Arhive

Kitten & Milk Coffee…/ Kitty și Cafea-cu-lapte

 

“I am the Cat who walks by himself, and all places are alike to me.”
― Rudyard Kipling, The Cat That Walked By Himself

 

Acum câteva zile, răsfoiam ianuarie 2019 și pe la mijlocul lunii mi-au răsărit brusc dintr-o postare pentru o provocare, doi pisoi figurând zâmbitori

…doi eroi puțin rătăciți, și albi și maroniu cafeniu, torcând de printre meandre, șerpuiri, unduiri atunci.

Așa că, de ce nu, weekend-ul ce tocmai a trecut, i-am invitat și strecurat pe pisoi la cutie, tapetați bine bine cu hârtie moale și protecție pufoasă și-apoi…

…la sesiune foto de vară hazlie, mi-am zis. Aer liber, soare, boare, culoare…

 

=^.^=

A couple of days ago I was browsing through January 2019 and right in the middle of the month, they popped up from a post for a nice challenge then, two smiling kitten figurines

…like two heroes but looking a bit lost, white with brown, or russet ears, tail and paws… purring from among the windings and curves back then.

So, why not, this past weekend I invited and sneaked them carefully into a box, all wrapped up well, soft puffy paper and protection and pads, and then…

…off I went, to a summer session too, I said to myself now. Outdoors, sunny, windy, colorfully…

 

Și s-au… asortat!!!

În orice colț, printre frunze pulsând încă verde sau mai spre tomnatic, cu raze din plin sau mai în penumbră… cu mereu același zâmbet mustăcios, meditativ-distractiv. Au țopăit puțin, ce să zic… gard, iarbă, flori de iulie, plus odihnă binemeritată pe băncuță…

 

📷 🐱🐱

And they… mixed and mingled so very nicely!!! 

In any corner, among leaves still throbbing green or slightly autumn-ish, plenty of sun rays or in the shade, with the same cute smile full of whiskers, ears and eyes. A bit of a frolic and kittenish play, what can I say… up on the fence, in the tall grass, July flowers, plus a well-deserved rest on a bench…

 

Nostime momente. Și… comică provocare de ordin personal, în timp ce-i tot aranjam și foiam:

„Oare ce nume le-aș putea eu da…  ¯\_(ツ)_/¯

…dărui, oferi, potrivi celor doi surâzători, în schimbul unei astfel de bijuterii fotografice de final de iulie??”

Purrs și Paws mi-a trecut razant prin minte la un moment dat, apoi Missy și Mice, Smântână și Ciocolată sau Dreamy și Dare… (și asta pentru că, tot pozându-i fel de fel, unul mi-a părut mai cu nasul în aer, vânt, vis, pe când celălalt… mai așezat și împăcat. Sau poate doar mai… rotofei? 😃)

 

 

Funny moments. And… funny challenge to myself too, all while I was rustling around:

„I wonder what names I could give them… ¯\_(ツ)_/¯

…to match the two smiles and all, for such a playful photo session at the end of July??”

Purrs and Paws, crossed my mind at a certain moment, then Missy and Mice, Creamy and Chocolate or Dreamy and Dare… (and that because when taking the photos, I saw, one seemed a bit more contemplative and airy, while the other… more down-to-earth a bit. Or maybe just a little more… plump? 😃) 

 

Kitty și Cafea (cu lapte) sunt nume de alint cumva, ceva de genul… „Say cheese, please!” bineînțeles.

Voi oare cum i-ați boteza pe șugubeții fotogenici?!

😺😸

Kitten and (Milk) Coffee are simply pet or nicknames, somehow like… „Say cheese, please!” certainly.

I wonder how you would call them?

 

Nic🐾le

 

 

PS

Și sper că toate astea, așa… perfect pisicești, v-au pus un zâmbet larg și luminos pe mustăți… Hmm, față.

😊😊

And I hope all this, so… totally kitten-like, really put a big wide smile on your whiskers too… Ahem, face. 

 

 

Iulie lila…/ Shy July

 

 

Fire de cer brăzdând dup-amiaza,
cu aer senin
prin foșnet lila

Threads of sky tilling the evening,
sweet air serene

through soft purple stir

 

penumbră decupând strălucirea
din fibră de timp
cu esență de stea

 

half shade contouring brightness
along fine shreds of time
from the core of a star

 

Nic💫le

 

 

***

Am văzut pentru prima dată o eclipsă totală de soare acum 20 de ani, pe 11 august 1999. A fost vizibilă în Europa atunci, și din România, ultima eclipsă de soare din secolul 20.

