Arhive

Dincolo de stea…/ Beyond stars

 

 
“The personal life deeply lived always expands into truths beyond itself.” 
― Anaïs Nin

 

Ce e dincolo de stele? Ce poate fi?
Mă întreb… e mirare, e vânt? Sau cădere și gol…

Umbrele unui ieri încă zvâcnind firav îmi susură a zâmbet de lacrimă. Și a nor. O tăcere pulsând, un glas aproape al meu, o inimă rostind palide raze și aripi…

O privire, un gest…

Culoare de timp răsfirând pagini de vis ce au prins glas, murmurând clipe. Magie cu parfum de uitare cuibărită prin colțuri de alei cu praf de stea. Esență de liniște mângâind raze de lună împletite auriu cu pașii mei stingheri. Freamăt de gănduri amestecat cu cântec, cu departe…

Cuvinte, miracol portocaliu, lucind sau bâjbâind în amintirea unui aici. Sau a unui aievea? A unui cald de nerostit, de neatins, nedeslușit…

Iar norii?

Spirale aprinse miraculos din picuri de cer, zbor albastru, căutare de neînțeles… a ființă, a rost. Dimineți fără nume, seri… fără număr, amurguri cu miros de argint îngrădind orizontul. Forme dizolvând azi întru mâine.

Trecere.

Ardere vârtej pe culoarele unui rând, unui dor… Aprindere rece, ca din stea căzătoare și lumină spartă în contur neclar, nedefinit. O ploaie de nuanțe pulsând neobosit, spulberată în curcubee șerpuindu-mi fantastic în fereastră, ca de printre urme de fluturi și sori. 

Pași.

Aer de rai înflorit, părăsit, grâbind spre nicăieri…

Apoi noapte. Despărțită tainic în sclipiri șoptite pierdut, foșnet adânc topit în întuneric.

Neant…

 

Și totuși, dincolo de stea, mă întreb, ce poate fi?…

 

What is there beyond stars? What can there be?
I wonder… is there wonderment or wind? Or a long fall and emptiness…

The shadows of a yesterday still throbbing feebly are murmuring about the tears of a smile. Of a cloud. A silence pulsing, a voice almost mine, a heart uttering its pale rays and frail wings…

A look, a gesture…

Colors of time shuffling pages of dream that began to tell a tale, whispering seconds. Magic wearing the perfume of oblivion, nestled in corners of alleys covered in stardust. The core of quietness caressing moon rays dancing with my hidden steps. Gentle rustle of thoughts mixed with a song from afar…

Words, soft orange miracle, shining or groping for the memory of a „now”. Or of a „once”? Of an unspeakable warmth, untouchable, undefinable…

And the clouds?

Spirals miraculously lit from drops of sky, blue flight, ineffable search… of an essence, a sense. Nameless mornings, countless evenings… dusks bearing a silver scent fencing in the horizon. Forms dissolving today’s into morrows.

Flow.

Rippling burning on the pathways of a line, a longing… Cold fire, like from a shooting star, and broken light into unclear contours, uncertain, vague. A rain of hues beating tirelessly, shattered into random rainbows winding fabulously against my window. Like pouring from among butterflies and suns.

Steps.

Air of heavens in bloom, abandoned, forsaken…

And then darkness, split secretly across whispering sparks, long forgotten, deep hum melting into the night.

Nothingness…

 

And still, beyond the star, I wonder, what can there be?…

 

Nic💛le

 

 

 

Cu pași mici…/ April baby steps

“You can’t stop the future
You can’t rewind the past
The only way to learn the secret
…is to press play.”
― Jay Asher, Thirteen Reasons Why

20210412_181957_mr

 

Tiptil se strecoară zilele, verdele, razele…

 

On their tiptoes, the days, the green, the rays…

Culorile… și mai tiptil

Colors… even more so

 

 

Viitorii trandafiri…

milimetric se ițesc, se colorează, devin

 

The roses to be…

inch their way up, into colorful existence

 

 

Caldul… mai mult decât mult, s-a lăsat așteptat,

câtă răzgândire, cât târziu…

 

Warm air… much more than just much, made itself long awaited,

so much hesitation, so very late… 

 

Dar și când încep să danseze,

nuanțele, razele….

parcă pașii stau de tot în loc,

surptinși în culmea rotirii de culoare, 

zbârnâind…

ca la un maxim de splendoare!

 

But when the moment to start spinning their dreamy weave is finally here,

the hues, the sun rays…

the tiptoeing too stands still

as if caught at the maximum of its colorful spinning

buzzing…

at the top of its beautiful beginning!

