Arhive

Antenuțe hoinare…/ Ambling antennae

 

“Every living thing is precious somehow.”
― T.A. Barron, The Seven Songs of Merlin

 

Acum doi ani astăzi, într-o zi de August și de miercuri, se pare că surprindeam mititei foind pașnic prin iarbă? Ei, se pare c-a venit iar timpul de joacă, prieteni dulce colorați țopăind prin verde și răsărind nostim… în oglindă.  Cea din aparatul foto, bineînțeles. Frunze, fire de iarbă, flori, bușteni… nu contează traseul, nu par niciodată rătăciți. Îi urmăream… ei bine, casă dulce casă pentru antenuțele hoinare, oriunde îi duc aripioarele, adierea sau razele.

Deci a nins. Cu năzdrăvani vesel colorați… ninsoare splendoare de iulie-august senin.

 

Two years ago today, a beautiful August Wednesday, and seems I was thinking… little ones fussing peacefully  in the grass?! Well, seems time has come again, for sweetly colored friends cutely making their way through the green, suddenly showing up in… the mirror? The one inside my camera, obviously. Leaves, blades of grass, flowers, logs… no matter their map, they never seem lost. I was mulling over it… well, home sweet home for the ambling antennae, how else? Home is where their tiny lovely wings take them, the wind and the day.

So it snowed. Funny little colorful heroes… in a July-August „snow show” serene.

 

Mărgeluțe de sezon, care mai de care mai cocoțate și mai amestecate… mai neașteptate!

Season’s beads, each looking uniquely… singular, tangled, unexpected! 

 

Și pas cu pas spre floare-albastră, într-o zi gri și bosumflată… o veselă și vie bijuterie!

 

And inching its way towards a little blue flower, on a pouty day… jolly and jazzy little jewel! 

 

Și eu cu gândul, heiii… nu doar mie-mi plac florile! Mici micuțe mititele… și de-un albastru senin. Cu răbdare, și-o sprânceană ridicată, am urmărit minunea roș-negru pe traseu. Concura cu altă minune, de ordin tehnologic, click setat pe cadru după cadru, după cadru… (ups, cascadă pe floare și-aripioare la pas).

😊

And me with the thought, heyyy… seems I’m not the only one going for the flowers! Tiny, tinier, the tiniest… and of such a tranquil blue. Patiently, one eyebrow raised, I followed the red-and-black wonder on its route. It seemed to be competing with another wonder, technological one, the camera click set on frame after frame, after frame… (ups, tumble-fall on the flower and the strolling wings).

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Deci așa, hoinare antenuțele… rătăcitori și pașii mei. Așa joacă de vară… să tot fie, de-i soare sau nor!

 

So yes, ambling antennae… roaming steps of mine. Such hide-and-seek play… game on, please, sun or cloud!

Nic🐞le   

 

Ceva drăguț și nostim…

…cute funny volleybug is on!  😊

 

 

Doar magie aurie…/ Just golden magic

 

“At the end, one didn’t remember life as a whole
but as just a string of moments.”
― David Levien, City of the Sun

 

Imaginați-vă puțin,

aer de un galben luminos, câteva fire de lavandă și margarete strălucind într-o vază translucidă, poate și farfurii și cănițe de un alb imaculat, șervețele moi odihnindu-se pe o față de masă mătăsoasă și… un borcănaș cu miere.

Mic dejun în grădină.

 

Imagine this,

magically yellowish light, lavender threads and a few daisies shining in a transparent vase, perhaps white plates and cups, or funny mugs, cute soft napkins resting on a smooth table cloth and… a little honey. 

Breakfast in the open.

 

Poate pe o masă de lemn așteptând undeva pe iarbă? Sau pe verandă? Scaune de grădină comode și pernuțe cu model jucăuș… prospețime în aer și raze poleind dimineța cu magie aurie.

Și inspiri adânc, simțind că lumea-i a ta. Apoi savurezi pâinea prăjită cu miere, sorbi din cafea, sau din ceaiul aromat, poate puțin suc de portocale…

…și ridici ochii spre cer, privești norii, imaginându-ți forfota și foșnetul următoarelor ore din zi. Închizi ochii pentru câteva fracțiuni de secundă…

 

Maybe on a wooden table waiting for you on the lawn? Or a terrace? Comfy garden chairs, soft cushions on them with funny patterns… freshness and sun rays dressing the air in golden magic.

