Invitație, cu drag…/ Warm invitation

 

“Coming back to where you started is not the same as never leaving.”
― Terry Pratchett, A Hat Full of Sky

 

 

Bună, la toți,

Scriu această postare pentru a vă transmite că am început să scriu și pe un nou blog, numit Starry Steps.

Mă puteți găsi începând de acum și pe starrysteps.wordpress.com
Sper să ne vedem și acolo!

 

🙂

 

 

Hello, everyone,

I am writing this post to let you know that I have started writing on a new blog too,
called Starry Steps. 

So you can also find me now at starrysteps.wordpress.com
Hope to see you there too!

 

Sunt în perioada de tranziție deocamdată, dându-i încet formă și conținut și acelui loc.

Totul se simte proaspăt, ca primăvara, însă și puțin nostalgic pe aici, ca un început ușor de toamnă aurie. Îmi revin amintiri din primăvara anului 2015, când am început să scriu pe acest blog… toată acea foială, ușoara dezorientare de început. A trecut ceva timp de atunci, multe s-au schimbat… se simte cumva cu 18, nu cu doar 8 ani în urmă.

Cred că pentru un timp voi scrie și posta în ambele locuri, alternativ. Senzația este oarecum ireală, să nu mai fiu aici deloc, pe „blogul cel roz”, cel puțin de la un moment dat. Dar pe de altă parte este revigorant, să împodobesc și să încep a locui într-o nouă casă virtuală, și ea plină cu poze, culoare, vers… și alte noi frumuseți! Cum se mai spune… zi de zi totul pare neschimbat, până-ntr-o zi când dintr-o dată totul arată diferit.

Așadar, de o mână cu melancolia însoțindu-mă mereu, iar de alta cu entuziasmul aferent oricărei noi aventuri, vă mai invit o dată (și în continuare) la joacă…

…și sper să vă placă!!

 

 

🙂

 

I am in the transition stage right now, a bit still „under construction”, slowly setting it all up… form and content.

It all feels fresh, like a spring, but also quite nostalgic here, like the smooth beginning of a golden autumn. It really brings back memories from spring 2015, when I first starting blogging here…. all the to and from then, the slight confusion about some details at first… it’s been a while, really. So many things have changed… it somehow feels like 18, not only 8 years back.

I think that I will be posting on both blogs for a while, not too sure yet how it will go, to be honest. It seems on the one hand unreal, a bit wistful and contemplative, not to be writing on this „pink blog” any longer, at least from a point on in the near future, I imagine. But it also feels challenging and refreshing to see that things evolve and slowly become invigoratingly different, a new look and perhaps slightly new way of doing things. As they say, nothing changes… until it does! 

All in all, transitioning processes are as they can be, a new endeavor on your door step, a bit demanding at first, but also bringing enthusiasm and a playful kind of energy.

I can’t wait to see you there too, looking forward to it, and hoping you will enjoy your visit in my the new WordPress home too, photos, poems and many more… 🙂 

Thank you!

 

 

Nicole

 

 

Întâmplare… trecătoare, curgătoare…/ Flow

“There is no „the way things are.”
Every day is different, and you live it differently.”
― Marty Rubin

 

Mereu petalele…

primăverile, căpșunile, zmeura…
vacanțele, diminețile,
mușcatele…

apusuri, peisaje, raze…
abur plutitor prin anotimp după anotimp
după anotimp…

Fotografii… câte și iar câte

Culori, culori, culori…

 

Always the petals…

the springs, the strawberries, raspberries…
the holidays, the mornings,
the geraniums…

the sunsets, the scenery, the rays…
 mist floating through the season after season
after season…

Photos… so very many

Colors, colors, colors…

 

Unele fotografii râmân neatinse, și nu e drept!
Cele de mai sus sunt din 2014. Întâmplâtoare dar speciale, nu le-am mai îndepărtat data, nici editate nu sunt…

Amintiri de momente de viață și de frumos însă sunt

Foldere cu fotografii-suvenir mi s-au risipit în sfârșit și neașteptat aici. Ca de vacanță de Paște? Poate. Ca de curățenie de primăvară, probabil. Însoțind însorirea minune de aprilie, zburlindu-mi brusc zilele, răsfoind amestecat acum cu atunci, aici cu acolo…

Pentru că trecut nu îmi sunt.

 

Abur plutind peste Cheile Turzii în dimineață devreme, într-una dintre imagini… ca o filă de basm aievea

Chiți… sper că vi-l amintiți, privind dealuri vălurind de dincolo de mușcate înșirate pe terasa vilei unde eram cazați, verde cât vezi cu ochii, iar soare cât poți inspira…

Și mereu petalele… cele două gazania gemene portocalii prinse repede pe o altă terasă, în timp ce așteptam să vizităm Peștera Urșilor, cum să nu le fotografieze cineva splendoarea!?…

Despre căpșuni, bujori… mereu punctând dulce colorat anul, ce se mai poate spune?