Săptămâna aceasta am privit eclipsa totală de soare din cealaltă parte de lume, într-o transmisiune live pe internet marți seara. A fost vizibilă în emisfera sudică, Chile și Argentina, și parțial, în țările învecinate din America de Sud și în Insula Paștelui. Și, bineînețeles, a fost un spectacol incredibil de frumos.

Soarele nostru perfect eclipsat de micuța lună… cunună.

 

 🙂 ☀ 

The last time I saw a total solar eclipse was 20 years ago, on August 11 1999. It was visible in Europe then, across Romania too, and was the last solar eclipse in the 20th century.

This week, I watched the solar eclipse in the other part of the world, in the southern hemisphere, on a live stream broadcast on Tuesday evening. Now it was visible in Chile and Argentina, and partially, in surrounding countries in South America and Easter Island. And, of course, it was incredibly beautiful. 

 

Here you can see a wonderful photo video of the total solar eclipse on July 2nd this year.

And here, a five-minute video of the totality part, which lasted a bit over a couple of minutes (minute 1 and 3 in this video… are such unique lovely moments, perfect beauty).

 

 

În grădina primăverii…/ Spring’s sprightly garden

 

“Beauty is not caused. It is.”
― Emily Dickinson

 

 

O sută treizeci și opt de cadre, în total. Cu… fel de fel, diferențe de nuanță, soarele dintr-o parte sau umbra din cealaltă, culori și unghiuri și…

…foarte greu de ales doar câteva dintre ele. Toate calde, luminoase, dornice de joacă. Și totuși…

 

🙂

One hundred thirty eight frames in a row. With… all kinds, slight differences, sun from one side or shade from the other, colors and angles and…

…very hard to select just a few photos. All of them warm and bright, and willing to play. And still…

Această prezentare necesită JavaScript.

 

…câteva au ajuns aici, strălucind culcuș moale colorat.

 

... just a few have made it here, silent shine in a soft colorful nest.

 

Par la fel, mai mult sau mai puțin, dar nu sunt. Nici vorbă, fiecare poză are strălucire și penumbre specifice, fiecare cu un detaliu doar al ei, de petală sau frunză de fetru, de fir de verde sau ocheadă de roz, prim plan, plan secund, un farmec anume dând contur mai clar sau mai pierdut…

…cu și printre spiridușii de lumină din fundal…

 

 

They seem almost the same, more or less, but they aren’t. No, every image has its very own shine and shade, each with certain details or so, of a petal or leaf made of felt, of a blade of green or a pink glimpse, in close up or wider, its own charm with more or less blurry lines…

…with and among the light sprites in the bokeh background…

 

…rotit, sucit, învârtit într-un vesel carusel fotografic.

Cu aer de sărbătoare!

 

😊

…spin, twirl and swirl in a cheery photographic carousel.

With a chipper holiday air!

 

Vă doresc zile frumoase, luminoase și calde!

 

Wishing you beautiful days, warm and bright!

 

Dacă doriți să revedeți, puteți regăsi mai jos grădina primăverilor din ultimii trei ani prin ochii mei. O primăvară frumoasă în continuare!

 

For those of you who may wish to revisit, spring’s garden through my eyes in previous years, you can do so below. A nice spring ahead!

2016, 2017, 2018

 

Nic💚le

 

 

 

Sărbătoriri…/ Lens-Artists Photo Challenge #23: Celebrations…

 

“Algebra applies to the clouds; the radiance of the star benefits the rose;
no thinker would dare to say
that the perfume of the hawthorn is useless to the constellations.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

A sărbători, sărbătoare, festivitate, ceremonie, gală…

…oricum i-am spune, oare dacă stăm și ne gândim puțin, nu totul și toate sunt ca o imensă și caldă sărbătorire?! O paradă? Ca un fel de etalare divină, mă gândesc uneori. Un ritual sau o comuniune…

De parcă toate au fost și sunt grațios și glorios aranjate festiv. Și de parcă un fir de roșu le leagă lin dar strâns pe toate a sărbătoare. Pe un fundal de verde sau alb… cu pete de albastru sau galben sau roz, și strălucire sau încântare!

