu atentă clapele, gâdileam și descâlceam portative, ca apoi să le pot pluti ore-n șir. Uneori, vecinii mă-ntrebau așa, mai spre seară… „Ei, ți-a ieșit până la urmă?!” 😊

Și-aș mai cânta și-n leagăn. Sau scrânciob, cum îi spuneam noi. Și-acum se mai întâmplă când ajung acolo. Sau acum povestesc mult, cu cine se întâmplă să fie prin preajmă. Și too..ot povestim. Deși, acum totul pare să fie și despre poze, bineînțeles. Liniște și concentrare, fotografiem tot ce mișcă puțin mai colorat prin grădină, cum să nu?

Acum, bineînțeles, totul arată schimbat. Cu totul alt aer. Povestind aici, senzația chiar este de „a fost odată-ntr-o… altă viață?”

Între timp… alte și alte leagăne-au răsărit. Pentru alți jucăuși.

 

🙂

It seems… I don’t know, sometimes it happens that they just appear out of the blue. Memories. A bit mixed up, but playful and dear. Just like that… a song, some lyrics, warm details hidden in deep recesses of life. Of the soul. They just show up, projecting sensations, words, colors or rhythms…

And if I were to write about childhood, there would be much. And many. Little things. Much laughter and much green. Many petals, and play. Sunny air, even if in the shade. Somehow warm pleasant air in the cold winter days. And happy air, as a whole, though there sure were things a bit  sad or unhappy. 

Or if I were to draw something, there would be a house with a garden. Quite big. A swing painted green every spring, a couple of dogs and quite a few cats. TAnd there would be pink roses in the front garden, trees, and the lovely pathways under them, full of much play and to-and-fro… The dear sweet grass, the sunsets, the fields beyond the fence at the back of the garden… And an elegant Rex.  A wolfdog which used to accompany us in our long evening walks on the fields back then.

If I were to… make music, then it could be playing the piano a bit. A bit more, the black pianola in the living room, the room with a view to the sunset, and where I would decipher the keys, and the scores, for hours on end, and then to fly on the notes, the tunes…  Sometimes my neighbors would even ask me,later that day… „Hey, did you manage to pull that off?!” 😊 

Or… singing song after song in our swing, with my sister. Even now, when I go there, I still  do that a little, or we talk a lot. Though now, it’s also about the photos. Taking lots of them of anything that stirs in the air a bit more colorfully, much focus and quietness in the garden.

Now, everything looks so much different than years ago. Reminiscing here, it does give a feeling of… „once upon a… different lifetime”?  

In the meantime… other cute swings have appeared . For other cute children. 

 

Iar de-ar fi să zâmbesc, aș tot zâmbi. Alb negru sau color. Culoare. Aș zâmbi vară și mersul desculț prin curte, fugărindu-ne… neștiind neapărat de ce. Și-aș zâmbi toamnă, struguri și nuci, cocoțat în copaci… da, până suuus sus pe-acoperiș. Copaci-trepte cumva.

Și-aș mai zâmbi aparat foto Smena! Primul meu aparat foto. De fapt al mamei. Al nostru. Primele… selfie-uri? : )) Oricum, minunea de joacă pe aparate foto cu film… de-abia așteptam să developăm pozele! Adevărate momente de grație… unele secunde surprinse pe-o rolă în acei ani! Alb negru sau color. Da, se pare că… de-atunci mi se trage. Pasiunea. 🙂

Și, dacă-i să fie, pun aici ceva nostim (pentru mine, desigur) și cu iz de… „oare ce m-o fi apucat?!!”… O poză la poză, dintr-o suită de trei, alb-negru, făcute cumva la fiecare doi ani, septembrie sau octombrie, culegând struguri mari, albi și frumoși în lumina caldă a dup-amiezii. Curtea copilăriei. Comic lucru, încercam noi atunci… exact în același loc, deși bineînțeles nu același strugure. : ))

Sub deviza, cum altfel?… „vulpea când n-ajunge la struguri zice că… -s prea sus?!”

 

😊 😊

And If I were to smile, then I’d smile… quite much. In white and black or in color. Colors. Summers, and running barefoot in the garden for no apparent reason at all. Autumns, and the grapes, the nuts, climbing trees, yes… up there, surely, up onto the roof of the house, our trees then… like spiral steps, or ladders.

And a Smena photo camera, my first camera, well… my mother’s then. In fact, ours. And the first… selfies? : )) That cute playfulness on film photo cameras… I could barely wait to develop the photos. Like moments of grace… some instants captured on a roll of film in those years! Black-and-white or in color. Oh, well, seems… that’s when it all started. My lifetime passion. 

