„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“We are dancing on our irony as upon the top of glowing sparks.”
― Anaïs Nin, The Diary of Anaïs Nin, Vol. 1: 1931-1934

smell divine…

 

Aerul miroase a tei. Și sânziene.

Ieri am ieșit la o plimbare de-amiază și… frumusețe, la fiecare colț îmi surâdeau. Pufoșenii galbene, solare… spumă de vesel și cald. Din buchete mai mici, mai mari. Și am luat câteva, ca în fiecare an. Însă ieri… hm, le-am cam plimbat ce-i drept, alei, parcuri… o colegă chiar observându-le… a, da, să nu uit, să iau și eu azi în dum spre casă! : ))

 

😊 😊

The air smells like linden tree blossoms. And… sânziene.

Yesterday I went out for a walk at noon, and beauty… each corner I took was like smiling back at me. Yellow fluff, solar… foam of happy and warm. Cute bouquets, big or small. And I bought a few, as I do every year. But yesterday… I took them for a quite long stroll, to be honest, alleys and parks… A colleague I met even… oh, yes, I must take a few myself, when I go home, they smell divine! :)) 

 

(sânziene – lady’s bedstraw, or yellow bedstraw)

how did I get here?…! : )

 

Și-apoi eu, ca din mers, am făcut hm… greșeala să-mi bag nasul într-un buchețel. Vai mie! Hapciu, după hapciu… ca și de la tei. Ce mai, nu mă am prea bine cu mirosul îmbătător… strănut cu una cu două. Iar ei, teii, n-au prea vrut să iasă prin pozele mele. Cel puțin nu așa cum am vrut eu. Florile lor brodate finuț… Dar nu-i nimic, mai încerc, cine știe din ce tei îmi răsare norocul.

Și totuși… în aer plutește miros de tei. Și de ceruri deschise… de Sânziene.

De magic.

 

And then me, unawares, making hm… the mistake of sniffing them a bit too. Oh dear! Hachu, and again hachu… the same as with the sweet floral fragrance of the linden blossoms, intoxicating. Well, what can I say, not too friendly with that, sneezing quite much. And they, them linden trees, not too photo-friendly either, they wouldn’t sit still in a shot or two. At least not as I wished. Nice and lacy… But time is not lost, I’ll try again soon, who knows what tree brings me my… linden luck.

But still… floral smell floating in the air. And scent of Sânziene… opening heavens.

Of magic…

 

(Quick references to Romanian folklore.)

 

Eu una nu prea reușesc să postez sâmbăta, chiar nu știu de ce. Dar… acum pare că-i fără dar sau poate.
2017… Sânzienele au plutit exact azi. Deci pentru doar nicole, nici Meșteșug de miercuri n-au putut fi, nici Azurite de vineri. Și nici Aurite de duminică, ei bine…

Dar aurii chiar sunt! Și azurite mister. Și meșteșugite… Chiar bine rău. Sunt minunate! Le priveam în timp ce le fotografiam și-mi zbura gândul… Sunt ca o cascadă. De galben. De auriu și diafan…

…de vis.

 

I, for one, don’t usually manage to post on Saturday, don’t really know why. But now… seems special.
2017… and the celebration of the Sânziene fairies floated here today. So, on doar nicole, not a Wednesday Craft, or a Friday Blue post. And neither part of the Sunday Gold Quotographs, well… 

But golden they are! And full of much sky. And amazingly crafted… They are wonderful! I was almost hypnotized while taking photos of them, my thoughts flying… They are a cascade. Of deep fuzzy yellow. A golden diaphanous…

…dream.

now, how did I get here, too?!… : D

 

Terapie prin galben? Cură de strălucire? Explozie de fire de lumină? De spațiu și timp?
Te teleportează misterios, nu știi unde te zboară senin, dar sigur este ieșire din coordonatele obișnuite.
Te absorb. Carusel de sclipiri jucăușe puse pe șotii. Fotografice… of, si-ncă cum.

Caleidoscop răsucind dup-amiaza. Îmbrățișând aer de iunie cu bobițe bronzate-n buchet perfect, oricum, dar absolut oricum l-ai aranja. Din orice unghi. Doar soare să fie. Feerie.

Iar când în sfârșit reușești să te desprinzi, să revii… dulce-amară senzație de ooof… cum, deja?!

