Arhive

Toamnă cafenie…/ Auburn autumn

 

“It looked like the world was covered
in a cobbler crust of brown sugar
and cinnamon.”
― Sarah Addison Allen, First Frost

 

trenă de frunze plutind pe pământ,
murmur de foșnete fără cuvânt,
alunecă rece printre zile și nopți
în brumă îmbracă strugurii copți

lacrimi aruncă din norii-i de gri
peste dealuri întinse și parcuri pustii,
veșmântul ei greu de ploaie și vânt
împrăștie păsări pe-alt colț de pământ…

din ochii adânci îi transpare magie,
iar palmele-i ude scutură cerul,
din ramuri de frig picurând elegie
ce-n suspine-mbracă eterul

o respiri, te inspiră, te poartă spre tine
parfumul de ars îți pătrunde în piele
plimbându-te crud pe covorul de zile
cu ecouri de vară și stele…

over the day... and far away

 

trail of leaves floating away
murmur of rustle and stillness
dressing in rhyme the night and the day,
and the grapes in a blanket of chillness

tears dripping from its deep clouds of grey
over the parks and the hillsides
its heavy cloak of crisp wind and rain
fleeing the birds over moon tides…

from its gloomy eyes, sparkles of mystery
its drizzly palms shaking the skies
from branches of cold, raindrops in wintery
sighs draping the highs

you breathe it in, it breathes you out
its perfume of cinders infuses your skin
you walk shorter days full of doubt
through echoes of summer and dream…

 

Nic🍇le

 

Zile de octombrie colorate și-aromate în continuare!

 😊

Colorful and sweet-scented October days! 

 

Anunțuri

Cute Quotograph… and love

 

 

Plimbare chiar rimează cu culoare… am descoperit zilele astea. Nu doar în vers, vreau să spun, ci și… în mers? Plimbare culoare… de octombrie soare!

(Și acum acum zâmbesc puțin, așa… ca pentru sine, întrebându-mă tot ca din mers, să văd eu acuși acuși cum voi reuși să redau și-n engleză aceeași minune de ton de octombrie luminos colorat… și rimat ritmat).

Și-anume, explozie! Artificii strălucind colorat la tot pasul. Chiar nu, sau poate nu mai știu eu, dar parcă n-am mai văzut la mijloc de toamnă atât de mult curcubeu întins covor ca prin farmec. Cu greu și de-abia mă desprindeam de un colț că dădeam de altul, și tot așa.

😊

A walk soft and bright, rhyming with colorful flight… I have discovered these days. Not only rhyming a talk, I mean, but also…  a walk? Soft and bright colorful flight… in October light!

(In the brackets above, the Romanian version, I was wondering… a bit aside and to myself as I was writing the words, about a nice playful way of translating the rhyming game into English, obviously different words, but I think I managed to keep the same meaning, quite happy about that, too.)

And I mean, an outburst! Fireworks shining at every step. I don’t think, or I don’t remember to have seen such a mid-October display, so much rainbow spread as a carpet as if by magic. I barely pulled myself away from one floral spot that I would bump into another, and so on.

 

Și-uite așa, mai agale sau mai foit, dar cu ochii fix în soare… culoare plimbare… îmi răsăreau și gândurile. În nuanțe… fel de fel. Printre care, razant, și ideea. Că da, chiar așa trebuie să fie! Dacă este… și anume, să fie!

Iubire.

Când e ruptă din soare, chiar nu are asemănare. Pe pământ. Și e interminabilă. Infinită.

Complet fără-nceput sau sfârșit. Nu vine de nicăieri, nu se-ndreaptă nici unde. Deși cumva… peste tot?  Și nici n-ar avea altfel cum, chiar nu vrea să obțină nimic. Doar este. Fără poate și fără probabil. Fără dacă sau parcă. În schimb, cu mult „da.”

Nici nu e definibilă sau delimitabilă prin când și cum. Ea doar…  este. Dintotdeauna. A fost și va fi.