Și da, roșul. Ca viața și focul, ca dragostea… fie că-s ornamentele de Crăciun sau de Paște, mărțișoarele mirate, simbol de primăvară în straie de sărbătoare și revenire și cald…

 

 

To celebrate, celebration, festivity, ceremony, gala…

…however we may call it, isn’t it that sometimes everything feels like a big wide and wonderful honoring?! A parade? Isn’t it all a divine display, I wonder. A ritual or a communion…

Isn’t it all so gloriously arranged that everything, or anything is to be seen as festive? And as if a red thread links them all smoothly, against a green or white background… splashes and dashes of blue and yellow and brightness and joy?!

And yes, the red. Burning bright like life and like fire, like love… be it Christmas’ ornaments, Easter eggs, March’s lovely tokens of spring and revival and sweetness..

 

Sărbătorind ceva… poate atât de evident și de la vedere, magia lucrurilor de zi cu zi, încât noi nici nu le mai onorăm cu atenția. Doar dacă facem câțiva pași înapoi, ca atunci când privim un tablou prea mare și prea aproape sus pe perete. Sau ca aerul. Câți dintre noi suntem recunoscători pentru aer? Îl respirăm și ne respiră atât de… din noi, de proaspăt și smerit și cât de liber.

Amy a ales luna perfectă pentru această temă de provocare. Decembrie, desigur…

…și totuși pentru mine chiar nu trebuie să fie o sărbătoare sau sărbătorire anume punctată sau subliniată, sau zi, sau anotimp ca să pot spune că găsesc timp, sau că-mi fac timp să mă bucur. Să observ ceva ce este întotdeauna acolo. Și anume că totul este oricum gata de sărbătoare. Și sărbătorește deja.

Pentru că altfel de ce ar fi oare ele, toate deja împodobite elegant, colorat? Costumate ca… pentru petrecere. Pentru o ocazie festivă…

 

 

Celebrating something… so obvious and in such plain sight, the magic of ordinary things, that we no longer notice it.  Unless we take a few steps back, like watching a beautiful big painting on a wall. Or like air. How many of us are aware and grateful for it? The air we breathe so smooth and fresh, and unawares and free.

Amy, at The World Is A Book has chosen the perfect month for this challenge theme. December, yes…

…still to me it really doesn’t have to be a certain holiday, or day, or season. To finally take time, or make time to notice that everything is in fact beautiful and ready to celebrate.

Because otherwise why would they all be so elegantly and colorfully costumed like… for a party? Really  all dressed up like for a festive occasion…

 

 

🎊🎊🎊

Zilele cu mult soare, de exemplu, sunt mereu o sărbătoare pentru mine, cu ședințe foto prelungite puțin. De la un trandafir extraordinar de banal până la o dalie explodând frez… sărbătoare în toată puterea petalei!

Și iar roșul, atât de aprins în frunzele lui octombrie! Iar acasă, lumina printre perdele și draperii… cu siguranță o ocazie minunată de bucurie, poezie.

 

 

Sunny days, for instance, always a celebration to me, longer photo-taking sessions outside. From a common and extraordinary pink rose to a fraise dahlia… A celebration in its own petal right! 

And such bright red color in October leaves in the street. Or at home, light through my living room drapes and curtains… surely is a celebration to me, when I notice them shining so delightfully!

 

Chiar și cutia de ciocolată ține cu mine…

 

Even the cute candy box idea saying it all over… sweet Celebrations! 

 

Ce să mai spun de călătorii… fiecare pas e o sărbătoare!

Pentru că altfel, cum? Să fiu într-o stare de continuă așteptare? Anticipare? Și sunt, bineînțeles, dar… nu numai.

 

Not to mention when travelling… each step of the way is a celebration!

For otherwise, how? To just be a in a perpetual state of waiting? Anticipating? Which I am too, of course, but still, not only. Why wait?!

 

Cu siguranță totul trebuie să fie o sărbătoare a vieții, în toate formele ei, culori și feluri… așa cum se perindă prin zi. Și imaginați-vă cumva că toți am simți asta în același timp, cât mai mulți dintre noi. Oare anumite lucruri nu ar arăta complet diferit??

