Arhive

Geometrie portocalie…/ Orange geometry

 

„As Rachel Lynde used to say,
the sun will go on rising and setting
whether I fail in Geometry or not.
(Marilla Cuthbert)”
– Anne of Green Gables, L. M. Montgomery

 

Dacă se-ntâmplă să-mi pun problema portocaliu, atunci…

…e geometrie curată!

Și mai mult decât atât, e scamatorie. Cumva unu cu unu (roșu cu galben) face… șaișpe?! Unele mai dinspre roșu, altele mai înspre galben, câte nuanțe, varietate… Timbru, tentă, ton. Un șaișpe din acela de tip nenumărabil, începi să numeri și invariabil pe la doișpe pierzi șirul rotunjind generos și spumos, deci… ok, șaișpe.

 

😊

If I happen to set up an orange problem, then it is…

…pure geometry!

More than that, it’s like wizardry or hocus-pocus. Somehow one and one (red and yellow) eguals… sixteen?! Some closer to red, others to yellow… that many hues, values… Tinges, tints and tones. A sixteen that cannot be held accountable for much, if I should start counting, I’d invariably lose track around twelve and then just try to approximate, roughly but generously, so… ok, sixteen. 

 

Tonuri aprinse, intraductibile ce mi se proiectează așa… dinspre toate laturile și fețele piramidei încadrându-mi dup-amiaza. Iar din unghiuri de verde, mai mult sau mai puțin ascuțite, ale triunghiului isoscel circumscris în fiecare rotunjime de clipă, îmi răsar uite-așa, paralel cu plimbarea mea perpendiculară pe zi…

…o grămăjoară de petale. Și ele paralele între ele, deși… drăguț de concentrice.

 

❃❃❃

Vivid untranslatable hues that just project themselves at me… from all the faces and sides of the pyramid framing my afternoons. And from green angles, more or less acute, of the isosceles triangles circumscribed within the roundness of each minute, there dashes, just like that, running parallel with my walk quietly perpendicular to my day…

…a shiny bunch of petals. They themselves parallel to each other, although cutely concentric too.

 

Și se-nvârt, se rotesc de se-ntâlnesc ca-ntr-o sferă de apus fosforescent suflat cu chihlimbar… orbitor, ce-mi ia ochii.

Rămâne să văd, totuși, cum și de unde atâta simetrie oranj. Hm…

Ipoteză?
Păi… se dă un buchet de boboci grași și tăcuți care, ei bine… tac și fac. Și-ncet se desfac?

Concluzie
Să se arate că… nuanța aceea nu poate fi mai strălucitoare și soare. Da, zis și (de) făcut.

Demonstrație
Cel mai probabil cheia problemei e în rotire. Prin reducere la absurdul presupunerilor mele că, deh… nicicând n-au învârtit raze mai colorate și parfumate și fermecate, momentele astea „made in” iunie, reiese că, unu, nuanța nu e magică, dar e mirabilă. Doi, nu e nici mister, dar e minunată. Și trei, nu e nici a culorilor teorie, de unde rezultă că e..

…poezie.

Pare-se că nicicum de dovedit. Ci doar de iubit  Și… de zâmbit?!

(Aici albinuța m-a încântat până peste poate orice demonstrație de iunie geometric, trigonometric… sau ochiometric scamator rătăcitor prin zi. Cum simțea, și bâzâia ea harnică și pufoasă, poate poat-o da de polen, hm… „Yum, dar îi  simt aroma, dulceața, nectarul. Oare unde-o fi, că mi-e o foame…”) 🙂

 

🐝🐝🐝

And they spin, they go round until they meet like in a sphere of phosphorescent sunset melted and coated in amber… blinding gem shining away.

It is still to be seen, though, how can one explain so much orange symmetry, well…

Given
It surely is, a bundle of buds, plump and silent, hm… going round and round. And slowly opening?

Prove
To be shown that these hues could never be brighter. Well, said and almost done.

Analysis and proof
The key to this problem must be in the spinning. If I make the absurd assumption that, uf… they’ve never before spun so splendidly colorful and fragrant and charming, these free moments made in June, there results that… one, the hue isn’t at all magical, but it is wonderful. Two, there is no mystery to it, but it is miraculous. And three, there is no such thing as color theory, thence it is…

…poetry.

Seems none of this can be proved. Just loved. And… smiled at!

(Here the little confused bee delighted me more than any proof or demonstration of mid June geometry, trigonometry… or trickery through the day. The way it so cutely seemed to focus and feel something there, busily fluffy, hoping to get to the pollen delight, hm… „Yum, but I can feel its scent, its sweetness and nectar, it’s calling me. Where can it be, I am kind of hungry around here…”) 🙂

 

Raportor, riglă, compas… toate-s prin iarbă. Prin aer, printre raze? Și nici urmă de radieră sau corector, doar suflul verii concentrat calculând, rezolvând, deducând…

…etalând etape demonstrative de atâta explozie luminoasă, radios fabuloasă, de-o perfecțiune nostim imperfectă. Elemente rapsodice de geometrie-feerie încrustată cu nestemate de armonie și bâz.

