“We ache with the yearning
that turns half into whole
and offer no excuses
for the beauty of our souls.” ― Aberjhani, Songs from the Black Skylark zPed Music Player
Ce e timpul? Oare chiar este ceva anume? Pentru că… pare iluzie. Țesătură deasă de trăiri, amintiri, așteptări, sosiri, zvâcniri… un cerc, un freamăt.
O roată numită de noi „timp”, când de fapt se simte doar continuă trecere. Lunile trec, anotimpurile murmură printre pagini, zilele se topesc, anii alunecă, fug…
Am revăzut zilele astea fișierele cu fotografii de pe parcursul anul ce tocmai s-a încheiat, iar filele… multe, mici și mărunte lună cu lună, mi s-au dizolvat și apoi adunat buchete-n capitole. Apoi în părți cuprinse pe anotimpuri, culori… pași mei, amintiri și foiri cristalizându-mi-se-n suflet.
Greu de ales pentru o revedere doar câteva din sutele de poze pe parcursul ultimelor doisprezece luni.
Lumi!
Iar istoria pozelor mee este istoria mea. Perioade colorate la unison. Bucăți de an rezonând în tandem, subcapitole.
What is time? I wonder is it really a certain something? Because… it seems illusory. Elusive. A fabric of moments and living, memory, anticipation, departures, arrivals densely interwoven… a circle, a rustle.
A wheel called „time” by us, when in fact it is felt as continuous flow. Months pass, seasons murmur through the pages, days melt, years slip, run…
These days I reviewed all the folders with photos taken in 2018, and the files… so many, month after month, they dissolved in my mind’s eye after a while and then gathered into chapters. In bigger parts by the season, color… my steps, recollections, comings and goings in my heart.
Hard to pick just a few for this photo review, from among hundreds of images in twelve months.
Worlds!
And their history is my history. Colorful parts spinning all together. The year’s parts echoing one another, subchapters.
***
La început a fost… ianuarie. Și a-nceput ca și 2019, cu artificii. Deși nu am postat atunci, nu știu de ce.
At first it was January. And it started with fireworks, how else. Though in 2018 I didn’t post them.
Și apoi a fost ianuarie cald. Soare, senin, toporași… primăvară țășnită vioi dar parcă rătăcită puțin.
Primele luni ale anului au însemnat plimbare cu apus dincolo, zile de frig nins, mușcate prin casă… dând apoi brusc în mărțișor.
And then, January was very warm. Clear skies, little violets… a little spring feeling a bit out of place.
The first months of the year… sunset walk, cold snowy days in February, geraniums at home and then suddenly… March.
Martie și aprilie au fost culoare. Primele apariții, alb imaculat… pe care le-am prins și reflectate într-un geam din drum, plus fotograful de serviciu.
😊😊
March and April were full of color. The first petals… pure white, which I also caught in a surreal reflection, in a window on my photo paths, plus the busy photographer.
… apoi lalele fabuloase…
...then fabulous tulips…
…narcise, zambile, iriși… în toată strălucirea și visul!
Și Măria sa, nelipsitul Portocală, cum altfel. Și iar… reflexia-mi, același geam și drum. Deh… mă joc, nu glumă.
😊
… daffodils, hyacinths, irises… in all their shine and dreamy air!
And His Highness the Omnipresent Orange, how else, cute Turuz, and again… my reflection, same window, same paths. Well… playful me, what can I say.
Și-a urmat… vara! Albul de mai metamorfozat în roz și roșu și portocaliu, iunie și iulie lumină.
Then there was… summer! May’s white metamorphosing into June’s pink and reds and July’s orange light.
Marea Neagră în august…
The Black Sea in August…
Septembrie și octombrie puțin posace. Deși când ieșea soarele… din nou vară!
September and October a bit dull. Though when the sun was out… summer’s smiles again!
Noiembrie, decembrie albe și reci, culori și nuanțe domolite iernatec.
November and December’s whiteness and coldness, wintry muted colors and hues.
Acesta a fost freamătul lui 2018. În ale mele ritmuri și leit motive, macro, colorate, florale…
Să aveți un ianuarie 2019 de vis!
This was 2018’s swish and ripple. My rhythms and leitmotifs, macro nature, colorful, floral…
Se pare că atingem picuri de cer la fiecare pas. Fiecare mișcare.
Poate pășim pe trepte de zare invizibile, pe culori, pe lumină… Iar ele ne poartă.
Ne coboară în mers, în făptură. În privire și rost.
Ne devin.
Poate ne îmbracă fără s-o știm în praf scuturat de lună și stele, sau puf coborât din nori…
Printre raze jucăușe de timp traversând râuri de anotimp.
Curgere firească, abia simțită. De neoprit.
Vine de ne-unde și se-ndreaptă spre oricând și oricum…
Oricine se oprește puțin și respiră adânc îi poate simți pulsul. Chemarea aurie.
Străbate și cel mai profund întuneric… cea mai groasă beznă. Cel mai rece frig.
Le împrăștie cald, explodându-le în scântei de clipe ca prinse-n sidef… fărâme de întotdeauna.
Secunde scuturate din clopotele zârilor.
Din priviri lungi de printre frunze… și iarbă și pași…
De printre petale.
Mici porți și ferestre spre un infinit colorat și ascuns la vedere.
Univers tainic strecurat în toate. În fiecare colț și firidă.
În noi.
Se pare că atingem picuri de cer la fiecare pas. Fiecare mișcare.
(azi, 26 martie… se pare un astăzi cu mai puțin timp, pentru un mâine cu mai multă lumină)
It seems we touch drops of sky with every step. Every move.
Maybe we tread on invisible stairs of blue, of color and light… And they carry us.
They become our steps, part of our being.
They adorn our days, our life.
Maybe they dress us in dust from the moon and the stars, fluff from the clouds… without us noticing it.
Through playful rays crossing rivers of time, of seasons.
A flow so natural, barely sensed. Unstoppable.
Comes from nowhere and goes anywhere, anyhow…
Anyone who stops for an instant to breathe in deeply can feel its pulse. Golden call.
It pierces even the deepest darkness… the pitchest black. The coldest cold.
It dissolves, exploding them warm into seconds like sparks caught in amber… crumbs of forever.
Seconds descending from the chime of the skies.
From gazes through green… through the leaves, the grass, the steps.
Through little petals.
Little doors or windows giving onto an infinity hidden in plain view.
Onto a veiled universe pervading things, every corner and recess.
Onto us.
It seems we touch drops of sky with every step. Every move.
(today, March 26th… it seems a today with less time, for a tomorrow with more light)
“Beauty is eternity gazing at itself in a mirror.
But you are eternity and you are the mirror.”
― Kahlil Gibran, The Prophet
Și se mai pare că… primii toporași pe blog (exceptând micuțul rătăcit prin noiembrie 2016). Și… chiar prima păpădie pe care am zărit-o anul ăsta. Arată cam… ca abia trezită din somn, ce-i drept.
🙂
And it also seems… the first wild violets on the blog (except the one in November 2016, looking cutely lost then). And… the first dandelion flower I’ve spotted this year. It looks… like it’s just woken up, anyway.
