Arhive

Minuni de mai…/ May marvels

 

“The day you lose your sense of wonder is the day you grow old.”
― Marty Rubin

 

Plimbarea de azi a fost cu și despre culoare, deși eu spuneam aici mai mereu „mai alb”. Voalul miresei, iasomia, lăcrămioarele, socul…

Și azi, iar, albul mi-a unduit radios în mănunchiuri pufoase, dar apoi…

 

 

Today’s walk was with and about color, even though I used to link the month of May to much white. There usually are the bridal veil flowers, the jasmine, the lily-of-the-valley…

And now again, the wonderful white waved at me gracefully, in fuzzy clusters, but then…

 

…a răsărit și o bulină roșie. La reverul unei frunze elegante.

Și niște iriși luminoși… într-o nuanță poate doar de pictori cu adevărat cunoscută,

 

 

...a red dot appeared out of the green. On the lapel of an elegant leaf.

And radiant irises… in a purple hue perhaps truly known only by painters.

 

În cele din urmă, un copăcel cu flori micuțe de un galben proaspăt, nemaivăzut de mine până acum.

 

Last, but not least at all, a small tree with tiny yellow flowers looking so fresh, that I’ve never seen so far. 

 

Și gata, a fost, scurta mea plimbare culoare.

Vă doresc un mai luminos!

 

🙂

April showers so bring May flowers… that was my short stroll today.

I hope your May will be colorful and bright!

Nic❤💛💚💜le

 

 

Surprins și Curios, și culori…/ Cute & Curious, and colors

 

“And God said “Love Your Enemy,”
and I obeyed him and loved myself.”
― Kahlil Gibran, The Broken Wings

 

Deci așa.

Când se dă una pereche de motani cu multe nume (asortate cu anotimpul, spuneam, și îi cunoașteți deja foarte bine de aici!), care se hotărăsc să își facă de cap, și de mustăți neastâmpărate, cine credeți că îi poate opri??

Oare… un coșuleț de Paște un pic cam înalt? Sau poate niște adieri de vânt neașteptate, soare cam în ochi, umbre cam adânci? Nici vorbă!

Nimic nu pare prea sus, prea în soare sau în umbră pentru un Surprins și un Curios de sezon, de data aceasta. 👀

Căci culorile vorbesc! Sporovăiesc intr-una zilele astea.

Iar cei doi minunați mustăcioși, nici că se dezlipesc de coșul cel foarte verde și plin de curcubeu de Paște..

Miau, wow și iar miau… 😺….

…mai jos puteți urmări cum se apropie tiptil.

 

😀 😀

So… well.

Given one funny pair of cutely named cats (in tune with the seasons and holidays, I was saying, and you must already know them quite well from here!), which suddenly make up their minds and witty whiskers to sniff around curiously, what do you think can stop them??

Can it be the Easter basket a bit too high to reach? Or perhaps some naughty breeze, or some frisky sun rays, some hidden shadows? Hm… no way!

Nothing seems too high, too bright or too… in the shade for a springy Cute and Curious, this time. 👀

Because the colors now seem to be doing the talking. Pretty chit-chatting colors these days.

And our two heroes will not leave the green felt basket at all, so full of rainbow Easter time…

Meow, wow and more meow… 😺….

…you can see how they did their tiptoeing here, so smooth. 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Iar aici… cum adulmecă pisicește.

 

🐱 🐱

And here, how they sniff around like up to some mischief.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Cred că portocaliul, mai ales, e de vină, le-a strălucit ca o jucărie în iarbă.

Sau poate buburuza cocoțată cochet?

Sau chiar cei doi iepurași, ascunși strategic după colțul dulce înflorat… 🙂

Ei șopteau mult, în alb și roz curat, despre primăvară, speranță și senin. Din inimă de floare.

I-am auzit.

 

🐾🐾

It must be the orange, shining to them like a surprise toy in the grass.

Or maybe the ladybird up there so chic? 

Or even the two sweet bunnies hiding just around the flowery corner… 🙂

They were whispering, in their pure white and pink, about hope, renewal and peace. From their flower hearts.

I could hear them.

 

 

💛💛💛

 

Sper că v-a plăcut, aventura mea pur pisicească de ieri.

