“Conserva tus sueños, nunca sabes cuando te harán falta.” ― Carlos Ruiz Zafón,La sombra del viento
Petale,
splendoare,
avânt de culoare,
cărare de verde,
săruturi din soare,
lumină și umbre
și îmbrățișare
de roșu aprins
cu alb sărbătoare,
puțin galben pal
și roz alintare…
suită aprinsă,
strălucitoare
din raze trecute
și viitoare
cu-atingeri suave,
răcoritoare,
cu gând de aproape
și depărtare,
purtând amintire
ce-alină și doare,
urcându-mi în suflet
amestecare…
Soft petals, sun rays sweet colors ablaze, warm alleys of green, embracing the days, brightness and shade my eyes in a daze, from radiant red and white’s pale haze, with marvelous yellow soothing my ways…
bright steps around and long looks agaze at bright beams of Augusts, July’s, Junes and Mays suave balmy touches, a timeline that sways, deep misty tomorrows from sad yesterdays, thoughts of forever embracing todays, winding my soul into a maze
“Keep your dreams, you never know when you might need them.”
― Carlos Ruiz Zafón, The Shadow of the Wind
Un galben întrebare ce-și murmură tăcerea
îmi susură din iarbă a dor uitat de stele,
se-ascunde căutarea, de noi și de-amintire,
iar pașii moi mă poartă spre maluri și poiene
A verde luminează și gânduri și privire,
a magică lumină, ca o perdea de vis,
lung, cântec de albastru străbate de departe,
purtând ca o solie tezaurul promis
Petală cu petală se-aprinde amorțirea
și rază după rază îmbrățișează drumul,
pășesc a infinit de rosturi și culoare,
ca zvonului de nor să-i regăsesc parfumul
Crisp yellow like a question that’s murmuring its silence is calling me so softly, like grass-forsaken stars, long hidden is the search, of us and of remembrance, and sunny steps keep going to shores remote, afar
Of effervescent green my thoughts and eyes are shining, of magical delight, a mantle made of dream, deep, blue, forgotten songs keep piercing from a distance that carry like an envoy a long-awaited gleam
A petal at a time, the numbness starts to melt, and ray by ray so warm embrace the lovely bloom, my stroll, an aimless journey of infinite and color, so I can feel and touch the fuzzy clouds’ perfume
“The dream was always running ahead of me. To catch up, to live for a moment in unison, was the miracle.” ― Anaïs Nin
“Maybe some people are just meant to be in the same story.” ― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun
„Poți oare crede ce fericită tu m-ai făcut, cu gesturi blânde ai dat cu drag tot ce eu am cerut Gândul pierdut mi-era uitat, rătăcit printre astre de prea mult zbor și prea mult gol din clipe albastre
Fierbinte cafea am mers și-am făcut ca prin abur, prin ceață cu gândul rămas în dulce sclipire de dimineață În colț auriu de stea aievea mereu m-ai găsit din carul iubit, echilibru de cer pe pământ ai urzit”
Abur de cafea proaspăt făcută plutește aproape o nouă zi, cu a ei dimineață se desprinde din noapte Privire caldă, îmbrățișare ce norul i-alină cu ramuri de suflet ce îi ating inima de dragoste plină…
„Noaptea mi-e zi, raze de soare de la tine venite, ating și cuprind, mă inspiră și ard cu puteri infinite Ochii minții îmi dau o imagine senină de noi, o liniște-adâncă de lună îmi este, se revarsă șuvoi
Îmi doresc mereu să simt.. să te simt, să te cern din cuvinte și tot ce-mi răsare îmi coboară în prag ca noi legăminte Joaca de nor e plutire, e boare, e aer, nu-i joc, este tot ce poate să dea mereu la sufletu-mi foc”
Cuvintele – șoapte… cu aripi lumină încep să plutească, și-un glas suav se strecoară grăbit ca o rază firească, Un dans rotește ca o trenă de bal, infinit vaporoasă, iar joaca de-a dorul pierdut între lumi este lin mătăsoasă…
E caldă sclipirea din magic surâs, e dar și e veste și o cheamă mereu, ca un har vrăjit, un refren de poveste…
„Can you believe it, how free and happy you wondrously made me with mild gestures, things that I asked for you dearly gave me My thoughts were awry, roaming amidst planets and stars from too much longing and too much emptiness from sadness and scars
A hot cup of coffee I made in a rush as if through a mist my mind still dwelling on the morning’s sweetness, so sudden and swift In the golden corner of a distant star, my rhythm that rhymed with bright constellations which, to balance the sky, on earth you designed”
The scent of coffee, fresh and fragrant, a sheer delight a new day, sunny, with its shiny morning lighting the night, Soft comforting smiles and hugs that a cloud would find soothing with branches of heart touching her soul, so deeply moving…
„The night is my day, late rays of bright sun coming from you caress and enfold, inspire and burn with forces anew My mind’s eye gives me an image so peaceful of us a calm so deep like moon’s white glow, no murmur, no fuss
I always long to feel and see you… to sift your from vows and all that surfaces, that rises ahead are the here’s and now’s The play in the clouds is flight and breeze, it’s air, no game, it is all that can give my heart and my soul their power and flame”
Words – mere whispers… with wings of light that start to emerge, and a tender voice making its way across the deep surge A dance that spirals like a large ball gown with infinite veils, her hazy longing, lost between worlds, through her heart’s velvet trails…
The shimmer is warm in the magical smile, a gift like sweet tidings and she calls it forth like a mystery spell, a late love story’s writing
Aceste versuri sunt o adaptare a unor rânduri scrise în vara anului 2015
doar nicole... 