 

Therapy through yellow hues? And through shine? Explosion of brightness? Of space and time?
It takes you far away, don’t know where, but definitely a getaway from the ordinary dimensions.
It absorbs you, a carousel of sparkles gone out at play. Photographically… uf, a mirage.

Kaleidoscope caressing the afternoon. Embracing the June air with tiny tanned drops in a perfect bouquet, no matter in what ways or angles you would look. From what angle. Only the sun has to be there. Féerie.

And when you finally manage to pull yourself from it, to come back to earth… sweet-bitter feeling of uuuf… what, already?

 

Despre albinuță hărnicuță, și zorea albă… „rătăcite” ca de dincolo de orice nor, nu mai pot adăuga nimic.

Poate doar… mult jucăuș mulțumesc!

😊

About the busy bee there, and the little white morning glory… looking „lost”, like from beyond any cloud, I can’t possibly add anything.

Maybe just… much cute playful thank you! 

lovely loss of focus, lovely twist

 

Anunțuri

Meșteșugul ..de miercuri/ Wednesday Craft – Nostalgia

 

“Something still exists
as long as there’s someone around to remember it.”
― Jodi Picoult, Nineteen Minutes

 

Parcă… nu știu, uneori se întâmplă să vină așa, din senin. Amintiri. Cam de-a valma, ce-i drept, dar jucăușe și dragi. Apar ca din mers. Ba dintr-un cântec, din niște versuri… sau din căldura unor detalii ascunse adânc în cotloane de viață. De suflet. Și răsar, proiectând senzații, cuvinte, culori, ritmuri…

Și de-aș scrie despre copilărie… ar fi multe și mult. Mult râset și mult verde. Multe petale și joacă. Soare și la umbră. Cumva cald și iarna, deși ger! Și vesel chiar de ne era și cu mare supărare uneori.

Iar de-ar fi să desenez, ar fi o casă. Spațioasă. Cu grădină, leagăn vopsit verde în fiecare primăvară, câțiva căței și… destul de multe pisici. Și-ar fi trandafiri roz, pomi, și cărări dulci pline de foială și joc. Iarba cea dragă, apusurile, câmpul de dincolo de gardul din spatele curții… Și-un Rex elegant. Un câine lup care ne însoțea atunci la plimbări lungi de seară pe câmp.

De-ar fi să cânt, ar fi… la pian. Pianina copilăriei veghind impunător din camera de zi, sau din „mijloc” cum am numit noi acea încăpere, cameră care dă înspre soarele de după amiază și unde deslușeam eu atentă clapele, gâdileam și descâlceam portative, ca apoi să le pot pluti ore-n șir. Uneori, vecinii mă-ntrebau așa, mai spre seară… „Ei, ți-a ieșit până la urmă?!” 😊

Și-aș mai cânta și-n leagăn. Sau scrânciob, cum îi spuneam noi. Și-acum se mai întâmplă când ajung acolo. Sau acum povestesc mult, cu cine se întâmplă să fie prin preajmă. Și too..ot povestim. Deși, acum totul pare să fie și despre poze, bineînțeles. Liniște și concentrare, fotografiem tot ce mișcă puțin mai colorat prin grădină, cum să nu?

Acum, bineînțeles, totul arată schimbat. Cu totul alt aer. Povestind aici, senzația chiar este de „a fost odată-ntr-o… altă viață?”

Între timp… alte și alte leagăne-au răsărit. Pentru alți jucăuși.

 

🙂

It seems… I don’t know, sometimes it happens that they just appear out of the blue. Memories. A bit mixed up, but playful and dear. Just like that… a song, some lyrics, warm details hidden in deep recesses of life. Of the soul. They just show up, projecting sensations, words, colors or rhythms…

And if I were to write about childhood, there would be much. And many. Little things. Much laughter and much green. Many petals, and play. Sunny air, even if in the shade. Somehow warm pleasant air in the cold winter days. And happy air, as a whole, though there sure were things a bit  sad or unhappy. 

Or if I were to draw something, there would be a house with a garden. Quite big. A swing painted green every spring, a couple of dogs and quite a few cats. TAnd there would be pink roses in the front garden, trees, and the lovely pathways under them, full of much play and to-and-fro… The dear sweet grass, the sunsets, the fields beyond the fence at the back of the garden… And an elegant Rex.  A wolfdog which used to accompany us in our long evening walks on the fields back then.