Vă doresc sărbători frumoase, luminos colorate și calde!

 

😊

I hope you enjoyed my quite kittenish fun and play yesterday.

Lovely days to you all, may it be spring or autumn for you, colorful and bright!

 

Nic🎨le

 

 

Amestec amintire…/ Memory mix

 

“Memory is the diary we all carry about with us.”
― Oscar Wilde

 

Amintiri în formă de frunze și de flori, de pași și petale de peste tot. Acasă sau aiurea. Frunzărindu-mi pozele ca pe gânduri… reamintindu-mi, zâmbesc.

Ce e timpul?

 

Recollections in the shape of leaves and of flowers, of steps and petals all around. Home and elsewhere. Leafing through my photos, my memories… recalling, I smile.

What is time?

 

Ce poate fi…

Ce înseamnă să simt din nou și din nou prospețimea aceleiași clipe, retrăind aer, raze și chicoteli din curtea în care am copilărit… leagăn și flori și culori?

Ce-mi poate readuce, încă o dată, imaginea acelei bănci solitare rezemându-se de un trunchi… ca de o inimă bătând a liniște și infinit? Ce îmi poate oare povesti iar și iar…

Dar pulsul acela… ofrandă frumosului și caldului și verdelui îmbrățișare? Soare sau seră, căpșună sau iarbă sau zbor…

Dar joaca? Divina joacă…

 

 

What can it be…

What does it mean to feel again and again the freshness of the same moments, reliving the air, the sun rays and giggles in the garden I grew up in… swing and flowers and colors?

What can be so beautifully brought back, once more, by the image of that solitary bench near a heart-shaped tree trunk… like pounding with tranquility and infinity? What can it tell me time and again…

What about that pulse… a gift to the loveliness and the warmth and the green fondness? Outdoors or greenhouse, strawberries or grass or flight…

And how about playfulness? Divine playfulness…   

 

 

Iar când anotimpurile se întâlnesc totuși față în față, cu surâsuri vii în buchete aprinse de „atunci” și „acum” și „acolo” și „aici”, ele rotesc minutele ca pe ani. Anii… ca pe secunde.

Iar eu…

 

And when the seasons meet face to face though, with beaming smiles in shiny bouquets of „then” and „now” and „there” and „here”, they all spiral and swirl the minutes like years. The years… like seconds.

And I…

 

Eu pictez hora cu nuanțe vechi și noi, aprinse sau pale. Nuanțele zâmbetelor de pe cărări de „departe” și de „aproape”, de dor și esență și rost…

…în amestec amintire.

 

I paint the swirl with hues old and new, brighter or pale. The hues in the windings of „close” and „afar”, of longing and essence and meaning…

…in a memory mix. 

 

 

 

Licăr și Scânteie…/ Sparkle & Shine

 

“The magic is only in what books say,
how they stitched the patches of the universe together
into one garment for us.”
― Ray Bradbury, Fahrenheit 451

 

Dau luciu sărbătorilor. Mustăcioșii cu zâmbet și fundiță de paie.

Le strălucesc ochii la vederea minunilor colorate din brad, luminițe… tot, tot. Și adulmecă mirosul verdelui ăsta misterios. Hm… pufos, țepos?!… nu se pot hotărâ. Totuși, pare terenul de joacă perfect de întâi ianuarie 2020.

O de-a v-ați ascunselea cu sclipici. Licăr și Scânteie, motanii cei… cu multe nume, pierduți de tot în decorul magiei jucăușe de sărbători.

Dar voi, cred că deja i-ați găsit!  😊

 

They give luster to any holiday. All whiskers, smiles and cute bows made of hay.

Their small eyes sparkle when they see the colorful miracles twinkling in the big tree, all shiny and bright. They sniff around, that scent in the green. Hm… all fluffy but all needles too, that’s quite a riddle, they can’t tell. But it seems the perfect playground for this January 1st, 2020.

A long lovely glimmering game of hide-and-seek. Sparkle and Shine, the two cute cats with… so many names, completely lost in this playful holiday magic.