Și neapărat o fotografie.

 

😊😊

Ruler, protractor, compasses… they’re all in the grass. In the air, the rays? And no sign of eraser or correction pen, just the summer sprites reckoning, solving, adding things up…

…putting solution bursts on display, radiantly fabulous, imperfectly perfect. Elements falling together, geometrically dreamy, bespangled with gems of harmony and cute buzz. Like in a rollicking rhapsody.

And in a photograph. 

 

 

Și dacă vă era dor, zâne jucăușe de fiecare clipă și petală și nuanță… luându-și treaba colorată foarte în serios. Deși trebuie să recunosc, veverița e preferata mea.

 

: )))

And in case you missed them, funny fairies at work, petal and hue… taking their colorful job very seriously. Though I must admit the squirrel always is my all-time favorite.

 

Nic🐹le

 

 

Reclame

Roșu de-nceput de iunie…/ June 1st’s red hues

 

“If you want your children to be intelligent,
read them fairy tales.
If you want them to be more intelligent,
read them more fairy tales.”
― Albert Einstein

 

Weekend de întâi iunie cu vesel și frumos, sper că aveți. Soare, culoare și drag printre clipe.

Vara deja a erupt, mai șoptit, mai grăbit… A povestit deja despre flori, culori, dar… mai este. Pași nepășiți încă, gând de vară încă negândit, cuvânt încă nerostit… li se simte adierea, apropierea, căldura și zvonul.

 

A cheerful June 1st weekend, I hope you have, lovely. Sun, colors and fondness, these radiant days. 

Summer has erupted already, in a whisper, a rush… It has burst forth into flowers and hues, but… there is more. Steps yet untaken, thoughts yet not thought and words yet not spoken… they all can be felt in the air, their closeness and warmth in the wispy breeze.

 

Parfum de roșu îmi gâdilă zilele de printre puf și sâmburei minusculi de căpșuni fabuloase, luciu de cireșe zemoase…

…murmur de dulce și aromat.

 

A scent of red tickles my afternoons, in the strawberries’ tiny seeds, their fabulous texture, and the juicy cherries’ shine…

…murmur of sweetness and fine fragrance.

 

Ritmul acestor zile spune clar… primul pas e plin de roșu! Iar eu adaug, chiar din grădina copilăriei.

Cu maci rotofei, perdea de raze dinspre soare apune… și nu, nu sunt pozele mele, ci doar către mine, presărate și culese dintr-o discuție WhatsApp foșnind nostim printre minuni pe fond verde…

..de printre fire de iarbă și spectre de seară de-ntâi iunie, condimentate vesel și perfect în ton cu intenția mea de a curcubeiza iunie pas cu pas. 😊

 

🐾

The very rhythm these days says… the first step shall be mostly red! And I add, right from my childhood’s garden.

Plump poppies too, and then a rich curtain of rays cast by the setting sun… though the next few ones are not my photos, just for me, selected from a WhatsApp conversation, rustling funnily through dear garden wonders… 

…from among blades of grass and light’s spectrum on June 1st’s early evening, and in perfect tune with my intention of making June into a step-by-step fun rainbow ride. Or… rise. 😊

 

S-au stârnit și  amintirile. Cu tenta lor aurie de nedezlipit de suflet. În nuanțe de aproape vacanță. De încă puțin și… Sânzienele sau cât pe ce și… mare și munte și departe și zbor.

 

And memories have been on the rise too. In their golden gown, impossible to say where they stop and where my heart begins. And… in playful hues of nice holidays to come. 

 

 

***

Probabil toate sunt deja acolo, înainte de a fi atinse, savurate, îmbrățișate…
În sămânță de timp și de culoare. În boboc de iubire și cer?

Sunt, mai mult ca sigur, în suflet de miez de suflet. De tine, de mine, de el sau ea…

Un adorabil acasă rotind roșu în inimă, mereu zâmbind, iubind, prețuind. Neobosind.
Oricât și oricum ar putea labirinturi întortocheate de viață fi, împleti și povesti.

 

Perhaps everything is already there, waiting, even before we get to reach out and touch, savor or hug them warmly. Pulsing within time’s seeds or colors’ core. Within love’s buds and sky’s sparks?

They most certainly are within the kernel of our soul’s essence. Mine, yours, his or hers…

An adorable feeling of „at home”-ness spinning the red in our hearts, always smiling, always loving and cherishing. Untiringly. 
Whatever and however life’s long-winding labyrinths could be, tirelessly weaving and heaving.

 

“There is the great lesson of ‘Beauty and the Beast,’ that a thing must be loved before it is lovable.”
― G.K. Chesterton

 

Un iunie unic!