And you breathe in deeply, feeling the world is your oyster. Then you take a few bites of toast with honey, several sips of coffee, or fragrant tea, maybe some orange juice…

…and you look at the sky, gaze at the clouds, imagining what the next hours have in store for you. You close you eyes for a couple of seconds…

 

Nu-mi pot imagina multe lucruri la fel de dulci și liniștite. La fel de frumoase. Poate cu excepția unui schimb de cuvinte matinal, sporovăind una alta.

Sau poate doar zâmbind, larg și luminos, zilei ce tocmai a surâs auriu. Și poate realizând că pare a fi destul de mult spațiu într-o secundă. Foarte mult într-un minut.

Foarte mult loc într-un moment, minunat mobilat, doar… să poți fi.

 

I can’t imagine too many such things, as sweet and peaceful. As beautiful. Maybe except some nice words shared with someone, chatting trifles and bits.

Or maybe just smiling, wide and bright, at the shiny day ahead. And maybe realizing there seems to be much space in a second. Quite much in a minute.

Quite much room in a moment, fabulously furnished, just… to be able to be.

Nic♡le 

 

Vară, vișine și zmeură-vis…/ Summer, sour cherries and sweet raspberry dream…

 

“Dream delivers us to dream, and there is no end to illusion.
Life is like a train of moods like a string of beads,
and, as we pass through them,
they prove to be many-colored lenses
which paint the world their own hue. . . . ”
― Ralph Waldo Emerson

 

Iulie.

Hărnicie, jucărie… multă și dulce-acrișoară. Și soare… mult și auriu.

Când vișinele ochioase dansau printre ramuri, Nikon-ul avea mult chef de ștrengării, iar eu… printre bobițe și raze, pentru că deh… soarele de aproape-apus zbughea printre frunze într-un fel…

…festin de roșu transparent pân’ la sâmbure, verde în nuanțe de cald și mult luminos.

 

July.

Playfully picking the sour cherries… many and luminous red. And sun… much and golden.

When the radiant cherries were dancing through the branches, the Nikon was in quite a mood for taking cute shots, and I was playing hide and seek with the rays and the red beads, well… the almost-sunset light was prancing through the leaves in a way…

…a feast of transparent red, all the way through to the stone, green in warm hues and much brightness.

 

Cum a continuat?…

Până dincolo de transparența sticlei, a cristalelor de zahăr și a roșului, nu neapărat vișiniu, aranjându-se grațios în borcane, ca-ntr-un vârtej de culoare și soare.

Tare mult mi-au plăcut câteva bobițe de zahăr parțial topite simpatic, de parcă știau că pozez într-o veselie vișinie, au rămas în cadru sclipitor minute bune.

 

How it went on?…

Up until beyond the transparency of the glass, the sugar crystals and the red, not necessarily dark, finding their place gracefully in the jars, as in a swirl of color and shine.

I loved  a few cute sugar crystals, partially melted in a… sweeter way, as if they knew I was trying to capture their beauty, they stayed in a sparkling fashion moments in a row.

 

Iar partea a treia… zmeură.

Sunt doi ani de când am fotografiat zmeură ultima oară, îmi era dor. Iar acum…  foială delicioasă de dup-amiază senină printre bobițe servind porții sănătoase de raze și-mpodobite vesel cu clipe de vară.

 

And round three… raspberry.

It’s been two years since I last took photographs of them, I missed that. And now… delicious afternoon spree among beads helping themselves with big spoonfuls of rays, and wearing a cheerful garment of green summer seconds serene.

 

Și vis.

 

And dream.

 

Boltă de lumină împânzită cu sclipiri roșii neastâmpărate…

…din ordinul „gustos”, din familia „oare de ce strălucim așa”, altoită generos cu hărnicie, jucărie.

Multă și dulce-acrișoară.

 

A ceiling of light blobs interspersed with red frisky drops…

…from the „so yummy” order, the „how come we glisten like this” family, grafted generously with fuzziness and play.

Much and luminous red.

 

Și era să uit, preferata mea.

🙂

And I almost forgot, my favorite.

Meșteșugul ..de miercuri/ Wednesday Craft – Nostalgia

 

“Something still exists
as long as there’s someone around to remember it.”
Jodi Picoult, Nineteen Minutes

 

Parcă… nu știu, uneori se întâmplă să vină așa, din senin. Amintiri. Cam de-a valma, ce-i drept, dar jucăușe și dragi. Apar ca din mers. Ba dintr-un cântec, din niște versuri… sau din căldura unor detalii ascunse adânc în cotloane de viață. De suflet. Și răsar, proiectând senzații, cuvinte, culori, ritmuri…

Și de-aș scrie despre copilărie… ar fi multe și mult. Mult râset și mult verde. Multe petale și joacă. Soare și la umbră. Cumva cald și iarna, deși ger! Și vesel chiar de ne era și cu mare supărare uneori.