 

 

Some photos are left untouched, and it is not fair!
The ones above were taken in 2014.
They look random now, I didn’t even remove the date,
nor are they edited…

Memories, reminders of random moments of life and beauty, they are

Folders with souvenir-photos have finally spread their charm here too.
Given this Easter holiday? Perhaps. Tidying up all around probably.
Accompanying the lovely sunny April air,
suddenly ruffling my days,
shuffling chaotically through then’s and now’s,
here’s with there’s

For past they are not

Mist floating dreamily over the hills at Cheile Turzii, one early morning,
in one of the images… like a fairy tale page

Chiți… maybe you remember him from previous posts, gazing away
at the hills rolling over and over, beyond the many geranium pots
lining the margin of the terrace of the villa we were staying at,
so much green and brightness…

And always the petals… the two twin orange gazanias
captured in a rush on another terrace, while waiting in a long line
to visit Peștera Urșilor…
couldn’t help taking a couple of photos right then

As for the strawberries, the peonies…
forever colorfully highlighting the year,
what else can there be to say?

 

 

Îmbrăcați în soare, bobocii îndrăzneți de bujor sunt aceiași. Mereu mi-am spus că acele imagini în plin soare sunt „arse”, dar asta… nu le face mai puțin dragi amintiri.

2015 era atunci, cu lalea galbenă ușor îmbujorată, liliac îmbodobind parfumat norii profilați pe albastru de mai, magnolie mereu melancolic tăcută…

Apoi plimbările.

 

 

Wearing a shiny attire, the bold peony buds are the same all the time.
And I have always thought that those images taken in full sun look „burnt”,
but that does not make them less dear to my heart in all their hazy pink.

The year was 2015, with a slightly blushing yellow tulip,
gentle lilac fragrantly embellishing the clouds against the May sky,
magical magnolia moment in its muted melancholy…

And the long strolls.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Iar apoi, aproape iunie.

Cu salcâmii.  A fost, cred, ultimul an în care i-am fotografiat, înainte de a fi toți tăiați.
Cu aproape cireșele și cu crinii cei albi înfloriți ca de dincolo de timp.
Cu nelipsita minge… chef de joacă și foială firească.

Și cu Turuz, micuț atunci, nelipsit și el din poze și de printre pași.

 

 

And then, almost June.

With its pseudoacacia trees (or black locust).
It was, I think, the last year I took photos of them then.
With the cherries slowly ripening
and the white lilies in full bloom
looking as if  from beyond time.
With the early summer games and frolic…
feeling utterly refreshing.

And with Turuz, just a puppy back then,
always making us trip,
for a cute playful photo or more.

SAMSUNG

 

Motanul Portocală era atât de mic… doar câteva luni. Motănel zâpâcit.

Îmi amintesc cum încercam să-l prind cât mai de aproape, cât mai clar, cu un aparat nou atunci.

 

Orange the cat was a kitten at that time too…
only a few months old, and all over the place.

I remember how I would try to take a clear photo of him,
a close up if possible, with the new camera then

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Mi-a fost mereu tare drag, mă bucur enorm acum de aceste poze… ca și cum este încă undeva acolo, mereu jucâuș.

 

He was always very dear to my heart,
I am glad now to have taken all these photos…
as if he is still playing cutely somewhere

 

Vara târziu, înspre toamna 2015, am făcut fotografia de mai jos la Disneyland, Paris.

Inimi de strajă, îmi păreau, ascunse în întuneric. Luminând, veghind… cât mai la adăpost de ochii reginei.

 

Later that year, almost autumn 2015,
I took this random photo at Disneyland, Paris.

They looked like hearts on duty to me, hidden in the dark.
Perhaps also shedding light, offering protection…
sheltered from the eyes of the queen of hearts

 

2016 a început rece și greu, dar a continuat însorit și albastru…

…cu pași noi și gânduri suprapuse, îmi amintesc.

 

 

2016 had a somewhat cold heavy start,
but it went on to turn sunny and blue

…with new steps and mixed thoughts
I still remember.

 

Încă din 2010, când am cumpărat un aparat Kodak micuț, iar apoi din 2012, mai isteț-ul Canon, aproape la tot pasul am fotografiat. De aici și blog-ul.

Atât de multe, de variate… deși în ultimii ani cele fâcute cu mai-noul Nikon au ajuns să le înlocuirască pe cele mai vechi. Pe cele făcute cumva… mai mult cu sufletul. Cu dorința aceea difuză, atât de stăruitoare de a înregistra tot tot ce era mai frumos și mai colorat. Mai amintire.

În ultimul an, au fost cu mult mai puține poze, și doar cu telefonul. Totuși, câțiva ani buni au fost parcurși ca o aventură și în imagini. Cam ca această postare. O felie de timp.

Și mănunchi de momente.  Mai jos, același Chiți… devenit Chiț 14 și 16, Chits 18+…  devenind, devenind…

(doar trei din cele patru imagini de mai jos îmi aparțin)

 

 

Starting in 2010, when I bought a small light Kodak camera,
and then in 2012, with the smarter Canon,
I have taken photos as a rule, every step of the way ever since.
Hence the blog too.

Many shots, quite diverse… although lately the ones taken with the Nikon camera
have made me leave the ones taken before somewhere in the background.
Although those will always stay the ones taken… almost like breathing,
less technically correct maybe, simply for the sake of recording
lovely colorful moments and times.