 

Cât despre noul editor, pe bază de blocuri și… așa mai departe (de tot), pot spune că… desigur, mintea, obiceiurile, stilul mi-au suferit ceva remodelări. Reconfigurări, resetări tehnice… cum se pot ele numi, necesare ca postarea poze-text să mi se îmbine ca de obicei. Acum mai sunt doar curioasă cum va arăta după ce apăs Publish (dincolo de ferestrele de Preview, bineînțeles, pfiu… o_O) 

O săptămână frumoasă!

 

 

Not to mention the new, quite challenging, editing blocks experience… hmm… baby steps too, and reset, regroup, refuel pit stops… etc, to eventually put all these together nicely and so. Also, thanking Brian, at bushboy, for the Image Compare explanation on his blog. That was definitely the easiest and most enjoyable technical part of this April baby steps post today.  🙂 

Have a nice week! 

 

 

8 Martie cu… de toate/ March 8th

 

 

“The violets in the mountains have broken the rocks.”
― Tennessee Williams, Camino Real

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Primăvara… chiar vine cu de toate!

Mai colorate și luminoase, mai șugubețe sau nostime… mai joc.

 

 

Spring really comes… bringing everything with it!

More color and shine, more loveliness and play… more fun

 

Susur printre sclipiri, albastru interminabil sau verde poveste…

 

Soft murmur through the bright shimmer, endless deep blue or fairy-tale green…

 

…și gânduri de La mulți ani! cu bucurie și numai bine,

de printre mustăți pisicești și petale de toporași.

 

🐱

…and thoughts of „Have a happy March day!” and „Best of spring wishes!”

along with cute kittens’ smiles and purrs , and tiny violets’ petals.

 

O săptămână frumoasă și caldă!

 

Wishing you a sunny warm week ahead!

 

Nic💜le

 

Strălucire de Anul Nou…/ Happy New Year shine

 

“Darkness turns us into the stars that we are.”
― Steven Magee

 

Vă doresc zile frumoase, luminoase…

și un an nou cu clipe minunate,

…colorate și dragi!

 

Wishing you bright beautiful days…

and a new year with lovely warm moments,

…colorful and dear to your heart!

 

 

Nic💫le

 

 

Culoare cărare…/ Color flutter

 

“Every time you name yourself, you name someone else.”
― Bertolt Brecht

 

Când stelele-ți surâd a tine
și a soartă,
a căutare vie
din colț
de asfințit,
tu uită-te la mute
răsfrângeri în oglinda
în care dimineața,
șoptindu-ți,
s-a topit

Din ape-ndepărtate, cu nuanțe
în privire,
blând vântul te ascultă
și-ți unduie
culoarea,
doar tu să-ți lepezi umbra
din freamăte de noapte
și inspirând sclipire
să luminezi
cărarea

 

When starry skies start smiling at you
and fuzzy fate,
of burning search from corners 
of sunrise
and sundown,
you look at muted echoes,
reflections in the mirror
in which inspired mornings
have cleared off your
frown

From waters far away, with hues
in their eyes,
the mild wind still listens
and sends to you its
flutter,
for you to shed your shadow
from nights’ surreal darkness
and breezily to shine,
to softly light your
color

 

Nicole

 

 

Zări de zori de zi…/ Remoteness

 

“And perhaps, frozen somewhere with time,
Our words will never cease to rhyme”
― Stuti Dhyani, A Grain of Sand

 

Soarele doarme adânc, liniștit
de-a inimii boltă acoperit…
Prin ape de nori ce par calme si reci
curg roșii de dor spre stele poteci

Atingeri aprinse lăsate deoparte,
cuvinte arzând uitate-ntr-o carte,
Sclipiri visătoare cu ochii deschiși,
săgeți de lumină din zori necuprinși

Doar vise de soare dau vieții culoare-
vii aripi de foc din a nopții paloare
Vise ce-așteaptă la capăt de soartă,
căci drumul de aur nu este pe hartă

Tristețe, cu inimă crudă de mreană,
unde atingi se cască o rană
Cutreieri târziuri de zile și zbor
plutind fără noimă pe aripi ușor

Vrei să cobori în apusuri cu soarele
departe plutind senin cu vapoarele…
țărmuri – ocean solar răscolind,
raze de-argint prețios risipind

Trezind ardoarea din marele astru,
rotind pe valuri de foșnet albastru…
să stingi durerea, să-mpiedici căderea,
cu glas de-anotimp să umpli tăcerea

 

O sută de zile de flori și lumină
cu zări strălucind
după noapte deplină,
clipe nectar din soare
nezis
zvonindu-mi cuvinte
din ce e de zis…

 

The sun is sleeping deeply and calm
soothed by heart’s slumbering balm…
Through waters of cloud, quiet and far
trickle red alleys of throbs to the stars

Close burning brushes swept far behind,
sweet pulsing words left to unwind,
Soft dreamy shine, eyes beaming bright,
rays like sharp swords into the night