But you… I think you’ve already found them! 😊

 

Și-aici îi mai puteți revedea dacă doriți, țopăind, zâmbind, torcând… aceiași Licăr și Scânteie, însă cu nume mereu asortate cu anotimpul.

Un început de an cât mai frumos!

 

=^x^=

Here too, you can  see them again if you wish, strolling, smiling, purring cutely… the same Sparkle and Shine, just bearing their names in keeping with the seasons.

A nice beginning of the year to you!

Enjoy!

 

Nic🐾le

 

Vis și Vesel…/ Dream & Dare

 

“I am the Cat who walks by himself, and all places are alike to me.”
― Rudyard Kipling, The Cat That Walked By Himself

 

Trece timpul. Fuge, zboară… ni se topește printre zâmbete și ploi. Ne alintă sau ne ceartă, cărarea ne e plină de dor. De frumos și de bine, de soare și flori, de cuvinte și regăsiri. Dar primăverile ne sunt parcă prea scurte, verile prea calde, prea vis, toamnele prea aurii și adânci…

Iernile, prea reci.

 

Time passes by. It unwinds, it flies… it melts all through our smiles and raindrops. It caresses or it scolds us, our pathway… so full of longing. For beauty and goodness, sun rays and flowers, for words and arrivals. But our springs perhaps seem too short, our summers too hot, too dreamy, our autumns too golden and deep…

Our winters, too cold.

 

Și totuși pașii ne duc înainte mereu. Culoare și nuanțe. Ne conduc… ca pe niște copii. Acolo unde știu ei bine că trebuie să ajungem. Să fim. În colțul acela de viață, partea aceea de zi, în palmele acelui gând…

În brațele acelui surâs…

 

Still, our steps take us always ahead, color and hues. They lead us… like children. Right there, where only they know so well that we have to tread. To be. In that corner of life, that part of the day, in the palms of that thought…

The arms of that smile…

 

Vis și Vesel mereu luminează. Au acel aer… parcă torc, sau veghează. Și mereu zâmbesc, a joc și a cald. De petale, de tulpini și ramuri radioase rotind spre albastru.

De senin și aproape.

 

Dream and Dare always shine. They have that air… like they purr, they protect. And they always feel playful and warm. Just like petals and trees, their beaming stems and branches whirling amazingly into the blue.

Into the calm and the closeness.

 

Vis și Vesel luminează mereu aprins. A vis… și a vesel și viu.

 

Dream and Dare always shine sweet. Like a dear daring dream.  

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Nic🐾le

 

 

Kitten & Milk Coffee…/ Kitty și Cafea-cu-lapte

 

“I am the Cat who walks by himself, and all places are alike to me.”
― Rudyard Kipling, The Cat That Walked By Himself

 

Acum câteva zile, răsfoiam ianuarie 2019 și pe la mijlocul lunii mi-au răsărit brusc dintr-o postare pentru o provocare, doi pisoi figurând zâmbitori

…doi eroi puțin rătăciți, și albi și maroniu cafeniu, torcând de printre meandre, șerpuiri, unduiri atunci.

Așa că, de ce nu, weekend-ul ce tocmai a trecut, i-am invitat și strecurat pe pisoi la cutie, tapetați bine bine cu hârtie moale și protecție pufoasă și-apoi…

…la sesiune foto de vară hazlie, mi-am zis. Aer liber, soare, boare, culoare…

 

=^.^=

A couple of days ago I was browsing through January 2019 and right in the middle of the month, they popped up from a post for a nice challenge then, two smiling kitten figurines

…like two heroes but looking a bit lost, white with brown, or russet ears, tail and paws… purring from among the windings and curves back then.

So, why not, this past weekend I invited and sneaked them carefully into a box, all wrapped up well, soft puffy paper and protection and pads, and then…

…off I went, to a summer session too, I said to myself now. Outdoors, sunny, windy, colorfully…

 

Și s-au… asortat!!!

În orice colț, printre frunze pulsând încă verde sau mai spre tomnatic, cu raze din plin sau mai în penumbră… cu mereu același zâmbet mustăcios, meditativ-distractiv. Au țopăit puțin, ce să zic… gard, iarbă, flori de iulie, plus odihnă binemeritată pe băncuță…

 

📷 🐱🐱

And they… mixed and mingled so very nicely!!! 