Over the past year, there have been a lot fewer, mostly phone photos too.
Still, those few good years were a unique adventure,
in frames and files. Somehow like this post.
A slice if time.

And a bouquet made of moments.
Below, the same Chiți… slowly becoming Chiț 14, 16, the Chitz 18+…
becoming, becoming…

(Only three of the four photos in this slideshow are taken by me)

Această prezentare necesită JavaScript.

 

2017 n-a fost mai prejos. Cu un alt telefon, apoi și o altă lentilă foto… culorile îmi vor depăna mereu acele amintiri. Gutuiul japonez, urmărit cu atenție, să aibă încă boboci, pe lângă florile în roz cald, uimitor, lalelele ca pictate, Portocală (supranumit Orange între timp) mai fotogenic ca oricând. Apoi stele aurii de vară, stele mov de toamnă timpurie…

… alunecă mereu lunile anului ca foile calendarului, caledoiscop amețitor foind aparent întâmplător,

…mereu petalele

 

 

2017 was challenging too. A new phone, later a new photo lens…
new colors and hues unfurling their beauty
in my swift trips down memory lane.
The Japanese quince flowers, with its tiny buds in their warm pink,
painterly tulips, and Orange always there,
photogenically sneaking into cute frames.
Then playful golden summer stars, purple early autumn stars…

…months sliding away, like calendar pages,
a slightly dizzy ride,
in its misleadingly apparent randomness,

…and always the petals

 

2018, 19, 20, 21… au curs și ei, dar în cu totul alt ritm. Un ritm nedefinit.

Dar ce rămâne sunt mereu acele perioade cu aer aparte, când totul prinde un nouă culoare, un nou sens și rost.

 

 

2018, 19, 20, 21… flowed too, though seemingly
with a different rhythm. An indefinite one.

But what stays are always those bits of time with a special air to them,
when things seem to bear a new meaning, a new color and scent.

 

Cu toate acestea…

…la mijloc de an, aproape ritualic, mereu revăd grădina copilăriei.

Mereu la început de iunie. E un verde acolo, o lumină, un aer…

Fotografiile arată întotdeauna altfel. Umbrele sunt mai adânci, culorile mai cremoase…

 

 

Nevertheless…

…midyear, almost every time, I see my childhood’s garden again.

Always at the beginning of June. The green there, the light, the air…

Images always look different there, deeper shadows, creamier colors

 

… rozul, mai roz.

 

…and the pink, more pink.

 

 

O săptămână bună, vă doresc!

 

Wishing you a nice week ahead!

 

Nic🌸le

 

Floare și Frunză…/ Flower and Leaf

 

“This world you think you know?
It’s hidden… in shards of reality.”
― Zechariah Barrett

 

…sau Frunză și Floare.

Așa i-am numit de data asta pe zâmbitorii cei doi, foșnind eu prin fișiere și regăsind câteva cadre, nefolosite încă, din ultimii ani.. Căci ei, tot așa cum i-am lăsat,

…înfrunziți și înfloriți în culorile toamnei.

 

Zâmbet comic pisicesc de printre petale, frunze fel de fel sau chiar nuci rătăcite…

…poate și de printre gânduri de-ale mele pe care ziua mi le lăsa în urmă.

 

…or Leaf and Flower.

That is how I called them this time,
the two smiling cats, while I was rummaging through my files
and came across some photos that I never got to use.
I found them as they were left…

…among autumn leaves and flowers.

 

Funny smiles coming from the grass, random petals,
even a couple of naughty nuts…

…maybe even from among my random thoughts of that day
slowly left behind me.

 

Mi-era dor de ei, ce-i drept, nu i-am mai scos la plimbare foto cam de mult timp.

Mă bucur c-am regăsit aceste poze aproape rătăcite, sper să vă distreze măcar puțin!

 

Un noiembrie cât mai bun!

 

 

I missed them anyway, I must say.
I have not gone on a fun photo walk like that in a while now

I am happy I found these photos today, almost forgotten,
I hope you enjoy them too!

Wishing you a nice November!

 

=^x*=

 

Puteți revedea mai multe fotografii cu ei la link-ul de mai jos,

 

Here is a link to where you can see more photos of them,

Cutely Named Cats

 

Nicole

 

 

Vrajă verde de iunie…/ Just June green

 

“Green was the silence, wet was the light,
the month of June trembled like a butterfly.”
― Pablo Neruda, 100 Love Sonnets

 

 

Grădina copilăriei, în plin iunie.

Mereu pusă pe șotii, se simte, an de an… fel de fel și care mai de care.

Care colorate mai ghiduș, care…

…destul de camuflate în pelerina verde a unor înfloriri-explozie mult așteptate de început de vară.

 

 

My childhood’s garden, in mid June.
Always playful, it feels, year after year… with all kinds of frolic, all around.
Some spree is colorful and bright, some…
quite camouflaged under a green mantle,
a long awaited beauty burst at the beginning of summer.