Only horizons can pay life its dues-
long wings of dream from darkness’ sad hues
Dreams that await fate’s quiet wrap
but whose golden ways are on no map

Sadness, with your poor bitter soul,
your hurried touches give way to a hole
You wander late through nights’ and days’ flight
aimlessly vanishing out of sight

Wanting to go down sunsets with rays
remotely floating serene with the gaze…
on shores of solar oceans and seas
to reach by the pure air in the breeze

Feeling the warmth of the huge round brightness,
whirling on waves of blue rustling lightness…
to put out the pain, to dry out the rain,
though seasons’ voice to loosen the strain

 

One hundred mornings of freshness and flowers
with dawns’ dear shimmer
in dark early hours,

honeydew seconds from skies,
yet unsaid

chiming new words to me
that are to be said…

 

Nicole

 

 

 

You can find the English lyrics here ( You are my Spring, Aurelian Andreescu)

 

 

Drăgălășenii fel de fel…/ Cuteness everywhere

 

“From sunrise to sunset to sunrise,
there is a lifetime of beauty,
charm and elegance.” 
― Sandeep N. Tripathi

 

Câteodată momentul ne oferă timid frumuseți și minuni fără nume,
din orice detaliu sau jucărie sclipind o dulceață anume…

 

Sometimes a moment offers so shyly nameless beauties and wonders,
from any detail or playful thing there twinkling sweet secret colors…

 

Pașii mă poartă negând și nevrere înspre-un departe aproape,
iar calea-mi descoperă lucruri ascunse ce mintea face să-mi scape

 

My steps take me quietly to far near places unraveling unseen universes,
my path revealing long hidden treats like stellar rhythms and verses

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Câte surprinderi și câte ritmuri, nuanțe și jocuri culoare
care încântă și mă îmbie ca-n straie de sărbătoare…

 

Many surprises and so many gifts, mixed hues and combinations
cute or delightful winking at me, dressed up for bright celebrations…

 

Vară târzie, seri de mătase, raze stinghere de toamnă,
dar drăgălășeniile par să șoptescă de dincolo de vreme și taină

 

Playful late summer, nice silky evenings, still hesitant warm autumn rays,
but this sheer cuteness so everywhere on tiptoes from rich sacred ways

 

Un început de octombrie cât mai frumos!

 

Wishing you a nice sunny October!

 

Nic💝le

 

 

Here are the English lyrics for this beautiful 1987 Romanian song

 

Cute Quotograph… and lullaby why

 

 

Dinspre bun sosit spre la revedere
transpare eteric de ce,
de printre vorbe și adiere
răzbind unduind cântece

Cuvintele crude poartă semințe de
cum oare, unde sau când
cărarea-mi străbate tărâmuri iertate,
pe umeri tăcere purtând

Tu, spune-mi pe nume și-ntoarce clepsidra
cu clipe rotite stelar,
iar întrebărilor fără răspuns
șoptește-le vise nectar…

De ce, oare, calde, secunde pictate
coboară din lună divin?
Și unde dispar sclipirile toate?
Și când se aprind opalin?

Lin cântec de leagăn ce-ngână-n surdină
frânturi din ecouri țesute,
surâs și atingere, licăr și stingere
din cum și de ce renăscute

Această prezentare necesită JavaScript.

 

From welcome, hello to so long, farewell
there spring faint glimmers of why,
from among words and togetherness,
song and smile and sigh

Raw short flashes that bear the seeds of
how come, where or when
winding pathways that cross distant realms
of now still dancing with then

You utter my name and turn round the hourglass,
sweet seconds that spiral like stars
and to so many questions without an answer
you whisper of sweet dreamy hours…

How come and why warm painted seconds
descend from the moon so divine?
And where do the sparkles and twinkling go?
And when is again their time?

A lullaby why murmuring magically
stardust with echoes of dew,
softness and light, glitter and night
from how, where and when made anew

 

“How come we never know what what we want until we find it?”
― Kate McGahan

 

Nic❤le

 

 

Ca o catedrală…/ Like a cathedral

 

“There is some kind of a sweet innocence in being human-
in not having to be just happy or just sad-
in the nature of being able to be both broken and whole,
at the same time.”
― C. JoyBell C.

 

Uneori…
…îmi simt fotografiile ca o catedrală.

O liniște selenară îmi acoperă gândurile, descoperindu-mi-le totodată.
Răsar ca din întuneric deplin… luminițe, arderi, aprinderi culoare.

Alteori îmi sunt ca o piață cu zumzet multicolor. Tarabe fel de fel, atmosfera caldă, pestriță.
Uit că sunt eu, mă rătăcesc aproape.

Uite, aici!

Dar aici, atunci când bâtea soarele acela superb!