 

A unique June to you all!

 

 

Nic😺le and company

 

 

Și varianta asta e foarte frumoasă.

🙂

This variant is very beautiful too.

 

Zare călătoare… (4)/ Travel horizons

 

“What a miracle life is
and how alike are all souls
when they send their roots down deep
and meet
and are one!”
― Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek

 

„Însorita Grecie… Marea Egee… arhipelagul Insulelor Ciclade… alb-albastra insulă Santorini…”

 

„Sunny Greece… The Aegean Sea… The Cyclades Islands… Santorini in all its white and blue…”

 

***

Așa începeau, acum trei ani, cele trei postări publicate de mine călător visător, toate cu același titlu, Zare călătoare. Articole pline ochi și zâmbet, roz, alb, albastru, cu fotografii făcute pe Santorini, iulie 2012.

Așa începe și acum cel de-al 4-lea articol din aceeași serie.  Și da, chiar au trecut trei ani deja. Poate ar fi o idee bună să sărbătoresc? Desigur grecește.

Și… de la înălțime!

 

This is how they all started, the three articles posted by me here, all bearing the same title, Travel Horizons. Articles full of smile and shine, photos taken on Santorini Island, July 2012.

And this is how this also starts now, the 4th article in this series. Yes, and it has been three years already, time does fly. Perhaps it calls for a celebration? Surely Greek style.

And… from splendid Santorini heights!

 

Articolele au fost subnumite atunci și diferit, în Categorii, și anume Colțuri de vis, Trepte-n paradis și Colțuri de roz. Fiecare s-a vrut cu o temă a sa, bine punctată cu migală, de printre toate peisajele fabuloase fotografiate acolo și destul de greu de categorisit. Atât de multe poze… răsfoindu-le din nou acum, am pățit o rătăceală curat alb-albastră. De tot. 😊

Ca dintr-un sideral complet fermecat, par să fie coborâte acele alocuri atât de la înălțime.

Iar acest articol… se auto-subintitulează desigur, Poartă spre azur. 

 

Each article was also given a certain Category name back then, Dream Corners, Paradise Steps and Pink Spots, each with a certain theme in mind, thoroughly clear cut from among all the fabulous photographs up there, quite hard to categorize. So many photos… browsing again today, I lost my way a little, just reveling in all the blue and the white and the pink bougainvillea petals. 😊

As if from an absolutely charming realm, there seem to have superbly descended those places high up.

And this article now… ought to be entitled, as it almost goes without saying, Doors to the Azure.

 

Pe parcursul plimbărilor prin Fira sau Oia, pașii, privirile atrag ca un magnet spre în jos, spre Caldera. Însă de cele mai multe ori, prin și dincolo de uși, porți sau gărduțuri elegante. Străjuind și conturând, doar albastru sau alb.

Apusul și marea. Strălucirea.

Azurul.

 

During mesmerizing walks through Fira and Oia, two cute little towns perched  up above the Santorini Caldera, something seemed to continuously redirect my eyes and steps towards the sea. And all that mostly through or beyond doors, gates or small fences, so elegant. Lining and outlining, in their unique blue and white beauty.

The sea at sunset. The shine.

The azure.

 

Acolo totul este pe culme, oriunde și oricum. Aproape sfidând gravitația. Pe culme și o culme. A strălucirii și splendorii, cel puțin pentru mine, din cât am călătorit și admirat până acum. Pe care, strălucire… m-am străduit să o redau în fotografii, mai ales înainte de apusul soarelui, în jurul orei șase dup-amiaza. Orbitor orizontul, cu acel fascinant dans de lumină și umbră…

…chiar la cea mai dulce înălțime de frumos!

 

😊

Everything up there is… up there, no matter what or how. Up high, sitting atop of the world. Standing. Almost defying gravity. A pinnacle and an epitome. Of ultimate shine and splendor, at least for me, from what I have traveled and seen so far. Which shine… I did do my best to highlight in the photos posted here, especially that glorious glow right before the sunset, some time around six pm. Blinding horizons, with that dazzling dance of light and shadows… and those cruise ships sailing that rippling blue…

 …the uppermost peak of loveliness!

 

Pentru provocarea de marți pe Dutch goes the Photo! – Înălțime

 

For this week’s theme on Dutch goes the Photo!  

Tuesday Photo Challenge, Week 111 – Height

 

 

Versurile cântecului aici.

 

 The beautiful lyrics here.

 

***

Și… în spiritul Meșteșugului de miercuri, așa cum era gândită categoria aceasta în primele mele luni de blogging (povesteam eu atunci aici fel de fel de „poate vă mai amintiți,” filme clasice, melodii sau videoclipuri deosebite)…
…acum, poate vă amintiți de Zorba Grecul? Și dansul Sirtaki? Anthony Quinn, în acel film capodoperă. Alb negru, așa-i, dar emanând lumină și spirit la un calibru…
De altfel, poate chiar asta ar trebui să numim, să simțim, minte și inimă, a fi cu adevărat la înălțime.