• 

• 

• 

• 

 

 

Mă plimb de colo colo cu telefon, aparat… cu bucuria-mi urgentată parcă pe mult prea repede-nainte, ca și cum în secunda doi mi-ar putea năvăli vreo toamnă repezită rău și mi-ar fura și-nfuleca toate cele frumuseți în blazatul ei gri. 

Și cât mă-ncântă… frunze maiestoase sau mărunte, plante, plăntuțe, plănticele… arbuști, agățătoare, aeriene… Străjuie trotuarele, îmbracă acoperiș, tot verde, de chioșc, pe pereți… ce mai, capitonează vegetal tot, tot.

 

Iar mie, toate îmi par fotogenice acum. Stânga-dreapta, sus-jos… sunt ca un titirez cu obiectiv foto chițăind vesel.

 

Până și la ursulețul demult năstrușnic, mă cocoț, nostim aciuit colorat și-nfofolit sus în pod, pe perne și pături…

…îmi dă binețe și el, mi-am zis, pufos luminos, cu ochi oarecum căscați la oaspetele ăsta nemai-pomenit pe-acolo, prin ursuleasca lui singurătate. 😊

Sau… poate era doar puțin somnolent, sărăcuțul, amețit de căldură… indiferent la amintirile pe care mi le stârnește.

 

 

 

I move to and fro, phone and camera in hands and pockets… my joy like in a fast forward mode,
as if in a minute or two, some mean autumn might rush in,
in its glum grey, and steal and feed on my early summer splendor.
Wonders all around, delightful… majestic leaves, or miniature, plants, tall or tiny… bushes, airy vines…
Along the patio, over the roof, up on the walls, green, green… more green, „vegetally” cladding the garden

And every little thing seems so photogenic to me.
Left or right, up and down… I probably look like a funny spinning top,
with a big funny lens mounted… on top, clicking away airily.

I even got to a former friend of mine, a cute brown teddy bear, resting quietly in the attic,
all tucked in up there, red and white vest, on a cozy throne of blankets…
…seemed to say hi too, fluffy and sunnily, somehow staring at me in wonder,
as if almost asking itself who I could be, perhaps an odd intruder in its „beary” solitude.
Or… maybe just a bit sleepy, it was, dizzy too, poor little thing, in that barely breathable air…
oblivious of the memories it had brought back to me. 

• 

• 

• 

• 

 

 

Lumina și umbrele… rotesc și ele mut printre nuanțele astea puzderie de verde proaspăt, curat, îmbietor…

 

 

Light and shadows spinning too, they were, silently, among the myriad green hues, fresh and flashy…   

• 

• 

• 

• 

 

 

…doar câte o pată sau punct, sau petală, cub sau lampion de culoare mai întrerupe din loc în loc hora curioasă, țâșnind a joacă de ornament de grădină sau a mov țipător țopăitor, a bulină de roșu de fragi… sau de buburuză molatecă…

 

 

…just perhaps a spot or a dot, a petal, cube or elegant lantern being able to interrupt the sweet swirl,
making their presence finely noticed, ornament- or snail- or ladybug-like…

• 

• 

• 

• 

 

 

La nivelul ierbii toate cele mici par mult mai mari, mai lume…

…le descopăr și lor universul liniștit. Domolit.

Sunetul înfundat al zilei se lichefiază lent… se topește,

iureș pierdut lăsând o urmă de cadre… descoperiri și detalii.

 

 

 

At the grass level, the little things feel much bigger, much world…
…I discover their universe too, so tranquil. Appeased.
The muted sound of the day feels like liquefied behind me… melting slowly,
gone away rush leaving a trail of newly found frames, details… 

• 

• 

• 

• 

 

 

Colț și cărare… și fărâmițe rătăcite de frumos mi se tot ițesc. 

Iar eu mă tot opresc să le surprind foiala, însorită sau adumbrită…

…cleștișorii aceia de rufe arătau într-un mare și minunat fel, suspendați așa,

cumva atât de ne/asortat, într-o liniște senino-solară.

 

 

Corner and pathway… small bits and pieces of cuteness appear.
And I do not tire to try to capture their shine, or shyness… 
…those laundry pegs looked so luminous, hanging there
so in and out of tune with everything around them, at the very same time.

• 

• 

 

 

Cum de mi-a scăpat… de-am uitat să fotografiez leagănul și banca, vopsite verde și ele… chiar nu știu.

Sentimentul mereu îmi este că… mereu e așa și acolo, lumea grădinii copilăriei, chiar dacă strecurată stingher printre file volatile de anotimp.

 

Forfota asta cu magic neastâmpăr de verde vrăjit de iunie…

…e mereu o lume ce se simte super(b de) mult doar a mea! 

 

😊

 

 

How on earth I missed that… forgot to take a photo of the swing and the bench,
both painted green too… I really do not know.
The feeling always is that… it is always there as it is, the world of my childhood garden,
even though making its way modestly across seasons’ pages.

This magical susurrus and rustle, just June green…
…is always a world that feels super(bly) just mine!

