“Conserva tus sueños, nunca sabes cuando te harán falta.” ― Carlos Ruiz Zafón,La sombra del viento
Petale,
splendoare,
avânt de culoare,
cărare de verde,
săruturi din soare,
lumină și umbre
și îmbrățișare
de roșu aprins
cu alb sărbătoare,
puțin galben pal
și roz alintare…
suită aprinsă,
strălucitoare
din raze trecute
și viitoare
cu-atingeri suave,
răcoritoare,
cu gând de aproape
și depărtare,
purtând amintire
ce-alină și doare,
urcându-mi în suflet
amestecare…
Soft petals, sun rays sweet colors ablaze, warm alleys of green, embracing the days, brightness and shade my eyes in a daze, from radiant red and white’s pale haze, with marvelous yellow soothing my ways…
bright steps around and long looks agaze at bright beams of Augusts, July’s, Junes and Mays suave balmy touches, a timeline that sways, deep misty tomorrows from sad yesterdays, thoughts of forever embracing todays, winding my soul into a maze
“Keep your dreams, you never know when you might need them.”
― Carlos Ruiz Zafón, The Shadow of the Wind
“Maybe some people are just meant to be in the same story.” ― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun
„Poți oare crede ce fericită tu m-ai făcut, cu gesturi blânde ai dat cu drag tot ce eu am cerut Gândul pierdut mi-era uitat, rătăcit printre astre de prea mult zbor și prea mult gol din clipe albastre
Fierbinte cafea am mers și-am făcut ca prin abur, prin ceață cu gândul rămas în dulce sclipire de dimineață În colț auriu de stea aievea mereu m-ai găsit din carul iubit, echilibru de cer pe pământ ai urzit”
Abur de cafea proaspăt făcută plutește aproape o nouă zi, cu a ei dimineață se desprinde din noapte Privire caldă, îmbrățișare ce norul i-alină cu ramuri de suflet ce îi ating inima de dragoste plină…
„Noaptea mi-e zi, raze de soare de la tine venite, ating și cuprind, mă inspiră și ard cu puteri infinite Ochii minții îmi dau o imagine senină de noi, o liniște-adâncă de lună îmi este, se revarsă șuvoi
Îmi doresc mereu să simt.. să te simt, să te cern din cuvinte și tot ce-mi răsare îmi coboară în prag ca noi legăminte Joaca de nor e plutire, e boare, e aer, nu-i joc, este tot ce poate să dea mereu la sufletu-mi foc”
Cuvintele – șoapte… cu aripi lumină încep să plutească, și-un glas suav se strecoară grăbit ca o rază firească, Un dans rotește ca o trenă de bal, infinit vaporoasă, iar joaca de-a dorul pierdut între lumi este lin mătăsoasă…
E caldă sclipirea din magic surâs, e dar și e veste și o cheamă mereu, ca un har vrăjit, un refren de poveste…
„Can you believe it, how free and happy you wondrously made me with mild gestures, things that I asked for you dearly gave me My thoughts were awry, roaming amidst planets and stars from too much longing and too much emptiness from sadness and scars
A hot cup of coffee I made in a rush as if through a mist my mind still dwelling on the morning’s sweetness, so sudden and swift In the golden corner of a distant star, my rhythm that rhymed with bright constellations which, to balance the sky, on earth you designed”
The scent of coffee, fresh and fragrant, a sheer delight a new day, sunny, with its shiny morning lighting the night, Soft comforting smiles and hugs that a cloud would find soothing with branches of heart touching her soul, so deeply moving…
„The night is my day, late rays of bright sun coming from you caress and enfold, inspire and burn with forces anew My mind’s eye gives me an image so peaceful of us a calm so deep like moon’s white glow, no murmur, no fuss
I always long to feel and see you… to sift your from vows and all that surfaces, that rises ahead are the here’s and now’s The play in the clouds is flight and breeze, it’s air, no game, it is all that can give my heart and my soul their power and flame”
Words – mere whispers… with wings of light that start to emerge, and a tender voice making its way across the deep surge A dance that spirals like a large ball gown with infinite veils, her hazy longing, lost between worlds, through her heart’s velvet trails…
The shimmer is warm in the magical smile, a gift like sweet tidings and she calls it forth like a mystery spell, a late love story’s writing
Aceste versuri sunt o adaptare a unor rânduri scrise în vara anului 2015
“And perhaps, frozen somewhere with time,
Our words will never cease to rhyme” ― Stuti Dhyani, A Grain of Sand
Soarele doarme adânc, liniștit
de-a inimii boltă acoperit…
Prin ape de nori ce par calme si reci
curg roșii de dor spre stele poteci
Atingeri aprinse lăsate deoparte,
cuvinte arzând uitate-ntr-o carte,
Sclipiri visătoare cu ochii deschiși,
săgeți de lumină din zori necuprinși
Doar vise de soare dau vieții culoare-
vii aripi de foc din a nopții paloare
Vise ce-așteaptă la capăt de soartă,
căci drumul de aur nu este pe hartă
Tristețe, cu inimă crudă de mreană,
unde atingi se cască o rană
Cutreieri târziuri de zile și zbor
plutind fără noimă pe aripi ușor
Vrei să cobori în apusuri cu soarele
departe plutind senin cu vapoarele…
țărmuri – ocean solar răscolind,
raze de-argint prețios risipind
Trezind ardoarea din marele astru,
rotind pe valuri de foșnet albastru…
să stingi durerea, să-mpiedici căderea,
cu glas de-anotimp să umpli tăcerea
O sută de zile de flori și lumină
cu zări strălucind
după noapte deplină,
clipe nectar din soare
nezis
zvonindu-mi cuvinte
din ce e de zis…
The sun is sleeping deeply and calm soothed by heart’s slumbering balm…
Through waters of cloud, quiet and far
trickle red alleys of throbs to the stars
Close burning brushes swept far behind,
sweet pulsing words left to unwind,
Soft dreamy shine, eyes beaming bright,
rays like sharp swords into the night
Only horizons can pay life its dues- long wings of dream from darkness’ sad hues
Dreams that await fate’s quiet wrap
but whose golden ways are on no map
Sadness, with your poor bitter soul, your hurried touches give way to a hole You wander late through nights’ and days’ flight aimlessly vanishing out of sight
Wanting to go down sunsets with rays remotely floating serene with the gaze…
on shores of solar oceans and seas
to reach by the pure air in the breeze
Feeling the warmth of the huge round brightness,
whirling on waves of blue rustling lightness…
to put out the pain, to dry out the rain,
though seasons’ voice to loosen the strain
One hundred mornings of freshness and flowers with dawns’ dear shimmer
in dark early hours, honeydew seconds from skies,
yet unsaid chiming new words to me
that are to be said…
“There is some kind of a sweet innocence in being human- in not having to be just happy or just sad- in the nature of being able to be both broken and whole, at the same time.” ― C. JoyBell C.