In any corner, among leaves still throbbing green or slightly autumn-ish, plenty of sun rays or in the shade, with the same cute smile full of whiskers, ears and eyes. A bit of a frolic and kittenish play, what can I say… up on the fence, in the tall grass, July flowers, plus a well-deserved rest on a bench…

 

Nostime momente. Și… comică provocare de ordin personal, în timp ce-i tot aranjam și foiam:

„Oare ce nume le-aș putea eu da…  ¯\_(ツ)_/¯

…dărui, oferi, potrivi celor doi surâzători, în schimbul unei astfel de bijuterii fotografice de final de iulie??”

Purrs și Paws mi-a trecut razant prin minte la un moment dat, apoi Missy și Mice, Smântână și Ciocolată sau Dreamy și Dare… (și asta pentru că, tot pozându-i fel de fel, unul mi-a părut mai cu nasul în aer, vânt, vis, pe când celălalt… mai așezat și împăcat. Sau poate doar mai… rotofei? 😃)

 

 

Funny moments. And… funny challenge to myself too, all while I was rustling around:

„I wonder what names I could give them… ¯\_(ツ)_/¯

…to match the two smiles and all, for such a playful photo session at the end of July??”

Purrs and Paws, crossed my mind at a certain moment, then Missy and Mice, Creamy and Chocolate or Dreamy and Dare… (and that because when taking the photos, I saw, one seemed a bit more contemplative and airy, while the other… more down-to-earth a bit. Or maybe just a little more… plump? 😃) 

 

Kitty și Cafea (cu lapte) sunt nume de alint cumva, ceva de genul… „Say cheese, please!” bineînțeles.

Voi oare cum i-ați boteza pe șugubeții fotogenici?!

😺😸

Kitten and (Milk) Coffee are simply pet or nicknames, somehow like… „Say cheese, please!” certainly.

I wonder how you would call them?

 

Nic🐾le

 

 

PS

Și sper că toate astea, așa… perfect pisicești, v-au pus un zâmbet larg și luminos pe mustăți… Hmm, față.

😊😊

And I hope all this, so… totally kitten-like, really put a big wide smile on your whiskers too… Ahem, face. 

 

 

Iulie lila…/ Shy July

 

 

Fire de cer brăzdând dup-amiaza,
cu aer senin
prin foșnet lila

Threads of sky tilling the evening,
sweet air serene

through soft purple stir

 

penumbră decupând strălucirea
din fibră de timp
cu esență de stea

 

half shade contouring brightness
along fine shreds of time
from the core of a star

 

Nic💫le

 

 

***

Am văzut pentru prima dată o eclipsă totală de soare acum 20 de ani, pe 11 august 1999. A fost vizibilă în Europa atunci, și din România, ultima eclipsă de soare din secolul 20.

Săptămâna aceasta am privit eclipsa totală de soare din cealaltă parte de lume, într-o transmisiune live pe internet marți seara. A fost vizibilă în emisfera sudică, Chile și Argentina, și parțial, în țările învecinate din America de Sud și în Insula Paștelui. Și, bineînețeles, a fost un spectacol incredibil de frumos.

Soarele nostru perfect eclipsat de micuța lună… cunună.

 

 🙂 ☀ 

The last time I saw a total solar eclipse was 20 years ago, on August 11 1999. It was visible in Europe then, across Romania too, and was the last solar eclipse in the 20th century.

This week, I watched the solar eclipse in the other part of the world, in the southern hemisphere, on a live stream broadcast on Tuesday evening. Now it was visible in Chile and Argentina, and partially, in surrounding countries in South America and Easter Island. And, of course, it was incredibly beautiful. 

 

Here you can see a wonderful photo video of the total solar eclipse on July 2nd this year.

And here, a five-minute video of the totality part, which lasted a bit over a couple of minutes (minute 1 and 3 in this video… are such unique lovely moments, perfect beauty).