😊 

 

 

Nic💚le

 

 

Zâmbilici târzii de Sânziene…/ Sunny smileys

 

“I wonder what it would be like to live in a world
where it was always June.” 
― L.M. Montgomery, Anne of the Island

 

Anul acesta nu am fotografiat sânziene. Fotografiile colorate cu zâmbilici au fost făcute în anul 2018. 

Dar… mai bine târzii, decât deloc, mi-am spus, să le las să răsară…

 

Ca o simplă joacă de joi, de galben mătăsos…

…fantezie jucărie asortată luminos cu sora Soarelui

 

 

This year I have not taken photos of these fluffy yellow magical bouquets, the funny smiley photos were taken in 2018.

But,,, better later than not at all, I thought though, better to leave the playful photos to frolic around here…

 

Like a thoughtful Thursday,  silky yellow delight…

…fuzzy fantasy, both cute and bright

• 

• 

 

Poem aprins de iunie, 

Refren magic anual…

 

În zi parfumată cu mister și poveste

Ca un cântec cascadă de vesel și vis…

 

 

June’s sunny poem 

A magical refrain…

 

On a mystery day wearing the perfume of time

A carousel song of cheer and dream…

 

Căci ce ar fi oare începutul de vară fără feeria bobițelor de cald auriu…

 

 

For what would the start of summer be without the diaphanous dance of  these sweet golden droplets…

 

Nic💛le

 

 

Aventură în galben muștar…/ Mustard yellow fun

 

“The appearance of things changes according to the emotions;
and thus we see magic and beauty in them,
while the magic and beauty are really in ourselves.”
― Kahlil Gibran, The Broken Wings

 

…sau Mi-au înflorit pantofii?!

Da. Chiar sunt pașii mei cei noi, galben muștar. Cu gentuță. Care, și ea, fix asortată muștar. Și prea de tot parcă-mi sunt, în acest mai cu soare-nor pus pe minunății, nu puteam să nu vi le-arăt!

Balerini noi nouți, adică, voiam să zic mai sus prin pașii cei noi. Foarte drăguți, se simt, extrem de speciali. Cu soare perfect decupat pe post de emblemă senină și-n acest galben savoros! Cremos, aproape gustos… nu m-am putut abține să nu-i urc pe piedestalul meu de lemn, pentru pozat în lumină naturală, să nu-i asortez jucăuș cu alb-verde de lăcrămioare și-n cele din urmă, dar nicidecum în ultimul rând, să nu… țac, pac cu mulți de click, pozat, ca să îi pregătesc ghidușie de-arătat.

Că prea-mi luminau toate-așa, proaspăt spumos arătos.

 

😊😊

…or My shoes are in full bloom?!

Yes. These really are my brand new mustard yellow steps. And a small bag too. Which comes in mustard yellow as well. Shining too bright and beautiful, they were, on a sunny Sunday, that I couldn’t help showing them to you too!

My brand new ballerina flats, that is, I meant by my brand new steps above. They feel extremely cute, special too. With that sun model perfectly cut up in front, serene symbol in this savory yellow! Creamy, tasty almost… I immediately placed them on my wooden board, that I use to take photos in natural daylight, then added the lily of the valley’s white and green charm, and started clicking fondly, to prepare these playful photos to share here.

Such deep but still soft brightness… rarely do I see and admire, so fresh and inviting.

• 

• 

• 

• 

 

Îi am de pe la început de aprilie, cred, și… nepurtați încă. Din motive de vreme atât de oscilantă, că dâr, dâr.. bâr, bâr.. n-am vrut să-i iau la plimbare pe răcoare, nehotărât așa. Dar zilele astea, tot zârindu-i la intrare așteptând galben cuminte, mi-am zis… ei, gata, la foto cu voi! C-acuși, scoși la mers, nu v-aș mai lua atât de pe sus la admirat și pozat înflorat.

Și.. da! O bucățică de mai alb, ca de obicei, e prinsă și ea aici, în sfârșit. Vă puteți imagina parfumul, sunt sigură.

Lăcrămioarele!

 

 

I bought them some time ago, at the beginning of April, I think, and have not worn them yet. Quite oscillating, the weather, so I did not see myself going for a walk in them on these chilly changy days. And meanwhile, catching glimpses of them waiting in in the hall in such yellow silence, I thought to myself… well, that would be it, photo session it should be!  I will be wearing them down the street soon, so I will surely no longer have the occasion for such a kind of artistic, floral-solar performance up here on my balcony ledge.

And… yes! A little bit of white May here too, I finally captured it, as usual. You can imagine their perfume, I’m sure.

The lily of the valley!

• 

• 

• 

• 

 

 

Încondurate cu încălțări aproape sport, deci, aș mai putea adăuga. Dac-ați mai văzut. Dacă nu, c’est la vie… când culoarea extra încântă, iar splendoarea tot pe-acolo, ce pot să spun? Și știu, par cam botoși, domnii colțuni, pe lângă finețea mogâldețelor de lacrimi, așa foarte-n prim plan, fix nas în nas cu lentila. Dar, credeți-mă, sunt niște botoși frumoși. Iar dumnealor, miniaturalele imaculate, divin parfumate, sporovâind cu fundițele vesele, cochet cocoțate pe soare.. pe nas de vârf (sau vârf de nas?!) de pantof… wow! Ce mai, ciripeală năzdrăvană multă multă s-a copt prin pozele astea.