Cumva… ca un fir de apă? Un izvor, sursă de viu și culoare. Poate neatinsă încă, dar mereu doar la un gând distanță. La un pas, o șoaptă sau un cuvânt?

Și tu…

Tu asculți. Pleci urechea și auzi și observi. Ceva e puțin altcumva. Dar ce mult! Și-apoi pășești. În sensul ei de mers. O dată cu ea.

Intri în ritm. Plimbarea culoarea te duce. Iar tu… soare!

 

And so, slowly or in a bit of a frenzy, eyes fixed on the bright light… in my colorful flight…  thoughts started to come. In various hues. Among which, like a sparkling ray, the idea came. That… yes, that must be it! If it is to be!

Love.

When it is like a gold nugget from the sun, it really is like from beyond.  Like nothing on earth. And it is endless. Feels infinite.

Absolutely no beginning or end. It seems to come from nowhere, and going nowhere. Though somehow… everywhere? And it couldn’t be otherwise, as it doesn’t want to get anything done. It just is. No maybe or perhaps. No what if’s or as though’s. But with a lot of „yes.”

And it is not definable or measurable through a when or a how. It just… is. Forever. Has been and will be.

In a way… like a spring? A source of water, of life and color. Maybe untouched yet, but still always only a thought away. Only a step’s, a whisper’s or a word’s distance?

And you…

You listen. And you suddenly hear it. You hear and you start noticing. Something is a bit somehow else. A bit much. It’s on its way and in your path. It is flowing. Through you.

And you get in that rhythm. That tune and that pace. The bright flight carries you. And you… light!

 

Căci soarele… chiar nu, nu poate fi doar centrul universului. Ar fi prea puțin. Cu siguranță e centrul ființei. Al tău. Și al tău. Și… al tău?

Ne suntem unul altuia orizont. Plimbarea mea trece prin culoarea ta. Și reciproc.

De-aici… zarea.

Iar când soarele începe să răsară, deși nu realizezi când și cum, dintr-o privire și un surâs, atunci… ai atins. Ai ajuns la întâlnire cu propriul tău soare.

Transpare prin ochii unui… altcineva! Dar acesta e doar un detaliu lipsit de importanță. Numai zâmbindu-vă, înnodați raze. Împletiți același cald și respirați din același auriu. Îmbrăcați aceeași manta, sorbiți din aceeași cupă… vă hrăniți din același centru.

Sunteți la modul simplu și complet aceeași plimbare culoare. Același soare. Ați privit și pășit.

În sensul de mers al iubirii.

 

As light… cannot simply be just the center of the universe, no. It would mean too little. It certainly is the center of you. And you. And… you?

We are each other’s horizon. My walk soft and bright goes though your colorful flight. And vice versa.

Hence… the skies in the light.

And when the sun begins to rise, though you can’t put your finger on a when or a how, but just from a pair of eyes and a smile, then… you have touched. You have met your own sun and light.

It shines through… somebody else’s eyes! But… that is just a mere detail. Only by smiling at each other, you sew rays. You weave the same warmth and you breathe the same golden spiral. Wear the same mantle, sip from the same sacred vessel… wine and dine on the same center.

You are simply and entirely the same soft bright flight. And light. You have dived… and arrived.

You are now walking in the rhythm and rhyme of pure love.

 

Se spune că este prima zi din restul vieții tale. Eu doar spun că e viață la modul cel mai infinit.

Este pur și simplu cel mai cald și mai cu sens… a fi.

 

They say it is the first day of the rest of your life. I just say it is life in the most infinite mood.

It simply is the warmest and most meaningful… to be.