 

 

În grădina primăverii…/ Spring’s sprightly garden

 

“Beauty is not caused. It is.”
― Emily Dickinson

 

 

O sută treizeci și opt de cadre, în total. Cu… fel de fel, diferențe de nuanță, soarele dintr-o parte sau umbra din cealaltă, culori și unghiuri și…

…foarte greu de ales doar câteva dintre ele. Toate calde, luminoase, dornice de joacă. Și totuși…

 

🙂

One hundred thirty eight frames in a row. With… all kinds, slight differences, sun from one side or shade from the other, colors and angles and…

…very hard to select just a few photos. All of them warm and bright, and willing to play. And still…

Această prezentare necesită JavaScript.

 

…câteva au ajuns aici, strălucind culcuș moale colorat.

 

... just a few have made it here, silent shine in a soft colorful nest.

 

Par la fel, mai mult sau mai puțin, dar nu sunt. Nici vorbă, fiecare poză are strălucire și penumbre specifice, fiecare cu un detaliu doar al ei, de petală sau frunză de fetru, de fir de verde sau ocheadă de roz, prim plan, plan secund, un farmec anume dând contur mai clar sau mai pierdut…

…cu și printre spiridușii de lumină din fundal…

 

 

They seem almost the same, more or less, but they aren’t. No, every image has its very own shine and shade, each with certain details or so, of a petal or leaf made of felt, of a blade of green or a pink glimpse, in close up or wider, its own charm with more or less blurry lines…

…with and among the light sprites in the bokeh background…

 

…rotit, sucit, învârtit într-un vesel carusel fotografic.

Cu aer de sărbătoare!

 

😊

…spin, twirl and swirl in a cheery photographic carousel.

With a chipper holiday air!

 

Vă doresc zile frumoase, luminoase și calde!

 

Wishing you beautiful days, warm and bright!

 

Dacă doriți să revedeți, puteți regăsi mai jos grădina primăverilor din ultimii trei ani prin ochii mei. O primăvară frumoasă în continuare!

 

For those of you who may wish to revisit, spring’s garden through my eyes in previous years, you can do so below. A nice spring ahead!

2016, 2017, 2018

 

Nic💚le

 

 

 

Sărbătoriri…/ Lens-Artists Photo Challenge #23: Celebrations…

 

“Algebra applies to the clouds; the radiance of the star benefits the rose;
no thinker would dare to say
that the perfume of the hawthorn is useless to the constellations.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

A sărbători, sărbătoare, festivitate, ceremonie, gală…

…oricum i-am spune, oare dacă stăm și ne gândim puțin, nu totul și toate sunt ca o imensă și caldă sărbătorire?! O paradă? Ca un fel de etalare divină, mă gândesc uneori. Un ritual sau o comuniune…

De parcă toate au fost și sunt grațios și glorios aranjate festiv. Și de parcă un fir de roșu le leagă lin dar strâns pe toate a sărbătoare. Pe un fundal de verde sau alb… cu pete de albastru sau galben sau roz, și strălucire sau încântare!

Și da, roșul. Ca viața și focul, ca dragostea… fie că-s ornamentele de Crăciun sau de Paște, mărțișoarele mirate, simbol de primăvară în straie de sărbătoare și revenire și cald…

 

 

To celebrate, celebration, festivity, ceremony, gala…

…however we may call it, isn’t it that sometimes everything feels like a big wide and wonderful honoring?! A parade? Isn’t it all a divine display, I wonder. A ritual or a communion…

Isn’t it all so gloriously arranged that everything, or anything is to be seen as festive? And as if a red thread links them all smoothly, against a green or white background… splashes and dashes of blue and yellow and brightness and joy?!

And yes, the red. Burning bright like life and like fire, like love… be it Christmas’ ornaments, Easter eggs, March’s lovely tokens of spring and revival and sweetness..

 

Sărbătorind ceva… poate atât de evident și de la vedere, magia lucrurilor de zi cu zi, încât noi nici nu le mai onorăm cu atenția. Doar dacă facem câțiva pași înapoi, ca atunci când privim un tablou prea mare și prea aproape sus pe perete. Sau ca aerul. Câți dintre noi suntem recunoscători pentru aer? Îl respirăm și ne respiră atât de… din noi, de proaspăt și smerit și cât de liber.