Poate mai puțină grabă? Mai puțină agitatie inutilă și mai multă căldură? Mai multă răbdare și un sentiment al apartenenței. La un tot mare și cuprinzător, mai familiar decât credem noi că ar putea fi.
Ar putea fi acea senzație, sau o simplă alegere la un moment dat, precum că… da, sunt deschis la toate așa cum mi se ivesc și întâmplă de la sine, fără să-mi încurce nici planurile, de ce ar face-o? Deschis doar la bucuria și acceptarea calmă și caldă a orice mi-ar răsări în cale. Care ar putea dura fie și numai câteva secunde, nici măcar atât. Pentru a privi în jur. Indiferent unde-am fi, doar să privim și observăm. Lucruri, oameni. Pe lângă ceea ce sunt. Pe lângă ceea ce credem noi deja că sunt. Poate ceea ce credem este incomplet. Cu siguranță că este! Iar noi să întrevedem puțin câte puțin dincolo de asta, dincolo de ceea ce am fost obișnuiți să vedem. Dincolo de noi înșine… zi de zi de zi.

Bucurându-ne de momente dragi așa cum sunt ele, ca nimic altceva. Bucurându-ne unul de celălalt. Și mai ales de propria prezență. Aici și acolo. Oriunde.

 

 

Surely it must all be, every single day, about celebrating life in all its forms and colors or ways… as it comes my way. And imagine everybody did this at the very same time. Or most of us did. Wouldn’t some things look a bit different too?

Maybe less rush? Less annoyance and more warmth? And patience and a sense of belonging? To a common everything-ness.
It could be just a feeling, a simple mindset that… yes, I am open to all things as they arise and happen naturally, without allowing them to divert me from my plans, no, why would they. But open to also enjoy and try to understand or accept everything that may come my way. Taking just a few innocent seconds, or… none at all. Stopping, for a moment or two sometimes to just look around. No matter where we are. just look around and see. Notice things. People. Besides what they are. What we already know they are. Maybe our knowing is just… a partially knowing them. It surely is! So besides and beyond that, beyond what we have been used to think that they are. Beyond their usual… „daily-ness”.
I am sure we would discover a myriad things. Hues. Angles or versions, perspectives and details.

Enjoying sweet dear moments like nothing else. Celebrating each other. Our very own presence to start with. Here or there. Anywhere.

 

“Everything is ceremony in the wild garden of childhood.” – Pablo Neruda

 

 

Bucurându-ne de bucuria însăși, că o putem simți. Clipele așa cum curg ele. Nu ieri, nu mâine…

Bucurându-ne de acum!

 

 

Celebrating enjoyment itself. That we can feel it. Feel the moments as they come along. No yesterday, no tomorrow…

Celebrating now!

 

Sărbătoresc ceva zilnic. De fiecare dată când îmi place ceva. Preferatele mele! Toți facem asta. Toți sărbătorim ceva chiar acum. Pe măsură ce ne întâmplăm. Citim. Sau scriem…

Ceea ce adun aici… sunt toate o sărbătoare. A bucuriei și entuziasmului. Momente și lucruri dragi.

Frumusețe uimitoare în prim plan! Evidențiată jucăuș și aproape pentru a fi împărtășită.

 

 

I do celebrate sth every day. Every time I see something that I like or I love. My favorites! And we all are. Celebrating something as we speak. Or read. Or write…

My posts here, they are always a celebration. Of gladness and enthusiasm. Lovely moments and things. 

Amazing beauty in the foreground all the time! Highlighted playfully and cute to be seen and shared.

 

Posted for 

Lens-Artists Photo Challenge #23: Celebrations

 

Nic🎉le

 

 

Ajungeri aproape…/ Cute close-ups and macros

 

 

Deeeci… da. Duminica asta am să vă rog frumos să priviți câteva poze… prim-plan, am să le spun. Cu ocazia provocării distractive de pe blogul lui Cee.

Și poze… nu orice fel de, ci printre primele mici reușite în materie de close-up. Tatonat de mine perfect amatoricește, desigur.  Am făcut primele poze de genul acesta cu destul timp în urmă, 2012, cu un aparat Canon Powershot micuț, fără să realizez eu prea bine ce și cum făceam. Doar m-apropiam și-atentam. Iar rezultatele se făceau și ele vizibile. Cănd și când.

Așadar mi-au răsărit mie într-un iulie luminos…

…boboci de mușcată plutitori parcă. Tulpinița era pierdută eteric în peisaj explodat vrăjit.

Eu atunci desigur că am zis în sinea mea mirată… wow, cum, eu am făcut asta?!!