 

And in the spirit of the Wednesday Craft, as this category used to be at the beginning of my blog, spring summer 2015 ( going down memory lane, I was, remembering a few of the used-to-be’s somehow, movies, songs, videos that I love)…
…now too, perhaps you remember Zorba the Greek? And the Sirtaki? Anthony Quinn in that masterpiece of a movie. Black and white, yes, but exuding so much of that marvelous spirit and light!
But then again, maybe that is what we should call, and feel, heart and mind, at the top or peak or greatest height of them all.

 

„Did you say… dance? Come on my boy! Together…
„Boss, I have so much to tell you….
„Hey boss, have you ever seen a more splendiferous crash?!…
„You can laugh too! Hey, you laugh!!!…

 

 

Va urma

 

To be continued

 

Nic🌊le

 

 

În cerc, lumină și umbră…/ Ring of shadow and shine

 

“A little garden in which to walk,
and immensity in which to dream.
At one’s feet that which can be cultivated and plucked;
over head that which one can study and meditate upon:
some flowers on earth and
all the stars in the sky.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

Cerc complet…

…când încep să foiesc. Iar când fac poze la nivelul ierbii… cam multe și mărunte se pot întâmplă. Printre care… doi pufi de păpădie prieteni într-o pauză de zbor pe catifea mov. De pantof. Cu cataramă galbenă. 😊

Rătăcitor umblător, pantoful nevinovat. Iar cadrele… aiurite printre fire de primăvară în toi. Raze orbitor de peste tot, pale de vânt zăpăcite conspirând să-mi dea peste cap dragul de autofocus… Na poftim, fă poze în liniște, de poți. Hm…

 

Full circle…

…when my steps start to rustle around. And when I take photos at grass level… many and tiny can start to happen. Among which… two dandelion fluff friends on a break in their flight, emergency landing, on mauve velvet. Plush shoe. With a yellow buckle. 😊

Roaming aimlessly, the innocent shoe. And the frames too… absent-minded clicks among blades of grass at the spring’s core. Blinding rays all around, sudden gusts of wind conspiring to ruin my cute dear autofocus… Well, there, take your splendid shot, if you can. Hm…

 

De colo, colo, cerc, zigzag… dar cu mult drag, petale, tulpini, strălucire, umbră… greu de hotărât ce mai întâi, ce mai apoi. Soarele nu stă-n loc, zorește aprins, iar anumite colțuri de vis par… ca de pe altă planetă după doar cinci minute, dacă razele și-au mutat zâmbetul radios prin alte direcții. Dar pașii mei, tot colorați și tot petale. Albe, galbene, mov-roz… iar verdele, bucurie.

Foiri, răsuciri rotunjind colorat aerul mătăsos… dincolo de ieri, de mâine, doar un azi-învârtire luminoasă și dulce în finitudinea ei infinită de spirală, sau vârtej, sau corolă…

…iluzie, feerie, reverie

…în cerc complet.

 

Left and right, in circles or zigzags… but feeling snug, petals, stems, light and shade… hard to decide what to focus on first, what next. The sun does not pause, it rushes on and westwards, and some sweet corners suddenly may seem like from another planet after just five minutes, if the rays have moved their beaming smiles away. But my steps, still colorful and still petals. White, yellow, pink-mauve… and the green, a joy.

Rustling around rounding it all off colorfully through the silky afternoon air… beyond yesterdays, tomorrows, leaving just a today – luminous swirl and sweet in its infinite finitude, all a spiral, a whirl, a corolla…

…an illusion, a fantasy, reverie

…coming full circle. 

 

🐾🐾🐾

Pași foindu-mă roată,
galben, mov, catifea
Pantofiori, cataramă,
flori, petale

în stea…

Cerc de umbre, lumină,
mers lunatec, rotire
Fără gânduri, doar raze,
șoapte verzi…

fericire

 

My steps going in circles,
yellow band, fluffy plush
Ring around my shoe,
bouncy buckle,

mauve rush…

Loop of shadow and shine,
purple tread, grassy ground
Quiet thoughts through the day,
spring’s soft whispers…

no sound

 

Mov și galben în pași în cerc… pentru provocares de marțea aceasta pe blogul Dutch goes the Photo!

 

Mauve and yellow steps in a circle… for this week’s challenge on Dutch goes the Photo! 

Tuesday Photo Challenge, Week 110 – Ring

 

Nic🌻le

 

 

Vals în val de alb…/ White waving waltz

 

 

Ați observat vreodată cum luna mai dansează aproape… doar alb?