Uneori…
…îmi simt fotografiile ca o catedrală.
O liniște selenară îmi acoperă gândurile, descoperindu-mi-le totodată.
Răsar ca din întuneric deplin… luminițe, arderi, aprinderi culoare.
Alteori îmi sunt ca o piață cu zumzet multicolor. Tarabe fel de fel, atmosfera caldă, pestriță.
Uit că sunt eu, mă rătăcesc aproape.
Uite, aici!
Dar aici, atunci când bâtea soarele acela superb!
Și aici. Lacrimi amestecate cu zâmbet?
Și amintirea…
Sometimes… …I feel my photos like a cathedral.
A lunar quietness covers my thoughts, uncovering them also. And out of deep darkness there seem to rise… tiny lights, sparks colorfully lit.
Other times they feel like a busy market place. Stands of all kinds, sizes and shapes, cozy air, multicolored. I forget that I am me… and I wander aimlessly, losing my way.
Look, here!
And here, this gorgeous sunlight!
Here too. Tears mixed with smiles?
And the memories…
Gândurile…
…mărgele rătăcite pe podea. Aproape, dar împrăștiate și reci.
Și mă aplec ușor, să le caut, să le culeg… să le înșir poate la loc în colierul minutelor.
Iar căutarea îmi e portocalie, în fotografii. Și galbenă, sau albastră.
Și verde amestecat cu roz, frunze cu petale, suflet cu secunde topite…
The thoughts…
…beads spread on the floor. Close, but cold and all over the place. And I lean over, to look for them, to pick them one by one… maybe to put them back in the necklace of minutes.
And my search is orange, in my photos. And yellow, or blue. And green mixed with pink, leaves with petals, soul with seconds melting…
Vin împletite cu pași. Cu urme de tine în toate.
Și fâșii de soare în tot.
Anotimpuri locuind în ore ca pe o pajiște după ploaie.
Curate și crude.
Veșnic început de vară. Mereu auriu timpuriu de toamnă.
They come intertwined with steps. And traces of you everywhere.
And slices of sun in everything.
Seasons dwelling in hours like on a meadow after the rain.
Pure and raw.
Forever the beginning of summer. Always early autumn gold.
Căutându-mi raze mereu, să împodobesc solar iarba.
Iar apoi, cuvintele… să răsară senin, ca un curcubeu.
Arcadă de proaspăt și pace. Cupolă caldă de candoare și dor.
Murmur acasă.
Always looking for sun rays, to adorn the grass in soft sunshine. And then, words… to appear serene, like a rainbow.
Arch of freshness and peace. Warm dome of candidness and longing.
“I am certain of nothing but the holiness of the Heart’s affections
and the truth of the Imagination.” ― John Keats
Petala…
oglindă, privire, lumină
răcoare
de seară,
culoare
senină,
raze rotind nuanțe-n spirală,
limpede sacru
de catedrală…
A petal… a mirror, a gaze, dear light a balmy soft breeze, the colors so bright, rays spinning hues in a spiral so feeble, so clear, the sacred, of a cathedral…
Printre pagini de noi și uitare
ni se scriu amintiri și rutine…
înșirând colorat sau alb negru
bucurii, alinare, suspine
Pălesc umbre și visuri și ceasuri…
nori pe piscuri, fără răgaz
mângâind liniștit cu plutirea
și surâs în privire și-obraz
Cerul frate coboară în iarbă
și se joacă prin păr de copil,
șușotind printre frunze și ramuri,
punând rimă în cântec, în tril…
Orizontul ni se-așterne pe gene
și-n clipire pune stele și viu,
tot așa cum nuanțează petalele
dulce roz și portocaliu…
Among pages of us and forgetting recollections and days any guise… in long lines full of color or gray joyful moments, smiles or sighs
Fading hours and shadows and dreams… clouds restless over valleys and peaks their passing soothingly touching our foreheads, and lashes, and cheeks
Skies akin keep embracing the grass
always running along children’s feet,
always playing through branches and leaves,
pouring rhyme into singing and tweet…
Far horizons draw near in our eyes timid stars on eyelashes as we blink,
as the petals are painted in secret in sweet hues of orange and pink…
doar nicole... 