 

😊

So… yes. This Sunday I will show you several photos… close-ups. On the occasion of Cee’s Fun Foto Challenge (CFFC) – Close Up or Macro this week, on her blog, Cee’s Photography. 

And… not any kind of close up photos, but among my first attempts in terms of well… zooming in on some lovely things. Perfectly amateurishly, surely. My very first close-up attempts were made quite a while ago, 2012, with a small Canon Powershot camera, without me realizing too well what and how I was doing. I was just drawing near and… dear. And the results were slowly beginning to look a bit better every time.

So one bright July there suddenly were…

geranium buds seeming afloat. With their little stem looking ethereally lost all in a magical background burst.

And I was telling myself back then, feeling both surprised and overjoyed… wow, how, did I really do that?!!

 

Iar apoi… voila! Vraja a fost completă. Mușcata mi-a și zâmbit înflorit. 😳

Glumesc, normal că era altă mușcată, dar manevra mea a mers de două ori la rând atunci! Da! Semne bune-mi dădea vara cu pricina prin obiectivul meu Canon.

 

: )))

And then… there it was! The spell was complete. The gorgeous geranium smiled back in a big bloom. 😳

I am kidding of course, this was another flower pot, of course, but still the photo maneuver had worked twice in a row! So, yes… a good sign, I was thinking, That Canon summer felt quite promising then. 

 

Și fără doar și poate au urmat… roz-uri. Că deh obse..pasionata de mine nu prea poate fără.

V-ați gândit vreodată câte roz-uri există? Mai palide, mai adânci, mai cochete, mai discrete… Și toate parcă au un zâmbet aninat în coada nuanței!

 

😊

And no doubt or hesitation, there followed plenty of … pinks. Oh… well, obs..passionate me can’t really do without.

Have you ever wondered how many pinks out there? More or less pale or deep, chic or discreet…  and all of them as if fluttering a sweet smile from the corner of their hue! 

 

Dar ce ziceți de Turuz și un… nas?! Nas de 2015.

Iar eu… cu emoțiile printre dinți, de-acolo din spatele aparatului, repede repede, că… „please, fii atent cum îl ții, nici prea strâns, nici să pice, sărăcuțu’ cuțu…” Că el ce și-o fi fost zicând, „atâta interes pe hapciuu’ meu, nici c-am mai văzut!” : ))

Era bebel grăsunel pe-atunci…

 

 

But what about Turuz and a… nose?! His 2015 nose.

 And me a bit nervous, mumbling through my teeth, from behind the camera quickly quickly… „please, be careful how you’re holding him, neither too tight, nor… to drop him, poor cute little thing…”

He was just a pretty pup back then…

 

….nu minunea canin elegantă din zilele noastre.

 

…not the elegant canine creature these days.

 

Iar mult mai recent, toamna-iarna 2017-18… schimbare splendoare! Am făcut cunoștință cu o nouă lentilă. O minune macro care mi-a deschis o nouă lume. O dimensiune nemaipomenită, tărâm de vis, regat…

…regal de strălucire și căldură și catifelare, pe care doar apropierea asta incredibilă a făcut-o posibilă.

 

 

And much more recently, autumn-winter 2017-18… a splendid change for me! I purchased a new lens. A macro miracle lens which opened a new door to me. To a new dimension, unseen until then, dreamy realm…

...fabulous shine and warmth and silkiness, which only that incredible closeness made possible.

 

Orice cadru, unghi, fel de lumină… rezultatele sunt extraordinare. E o lentilă Tamron fabuloasă care montată pe Nikon-ul meu uneori cam nehotărât oferă niște imagini aproape tablou.

 

 

Any frame, angle, type of light… extraordinary results. It’s a lovely Tamron lens which mounted on my Nikon, a bit indecisive sometimes, renders almost painterly images.

 

***

Și-acum, ca de-ncheiere, doar așa, ca să ne distrăm puțin (cu și despre mine, bine’nțeles, da, da…) pun aici și-o fotografie-jucărie. Una dintre chiar primele încercări de exercițiu cu noua combinație optică acum un an și-o lună, noiembrie 2017.

Un alt fel de… năsuc. Zâmbete cu spor!

 

😊😊

And now, as a… see you soon, just like that, maybe to have a little bit of fun (with and about me, surely, yes…) I am adding here a playful photo too. One of my first tries while practicing with the new macro lens a year and a month ago, nice November 2017.