If it is to be… I’m adding here something that I find fun (to myself, surely) and with a slight taste of… „what on earth?!!”… A photo of a photo, in a set of three, black and white, taken in a row every other year, September or October, while picking beautiful white grapes in the warm afternoon light. My childhood garden. Funny thing then, I remember, we tried to take them in the same spot exactly, though obviously not the same grape. : ))

The caption, what else?… „the fox not reaching the grapes says they’re… too high up?!”

 

Cam asta ar fi senzația dată de câte-o reîntoarcere pasageră prin ținuturile acelei perioade. Aș tot rătăci printre și printre. Acel ceva al sfărșitului de mileniu are un… „nu știu ce” sau un… „nu știu cum” doar de el știut. Și, cred că… nu pierdut. Cel puțin atât timp cât ne mai amintim.

 

That would be the sensation given by going back occasionally, onto those times’ lanes. I would roam across and along. Those years at the end of the millenium really had that delightful… „je ne sais quoi”. And I think, not lost. At least as long as we still remember. 

 

Ei, se pare că Meșteșugul de miercurea asta a fost cu ușoară aromă de jurnal. Și un strop de nostalgie?

 

Well, it seems this Wednesday’s Craft has been with diary-scented pages. And a slight fragrance of nostalgia? 

 

Să aveți un întâi iunie vesel și însorit!

🙂

I hope you have a happy and sunny June 1st! 

 

Spring Quotograph… and the gate of the garden

 

 

vom păși albastru prin iarbă
inspirând aer auriu,
vom atinge razele cu degete grăbite

și vom deschide poarta grădinii,
pășind desculți dincolo de cuvinte
îmbrăcate în zi

într-o secundă furată,
un fir de nor ne va acoperi
mersul,
vom alerga portocaliu și meandre
rătăcind cărarea,
și eu voi surâde șoptindu-ți,

…întreabă soarele!

 

we’ll take blue steps through the grass
breathing the golden air,
we’ll touch the rays with hurried fingers 

and we’ll open the gate of the garden
treading barefoot beyond words
dressed in daylight

in a stolen second
a thread of cloud will cover
our walk,
we’ll start running orange and winding
losing our path,
and I’ll smile at you whispering,

…ask the sun!

 

“your smile.
is the ultimate
golden dream
all the poems
in the world
are waking up from.”
Sanober Khan

Săptămână roz…/ Pink week

 

Deci așa, dup-amiază de vineri. Hm… seară de-acum, și…

…se pare că pentru mine bagheta magică a mijlocului de lună mai a cam fost setată pe… roz? Și chiar nu, nu eu am apăsat butonul de culoare zilele astea, nici vorbă! Se pare că așa a… funcționat?!  Nuanțe, nuanțe și iar nuanțe… de mult roz mi-au tot ieșit în cale.

🙂

So, Friday afternoon. Well… evening already, and apparently…

…for me the mid-May magical wand has been set on… pink? And, no, it really wasn’t me, the one who pressed the color button these days… no! It seems this is how it… worked out?! A lot of cute hues of pink crossed my way, or just me… coming across them. 

 

Într-o dimineață cam neînsorită, clopoței-năsturei cumva… în căutare de libertate?

 

One not so sunny morning, little button-bells like… I don’t know, breaking free?

 

Într-o altă zi, rătăcite pe un pervaz, luminând un colț așa cum doar ele o pot face… lalele!

 

One other lucky day, looking lost on the window sill, shining in a corner like nothing else… tulips!

 

Apoi, de-a lungul unui drum de amiază, dansând însorit… garofițe zburlite cât mai puf.

😊😊

Then, along an early afternoon walk, dancing brightly… little carnations having a good bad-hair day.

 

Iar apoi, stingher, un trandafir ce va fi. Cât va putea el de elegant și de dincolo de spini.

 

And right after that, shyly, a rose to be. As much as it will, elegantly and beyond thorns.

 

Și… acasă. Mi-a înflorit pervazul!
În roz-violetă de Parma colecția primăvară-vară (cea de toamnă-iarnă aici)…

😊

And… at home. The window ledge is abloom!
In Parma violet-pink, spring-summer collection (the autumn-winter one here)…

 

….și în magenta-orhidee. Chiar prima dată când le fotografiez. Cu ajutorul soarelui minune de după amiază, desigur… câteva zeci de minute de joacă-splendoare.

 

…and orchid-magenta. It’s been the very first time I take photos of them. With the help of the wonder afternoon sun, oviously… several tens of minutes of playful splendor.