Iar de-ar fi să desenez, ar fi o casă. Spațioasă. Cu grădină, leagăn vopsit verde în fiecare primăvară, câțiva căței și… destul de multe pisici. Și-ar fi trandafiri roz, pomi, și cărări dulci pline de foială și joc. Iarba cea dragă, apusurile, câmpul de dincolo de gardul din spatele curții… Și-un Rex elegant. Un câine lup care ne însoțea atunci la plimbări lungi de seară pe câmp.

De-ar fi să cânt, ar fi… la pian. Pianina copilăriei veghind impunător din camera de zi, sau din „mijloc” cum am numit noi acea încăpere, cameră care dă înspre soarele de după amiază și unde deslușeam eu atentă clapele, gâdileam și descâlceam portative, ca apoi să le pot pluti ore-n șir. Uneori, vecinii mă-ntrebau așa, mai spre seară… „Ei, ți-a ieșit până la urmă?!” 😊

Și-aș mai cânta și-n leagăn. Sau scrânciob, cum îi spuneam noi. Și-acum se mai întâmplă când ajung acolo. Sau acum povestesc mult, cu cine se întâmplă să fie prin preajmă. Și too..ot povestim. Deși, acum totul pare să fie și despre poze, bineînțeles. Liniște și concentrare, fotografiem tot ce mișcă puțin mai colorat prin grădină, cum să nu?

Acum, bineînțeles, totul arată schimbat. Cu totul alt aer. Povestind aici, senzația chiar este de „a fost odată-ntr-o… altă viață?”

Între timp… alte și alte leagăne-au răsărit. Pentru alți jucăuși.

 

🙂

It seems… I don’t know, sometimes it happens that they just appear out of the blue. Memories. A bit mixed up, but playful and dear. Just like that… a song, some lyrics, warm details hidden in deep recesses of life. Of the soul. They just show up, projecting sensations, words, colors or rhythms…

And if I were to write about childhood, there would be much. And many. Little things. Much laughter and much green. Many petals, and play. Sunny air, even if in the shade. Somehow warm pleasant air in the cold winter days. And happy air, as a whole, though there sure were things a bit  sad or unhappy. 

Or if I were to draw something, there would be a house with a garden. Quite big. A swing painted green every spring, a couple of dogs and quite a few cats. TAnd there would be pink roses in the front garden, trees, and the lovely pathways under them, full of much play and to-and-fro… The dear sweet grass, the sunsets, the fields beyond the fence at the back of the garden… And an elegant Rex.  A wolfdog which used to accompany us in our long evening walks on the fields back then.

If I were to… make music, then it could be playing the piano a bit. A bit more, the black pianola in the living room, the room with a view to the sunset, and where I would decipher the keys, and the scores, for hours on end, and then to fly on the notes, the tunes…  Sometimes my neighbors would even ask me,later that day… „Hey, did you manage to pull that off?!” 😊 

Or… singing song after song in our swing, with my sister. Even now, when I go there, I still  do that a little, or we talk a lot. Though now, it’s also about the photos. Taking lots of them of anything that stirs in the air a bit more colorfully, much focus and quietness in the garden.

Now, everything looks so much different than years ago. Reminiscing here, it does give a feeling of… „once upon a… different lifetime”?  

In the meantime… other cute swings have appeared . For other cute children. 

 

Iar de-ar fi să zâmbesc, aș tot zâmbi. Alb negru sau color. Culoare. Aș zâmbi vară și mersul desculț prin curte, fugărindu-ne… neștiind neapărat de ce. Și-aș zâmbi toamnă, struguri și nuci, cocoțat în copaci… da, până suuus sus pe-acoperiș. Copaci-trepte cumva.

Și-aș mai zâmbi aparat foto Smena! Primul meu aparat foto. De fapt al mamei. Al nostru. Primele… selfie-uri? : )) Oricum, minunea de joacă pe aparate foto cu film… de-abia așteptam să developăm pozele! Adevărate momente de grație… unele secunde surprinse pe-o rolă în acei ani! Alb negru sau color. Da, se pare că… de-atunci mi se trage. Pasiunea. 🙂

Și, dacă-i să fie, pun aici ceva nostim (pentru mine, desigur) și cu iz de… „oare ce m-o fi apucat?!!”… O poză la poză, dintr-o suită de trei, alb-negru, făcute cumva la fiecare doi ani, septembrie sau octombrie, culegând struguri mari, albi și frumoși în lumina caldă a dup-amiezii. Curtea copilăriei. Comic lucru, încercam noi atunci… exact în același loc, deși bineînțeles nu același strugure. : ))

Sub deviza, cum altfel?… „vulpea când n-ajunge la struguri zice că… -s prea sus?!”