Amy a ales luna perfectă pentru această temă de provocare. Decembrie, desigur…

…și totuși pentru mine chiar nu trebuie să fie o sărbătoare sau sărbătorire anume punctată sau subliniată, sau zi, sau anotimp ca să pot spune că găsesc timp, sau că-mi fac timp să mă bucur. Să observ ceva ce este întotdeauna acolo. Și anume că totul este oricum gata de sărbătoare. Și sărbătorește deja.

Pentru că altfel de ce ar fi oare ele, toate deja împodobite elegant, colorat? Costumate ca… pentru petrecere. Pentru o ocazie festivă…

 

 

Celebrating something… so obvious and in such plain sight, the magic of ordinary things, that we no longer notice it.  Unless we take a few steps back, like watching a beautiful big painting on a wall. Or like air. How many of us are aware and grateful for it? The air we breathe so smooth and fresh, and unawares and free.

Amy, at The World Is A Book has chosen the perfect month for this challenge theme. December, yes…

…still to me it really doesn’t have to be a certain holiday, or day, or season. To finally take time, or make time to notice that everything is in fact beautiful and ready to celebrate.

Because otherwise why would they all be so elegantly and colorfully costumed like… for a party? Really  all dressed up like for a festive occasion…

 

 

🎊🎊🎊

Zilele cu mult soare, de exemplu, sunt mereu o sărbătoare pentru mine, cu ședințe foto prelungite puțin. De la un trandafir extraordinar de banal până la o dalie explodând frez… sărbătoare în toată puterea petalei!

Și iar roșul, atât de aprins în frunzele lui octombrie! Iar acasă, lumina printre perdele și draperii… cu siguranță o ocazie minunată de bucurie, poezie.

 

 

Sunny days, for instance, always a celebration to me, longer photo-taking sessions outside. From a common and extraordinary pink rose to a fraise dahlia… A celebration in its own petal right! 

And such bright red color in October leaves in the street. Or at home, light through my living room drapes and curtains… surely is a celebration to me, when I notice them shining so delightfully!

 

Chiar și cutia de ciocolată ține cu mine…

 

Even the cute candy box idea saying it all over… sweet Celebrations! 

 

Ce să mai spun de călătorii… fiecare pas e o sărbătoare!

Pentru că altfel, cum? Să fiu într-o stare de continuă așteptare? Anticipare? Și sunt, bineînțeles, dar… nu numai.

 

Not to mention when travelling… each step of the way is a celebration!

For otherwise, how? To just be a in a perpetual state of waiting? Anticipating? Which I am too, of course, but still, not only. Why wait?!

 

Cu siguranță totul trebuie să fie o sărbătoare a vieții, în toate formele ei, culori și feluri… așa cum se perindă prin zi. Și imaginați-vă cumva că toți am simți asta în același timp, cât mai mulți dintre noi. Oare anumite lucruri nu ar arăta complet diferit??

Poate mai puțină grabă? Mai puțină agitatie inutilă și mai multă căldură? Mai multă răbdare și un sentiment al apartenenței. La un tot mare și cuprinzător, mai familiar decât credem noi că ar putea fi.
Ar putea fi acea senzație, sau o simplă alegere la un moment dat, precum că… da, sunt deschis la toate așa cum mi se ivesc și întâmplă de la sine, fără să-mi încurce nici planurile, de ce ar face-o? Deschis doar la bucuria și acceptarea calmă și caldă a orice mi-ar răsări în cale. Care ar putea dura fie și numai câteva secunde, nici măcar atât. Pentru a privi în jur. Indiferent unde-am fi, doar să privim și observăm. Lucruri, oameni. Pe lângă ceea ce sunt. Pe lângă ceea ce credem noi deja că sunt. Poate ceea ce credem este incomplet. Cu siguranță că este! Iar noi să întrevedem puțin câte puțin dincolo de asta, dincolo de ceea ce am fost obișnuiți să vedem. Dincolo de noi înșine… zi de zi de zi.

Bucurându-ne de momente dragi așa cum sunt ele, ca nimic altceva. Bucurându-ne unul de celălalt. Și mai ales de propria prezență. Aici și acolo. Oriunde.

 

 

Surely it must all be, every single day, about celebrating life in all its forms and colors or ways… as it comes my way. And imagine everybody did this at the very same time. Or most of us did. Wouldn’t some things look a bit different too?