Alb și iar alb… în val după val. De la grandiosul liliac și picături de lăcrămioare (sau picturi?!… 😊), zilele de mai se strecoară printre ramuri de boules de neige, voalul miresei, iasomie, salcâm, castan, soc…

….buchețele și mireasmă și farmec de vals imaculat de strălucire.

 

Have you ever noticed how the month of May dances almost… only white?

White and white again… wave after wave. Starting with the lofty lilac and cute droplets of lily-of-the-valley, the days in May really found their sinuous way among branches of snowball and bridal veil bush trees, jasmin, locust and chestnut tree flowers…

…little bouquets of fragrance and charm in an immaculate waltz beyond bright.

 

Da, stingherii ghiocei dau tonul alb în februarie, martie, dar apoi, martie, aprilie fac un detur curcubeic de toată frumusețea. Albastru sclipind a viorea sau toporaș, roz surâzând a zambilă și galben a narcisă sau frezie, violet murmurând dinspre brândușe…
…și lalele divine în toate nuanțele posibile. Oare-am lăsat vreun posesor de petale pe din afară?
Ei bine, toate astea pe lângă fel de fel de fel de alți și alți arbuști superbi în aprilie. Magnolie, gutui japonez sau gard viu cu flori galbene mici și pufoase, sau copăceii cu crengi împodobite cu buchețele tot galben aprins, hm… chiar nu știu cum se numesc. Și apoi, irișii. Eu le spun stânjenei. Legânându-se hotărât, mov sau bleu pal rătăcit printre mult râvnitele picături de ploaie.

Dar în mai… fondul redevine alb. După mugurii și puful aiurit de păpădie explodând năucitor de pufos din senin, fundalul ondulează apoi de salcâmi pletoși, castani semeți… bolte de clopoței și dantelă și lumănări parfumate sublim.

 

 

Yes, it all starts with the shy snowdrops in February, March, a white wink. But then March, April take like a radiant rainbow detour. Starry blues in the cute little violets in the woods, and pink-smiling hyacinths, yellow-giggling daffodils and freesias, violet-murmuring meadow saffrons…
…and then divine tulips in all conceivable hues. Now I wonder if I left any delightful petal owner out?
Well, all these among other and other splendid colorful bushes in April. Magnolia and Japanese quince trees, those luminous bushes blooming bright yellow bouquets, hm… no idea how those are called. And then, the iris. Like a soft smile, mauve or even pale blue, looking lost under the much longed for April raindrops.

 

But in May… everything starts to unfold white. After the buds and the dandelion fluff exploding amazingly soft out of the serene April blue, the background ripples with the white locust clusters, charming chestnuts… arches of bells and lace and scented candles sublime.

 

Iar printre rânduri de viță de vie înmugurind, perluțe de floare de căpșuni la tot pasul.

 

And among rows of grapevine, sweet little pearls of strawberry blossom at every step.

 

Mai sunt și mirifici, bujorii, între timp, albi, roz și roșu pufarin. Deși… vă puteți închipui un bujor albastru? Sau mov? Eu da, și arată superb în galeria imaginației mele înflorate. : )) Și-apoi… sosi-vor trandafirii. Da, portocaliul unora dintre ei… de culoarea apusului. Nici o altă floare nu mai zâmbește portocaliu spre frez în așa fel. Poate câte-o garoafă sau vreun crin, dar sclipirea aceea aproape transparentă a petalelor, doar trandafirii o pot radia.
Și câte alte splendori murmura eteric la tot pasul. Garofițe zburlite, panseluțe pleoștite de câte-o pală de vânt și ploaie urmate de raze bruște. Și undeva printre verde, așteaptă să ne coloreze vara…
…crinii regali, gladiolele spadasine… 😊

Cu siguranță luna de alabastru le dă tonul. În ape opaline. Ea le imprimă unduirea, iar razele le invită la vals in val de alb.

 

 

And in the meantime there are also the peonies, white, pink or red petal joy. Though… can you imagine a blue peony? Or violet? I think I can, and it looks lovely in the gallery of my flowery imagination. : )) And then soon… there will be the roses. Yes, and the orange in some of them… the color of the sunset. No other flower can smile so beautifully orange as a rose. Maybe a carnation or a lily sometimes, but that soft brilliance, almost transparent, can only be admired in orange rose petals.
And quite many other such splendors whispering ethereally at every step. Cute little ruffled carnations, pouty pansies touched by a sudden gust of wind and rain followed by abrupt shiny rays. And somewhere through the green, all the others, waiting, to bring color to our summer…
…the royal lilies, the gladiolus like faithful gladiators… 😊

 

Certainly the alabaster moon must have started it all. From its ivory shine. She sends them all petals out there waving, and the sun rays invite them to the white waving waltz.

 

Nic🌼le

 

 

 

Și amintindu-mi puțin, acum trei ani și trei zile a mai vălurit un mai alb aici. Doar imagini, deloc cuvinte atunci.