 

Nic💓le

 

Clipe de negru…/ Black moments

“…People are rivers,
always ready to move from one state of being
into another.
It is not fair, to treat people as if they are finished beings.
Everyone is always becoming and unbecoming.”
― Kathleen Winter, Annabel

 

Clipe de negru ce mușcă adânc,
lăsând urmă de zgomot în șoapte
Clipe de negru arzând nerostit
cu flăcări topindu-se-n noapte

Clipe de negru vuind ca un viscol
turnând gheață în zile…
Clipe de negru vibrând intr-un ritm
ce stinge lumina-n privire

Clipe de negru respirând printre raze,
întorcând ochi dinspre cer,
Clipe de negru urnind lanțuri grele,
dizolvând nopți în eter

Clipe de negru implorând a culoare,
aur sau argint poleială…
Clipe de negru curbând magic timpul
prin aer îmbrăcat în cerneală

Deși…
doar așa, prin clipe de negru
din pașii cu umbre
de ceață
se toarnă o punte din suspinul adânc
spre stele și pace,
spre viață

 

Black moments bite, they take their share
and leave a sorrowful mark
Black moments burn, feeding on air,
with flames shaping the dark

Black moments blow like fierce winds moaning
unleashing ice through the days…
Black moments beat an unyielding tempo
stifling magical rays

Black moments breathe through smiles and sun,
turning our eyes from the flight,
Black moments breaking free from the fetters,
transforming nights into white

Black moments beg to be painted sweet blue,
green or yellow or pink…
Black moments bending the time and the skies,
spewing an eerie ink

Still,
black moments bathe the wonderful air

in shrouds and veils
of night,
becoming the bridge for the long bitter sighs
towards bright beautiful
light

 

Nic🍂le

 

Inspirată oarecum neașteptat de aerul puțin mai rece de final de septembrie, luna plină… de ceață și… filmuleț.
 😊
Interestingly inspired by the end of September air, a bit chillier, the foggy full moon and… the sweet little film.

 

 

 

 

Toamnă rotind albastru…/ Autumn spinning soft blue

 

“And I am dumb to tell a weather’s wind
How time has ticked a heaven round the stars.”
― Dylan Thomas, Collected Poems

 

Un verde de-amiază dezmorțită de octombrie rostindu-mi steluțe azurii ca decupate cu multă migală direct din zare și raze… și-albăstrindu-mi perfect ziua și pașii.

 

Warm October noon and the green reveals little stars as if cautiously carved right from the skies and the rays… a perfect blue dash along my day and my steps.

 

“I like the sky. It’s rational to me in a way that life isn’t.”
― Maria Dahvana Headley, Magonia

 

Nic✨le

 

 

Cute Quotograph… and the walk up the seafront

 

 

Afară plouă mărunt și puțin bosumflat, și de vreo câteva zile bune, dar eu…

…sincer, mă plimb albastru luminos până sus sus… la umbra pinilor din Lloret de Mar, Costa Brava.

 

It’s been raining here, a dense dreary drizzle, for a couple of days now, but I…

… to be honest, I’m walking far into a deep shiny blue, up and away… into the shadow of the pines up a lovely hill in Lloret de Mar, Costa Brava. 

 

Pășesc pe trepte puțin cam nehotărâte, plecând de lângă plajă, pe-un drum ducând însorit și vesel spre plaja alăturată. Și asta… decupând elegant în piatră. Faleză suspendată, alee în scări… labirint dar și slalom printre bucuroși ca și mine, daaa!… să fotografieze la fiecare pas, fiece boare și rază apune.

 

I go up the steps, a bit winding and mazy, leaving the beach behind, on a sunny jolly road taking to the neighboring beach over the hill. And this… by cutting its way through the stone. A suspended seafront, an alley of stairs… labyrinth and slalom with  happy tourists like myself, yesss!… to capture nice things at every step, every gust of wind and ray of the soon setting sun.

 

Plimbare de după-amiază atât de azur… la fiecare privire înapoi înspre larg, marea explodează în liniște și senin, vălurind într-ale ei, atât de nepăsătoare de dincolo de vânt, de cuvânt, de real sau de vis… și de orice cadru încerc eu să tot meșteresc în sus pe traseu.

 

An afternoon walk so azure… at every look back over the shoulder, the sea bursts softly into quietness and serenity, rippling in its own waves, carefree as if from beyond the wind, the words, the dream or reality of things… and beyond any frame I may try to craft along my way upwards.