Maybe less rush? Less annoyance and more warmth? And patience and a sense of belonging? To a common everything-ness.
It could be just a feeling, a simple mindset that… yes, I am open to all things as they arise and happen naturally, without allowing them to divert me from my plans, no, why would they. But open to also enjoy and try to understand or accept everything that may come my way. Taking just a few innocent seconds, or… none at all. Stopping, for a moment or two sometimes to just look around. No matter where we are. just look around and see. Notice things. People. Besides what they are. What we already know they are. Maybe our knowing is just… a partially knowing them. It surely is! So besides and beyond that, beyond what we have been used to think that they are. Beyond their usual… „daily-ness”.
I am sure we would discover a myriad things. Hues. Angles or versions, perspectives and details.

Enjoying sweet dear moments like nothing else. Celebrating each other. Our very own presence to start with. Here or there. Anywhere.

 

“Everything is ceremony in the wild garden of childhood.” – Pablo Neruda

 

 

Bucurându-ne de bucuria însăși, că o putem simți. Clipele așa cum curg ele. Nu ieri, nu mâine…

Bucurându-ne de acum!

 

 

Celebrating enjoyment itself. That we can feel it. Feel the moments as they come along. No yesterday, no tomorrow…

Celebrating now!

 

Sărbătoresc ceva zilnic. De fiecare dată când îmi place ceva. Preferatele mele! Toți facem asta. Toți sărbătorim ceva chiar acum. Pe măsură ce ne întâmplăm. Citim. Sau scriem…

Ceea ce adun aici… sunt toate o sărbătoare. A bucuriei și entuziasmului. Momente și lucruri dragi.

Frumusețe uimitoare în prim plan! Evidențiată jucăuș și aproape pentru a fi împărtășită.

 

 

I do celebrate sth every day. Every time I see something that I like or I love. My favorites! And we all are. Celebrating something as we speak. Or read. Or write…

My posts here, they are always a celebration. Of gladness and enthusiasm. Lovely moments and things. 

Amazing beauty in the foreground all the time! Highlighted playfully and cute to be seen and shared.

 

Posted for 

Lens-Artists Photo Challenge #23: Celebrations

 

Nic🎉le

 

 

Ajungeri aproape…/ Cute close-ups and macros

 

 

Deeeci… da. Duminica asta am să vă rog frumos să priviți câteva poze… prim-plan, am să le spun. Cu ocazia provocării distractive de pe blogul lui Cee.

Și poze… nu orice fel de, ci printre primele mici reușite în materie de close-up. Tatonat de mine perfect amatoricește, desigur.  Am făcut primele poze de genul acesta cu destul timp în urmă, 2012, cu un aparat Canon Powershot micuț, fără să realizez eu prea bine ce și cum făceam. Doar m-apropiam și-atentam. Iar rezultatele se făceau și ele vizibile. Cănd și când.

Așadar mi-au răsărit mie într-un iulie luminos…

…boboci de mușcată plutitori parcă. Tulpinița era pierdută eteric în peisaj explodat vrăjit.

Eu atunci desigur că am zis în sinea mea mirată… wow, cum, eu am făcut asta?!!

 

😊

So… yes. This Sunday I will show you several photos… close-ups. On the occasion of Cee’s Fun Foto Challenge (CFFC) – Close Up or Macro this week, on her blog, Cee’s Photography. 

And… not any kind of close up photos, but among my first attempts in terms of well… zooming in on some lovely things. Perfectly amateurishly, surely. My very first close-up attempts were made quite a while ago, 2012, with a small Canon Powershot camera, without me realizing too well what and how I was doing. I was just drawing near and… dear. And the results were slowly beginning to look a bit better every time.

So one bright July there suddenly were…

geranium buds seeming afloat. With their little stem looking ethereally lost all in a magical background burst.

And I was telling myself back then, feeling both surprised and overjoyed… wow, how, did I really do that?!!

 

Iar apoi… voila! Vraja a fost completă. Mușcata mi-a și zâmbit înflorit. 😳

Glumesc, normal că era altă mușcată, dar manevra mea a mers de două ori la rând atunci! Da! Semne bune-mi dădea vara cu pricina prin obiectivul meu Canon.