Și aici. Lacrimi amestecate cu zâmbet?

Și amintirea…

 

Sometimes…
…I feel my photos like a cathedral.

A lunar quietness covers my thoughts, uncovering them also.
And out of deep darkness there seem to rise…
tiny lights, sparks colorfully lit.

Other times they feel like a busy market place.
Stands of all kinds, sizes and shapes, cozy air, multicolored.
I forget that I am me…
and I wander aimlessly, losing my way.

Look, here!

And here, this gorgeous sunlight!

Here too. Tears mixed with smiles?

And the memories…

 

Gândurile…

…mărgele rătăcite pe podea. Aproape, dar împrăștiate și reci.
Și mă aplec ușor, să le caut, să le culeg… să le înșir poate la loc în colierul minutelor.

Iar căutarea îmi e portocalie, în fotografii. Și galbenă, sau albastră.
Și verde amestecat cu roz, frunze cu petale, suflet cu secunde topite…

 

The thoughts…

…beads spread on the floor. Close, but cold and all over the place.
And I lean over, to look for them, to pick them one by one…
maybe to put them back in the necklace of minutes.

And my search is orange, in my photos. And yellow, or blue.
And green mixed with pink, leaves with petals, soul with seconds melting… 

 

Vin împletite cu pași. Cu urme de tine în toate.
Și fâșii de soare în tot.

Anotimpuri locuind în ore ca pe o pajiște după ploaie.

Curate și crude.
Veșnic început de vară. Mereu auriu timpuriu de toamnă.

 

They come intertwined with steps. And traces of you everywhere.
And slices of sun in everything.

Seasons dwelling in hours like on a meadow after the rain.

Pure and raw.
Forever the beginning of summer. Always early autumn gold. 

 

Căutându-mi raze mereu, să împodobesc solar iarba.
Iar apoi, cuvintele… să răsară senin, ca un curcubeu.

Arcadă de proaspăt și pace. Cupolă caldă de candoare și dor.

Murmur acasă.

 

Always looking for sun rays, to adorn the grass in soft sunshine.
And then, words… to appear serene, like a rainbow.

Arch of freshness and peace. Warm dome of candidness and longing.

Long wistful whispers and sighs.

 

Nic✽le

 

 

Să iubești…/ To love

 

“A fantasy is nothing more than a dream
you were too scared to chase.”

― Shannon L. Alder

 

Să iubești anotimpuri din culori răsfirate
pe cărare, în aer,
pe chip
e îmbrățișare
și dimineață
strecurând în clepsidră
nisip

pe o scară din stele, trepte de lume
ezitând repetat
să pășești,
printre raze sau nori,
zăpadă sau flori…
clipei
neuitând să-i zâmbești

Să iubești rătăcirea, pe o hartă pierdută
de dincolo de
căutare
prin furtună și vuiet
în zare, în gând
râvnind
senin și aflare

îmbrăcând amintiri și purtând adierea
va fi-ului care
a fost
prin iarbă, noroi
pe maluri de noi
prin valuri de soare
și rost

Să iubești întuneric și umbre și vis,
cu cheie de dor
și lumină,
urcând în vârtejuri
fără răspuns
spre ceruri
din rădăcină

cu aripi de foc tăind orizontul,
iar zborul din flăcări
sărut,
coborându-ți în fire
o liniște-adâncă,
căldură
și început

 

Versuri din seria Draga mea Phoenix, publicate an de an pe 18 iunie, cu excepția anului 2019. Anul acesta… renasc puțin mai devreme.

 

To love all the seasons in colors so free
and the pathway, the air,
your hand
it is the embrace
of a warm sunny morning
slipping like hourglass
sand

on a ladder of stars, old worldly stairs
hesitant steps, narrow
aisle,
through sun rays or clouds
snow flakes or flowers…
but never forgetting to
smile

To love the long road, on a worn out map
from beyond grinding and
winding,
through struggle, uproar
from azure, downpour
longing for blue skies
and finding

clad in my thoughts, wrapped in the scent of
to be that once
used to be,
in the grass, or the dust,
on seashores of us
soft ripples of sunshine
and me

To love the deep darkness and shadow and dreams,
with a key of dawning
and light,
is to climb up long spirals
with no clear answers
towards heavens from roots
wrapped in night

with fiery wings cutting horizons,
a flight made of fire
and meaning,
breathing in deeply
the colorful silence,
warmth
and velvet beginning

 

Lines in the series My dear Phoenix, posted yearly on June 18th, except in 2019. This year… a little earlier. 

 

 

***

“A dream? With you, reality is always as a dream. There is no greater fantasy, no grander epic, than being with you.”
― Zechariah Barrett

 

Nic🌄le

 

 

The Spanish version sounds beautiful too.