O frenezie, să tot apeși pe… bo(n)ton.

 

 

Cute tiny flowers in comfy funny flats, as a result, I might add. Go figure. Well… what can I say? That’s life… when color makes you super extra enthusiastic, and the splendor, quite the same! And I know, the shoes look a bit like pouting, especially right next to the delicacy of the miniature drops of white, in extreme close up, looking my lens in the eye, literally. But, take my word for it, they do look amazing, the pouty-faced pair. And all of them seemed to be chatting cheerfully, looking pretty chic and sweet… from the tip of each shoe, each sun ray, each cheery click… some tweet and twitter in these shots, I must say.

Fuzzy frenzy, every time the shutter clicked.

• 

• 

• 

• 

 

La câte minunății, care de care mai… mega-minunate, mi/ vi s-au perindat pe-aici… na, poftim, mai merge și asta, zic eu. Pentru că… ne iubim pantofii, nu-i așa? Mai ales în luna lui mai. Ei bine, și iunie, iulie… deși, evident, și pe ele, botinele-n frunze galbene sau prin zâpadă inteminabilă. Și totuși, condurii primăvărateci sunt mai de suflet și cald, chiar și superbii flip-flop, de prin vârf de toropeală, deh, vară, mare, nisip, ape turcoaz…

Ceea ce, scriind aici, mi-a mai amintit și de ea, drăguța (extraordinara și minunata) mult dragă mie, poezie, evident. Scrisă acum ceevaa timp, ce-i drept. Poșeta din flori, se numește. Hm… și iar da, mi-am propus să o traduc și pe dânsa, cum să nu. Poșeta atât de magic înfloribilă și presimt eu, cumva puțin cam spre intraductibilă. Dar cu siguranță voi încerca!

Deocamdată, avem doar poșetuța cea muștăroasă. Și gâdilită-n plin soare de lăcrămioare-ncântătoare. Prin perdea desigur. Cu striații de efect. Sau defect, ar putea spune unii, adepți ai minimalismului în fotografie, nu așa…

…încurcâtură cu încărcătură floralo-solaro…-modistă, ts, ts, ts, ts…

 

 

Quite a few „marvels” around here, on my blog, each more „marvelous” than the other… no wonder, so this one too, goes without saying,  Meant to brighten up a cloudy day, or a moody moment, perhaps. Because… we do love our shoes, don’t we? Especially in the month of May. Well, June, July too… although, obviously, them too, our autumn boots losing their way in rusty auburn leaves, or deep snow. But still, colorful shoes in spring always feel somehow closer to our heart, even foreshadowing the funny flip flops later in August, of course, summer heat, the seaside and the sand, turquoise waves…

Which, by the way, writing here reminded me of something… another fun adventure. A poem I wrote a while ago, very dear to me, called A Handbag Made of Flowers, which has no English version yet, aspect which I mean to remedy quite soon, hopefully. No matter how intricate it may be to find ways of expressing exactly what I felt and imagined when writing it, back in the days, I will definitely give it a try!

But for now, we only have this small mustard yellow handbag to show. Next to these delightfully airy lily-of-the-valley bouquets. In this light filtered though my balcony curtains. With artistic spots and stripes. or maybe a bit kitsch, some could say, perhaps admirers of minimalism in photography, not like this…

… clumsy mishmash of stuff, pretty potpourri, be it sunny and fashionably yellow and green to match, but still… tz, tz, tz, tz

 

 

Păi… deci, cum? Credeți că pot eu păși fără flori?? Hm… nu prea. Flori, culori, sărbători… toate cele, asortate-ntre ele. Cât de cât. Și cu soarele, bineînțeles. Și-ntr-ale mele, pentru că… altfel cum?

Soare-nor-soare-nor-… dar tot mai cu spor e treaba, graba atunci când înflorește ceva. Fie și de printre obiecte oarecare, întâmplâtoare, sau de ocazie, Paște, Crăciun… ori, după cum se vede, de printre poșete, pantofi… de ce nu.

Mai vedem de-acum, ce-mi mai poate răsâri mie cu petală și rază.

 

 

Well… there it is. Do you think I can take a step without getting the flowers to join me? I don’t think so, no. Rain or shine… text or rhyme, all trying to keep in tune with one another, as simple as that.

Everything feels more adorable when something suddenly blooms. Be it among randomly picked objects drawing my attention somehow, or on special occasions, Easter, Christmas… or, as you can see, among shoes and handbags…  because why not.

Remains to be seen what else may arise next to a petal, a sun ray, a new mood…

• 

• 

 

Urmează.

 

To be continued.

 

Nicole

 

 

 

Aprilie-n mai…/ But April May

 

 

 

„Ați simțit vreodată aer de februarie-n martie?”
„Poate da, dar aer de aprilie-n mai… nu neapărat.”

 

 

„Does February March?”
„No, but April May.”

… they say.

• 

• 

• 

 

Ei bine, nu știu cum se face, dar minunea de mai cu aer de aprilie de anul ăsta e ceva nou pentru mine.