Dar acum… minunată ocazie să trimit în eter un mult și pufos… mersi! Pentru frumusețea cea albă.

🙂

And going down memory lane a bit, three years and three days ago, another white May was waving around here. Just images, no words then.

But now… a wonderful occasion to send a huge handsome… thanks! out there, in the beautiful big blue. For all the white beauty. 

 

 

Spring Quotograph… and the fuzzy unlikely

 

 

Improbabilul azi
vag estompându-se
printre raze de mâine
un probabil
țesându-se

astfel
conturându-se,

în poate și trebuie
treptat îmbrăcându-se…

neclar improbabilul
dizolvăndu-se-n mers
dar
luând ceața din pași
și dându-le
sens

 

The unlikely today
smoothly fading away
when tomorrow’s fresh ray
sweetly comes into play

and perhaps
come what may,

and happen what must,
serene golden dust…

and the fuzzy unlikely
just wanders astray
still,
keeping misgivings
and sameness
at bay

 

Probabilul este deja în improbabil. Ca și posibilul în imposibil. În alcătuirea cuvintelor, mă refer, este acolo, la vedere. În substanța lor deja.

„Oare care este probabilitatea ca asta… sau asta să se întâmple?” ne întrebăm totuși. Șansele? Gândim, socotim…
Deși s-ar spune că, probabilitatea ca ceva să se întâmple sau nu este… probabilitatea pe care i-o dăm chiar noi?
Noi observăm sau nu, ne place sau nu, credem, alegem, visăm sau nu, o direcție… un sens, un parcurs. Sau nu. Noi ajustăm ușor setările. Navigăm. Prin ceea ce pulsăm?
Deci măsura întâmplării, sau a neîntâmplării, a ceea ce poate sau trebuie să fie este înăuntru? Iar numitorul comun, dirijorul, maestrul de ceremonii, ghidul sau însoțitorul, harta însăși… se pare că ne poate fi doar ceea ce simțim?
Un mic sau un mare „cred asta” sau cealaltă, nuanțe zeci în inimă mereu. În puls. Cumva, undeva o voce, o șoaptă vag auzită. În formă de sămânță, apoi de rădăcină… sau tulpină, boboc… sau petale deja. Uneori doar ceva vag schițat fluturând în adâncuri, alteori clar conturat dominând peisajul. Dar oricum ar fi… acel ceva este.
Din care este poate încolți un alt este, și un altul, și altul…
…firul poveștii a ceea ce simțim. În fiecare celulă din noi, aproape palpabil, vorbindu-ne.
Și-n pași apoi ni se-mpletește șnurul minune a ceea ce facem. Din gând în gând în gând…

 

Palpabil și totuși inefabil, când vrem să povestim, nu putem să coborâm în cuvinte.

Inexprimabil, formidabil… se pare că probabilul ne este…

…chiar înainte de a ne fi.

 

The likely already exists in unlikely. Like the possible in impossible. In the words themselves, I mean, in their substance. There already, in plain sight.

„How likely is this or that to happen?” we ask ourselves though. „The odds, what are they, the chances?” We think and we reckon…
Still, it may just be that, the probability for something to happen or not is… the very probability that we give it ourselves? Aware or unawares.
We notice or not, like it or not, believe, choose, dream it or not. A direction, a sense, a feel… Almost like adjusting settings slightly? Adjusting sails. Through the way we throb? What pulsates within us?
So is it that the measure of what may or must be happening is inside us? And the common denominator, the conductor, the master of ceremonies, guide or companion… the map itself seems it can only be what  we feel?
A little or a big „I believe this” or that or the other, hidden hues always there inside our heart. Our pulse. Somehow faint or strong, a voice in there or a whisper always making itself heard. As a seed or a root… then a stem, a bud.. or petals already. Sometimes just vague flutters, some other times clear outlines across our soulscape. But in any case, seems there.
From which there can spring another there, and another, another…
… the story thread of what and how we feel. In every cell of our body, almost palpable, talking to us.
And then the stream of what we do is woven into our steps, thought from thought, feeling from feeling…

 

Palpable but ineffable, if someone asks, we cannot really descend into words much or well.

Unutterable, unbelievable… the fuzzy unlikely seems to become the mellow likely

…probably even before we spell like.

 

“Sometimes we need a wise guide to peel back the ceiling of our lives to remind us that infinity never places any limits on our skies.”
― Curtis Tyrone Jones

 

O temă specială săptămâna aceasta,

 

Nice topic this week on the Daily Post,

Weekly Photo Challenge – Unlikely

 

 

 

Winter Quotograph… and weathered green

 

 

Ușa verde… împodobită în vreme.

Mi-a atras atenția brusc. Ca dintr-un episod de basm rătăcit în calea mea. Și-am fotografiat-o repede cu telefonul. Acum mă bucur mult c-am facut-o.

