Prețioase de primăvară…/ Spring gems

 

 

“The clearest way into the Universe is through a forest wilderness.”
― John Muir

 

“Our love was born
outside the walls,
in the wind,
in the night,
in the earth,
and that’s why the clay and the flower,
the mud and the roots
know your name.”
― Pablo Neruda

 

“It is spring again. The earth is like a child that knows poems by heart.”
― Rainer Maria Rilke

 

Nicole

 

Spring Q-graph… and hesitant March moments

 

 

Zile orbitor de însorite cu o săptămână în urmă. Pași și frunze ițind noi forme, culori… un vesel aprins!

Cald de aproape aprilie atunci.

 

Blindingly sunny days a week ago. With each step, new forms and colors springing cheerfully… 

Almost April warmth then.

 

“Everything is blooming most recklessly; if it were voices instead of colors, there would be an unbelievable shrieking into the heart of the night.”
― Rainer Maria Rilke

 

Însă între timp, iarna-primăvara pendulând zănatec s-a mai răzgândit o dată.

Azi, pe pervazul meu atins de un imaculat pufos, petale moi surâdeau dulce fulgilor. Momente de roz confundându-se cu clipe de alb. Ca decupate imperfect de frumos dintr-un început de martie tivit cu fărâmițe mofturoase de ianuarie.  Zâmbeau cald timpului tăind rece din zi parcă rătăcit de el însuși…

…și cumva tainic regăsit.

 

But in the meantime, this wintry spring so hesitantly swinging, changed its mind yet again. 

Today, on my window sill dressed in a white immaculate, soft petals were smiling at fleecy flakes. Pink moments waltzing with white twinkles. As if cut imperfectly beautiful from March’s first steps garnished with tiny January crumbs. And they blinked warmly at each second…

…somehow quietly lost and found.

 

“But there is much beauty here, because there is much beauty everywhere.”
― Rainer Maria Rilke

 

Also timely written for the Tuesday Photo Challenge, Week 100 – Time on Dutch goes the Photo! blog.

 

Nic⛅le

 

 

Spring Quotograph… and waters of sky

 

 

Și stelele au șoptit,
atingând aerul cu mărgele de lumină albastră…

…venim de departe. Spre tine.

Spre zâmbetul larg din privire și cărările inimii.
Și am ajuns. Suntem chiar aici, ochi strălucitori mângâind timpul, cu raze patinând dinspre noapte.

Aproape de picurii de zare din zile, poți cuprinde o lume
dacă întinzi brațele.

Iar dacă ne poți vedea și îmbrățișa este doar pentru că și tu ai călătorit de departe.
Printre gânduri, dimineți și cuvinte cu rădăcini de dor cald.
Și ai ajuns.

Ai lăsat mult în urmă
fire de roșu intens
izvorând portocaliu luminos,
răsunând a galben aprins,
strecurându-se tainic printre dâre de verde

înspre ape albastre…

…de cer.

 

And the stars whispered,
touching the air with blue droplets of sunlight…

…we’ve traveled from afar. To reach you.

The bright smile on your face and the alleys of your heart.
And we have arrived. We are here, sunny eyes caressing time softly, with rays sailing from beyond the night.

Close to the dewdrops dressing the days, you can cradle a world
if you reach out. 

And if you can see and hear us it is only because you’ve traveled far, too.
Through thoughts, mornings and words anchored in warmth.
And you have also arrived.

You left far behind
threads of deep throbbing red
delivering a luminous orange,
interspersed with radiant yellow,
smoothing through long shreds of green

into blue waters…

…of sky.  

 

“One day, in the deepest oceans – an enlightened century – dipped in blue hope, will be looking for the beads of a thousand truths.”
― Kristian Goldmund Aumann