 

😊 😊

And If I were to smile, then I’d smile… quite much. In white and black or in color. Colors. Summers, and running barefoot in the garden for no apparent reason at all. Autumns, and the grapes, the nuts, climbing trees, yes… up there, surely, up onto the roof of the house, our trees then… like spiral steps, or ladders.

And a Smena photo camera, my first camera, well… my mother’s then. In fact, ours. And the first… selfies? : )) That cute playfulness on film photo cameras… I could barely wait to develop the photos. Like moments of grace… some instants captured on a roll of film in those years! Black-and-white or in color. Oh, well, seems… that’s when it all started. My lifetime passion. 

If it is to be… I’m adding here something that I find fun (to myself, surely) and with a slight taste of… „what on earth?!!”… A photo of a photo, in a set of three, black and white, taken in a row every other year, September or October, while picking beautiful white grapes in the warm afternoon light. My childhood garden. Funny thing then, I remember, we tried to take them in the same spot exactly, though obviously not the same grape. : ))

The caption, what else?… „the fox not reaching the grapes says they’re… too high up?!”

 

Cam asta ar fi senzația dată de câte-o reîntoarcere pasageră prin ținuturile acelei perioade. Aș tot rătăci printre și printre. Acel ceva al sfărșitului de mileniu are un… „nu știu ce” sau un… „nu știu cum” doar de el știut. Și, cred că… nu pierdut. Cel puțin atât timp cât ne mai amintim.

 

That would be the sensation given by going back occasionally, onto those times’ lanes. I would roam across and along. Those years at the end of the millenium really had that delightful… „je ne sais quoi”. And I think, not lost. At least as long as we still remember. 

 

Ei, se pare că Meșteșugul de miercurea asta a fost cu ușoară aromă de jurnal. Și un strop de nostalgie?

 

Well, it seems this Wednesday’s Craft has been with diary-scented pages. And a slight fragrance of nostalgia? 

 

Să aveți un întâi iunie vesel și însorit!

🙂

I hope you have a happy and sunny June 1st! 

 

Săptămână roz…/ Pink week

 

Deci așa, dup-amiază de vineri. Hm… seară de-acum, și…

…se pare că pentru mine bagheta magică a mijlocului de lună mai a cam fost setată pe… roz? Și chiar nu, nu eu am apăsat butonul de culoare zilele astea, nici vorbă! Se pare că așa a… funcționat?!  Nuanțe, nuanțe și iar nuanțe… de mult roz mi-au tot ieșit în cale.

🙂

So, Friday afternoon. Well… evening already, and apparently…

…for me the mid-May magical wand has been set on… pink? And, no, it really wasn’t me, the one who pressed the color button these days… no! It seems this is how it… worked out?! A lot of cute hues of pink crossed my way, or just me… coming across them. 

 

Într-o dimineață cam neînsorită, clopoței-năsturei cumva… în căutare de libertate?

 

One not so sunny morning, little button-bells like… I don’t know, breaking free?

 

Într-o altă zi, rătăcite pe un pervaz, luminând un colț așa cum doar ele o pot face… lalele!

 

One other lucky day, looking lost on the window sill, shining in a corner like nothing else… tulips!

 

Apoi, de-a lungul unui drum de amiază, dansând însorit… garofițe zburlite cât mai puf.

😊😊

Then, along an early afternoon walk, dancing brightly… little carnations having a good bad-hair day.

 

Iar apoi, stingher, un trandafir ce va fi. Cât va putea el de elegant și de dincolo de spini.

 

And right after that, shyly, a rose to be. As much as it will, elegantly and beyond thorns.

 

Și… acasă. Mi-a înflorit pervazul!
În roz-violetă de Parma colecția primăvară-vară (cea de toamnă-iarnă aici)…

😊

And… at home. The window ledge is abloom!
In Parma violet-pink, spring-summer collection (the autumn-winter one here)…

 

….și în magenta-orhidee. Chiar prima dată când le fotografiez. Cu ajutorul soarelui minune de după amiază, desigur… câteva zeci de minute de joacă-splendoare.

 

…and orchid-magenta. It’s been the very first time I take photos of them. With the help of the wonder afternoon sun, oviously… several tens of minutes of playful splendor.