După magnolii și flori de cireș ițite roz prin mijloc și final de aprilie, decorul natural de mai devenea brusc alb. De flori de salcâm, boulles-de-neige și voalul miresei, lumânări de castan și buchete de soc, lăcrămioare, tei…

 

 

Well, I’m not sure what this year has in its monthly mind, but this May looking and feeling more like April is something new to me.

After the pink in magnolias and cherry blooms in the middle and the end of April, nature suddenly used to turn white, bursting in all kinds of pure or cream white flowers, blossoms or shrubs, even the linden trees…

 

Dar acest mai mirabolant pare că preferă un covor galben de păpădii, pe lângă răzgândirile cald-rece-soare-răcoare-… schimbare fără sfârșit…

 

 

But this mesmerizing May seems to be carpeted in the yellow of dandelions more than ever before. Besides the endlessly changy weather…

 

Și pe pânza de raze, dincolo de micismele zilelor, magnoliile sporovăiesc și ele în neștire, pastelat sidefat nuanțat…

 

 

And beautifully beyond the days’ petty things… the magnolias never stop chatting in their pretty pastel purple hues..

 

 

Nicole

 

 

Cu pași mici…/ April baby steps

“You can’t stop the future
You can’t rewind the past
The only way to learn the secret
…is to press play.”
― Jay Asher, Thirteen Reasons Why

 

Tiptil se strecoară zilele, verdele, razele…

 

On their tiptoes, the days, the green, the rays…

• 

• 

• 

• 

Culorile… și mai tiptil

Colors… even more so

• 

• 

• 

• 

 

 

Viitorii trandafiri…

milimetric se ițesc, se colorează, devin

 

The roses to be…

inch their way up, into colorful existence

 

 

Caldul… mai mult decât mult, s-a lăsat așteptat,

câtă răzgândire, cât târziu…

 

Warm air… much more than just much, made itself long awaited,

so much hesitation, so very late… 

• 

• 

 

Dar și când încep să danseze,

nuanțele, razele….

parcă pașii stau de tot în loc,

surptinși în culmea rotirii de culoare, 

zbârnâind…

ca la un maxim de splendoare!

 

But when the moment to start spinning their dreamy weave is finally here,

the hues, the sun rays…

the tiptoeing too stands still

as if caught at the maximum of its colorful spinning

buzzing…

at the top of its beautiful beginning!

 

Cât despre noul editor, pe bază de blocuri și… așa mai departe (de tot), pot spune că… desigur, mintea, obiceiurile, stilul mi-au suferit ceva remodelări. Reconfigurări, resetări tehnice… cum se pot ele numi, necesare ca postarea poze-text să mi se îmbine ca de obicei. Acum mai sunt doar curioasă cum va arăta după ce apăs Publish (dincolo de ferestrele de Preview, bineînțeles, pfiu… o_O) 

O săptămână frumoasă!

 

 

Not to mention the new, quite challenging, editing blocks experience… hmm… baby steps too, and reset, regroup, refuel pit stops… etc, to eventually put all these together nicely and so. Also, thanking Brian, at bushboy, for the Image Compare explanation on his blog. That was definitely the easiest and most enjoyable technical part of this April baby steps post today.  🙂 

Have a nice week! 

 

 

Sinaia și suveniruri…/ Sinaia and souvenirs

 

“A miracle is when the whole is greater than the sum of its parts.
A miracle is when one plus one equals a thousand.”
― Frederick Buechner, The Alphabet of Grace

 

Nu am crezut că ar putea fi atât de plăcută, o simplă plimbare…

…la pas prin Sinaia

 

 

At first, I didn’t think that I would really enjoy it, a simple walk…

…visiting Sinaia

 

Stațiune de munte, început de februarie.

Un loc… ca un joc luminos-umbros al acoperișurilor răsărind de printre brazi și copaci cu haine nostim asortate  de iederă.

 

Mountain resort. First days in February.

A place… warm play between light and shade, and plenty of rooftops rising everywhere between fir-trees and trees funnily dressed in ivy.

 

E stațiunea celor pasionați de schi(at), ca și surata ei mai mică, Bușteni…

dar eu… doar plimbat și fotografiat

 

: )

 

It is essentially a ski resort, like its kid sister, Bușteni...

but I… just took long photo strolls up and down its streets

 

Venind agale de sus, dinspre cozile de la telecabină, străbătând zona de case, vile și pensiuni,

..coborând, tot pozând, bineînțeles…

până la poalele dealului, unde sunt înșirate hoteluri, restaurante….

 

 

Leaving the cable car queues behind, and crossing the house area, with villas and mini hotels,

…going down the hill, taking photo after photo, of course…

until reaching the main street there, down town, where the hotels and restaurants are…

Această prezentare necesită JavaScript.

 

…și magazinele de suveniruri

 

😊😊

...and the souvenir shops

 

O lume ușor desprinsă de lume, mi s-a părut. Și dinspre rustic, și înspre modern, și elegantă… și jucăușă.