„Verde, verde, dar… ce nuanță?” mă întrebam. Și… încă mă-ntreb?! Atât de atinsă de dâre de timp!

Fiecare centimentru pătrat… parcă îmbrăcat în soare aprig, vânt șfichiuitor, ger, caniculă… succedându-se acum ca un film pe repede înapoi în ochii minții mele îmbătate de aspectul ei vintage și… drăgălaș? Gânduri și imagini de câteva fracțiuni de secundă, despre cum elementele i-au mărunțit și scotocit orele, zilele… Și iat-o, mijloc de decembrie rătăcit, parcă surâzând, în toată feeria fostului ei… verde?
Ei, și aici e acum! Nuanțe și tonuri. Și tente. Că deh… verdele nu vine pur și singur în întâmpinare. El poate fi și turcoaz, de exemplu, fel de fel de mix-uri albastru verzui, unul chiar supranumit „teal” în engleză. Cumva cred că îl vedem toți în Dashboard-ul de zi cu zi. E acolo în pătrățelul lui, la cutiuța de Text color din panoul minune. Iar eu am încercat să compar, ducând fotografia mea în nuanță de verde buclucaș sus sus și deschizând acea paleta de culori în stânga imaginii, dar deh… cam mic pătrățelul vinovat.

Deci, așa, acel verde… nu chiar verde. Puțin mai spre aqua, sau spre acvamarin? Acel teal? Mentă?

 

🤔🤔

The green door… clad in time.

It drew my attention suddenly. Like from a fairy tale scene. And I took photos of it, with my phone. Now quite happy I did.

„Ok, ok… green, but what hue?” I was wondering. And… I still am?! So timeworn, but so… elegant!

Each square inch… like dressed in bright sun rays, coarse wind, coldness and heat… coming and going now, like in a film being rewound in fast forward in my mind’s eye, under the influence of its vintage air and cute feel? Thoughts and images in fractions of a second, about how the elements lashed or beat against its fine wooden texture, for days, hours… And here it is, a bit lost, a bit smiling, in all its discreet magnificence almost, and its former wondrous… green?
Well, and there I was! Hues and tones. And tints, shades… Hm… the green does not seem to come pure and… single. It can definitely bring around its turquoise self, for instance, or other such nice mix, blue green, one even called „teal” which I like. Somehow I think we all see it in our day-to-day visits in our Dashboard. It’s up there in its own little square, in the Text color menu. And I even tried to compare and contrast, taking my door photo after uploading up there, next to the color palette, though… uf, quite small that colorful place.

So, yes, that green… not so green. A little aqua, too? That teal? Mint? 

 

 

Și-uite așa… mă rătăcesc eu printre nuanțe. Tonuri și tente, spuneam, pentru că de-obicei încerc să nu mă las „păcălită” de orice diagramă sau grafic care pare să spună… asta e. Că nu e! Cumva și-altcumva… uf, sunt variante. Și iar nu mă las. Îmi zic, trebuie să existe un numitor comun peste care eu nu prea dau. Că-mi plac toate. Și le mai și suprapun dacă le văd separat. Dar mai puțin contează numele, nu?… îmi tot șoptește pofta de culoare.

Totuși, totuși… revine gândul, dar stai, cum ai să-i spun eu nuanței împricinate prin articol, când mai povestesc prin postare, numele pozelor… comentarii? Deci cum?
Și-uite așaaa, „tot așaaa…”  : )) că tot mi-am amintit și-am privit ieri din nou „Calcule după petrecere,” marca Horațiu Mălăele, super comic în acea ipostază bahică!!! (cu mulțumiri către Poteci de dor, desigur) … și-ajung și eu la calculele…le mele cromatice super încâlcite. Și-amintindu-mi acum și de-o expresie dinspre limba matematică pe care am auzit-o prima dată folosită înspre alte domenii aici, pe WordPress,  deci vin și adaug… „Dublu uf, chiar că-mi dă cu virgulă nuanța și culoarea asta minunată. De tot!” : )

Și-mi zic… da’ stai, de ce nu-mi pun eu la punct teoria, mai mult decât teoretică, a culorilor!!

Minunate, splendide, superbe… culorile, știm că au o ștință numai a lor. O minune să le privești, filmulețe, tutoriale, explicații… perfect de clare. Chiar dacă de-nțeles și pus în practică… mai puțin. Sau… nu chiar imediat? Ei, cândva, cumva…

Dar de privit, da! Pun și aici. Un preferat.

 

🙂

And there’s how I lose my way among hues. Tones, tints, I was saying, though usually I try not to let myself tricked into believing any hue chart that I see and that seems to say… that’s it!  It sometimes turns out it’s not. Somehow, some way… there are variants. And I go on looking for clues. I tell myself, there must be some common denominator for all these, that I can’t seem to find. And I like them all, take them as they are. They overlap too, if I don’t see them next to each other. But, anyway, that matters less, their names or slight differences, right?!… my color thirst seems to murmur.

