Liniște toamnă-iarnă…/ Autumn-winter serene


“The peace of the gardens and the kindly lights in the windows
poured a tender influence into his restless heart.”
― James Joyce


How do I color
what hues do I give
its fine wings,
and how do I paint its soft pulse,

the peaceful murmur it brings?

How do I draw
its sweet heart,
and where do I pour
its sweet essence
when the seed of its miracle soul

sprouts like a mystery presence?

What do I call
its deep tones,
and when can I muster
its answers
if the scent it leaves in its course

feels like a gossamer dancer?


Cum colorez oare
ce nuanțe să îi pun
pe aripă,
și cum să-i pictez oare pulsul,

ca murmur de fiece clipă?

Cum desenez oare
ce-i bate din soare
când sâmburii vii de tăcere

țâșnesc sublimă prezență?

Cum să-i numesc
tonul cald
și când să îi caut
dacă orice plecare și drum

înseamnă pe loc și sosirea?


Plimbare înflorită colorat pentru provocarea plină de Liniște de pe WordPress Daily Post de săptâmâna aceasta.


Tranquil and colorful stroll today for this week’s photo challenge on the WordPress Daily Post – Serene. 




Cute Quotograph… transformation and progress



Devenind, înnoind,

descuind nuanțe

prefăcând din secunde

aripi zâmbete


Turning out, becoming,

spinning tinges

rushing into each second

winged smile
from frown


For this week’s themes on

Dutch Goes the Photo blog, Tuesday Photo Challenge – Progress  and

The Daily Post’s Photo Challenge – Transformation.


Un sfărșit de noiembrie minunat!


Wonderful end of November days!



Cute Quotograph… and experimental touches



Sunt zile din acelea în care, de dimineață începând, lucrurile nu prea vor să se lege. Închege, dezlege…  Nu se înțeleg unele cu altele… și nici cu mine. Parcă refuză să funcționeze și să se așeze într-un aranjament cumva cu sens. Cât de cât.

Pentru ca mai apoi, dup-amiază spre seară… să se urnească puțin. Și chiar să se așeze liniștit la un loc destul de al lor. Și asta, după ce gândul meu își cam luase puțin la revedere de la  așteptări.

O foială pe încercate, nedefinită, iar după aceea… neclarul începe să capete puțin sens. Culorile să se asorteze senin, nuanțele să se îmbine…

…tentativele să capete cât de cât un contur la modul neașteptat.



There are days when it so happens that things do not seem to find their place. They will not come together feeling adrift. Aloof or apart… from one another, and from myself. They would not function or work in any kind of arrangement. Not in the least.

But later on, afternoon or evening… they sometimes begin to fall into place. Like something swiftly and sweetly snaps them into their rightful spot. They simply begin to make sense, and that… a bit after my thoughts had said some kind of a good bye to hopes or expectations.

Tackling things one way or another, tentatively, and after that… the veil is lifted. Colors matching one another serenely, hues going quite well together…

…my attempts taking fine, or almost fine contours unexpectedly.


Apusul topind petale de dincolo de toamnă…


Sunset dissolving awed autumn petals…


Petale șoptind
ca visele…
rubiniu risipit


Petals whispering
like dreams…
ruby haze


Trandafiraș care încă mai desenează prin aer… timp colorat conturat.


Sweet little rose still drawing in the air… contours of colorful time.



Tentative jucăușe, pe care am încercat să le fac să se întâmple chiar din aparatul foto, opțiuni frumoase, dar pe care până acum nu le-am încercat. M-am bucurat că tema provocării de săptămâna asta de pe WordPress Daily Post a fost Experimental.


Playful attempts, and I tried to make them happen in the camera, nice options which I have never tried up to now. Quite happy about the WordPress Daily Post’s Photo Challenge – Experimental.

Era de culoarea…/ It was the color of…


“All that I am. All that I will be is defined by this moment.”
― Truth Devour, Unrequited


Toamna e o poezie scrisă de mâna unor raze.

Raze cu multă culoare nehotărâtă și gânduri arămii de înșirat. Și ele spun, rimându-și sclipirile. Doar câte-un nor ce le mai întârzie depănarea de nuanțe printre amintiri de peste an.

Mult verde ruginit, frunze ca stelele, câte un galben aprins de dor de lumină, puf de păpădie rătăcitor și… noiembrie e pe sfârșite.


Autumn is a poem handwritten by rays.

Rays with much hesitant color and golden thoughts to tell. And they tell, rhyming their shimmer. Just a passing cloud would sometimes get in the way of their unfolding hues, ever changing, through memories from the year that has gone by. 

Much rusty green, leaves like stars, some yellow afire longing for light, dandelion fluff looking lost and… November will soon come to an end.


Tocmai ce mai alaltăieri octombrie povestea despre un moment cu parfum de crizanteme… balsam auriu.


It was only the day before yesterday that October was telling me of the scent of a luminous chrysanthemum moment… beaming balm.


…sau parfumul unui murmur mov stând de vorbă cu o după amiază însorită.