 

Iar când ajung în vârf, minune.. (desigur, după ce reușesc să nu privesc înapoi măcar timp de vreo câteva minute, pași și posibile cadre) … mă întâmpină tot ea, marea! Parcă tot mai mare, mai întinsă, cu cât mă îndepărtez înspre în sus.

Și-apoi… altă explozie, de-auriu printre pini. Nod în gât, raze-n ochi, bucurie în suflet. Vis de chiar aici și acum. Cumva chiar fără nici un firicel de lumesc atingând aerul. Am evadat.

Ei bine, da, eu și câțiva… mulți alții, mișunând la fel de bucuroși ca și mine. „Oare ce să admirăm mai întâi? Ce colțișor? Ce trunchi luminos de copac, ce con de umbră… de pin și de magic?  Și asta cât mai… fără să intrăm unul în cadrul celuilalt, altfel cum…”

😊😊

And when I get there, such a wonder… (surely, after trying hard not to look back for at least several minutes, steps and potential photos)… still there, the sea! Seeming even more immense, wider and larger, the further away I get from it.

And then… another burst, golden this time, through the pines. Lump in my throat, rays in my eyes, joy in my heart. A dream of right here, right now. Somehow with no thread of reality touching the air. I escaped.

Well, yes, me and some… quite many others, the same, moving around happy and enthusiastic. „Hm… what shall I admire first? What cute little corner? What shiny tree trunk or warm place in the shade… the pines, the magic? And that… without getting into another’s field of view and frames, as much as possible, how else…”

 

Pe cât de interesant, pe atât de cald, modul în care pasionații, sau obsedații de astfel de incursiuni fotografice au cumva propriul limbaj, semne, gesturi, zâmbete cu subînțeles. Fac cu rândul natural și extrem de împreună. Chiar dacă total separat. Solidaritate tăcută… sau dans cu pași improvizați amical.

Doar pentru a prinde… da, da, acolo!… locul acela, unghiul!… evident cel mai cel, mai superb sau mai nostim. Și asta pentru că de-acolo… se zboară.

 

It is interesting, as it is warm, the manner in which photography addicts, or enthusiasts, freaks… somehow have their very own language, made of signs, body or facial, subtle gestures… taking their turn in such uniquely marvelous spots, naturally and sharing a silent togetherness? Though still totally separate. Solidarity… or a friendly dance with improvised steps.

Just in order to catch… yes, yes, there!… that spot, that angle!… obviously the one and only, the loveliest or the cutest. And that just because… that’s the runway. The flight.

 

Cum se simte? Sau cum simt eu, cel puțin? Mult bine și frumos! Cald și aproape? Lumea devine a mea pentru o fracțiune dulce și-un click. A mea… să mă pot juca și râde cu ea.

Și chiar așa este. Unele lucruri se observă chiar doar printre umbre. Sau apoi, izbucnind de printre pixeli să coloreze timpul în mișcare…

…din camera obscură a momentului îmbrăcat în lumină.

 

The feeling? Or the way I feel, at least? Much peace and beauty! Warmth and closeness? The world becomes mine, for a sweet fraction of a second and a click. Mine… to play with and smile at.

And that’s the way it really is. Some things really do come visible only when seen through the shadows. Or then, they pop up from among pixels, coming in full movement to color time…

…from the camera obscura of the moment dressed in light. 

 

Și-ntre timp a ieșit și soarele. Ei bine… dup-amiază aurie de toamnă timpurie, și poze.

 😊

In the meantime, earlier today, the sun showed its shiny face. A golden afternoon, and more photos.

 

Nic☀le

 

Cute Quotograph… and silky beauty

 

 

 

Pufuri de-un roșu ca focul, zâmbete de-un albastru răcoare…  răsărind dintr-un verde… ca de-obicei, cald și moale ca de-mbrățișare. De mult drag.