 

: )))

And then… there it was! The spell was complete. The gorgeous geranium smiled back in a big bloom. 😳

I am kidding of course, this was another flower pot, of course, but still the photo maneuver had worked twice in a row! So, yes… a good sign, I was thinking, That Canon summer felt quite promising then. 

 

Și fără doar și poate au urmat… roz-uri. Că deh obse..pasionata de mine nu prea poate fără.

V-ați gândit vreodată câte roz-uri există? Mai palide, mai adânci, mai cochete, mai discrete… Și toate parcă au un zâmbet aninat în coada nuanței!

 

😊

And no doubt or hesitation, there followed plenty of … pinks. Oh… well, obs..passionate me can’t really do without.

Have you ever wondered how many pinks out there? More or less pale or deep, chic or discreet…  and all of them as if fluttering a sweet smile from the corner of their hue! 

 

Dar ce ziceți de Turuz și un… nas?! Nas de 2015.

Iar eu… cu emoțiile printre dinți, de-acolo din spatele aparatului, repede repede, că… „please, fii atent cum îl ții, nici prea strâns, nici să pice, sărăcuțu’ cuțu…” Că el ce și-o fi fost zicând, „atâta interes pe hapciuu’ meu, nici c-am mai văzut!” : ))

Era bebel grăsunel pe-atunci…

 

 

But what about Turuz and a… nose?! His 2015 nose.

 And me a bit nervous, mumbling through my teeth, from behind the camera quickly quickly… „please, be careful how you’re holding him, neither too tight, nor… to drop him, poor cute little thing…”

He was just a pretty pup back then…

 

….nu minunea canin elegantă din zilele noastre.

 

…not the elegant canine creature these days.

 

Iar mult mai recent, toamna-iarna 2017-18… schimbare splendoare! Am făcut cunoștință cu o nouă lentilă. O minune macro care mi-a deschis o nouă lume. O dimensiune nemaipomenită, tărâm de vis, regat…

…regal de strălucire și căldură și catifelare, pe care doar apropierea asta incredibilă a făcut-o posibilă.

 

 

And much more recently, autumn-winter 2017-18… a splendid change for me! I purchased a new lens. A macro miracle lens which opened a new door to me. To a new dimension, unseen until then, dreamy realm…

...fabulous shine and warmth and silkiness, which only that incredible closeness made possible.

 

Orice cadru, unghi, fel de lumină… rezultatele sunt extraordinare. E o lentilă Tamron fabuloasă care montată pe Nikon-ul meu uneori cam nehotărât oferă niște imagini aproape tablou.

 

 

Any frame, angle, type of light… extraordinary results. It’s a lovely Tamron lens which mounted on my Nikon, a bit indecisive sometimes, renders almost painterly images.

 

***

Și-acum, ca de-ncheiere, doar așa, ca să ne distrăm puțin (cu și despre mine, bine’nțeles, da, da…) pun aici și-o fotografie-jucărie. Una dintre chiar primele încercări de exercițiu cu noua combinație optică acum un an și-o lună, noiembrie 2017.

Un alt fel de… năsuc. Zâmbete cu spor!

 

😊😊

And now, as a… see you soon, just like that, maybe to have a little bit of fun (with and about me, surely, yes…) I am adding here a playful photo too. One of my first tries while practicing with the new macro lens a year and a month ago, nice November 2017.

A different kind of cute nose. And I hope you’ll be leaving here smiling away!

 

Nic📷le

 

 

Filmulețul de mai jos… provocare de weekend mi-a fost. Vă învit și pe voi să-ncercați! 😊
Am reușit să mă dezmeticesc și să ghicesc doar trei dintre obiecte, înainte de fiecare dezvăluire treptată. Poate voi veți reuși mai multe. Iar preferatele mele au fost cheia, pliculețul de… hmm, dar stați, acum era rândul vostru!

 

 

The short video underneath… nice weekend challenge, it was. And now… I invite you to try too! 😊
I for one managed to guess just three of the objects there, before the photographer gradually zoomed out. Perhaps you will manage better. And my favorites were the key, the tea… hmm, but wait, it was your turn now!