A different kind of cute nose. And I hope you’ll be leaving here smiling away!

 

Nic📷le

 

 

Filmulețul de mai jos… provocare de weekend mi-a fost. Vă învit și pe voi să-ncercați! 😊
Am reușit să mă dezmeticesc și să ghicesc doar trei dintre obiecte, înainte de fiecare dezvăluire treptată. Poate voi veți reuși mai multe. Iar preferatele mele au fost cheia, pliculețul de… hmm, dar stați, acum era rândul vostru!

 

 

The short video underneath… nice weekend challenge, it was. And now… I invite you to try too! 😊
I for one managed to guess just three of the objects there, before the photographer gradually zoomed out. Perhaps you will manage better. And my favorites were the key, the tea… hmm, but wait, it was your turn now! 

 

 

 

 

Cute Q-graph… tiny wings and antennas

 

 

Ascunse sau înflorite în verde… lenevind sau hărnicind la plaja lor colorată…

…plimbări parfumate, odihnă de dup-amiază târzie sau hipnoză profund portocalie.

 

 

Hidden or popping up in the green or… busy or lazy in their fragrantly colorful spots…

…sweet-smelling strolls, late afternoon naps or deep orange hypnosis.

 

Scormonind sârguincios și sclipind jucăuș…

 

Rummaging diligently, cutely sparkling wings…

 

Elegante momente. De petale, de cățărător, de camuflaj… în litere chinezești?!

 

😳

Elegant instants. Of petals, of climber, ofeye-catching camouflage… Chinese letters all over it?!

 

Plutire pufoasă? Bătaie fioroasă? Că bătaie de aripi… din plin. Fluturașii chiar au fost excelent material foto.

 

☺☺

Fluffy flight? Fierce fight? White flutter it was. These butterflies were really… perfect photo-session material.

 

Dar viespea obosită coborând treptele? Parcă… direct din albastru!

 

What about the lonely tired wasp coming down the ladder steps? Seems like… straight out of the blue!

 

Iar mărunțica noastră preocupată, văzându-și de soare, de antenuțe, de… foirile ei aparent rătăcitoare.

 

And our tiny little one again, sniffing away sunnily, antenna busy and… its ambling seemingly lost?

 

Din aceeași serie a antenuțelor foind pașnic prin iarbă și raze mereu foșnind aici pe 12 august, vesel și drag.

Astăzi acum un an. Și acum… trei ani de-acum?!

 

😳😊😊

In the same series of peaceful tiny fret and fuss in the grass always shining here on August 12 cheerfully.

Today a year ago. And… three years ago now?! 

 

Și ceva nostim, ca de obicei.

Un august plăcut în continuare!

 

🙂

And a bit of cute bug fun, as usual. 

Wishing you a nice August ahead!

 

 

 

 

Geometrie portocalie…/ Orange geometry

 

„As Rachel Lynde used to say,
the sun will go on rising and setting
whether I fail in Geometry or not.
(Marilla Cuthbert)”
– Anne of Green Gables, L. M. Montgomery

 

Dacă se-ntâmplă să-mi pun problema portocaliu, atunci…

…e geometrie curată!

Și mai mult decât atât, e scamatorie. Cumva unu cu unu (roșu cu galben) face… șaișpe?! Unele mai dinspre roșu, altele mai înspre galben, câte nuanțe, varietate… Timbru, tentă, ton. Un șaișpe din acela de tip nenumărabil, începi să numeri și invariabil pe la doișpe pierzi șirul rotunjind generos și spumos, deci… ok, șaișpe.

 

😊

If I happen to set up an orange problem, then it is…

…pure geometry!

More than that, it’s like wizardry or hocus-pocus. Somehow one and one (red and yellow) eguals… sixteen?! Some closer to red, others to yellow… that many hues, values… Tinges, tints and tones. A sixteen that cannot be held accountable for much, if I should start counting, I’d invariably lose track around twelve and then just try to approximate, roughly but generously, so… ok, sixteen. 

 

Tonuri aprinse, intraductibile ce mi se proiectează așa… dinspre toate laturile și fețele piramidei încadrându-mi dup-amiaza. Iar din unghiuri de verde, mai mult sau mai puțin ascuțite, ale triunghiului isoscel circumscris în fiecare rotunjime de clipă, îmi răsar uite-așa, paralel cu plimbarea mea perpendiculară pe zi…

…o grămăjoară de petale. Și ele paralele între ele, deși… drăguț de concentrice.