 

“It is a happy talent to know how to play.”  : ))
 Ralph Waldo Emerson

 

De la petale pale până la… atinse ca de foc, aceștia par să-mi fi fost pașii cei roz, soare de dimineață devreme sau de seară aurie. Doar nu plutesc pe-aici ca o… doar Nicole cu tema Bouquet, cea de mult roz, doar… de formă, nu? Sunt și de culoarea care dă tonul. Da, a prins puțin glas…

..în nuanțe de mijloc de mai.

🙂

From pale petals to… almost aflame, these seem to have been my pink steps, early morning or golden evening sun. Perhaps it’s just that I don’t fly around here just …for nothing, a just Nicole in her Bouquet theme of quite much pink, do I? The color in charge seems to have whispered…

..in mid May hues.

 

Și… era să uit, alte și alte asemenea frumuseți în ultimul timp țopăindu-mi în cale, și bineînțeles că nu puteam să le trec cu vederea, telefon sau aparat foto… Chiar n-a contat, tot dulce și nostim au răsărit.

😊😊😊

And I almost forgot, other and other unexpected beauties popping up my way lately, which of course I couldn’t have overlooked, phone camera or photo camera… It really didn’t matter, still sweet and funny brightening my day.

 

“In Light there is Dark, and in Dark there is Light.”
Kami Garcia, Beautiful Darkness

 

Weekend frumos!

🙂

Have a nice sunny weekend!

Ca și cum…/ As though

 

“Then she smiles, like it’s
the first time she’s seen sun
after a decade of winters.”
― Emma Cameron, Cinnamon Rain

 

Aur pe maluri, lila
în valuri

plimbare cuminte printre
cuvinte
petale de soare, sărut
sărbătoare
în aer parfum plutind…
ca și cum

plimbare ca-n vis, sclipiri
paradis
maree de mine, trece
și vine
plimbare-ocean, plutire
balsam

prin aur pe maluri și lila în valuri…

tăceri de nisip, vii clipe
pe chip
plimbare-covor cu pașii
izvor
de drum, de acum, zâmbind…
ca și cum

 

Gold on the side of light purple
tide

a walk full of play embracing
the day
petals of bright, a kiss made of
flight,
of smoothness and flow that rushes…
as though

a walk as a chime, light sparks
out of time
through rhythms of me, the earth
and the sea
a walk… like an ocean, a magical
potion

gold on the sides, and light purple
in tides

on seashores of calm, the waves
like a balm
the walk… sunny rug, each step
in a hug
of softness and glow, sweet smile…
as though

 

“Okay, so maybe sometimes the real world is smiles and miracles.”
― Gary D. Schmidt, The Wednesday Wars

Pași colorați de aprilie…/ April-colored steps (2.)

 

“It was such a spring day as breathes into a man
an ineffable yearning, a painful sweetness, a longing
that makes him stand motionless,
looking at the leaves or grass,
and fling out his arms to embrace
he knows not what.”
John Galsworthy, The Forsyte Saga

 

Acum două săptămâni, început de aprilie soare, mă plimbam puțin rătăcit pe alei de mijloc de primăvară, pași care mai de care mai galbeni-ram sau mai albaștri-petală, mai aprinși.

Pe cățelul Abanos vi-l mai amintiți?!

Ei bine, partea a doua e plină și ea de culoare, petale și soare… (of, rimele astea cum se potrivesc ele-așa, de la mama natură, pfiu 😊 )

 

Two weeks ago, beginning of April and sun, I was walking a bit wonderingly on alleys of midspring, steps of much flower-yellow or petal-blue, of much brightness.

The dog called Ebony… do you remember?! 

Well, this second part it’s still full of color, petals and sun… (and the cute brackets here happens because in the Romanian version these words rhyme as if from Mother Nature, phew…😊 😊 )

 

Sinceră să fiu, magnoliile nu mi se apropie de suflet prea lipici. Sunt Frumoase, Elegante și cumva Discrete, în ciuda modului în care Atrag atenția (majuscule menite să arate ceea ce mă fac să simt : )) ):  „Wow, a înflorit un copac! Dar ce flori imense! Intense! Ce petale… din plin!” Dar, cumva cumva, nu vorbesc dialectul meu preferat de nuanțe și transparență. Se pare că tot florile de pădure, sau cu iz a pădure sau câmp, sunt ceea ce-mi sclipește mie mai aproape, mai cald.

Și totuși, magnoliile…

Ca o întrebare. Sau ca un răspuns? Mi-au părut un pod peste zile. Peste așteptare. Peste adierea nehotărâtă de primăvară. Și peste raze de timp încurcat în secunde. În umbre și dimineți. În pași. Lumina le-a îmbrăcat atent, n-a scăpat nici o fibră sau mugur. Nuanțele au prins strălucire și-au zis.