But then again, the thought comes… wait, how am I going to refer to this or that in a post, a title, or a caption, a comment… hm. 
And so on, so forth… it does not seem to add up easily, this cute funny colorful equation. Doesn’t at all! : )) Like when people mean to refer to the one and the same thing, same reality, but they somehow use different words, although still words trying to mean the same but putting it slightly differently, and even in different languages too sometimes, though that reality is mostly one and the same all the time, phew… (if I reread this now, it may or may not make much sensem so I won’t, I’m sure you all know what I mean). : )

So I tell myself eventually… why don’t I try to watch some professionals, expose myself to some theory. More than just theoretical, it seems. Of colors!!

The wonderful, splendid, fabulous… colors, they do have their very own science, field to prance on, freely but meaningfully too. A pleasure to watch those, tutorials, short videos, explanations… perfect, crystal clear. Although really understanding it and then putting into practice, well, maybe less. Maybe not right away? Maybe some time, somehow. For the time being, intuition takes the wheel, as usual.

But watching, well… fun cozy time! I’m sharing one here. A favorite!

 

 

Nu vă uitați că ar fi 8 minute, hm… cumva fac cât două? Iar că e în limba lui Shakespeare… chiar nu prea contează atunci când grafica și explicațiile sunt ca din… desene animate!? Scheme, variante… mai verde-n ochi nu se poate (deși nu mă-ntrebați dac-am „trecut” testul de la final, uf). Doar spune clar titlul, vă rog, Color Theory for Noobs. Exact. Perfect și la.. tentă. : )) Vine de la newbies, eu îl înrudesc și cu dummies, cum am găsit undeva, „very beginner.”   Da, foarte… verde.

Deci e clar, m-am blocat. Foială în cerc. Cromatic. Foșnește a tente și tonuri. Iar eu le iubesc pe toate, combinații și seturi, probabil minunat să le poți folosi în practică natural, în design, grafică, artă… le găsesc fascinante. Ferice de cei care le pot memora, recunoaște…  ști, învârti la finețe, superb!

Și mi-am mai amintit și de „O poezie de verde” cu ocazia asta. Am scris-o… da, înaintea erei noastre, cu siguranță. Deși… poate unii dintre voi și-o vor aminti recitind-o.

 

😊😊

Never mind that it is an 8-minute video, it feels like… a 2-minute one somehow? And the graphs, the explanations… like cartoons, playful, easy to grasp really, as a general idea. Grids, variants… more than clearly illustrated (though I can’t say I could „pass” the final little test there, uf). Well, it does say it, the title,  … for Noobs. Exactly. I must say that is quite true as far as theory and rules… and me are concerned.  And I found this phrase somewhere, „very beginner.” Yes, very… green.

So, quite clear to me, I’m going in colorful circles a bit. Chromatic. Rustling with nice shades, tones… and I love them all, combinations, sets, it must be wonderful to be able to put all those into practice somehow naturally, second nature, in design, graphics, arts… fascinating field. And so happy must be those who can memorize and recognize them easily, using and spinning them at their finest, splendid, really!

And I even remember now, something playful that I wrote once, also wearing green, a couple of years ago, it was, though it feels much more now. I hope you enjoy it, I hope to translate it soon.   : )

 

***

O mică mare zăpăceală de postare, ce mai, dar…

…ca să retușez tabloul amețit, vă arăt ușa cea verde în altă haină. Hm… m-am cam jucat.

 

 

A little… big mess of a post now, what can I say, but…

… to bring it to a focus, here’s the green door wearing another piece of clothing a bit. Playful version.  

 

Oricum, lipsa mea de experiență în ale… coordonării profesioniste de culori chiar este în ton cu verdele din titlul postării, joaca mea cu magia coborâtă din curcubeu fiind pur intuitivă.

Al meu „weathered green” de azi este deci, oarecum paradoxal. Și este pentru provocarea cu atingeri de vreme și elementele naturii de pe WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Weathered. A cam ieșit un mozaic din verde pe-aici, culoare, cuvânt.

Și-apoi, am mărunțit puțin și magnifica ușă. Dincolo de timp, de vreme… și de culoarea ei misterioasă.

…în puzderie de cristale, smaralde, sclipiri.

 

Anyway, my lack of experience, so to say, with professional color coordination seems to „match the green” in the title of this post, my dance with the rainbow magic on earth being purely intuitive.

So my „weathered green” today is for the Daily Post, Weekly Photo Challenge – Weathered, and it really feels a bit paradoxical. And… a bit of a mosaic in green here, color and word.

Well, seems I also deconstructed the delightful door. Beyond time, weather… and its mysterious color…

…into myriad crystals, emeralds, tiny sparkles.

 

Nic🍃le