 

❃❃❃

Vivid untranslatable hues that just project themselves at me… from all the faces and sides of the pyramid framing my afternoons. And from green angles, more or less acute, of the isosceles triangles circumscribed within the roundness of each minute, there dashes, just like that, running parallel with my walk quietly perpendicular to my day…

…a shiny bunch of petals. They themselves parallel to each other, although cutely concentric too.

 

Și se-nvârt, se rotesc de se-ntâlnesc ca-ntr-o sferă de apus fosforescent suflat cu chihlimbar… orbitor, ce-mi ia ochii.

Rămâne să văd, totuși, cum și de unde atâta simetrie oranj. Hm…

Ipoteză?
Păi… se dă un buchet de boboci grași și tăcuți care, ei bine… tac și fac. Și-ncet se desfac?

Concluzie
Să se arate că… nuanța aceea nu poate fi mai strălucitoare și soare. Da, zis și (de) făcut.

Demonstrație
Cel mai probabil cheia problemei e în rotire. Prin reducere la absurdul presupunerilor mele că, deh… nicicând n-au învârtit raze mai colorate și parfumate și fermecate, momentele astea „made in” iunie, reiese că, unu, nuanța nu e magică, dar e mirabilă. Doi, nu e nici mister, dar e minunată. Și trei, nu e nici a culorilor teorie, de unde rezultă că e..

…poezie.

Pare-se că nicicum de dovedit. Ci doar de iubit  Și… de zâmbit?!

(Aici albinuța m-a încântat până peste poate orice demonstrație de iunie geometric, trigonometric… sau ochiometric scamator rătăcitor prin zi. Cum simțea, și bâzâia ea harnică și pufoasă, poate poat-o da de polen, hm… „Yum, dar îi  simt aroma, dulceața, nectarul. Oare unde-o fi, că mi-e o foame…”) 🙂

 

🐝🐝🐝

And they spin, they go round until they meet like in a sphere of phosphorescent sunset melted and coated in amber… blinding gem shining away.

It is still to be seen, though, how can one explain so much orange symmetry, well…

Given
It surely is, a bundle of buds, plump and silent, hm… going round and round. And slowly opening?

Prove
To be shown that these hues could never be brighter. Well, said and almost done.

Analysis and proof
The key to this problem must be in the spinning. If I make the absurd assumption that, uf… they’ve never before spun so splendidly colorful and fragrant and charming, these free moments made in June, there results that… one, the hue isn’t at all magical, but it is wonderful. Two, there is no mystery to it, but it is miraculous. And three, there is no such thing as color theory, thence it is…

…poetry.

Seems none of this can be proved. Just loved. And… smiled at!

(Here the little confused bee delighted me more than any proof or demonstration of mid June geometry, trigonometry… or trickery through the day. The way it so cutely seemed to focus and feel something there, busily fluffy, hoping to get to the pollen delight, hm… „Yum, but I can feel its scent, its sweetness and nectar, it’s calling me. Where can it be, I am kind of hungry around here…”) 🙂

 

Raportor, riglă, compas… toate-s prin iarbă. Prin aer, printre raze? Și nici urmă de radieră sau corector, doar suflul verii concentrat calculând, rezolvând, deducând…

…etalând etape demonstrative de atâta explozie luminoasă, radios fabuloasă, de-o perfecțiune nostim imperfectă. Elemente rapsodice de geometrie-feerie încrustată cu nestemate de armonie și bâz.

Și neapărat o fotografie.

 

😊😊

Ruler, protractor, compasses… they’re all in the grass. In the air, the rays? And no sign of eraser or correction pen, just the summer sprites reckoning, solving, adding things up…

…putting solution bursts on display, radiantly fabulous, imperfectly perfect. Elements falling together, geometrically dreamy, bespangled with gems of harmony and cute buzz. Like in a rollicking rhapsody.

And in a photograph. 

 

 

Și dacă vă era dor, zâne jucăușe de fiecare clipă și petală și nuanță… luându-și treaba colorată foarte în serios. Deși trebuie să recunosc, veverița e preferata mea.

 

: )))

And in case you missed them, funny fairies at work, petal and hue… taking their colorful job very seriously. Though I must admit the squirrel always is my all-time favorite.

 

Nic🐹le