If I were to… make music, then it could be playing the piano a bit. A bit more, the black pianola in the living room, the room with a view to the sunset, and where I would decipher the keys, and the scores, for hours on end, and then to fly on the notes, the tunes…  Sometimes my neighbors would even ask me,later that day… „Hey, did you manage to pull that off?!” 😊 

Or… singing song after song in our swing, with my sister. Even now, when I go there, I still  do that a little, or we talk a lot. Though now, it’s also about the photos. Taking lots of them of anything that stirs in the air a bit more colorfully, much focus and quietness in the garden.

Now, everything looks so much different than years ago. Reminiscing here, it does give a feeling of… „once upon a… different lifetime”?  

In the meantime… other cute swings have appeared . For other cute children. 

 

Iar de-ar fi să zâmbesc, aș tot zâmbi. Alb negru sau color. Culoare. Aș zâmbi vară și mersul desculț prin curte, fugărindu-ne… neștiind neapărat de ce. Și-aș zâmbi toamnă, struguri și nuci, cocoțat în copaci… da, până suuus sus pe-acoperiș. Copaci-trepte cumva.

Și-aș mai zâmbi aparat foto Smena! Primul meu aparat foto. De fapt al mamei. Al nostru. Primele… selfie-uri? : )) Oricum, minunea de joacă pe aparate foto cu film… de-abia așteptam să developăm pozele! Adevărate momente de grație… unele secunde surprinse pe-o rolă în acei ani! Alb negru sau color. Da, se pare că… de-atunci mi se trage. Pasiunea. 🙂

Și, dacă-i să fie, pun aici ceva nostim (pentru mine, desigur) și cu iz de… „oare ce m-o fi apucat?!!”… O poză la poză, dintr-o suită de trei, alb-negru, făcute cumva la fiecare doi ani, septembrie sau octombrie, culegând struguri mari, albi și frumoși în lumina caldă a dup-amiezii. Curtea copilăriei. Comic lucru, încercam noi atunci… exact în același loc, deși bineînțeles nu același strugure. : ))

Sub deviza, cum altfel?… „vulpea când n-ajunge la struguri zice că… -s prea sus?!”

 

😊 😊

And If I were to smile, then I’d smile… quite much. In white and black or in color. Colors. Summers, and running barefoot in the garden for no apparent reason at all. Autumns, and the grapes, the nuts, climbing trees, yes… up there, surely, up onto the roof of the house, our trees then… like spiral steps, or ladders.

And a Smena photo camera, my first camera, well… my mother’s then. In fact, ours. And the first… selfies? : )) That cute playfulness on film photo cameras… I could barely wait to develop the photos. Like moments of grace… some instants captured on a roll of film in those years! Black-and-white or in color. Oh, well, seems… that’s when it all started. My lifetime passion. 

If it is to be… I’m adding here something that I find fun (to myself, surely) and with a slight taste of… „what on earth?!!”… A photo of a photo, in a set of three, black and white, taken in a row every other year, September or October, while picking beautiful white grapes in the warm afternoon light. My childhood garden. Funny thing then, I remember, we tried to take them in the same spot exactly, though obviously not the same grape. : ))

The caption, what else?… „the fox not reaching the grapes says they’re… too high up?!”

 

Cam asta ar fi senzația dată de câte-o reîntoarcere pasageră prin ținuturile acelei perioade. Aș tot rătăci printre și printre. Acel ceva al sfărșitului de mileniu are un… „nu știu ce” sau un… „nu știu cum” doar de el știut. Și, cred că… nu pierdut. Cel puțin atât timp cât ne mai amintim.

 

That would be the sensation given by going back occasionally, onto those times’ lanes. I would roam across and along. Those years at the end of the millenium really had that delightful… „je ne sais quoi”. And I think, not lost. At least as long as we still remember. 

 

Ei, se pare că Meșteșugul de miercurea asta a fost cu ușoară aromă de jurnal. Și un strop de nostalgie?

 

Well, it seems this Wednesday’s Craft has been with diary-scented pages. And a slight fragrance of nostalgia? 

 

Să aveți un întâi iunie vesel și însorit!

🙂

I hope you have a happy and sunny June 1st! 