… or the perfume of a mauve murmur chitchatting with the serene afternoon.


de culoarea dorințelor

ațipite în leagăn de vise

…pod peste anotimp


the color of wishes…

like lullabies drowsing in a cradle of dreams

…bridge over seasons


Dorințe topind vise în zile și
dorințe cu rimă de zori,
dorințe construite din suflet și timp

ridicând un pod peste nori…


Wishes turning dreams into dawns and
wishes that become fleeting rhyme,
wishes made of feelings and moments

building a bridge over time…



Este minunat cum noiembrie poartă haine de toamnă pentru unii, de primăvară pentru alții…  în curând iarna și vara vor schimba locul de jur împrejurul pământului… arc peste ecuator.

Iar dorințele… rostite tăcut uneori, la vederea unei stele căzătoare sau a primei stele din seară, la găsirea unei buburuze colorate răsărind ca din senin, a pufului de păpădie rătăcitor pe o boare de vânt…

…dorințe cu aripi de înger luându-și zborul senin.


It is wonderful how November is clad in autumn for some and spring for others… and soon winter and summer will take turns over and around the big wide world… arch over the Equator.

Also, wishing upon a shooting star or the first star that appears in the evening, upon a ladybug landing on you or dandelion seeds flown into the wind…

…wishes with angels’ wings taking sweet flight.


Playfully put together for,

One Word Sunday – Wish

Tuesday Photo Challenge – Bridge

Cee’s Fun Photo Challenge – Letter M



Sper să vă bucure filmulețul. Vă doresc un mijloc de noiembrie cât mai frumos!


I hope you enjoy the little film. Wishing you all a nice mid-November time!



Winter Quotograph… and lovely magical light


cute brightness


Se pare că a mai zburat o lună, sau… aproape. Plutesc amintiri 2017 deja.
Sfârșit de decembrie 2016, apoi început de an foșnind luminos… iar eu fotografiind crizanteme zbârlite-n plin soare. Un pic prea cald pentru luna ianuarie.

Minuni înfoiate încoronau magic aerul… dulci explozii catifelate de culoare și calm.

Mi-a plăcut mult să le fotografiez, ca ieșite din timp, parcă răsărind neașteptat chiar din inima soarelui, fiecare sclipindu-și liniștit și liniștitor propria poveste. Și parcă șoptind serafic, ca surprinse între …a fost deja și …nu este încă.

Petale micuțe împletite cu timp.


It seems another month has gone by, or… almost. Memories 2017 floating already.
End of December 2016, and then beginning of the new year inching its way in… and me, taking cute photos of ruffled crysanthemums in full sun. A bit warm for the month of January.

Fluffy wonders magically crowning the cold winter air… sweet outbursts of color and calm.

I loved to photograph them, like out of time. Gracefully rising from the very heart of the sun, each seemed to quietly and soothingly shine its own story. And each seeming to whisper trance-like hum, like caught in between …has been already and …not here yet.

Tiny petals interwoven with time.


“Love and magic have a great deal in common. They enrich the soul, delight the heart. And they both take practice.”
― Nora Roberts


Și noi pe-aici… puțin cam ferfeniță de la vânt, dar… atingând cerul.


Us, too… a bit rumpled by the cold wind, but… kissing the sky.



Trei săptâmâni mai târziu… zăpadă și ger. Iarna a zis și-a făcut. Rece și alb.
Broderie de final de ianuarie, dantelă sau glazură… roata anotimpurilor desfășoară covorul de zile.
Iar noi… le urmăm ușor. Magie albă minunat strecurată în pași.


Three weeks later… snow and frost. Winter said and did. Coldness and white.
End of January embroidery, lace, icing or glaze … the seasons’ wheel spreads the carpet of days.
And we… follow them, airily. White magic adorably sprinkled in our steps.  


Soarele apunea. Razele dup-amiezii mângâiau cuvertura de alb printre fire răzlețite vioi și… mă-ntrebam, oare elementele naturii zâmbesc? Dansează printre rafale de vânt? Își vorbesc, povestindu-și trecerile, venirile sau umbririle?…

Picături de apă îmbrățișând fărâmițe de pământ, felii  de aer înghețat mușcând din fulgi de zăpadă neatenți, rătăciți strălucitor pe întinderea nevinovată,  firimituri de căldură atingând moale jocul și… crâmpeie de lumină cuprinzând viu rotirea.

Răbdare și ritmuri fragile… oare zâmbesc?! Mie, cred eu, mi-au zâmbit.


The sun was setting. Afternoon rays were stroking the blanket of white among free merry blades or stumps… and I was wondering, do nature’s elements smile? Do they dance among swift gusts of wind? Do they tell each other stories, of their comings and goings and shadows?…

Droplets of water holding close to crumbs of soil, slices of frozen air taking big bites from reckless snowflakes gone astray over the innocent expanse, shreds of warmth touching the frolic mildly, and fragments of light… cradling the lively swirl.

Patience and delicate rhythm… do they smile?! I think they smiled at me. 


“Close your eyes. Hear the silent snow. Listen to your soul speak.”
A.D. Posey


Cute Quotograph… and gentle strength


gently strong...


Câtă lumină într-o floare, și liniște… Ca un cer senin răsturnat, îmbrăcat în culoare.

Sau poate privind o floare, privim soarele în ochi, metamorfozat într-o formă de-a sa… pământească.
Privim soarele privindu-ne…


How much light in a flower, and quietness… Like mirrored sky, dressed in color.

Or maybe looking at a flower, we look the sun in the eye, metamorphosed in its earthly form.
We look at the sun looking at us…


“It was a morning like other mornings and yet perfect among mornings.”
John Steinbeck, The Pearl

...hello., dear morning light!