 

“It is a happy talent to know how to play.”  : ))
 Ralph Waldo Emerson

 

De la petale pale până la… atinse ca de foc, aceștia par să-mi fi fost pașii cei roz, soare de dimineață devreme sau de seară aurie. Doar nu plutesc pe-aici ca o… doar Nicole cu tema Bouquet, cea de mult roz, doar… de formă, nu? Sunt și de culoarea care dă tonul. Da, a prins puțin glas…

..în nuanțe de mijloc de mai.

🙂

From pale petals to… almost aflame, these seem to have been my pink steps, early morning or golden evening sun. Perhaps it’s just that I don’t fly around here just …for nothing, a just Nicole in her Bouquet theme of quite much pink, do I? The color in charge seems to have whispered…

..in mid May hues.

 

Și… era să uit, alte și alte asemenea frumuseți în ultimul timp țopăindu-mi în cale, și bineînțeles că nu puteam să le trec cu vederea, telefon sau aparat foto… Chiar n-a contat, tot dulce și nostim au răsărit.

😊😊😊

And I almost forgot, other and other unexpected beauties popping up my way lately, which of course I couldn’t have overlooked, phone camera or photo camera… It really didn’t matter, still sweet and funny brightening my day.

 

“In Light there is Dark, and in Dark there is Light.”
Kami Garcia, Beautiful Darkness

 

Weekend frumos!

🙂

Have a nice sunny weekend!

Pufoșenii de sezon…/ Season’s Fluff

 

“Everyone is taught that angels have wings –
the lucky ones of us find that they have 4 paws.”
Jury Nel

 

Secunda norocoasă… și Turuz a privit. Exact înainte și după, multă foială, din aceea țopăită rău, plus ham-ham!… dar momentul în care ceva cumva-i zice stop, brusc și pentr-o fracțiune de moment îi transpare prin ochi o liniște… Se uită prin tine, de parc-ar ști ceva ce tu nu prea știi, te topește (chiar dacă-s undeva… sub minus 10).

Și-apoi iar, hop țop de colo colo, nu-l mai prinzi în stop-cadru decât la anu’. Sau, la primă/varăăă…

🙂

Lucky second… and Turuz looked. Right before and after, so much fuss plus whoof-whoof!… but the instant something tells him to stop, suddenly and for a fraction of a moment, something seems to come from beyond his eyes, like a silence… He looks through you, as if he knew something you really don’t, freeze-frame that melts you (although the air… somewhere below minus 10). 

But then again, hop hop here and there, you’ll probably „catch” him again in a year. Or, in spring or summeeer… 

 

“The whole world is a series of miracles, but we’re so used to them we call them ordinary things.”
Hans Christian Andersen

 

Iar Portocală… de colo colo, deși pernuțele-i păreau să refuze acomodarea, le tot scutura de frig și bâr. Dar, asta l-a-mpiedicat să cotrobăie? Nuuu!

„Unde, cum, ce… mă strigă cineva?!” Ei, mi s-o fi părut. O fi de la covorul ăsta din material rece alb? Pare… interminabil, mă-ntreb unde-o fi ducând.

*x*

And Fluffy Orange… to and fro, though cute paws seemed to say no, no and no to the nice temperature and stuff, he shook something off them each step of the way. But did this stop him from wandering about? Nooo!

„Where, how, what… do I hear someone calling?!” Hm, perhaps… just hearing things. Must be… this cold white carpet? Seems… endless, I wonder where it takes me.

 

Pe d-l cățel l-am prins într-o zi cu soare, iar pe Monsieur motănel… vreme închisă, urâcioasă tare, dar fulguia ușor în ambele stresiuni foto cam fugărite.

Oare… vedeți fulgii?

: ))

Mr Turuz was lucky, that day was sunny, but Monsieur tomcat… dull weather, quite gloomy. Still, snowing gently during both photo hunts.

I wonder if you can see the tiny snowflakes…

 

“Sometimes I arrive just when God’s ready to have someone click the shutter.”
Ansel Adams

Culori de sezon, apoi raze…/ Season’s colors, then sun rays

 

 

Roșu aprins, fulg rătăcit și reni zâmbitori…

Bright red, funny snowflake and grinning reindeer…

 

…într-o zi nu prea însorită. Dar…

…on not too bright a day. Still…

 

…și când a ieșit soarele! Astăzi totul arăta ca poleit în strălucire de sezon!

🙂

…today the sun came out! And suddenly, everything looked like dressed in season’s brightness.