 

Coșulețul culoare de Paște…/ Easter-color basket

 

“Somehow one must love the world
without being worldly.”
― G.K. Chesterton

 

Fotografii în lumina dup-amiezii de vineri, apoi a dimineții de sâmbătă…
…culori surâzând a căldură, a inimă, speranță și drag.

 

Photos taken in the Friday afternoon light, and then Saturday morning…
…colors that smile of warmth, sweet golden hope and much heart.

 

“Don’t be pushed around by the fears in your mind. Be led by the dreams in your heart.”
― Roy T. Bennett, The Light in the Heart

 

În lumina dup-amiezii târzii…

 

In the midafternoon light…

8 Martie… printre lalele/ March 8th… with tulips

 

 

 

 

La mulți ani!

 

🙂
Ziua e… spre seară, și sper că v-a fost frumoasă pân-acum, căci lalele aprinse pufos flutură și ele pe-aici să vă ureze

…un 8 Martie fericit, o primăvară frumoasă și un an luminos și vesel!

 

***

Evening is here quite soon, I hope your day has been wonderful, as tulips here are fluttering bright to wish you

…a happy March 8th that will bring you joy, a bright spring and a nice happy year!

 

“i act harder than i am.
i am softer than i look.”
― Ava, You Are Safe Here

 

“Woman is sacred; the woman one loves is holy.”
― Alexandre Dumas, The Count of Monte Cristo

 

Mărțișor…/ Spring’s first steps

 

Să fi sosit? Primăvara cea drag luminoasă?
Așa pare, primii pași… chiar azi?

Pași mici… dar cu mărțișor.

Și culoare!

 

Is it really here? Bright dear spring?
It seems so, today… its first steps? 

White and red… cute little steps.

And color!

 

O primăvară frumoasă și caldă!

 

May your spring be full of beauty and warmth!

 

Ramuri de vis…/ Branches of dream

 

“It’s history. It’s poetry.”
― J.D. Salinger, The Catcher in the Rye

 

 

Noaptea dintre ani a zâmbit ca o dimineață.

Ramuri de vis explodând colorat, de dincolo de ceața prea multor gânduri, spărgând liniștea unui nou început…

I-am zâmbit în tonuri de mâine, privind-o în ochi:

Fire de …ce a fost îmbrățișând un nou nouț …ce va fi. Și-au dat întălnire pe aleile lungi și sinuoase ale inimii mele, pline de mult anotimp.

Raze… Spirale de aer și fărâme de nor măturând cerul… Rafale de zbor spulberând senin pași de căutare… Brațele inimii izbind uși de pereții de suflet…  Petale de gând îmbrățișând luminos doruri și zori… Picuri de ploaie prăbușindu-se cer…  Cuvinte, culori, adiere… Apusuri…

Așa-mi răscolește surâzând …ce a fost.  Eu îi șoptesc să îngâne ușor… muzică pe note presărate cu praf de stele.

Îmi îndrept privirea spre ..ce va fi. Nu a spus încă nimic. Așteaptă stingher să capete glas de …acum. Și acum… și acum… Să rostească viu prin secunde de mine. Minute de …

Noaptea dintre ani a zâmbit ca o dimineață…

 

New Year’s Eve smiled as morning.

Branches of dream colorfully exploding, beyond the fog of too many thoughts, breaking the quietness of a new beginning…

I smiled at it in hues of tomorrow, watching it thoughtfully in the eyes:

Threads of …has been embracing a new and shiny …will be. They’ve met on the long winding alleys of my heart, full of much season.

Sun rays… Spirals of air and dashes of cloud sweeping the sky… Gusts of wind and sweet flight along inquiring steps… The yearning arms of my heart slamming doors against the walls of my soul… Petals of thought embracing the blinding light of wishes and auroras… Raindrops falling down like skies…. Words, colors, breeze… Sunsets…

These are the fluttering whispers of ...has been. I whisper along, asking it to murmur mildly… music sprinkled with stardust.

I look at …will be. It’s spoken no word yet, seemingly waiting, reluctant to voice its way into a …now. And now… and now again… To make itself heard from within seconds of me. Uttering minutes of …

New Year’s Eve smiled as morning…

 

Happy New Year, 2017!

 

Vă doresc un an nou plin de lumină, bucurie… mult mult bine și frumos!

Wishing you a happy new year, full of much joy… many good things and beautiful moments!