Vesel însorită, înspre dup-amiază, ca sub un clopot minune de cer albastru, curat întâmplat atunci,

…cu acel aer catifelat de familiar.

 

 

A world that felt slightly detached from the world, the air of the place. Both rustic and modern, and elegant… and cute. 

Sunny and tranquil, into the afternoon, shining like from under a giant blue bell made of sky, so pure, it felt then…

…that velvet feel of fuzzy familiar.

 

Seara, o minune de sens giratoriu mi-a răsărit,  îmbinând clar obscur, luminițe și nuanțe.

 

In the evening, a wonderful roundabout arose, lights in the restful dark, with a splash of surprise hues.

 

Nu mă așteptam să simt acea bucurie sau entuziasm, ca de loc nou, acolo sus, la munte…

…marea și litoralul fiindu-mi mereu locul vacanțelor de suflet

 

 

I didn’t expect to feel that joy or enthusiasm, like in a new lovely place, up there, in the mountains…

…the seaside and the sea always having been my holidays’ heart and soul

 

Dar momentele de fotografie și hai-hui de prin Sinaia mi s-au întipărit ca niciodată

…ca din cerul acela albastru atât de azur

 

 

But the photo moments and the relaxing to and fro through Sinaia stayed with me as never before,

…like out of that unforgettable blue

 

Sper că v-ați bucurat de montana mea plimbare fotografică

 

I hope you enjoyed this mountain photo roller-coaster ride

 

Nic🎄le

 

 

Here are the lyrics of this special Romanian tune, sung by Aurelian Andreescu, a unique voice

 

 

Culoar de februarie…/ February alley

 

“Sometimes the things that destroy you,
become the architectural blueprints
which make your mind royal.”
― Curtis Tyrone Jones

 

O dimineață luminoasă… ușor bleu, ușor roz, cu irizații mai mult lila punctând fin colțuri de cer,

 

A bright morning… slightly blue, slightly pink, with purple iridescent spots in distant corners of skies,

 

…și am pornit spre castel.

Urcușul… de-a lungul binecunoscutei alei, brăzdând pădurea în tăcere adâncă, un monolog al pașilor cu una, cu alta… detalii de fotografie, de plimbare, de februarie.

 

 

…and I was going to visit the castle.

The way up there… a well known cobbled-stoned alley, cutting through the forest like in a sacred silence… feels like a monologue of my steps along the slow climb, interspersed with nice photo details for a February nature stroll.

 

E frumoasă, natura, în orice moment al ei. Vorbește atâtea limbi și îngână atâtea ritmuri….

 

Nature is lovely, in any of its moments. It speaks many languages, whispers so many rhythms…

 

Castelul Peleș se ivește elegant și discret… îngânându-și și el povestea.

De printre ramuri golașe, pare desprins dintr-o poveste, pe care nici el nu și-o mai amintește prea clar. O lume a unui demult sau a unui departe… de vremuri aproape ștearsă,

parcă doar strălucirea și definirea semeață din forme încă poate răzbate statuar de printre brazi.

 

 

Peleș Castle comes into sight, elegant and discreet… as if whispering its own story.

From behind bare branches, it seems taken out of a fairy tale, which now has faded in time. A far-off or far-away realm… gone forever,

as if only its glamour and clear-cut shape can still cut through to us solemnly among the fir-trees.

 

Ca o nostalgie, îmi cuprinde gândurile, apropierea de castel. O ușoară tristețe amestecată cu raze blânde de soare… cu aroma unor fărâmițe rupte vag din istorie și miros balsamic de aer de munte.

Iar detaliile… iar, mă atrag ca podoabe cu glas. Vreau să le surprind măreția, fie și aproape miniaturală, sau tăcerea… sau poate smerenia.

 

 

A muted nostalgia seems to envelop my thoughts, as I draw near. A soft undefined sadness combined with gentle sun rays… with a scent of vague history fragments and the balmy smell of the mountain air.

And the details… again, fascinate me, I can almost feel their voice. I wish to capture their greatness, be it almost miniature in the grand scheme of things, or their quietness… or perhaps humbleness.

 

Privesc în sus, avântat, ca vârfurile curajoase ale construcției. Apoi în depărtare… înspre munți, admirând priveliștea.

 

I look up, abruptly, like the bold rooftops of the construction. Then into the distance… towards the mountains, admiring the view.

 

Este eliberare, să văd acum cu ochii minții castelul și grădina lui cu alei cuibărite acolo… în vecinătatea unor culmi, pulsând de ceva timp, așteptând netulburat, veghind…

 

It is freedom now, to see in my mind’s eye the castle and its garden alleys nestled up there… near the mountain peaks for a long while, waiting unbothered, watching over time passing by…

 

Mi-am luat la revedere ca de la orice loc pe care îl vizitez. Și ca și în urmă cu 14 ani, când l-am vizitat ultima oară.

Cu gândul la o posibilă reîntoarcere, dar probabil în alt anotimp. Al anului, al vieții…

 

 

I said good bye, as I do in every spot that I visit. And as I did 14 years ago too, when I last visited it.

With the thought of a possible return, but perhaps in a different season. Of the year, of life… 

 

Nic📷le