 

To be honest, magnolia flowers don’t necessarily stay glued to my heart the moment I lay eyes on them. They are Beautiful, Elegant and somehow Discrete, in spite of the way they catch your Attention… (capitals because of the way they make me feel : )) ): „Wow, a tree in full blossom! But what flowers… immense! Intense! What petals… so full!” But, still, they don’t speak my favorite dialect of hues and transparency. It seems forest flowers, or bearing that forest or meadow air, are what sparks closer to me, warmer.

And still, the magnolia…

Like a question. Or an answer? I felt them as a bridge over days. Over waiting. Over the hesitant spring breeze. And over rays of time entangled in seconds. In shadows and mornings. In steps. The light dressed them carefully, didn’t miss any fiber or bud. And the shades shone and spoke.

 

Apoi, culoarea lalea. De departe, apropierea explodează a vis. Picături de lumină intrând în dans fermecat, izbucnire de senin. Ploaie cu stropi de soare, sclipiri… aer purtând o mantie de mătase, iar frunzele, iarba… tonuri de verde vioi.

Ați auzit vreodată povestea unei lalele? A unei flori?

Începe cu… „A fost odată ca întotdeauna” și se sfârșește… niciunde, doar este. Sau poate… „Au trăit fericiți până la adânci tinereți”?! Pentru că… pare că o baghetă magică o zvârle în lume, o colorează și îi dă ritm și rimă, iar apoi floarea se rotește spre soare. Sosire și nuntire clipă de clipă. Mult cântec de dor.

 

Then, the color tulip. From afar, the closeness explodes full of dream. Beads of light dancing magically, bursting of serene. A rain made of drops of sunlight, sparkles… air wearing a mantle of silk, and the leaves, the grass… tones of happy green.

Have you ever heard the story a tulip has to say? A flower?

It starts with… „Once upon a forever” and ends… nowhere, it just is. Or perhaps… „They lived happily ever before”?! Because… it looks like a magical wand flings the flower into the world, gives it color, rhythm and rhyme, and then the petals spin beautifully  into the sun. Kinship and arrival moment after moment. Much eagerness and song.

 

O apropiere  între elementele firii… ca un puls. Esență de soare. Trebuie doar s-o lăsăm să ni se facă simțită. Să se rostească. Printre raze și nori,  noapte și zi, cald și rece, pământ și cer… îmbrățișare de basm.

Vis… strecurat printre pași, răsărind anotimp și cărare.
Viața… făcându-și miraculos cuib, în fiecare colț și făptură.

Zbatere imperceptibilă de lumină și cald, atingeri adiate, dezordine aparentă, minuni ascunse la vedere, bucurie… O joacă de-a v-ati ascunselea cu eternul care ne pune să numărăm clipe poate doar ca să ne facă să căutăm acel ceva anume, mereu la noi.

Să-l redescoperim în noi înșine.

 

A tight togetherness among the elements… like a pulse. Essence of sun. We just have to allow it to make itself felt to us. To utter itself. Through the rays and the clouds, the days or the nights, earth and sky… heavenly hug.

Dream… springing through steps, giving bloom to seasons and paths.
Life… building its nest miraculously in every corner and creature.

Barely noticeable throb made of light and warmth, breezy touches, apparent disarray, deep mystery hidden in plain view, joy… A hide-and-seek game with eternity urging us to count the seconds maybe just to make us search for that certain something, always with us.

To rediscover it within ourselves. 

 

Cât despre ninsoarea care a atins între timp… of. Crengile cu petale-fulgi de acum două săptămâni… mie încă îmi sunt. Un zbor… nu puteam spune unde sfârșesc ramurile și unde începe cerul.

Ca aripi de înger…

Dacă cei spiridușii din al meu cap mereu spun despre toamnă… să nu cred niciodată că vine, ci doar că trece, atunci despre primăvară… 

 

As for the snow that’s happened since then… uf. The branches with petals like snowflakes two weeks ago… to me they still shine in the gentle spring breeze. Then it felt like I couldn’t say where the boughs ended and the skies began.

Like angel wings…

If the cute elves in my head always tell me about autumn… that I should never believe that it comes, but that it just passes, then about spring…

 

Una dintre poveștile mele preferate, Rapunzel (celelate două fiind Degețica și Frumoasa și Bestia, toate colorate cu floare)… ei bine, un cuvânt în engleză din textul de mai sus mi-a amintit de filmul de desene animate pe nume Tangled.

Comic și colorat, cu aromă jucăușă de (primă)vară. Vizionare plăcută!

🙂

One of my favourite tales, that of Rapunzel (the other two being Thumbelina, and Beauty and the Beast, all three flower-colored stories)… well, translating above, the word „entangled” made me remember the cartoon.

Funny and colorful, with a cute taste of spring and summer. Enjoy!