Îmi răsăreau frumuseți colorate la tot pasul prin plimbările de final de august. De vacanță târzie, de Spania, anul acesta. De dor de mare și soare.

Și de frumos mătăsos…

 

Bright red fluff, breezy blue smiles… shining out of a green… as usual, sweet and soft like a hug. Cozy and snug.

They popped wonderfully, colors all along my steps in my late August strolls. Late summer holiday, to Spain this year. Longing for the sea waves and the sun.

And for that unique silky beauty…

 

Și-un mic colț… de mare. Strecurat ca o adiere de… „va urma”.

Asta este, doar așa am putut trece de flori culori. Le-am, sau m-au păcălit cam în slalom, dar am ajuns și la umbrele. Minuni luminând aprins și răcoare.

Tot frumos și… tot colorat mătăsos.

 

😊😊

And… a cute little corner by the sea. Like a breezy… „to be continued”.

Well, that’s how I finally managed to get past the flower photos. Sneaking by in a smooth slalom to get to the umbrellas. Splendid hues shining cheerfully in the sea breeze.

Still in their unique… silky beauty.

 

Nic💖le

 

Antenuțe hoinare…/ Ambling antennae

 

“Every living thing is precious somehow.”
― T.A. Barron, The Seven Songs of Merlin

 

Acum doi ani astăzi, într-o zi de August și de miercuri, se pare că surprindeam mititei foind pașnic prin iarbă? Ei, se pare c-a venit iar timpul de joacă, prieteni dulce colorați țopăind prin verde și răsărind nostim… în oglindă.  Cea din aparatul foto, bineînțeles. Frunze, fire de iarbă, flori, bușteni… nu contează traseul, nu par niciodată rătăciți. Îi urmăream… ei bine, casă dulce casă pentru antenuțele hoinare, oriunde îi duc aripioarele, adierea sau razele.

Deci a nins. Cu năzdrăvani vesel colorați… ninsoare splendoare de iulie-august senin.

 

Two years ago today, a beautiful August Wednesday, and seems I was thinking… little ones fussing peacefully  in the grass?! Well, seems time has come again, for sweetly colored friends cutely making their way through the green, suddenly showing up in… the mirror? The one inside my camera, obviously. Leaves, blades of grass, flowers, logs… no matter their map, they never seem lost. I was mulling over it… well, home sweet home for the ambling antennae, how else? Home is where their tiny lovely wings take them, the wind and the day.

So it snowed. Funny little colorful heroes… in a July-August „snow show” serene.

 

Mărgeluțe de sezon, care mai de care mai cocoțate și mai amestecate… mai neașteptate!

Season’s beads, each looking uniquely… singular, tangled, unexpected! 

 

Și pas cu pas spre floare-albastră, într-o zi gri și bosumflată… o veselă și vie bijuterie!

 

And inching its way towards a little blue flower, on a pouty day… jolly and jazzy little jewel! 

 

Și eu cu gândul, heiii… nu doar mie-mi plac florile! Mici micuțe mititele… și de-un albastru senin. Cu răbdare, și-o sprânceană ridicată, am urmărit minunea roș-negru pe traseu. Concura cu altă minune, de ordin tehnologic, click setat pe cadru după cadru, după cadru… (ups, cascadă pe floare și-aripioare la pas).

😊

And me with the thought, heyyy… seems I’m not the only one going for the flowers! Tiny, tinier, the tiniest… and of such a tranquil blue. Patiently, one eyebrow raised, I followed the red-and-black wonder on its route. It seemed to be competing with another wonder, technological one, the camera click set on frame after frame, after frame… (ups, tumble-fall on the flower and the strolling wings).

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Deci așa, hoinare antenuțele… rătăcitori și pașii mei. Așa joacă de vară… să tot fie, de-i soare sau nor!

 

So yes, ambling antennae… roaming steps of mine. Such hide-and-seek play… game on, please, sun or cloud!

 

Nic🐞le   

 

Ceva drăguț și nostim…

…cute funny volleybug is on!  😊