O sută treizeci și opt de cadre, în total. Cu… fel de fel, diferențe de nuanță, soarele dintr-o parte sau umbra din cealaltă, culori și unghiuri și…
…foarte greu de ales doar câteva dintre ele. Toate calde, luminoase, dornice de joacă. Și totuși…
🙂
One hundred thirty eight frames in a row. With… all kinds, slight differences, sun from one side or shade from the other, colors and angles and…
…very hard to select just a few photos. All of them warm and bright, and willing to play. And still…
Această prezentare necesită JavaScript.
…câteva au ajuns aici, strălucind culcuș moale colorat.
... just a few have made it here, silent shine in a soft colorful nest.
Par la fel, mai mult sau mai puțin, dar nu sunt. Nici vorbă, fiecare poză are strălucire și penumbre specifice, fiecare cu un detaliu doar al ei, de petală sau frunză de fetru, de fir de verde sau ocheadă de roz, prim plan, plan secund, un farmec anume dând contur mai clar sau mai pierdut…
…cu și printre spiridușii de lumină din fundal…
They seem almost the same, more or less, but they aren’t. No, every image has its very own shine and shade, each with certain details or so, of a petal or leaf made of felt, of a blade of green or a pink glimpse, in close up or wider, its own charm with more or less blurry lines…
…with and among the light sprites in the bokeh background…
…rotit, sucit, învârtit într-un vesel carusel fotografic.
Cu aer de sărbătoare!
😊
…spin, twirl and swirl in a cheery photographic carousel.
With a chipper holiday air!
Vă doresc zile frumoase, luminoase și calde!
Wishing you beautiful days, warm and bright!
Dacă doriți să revedeți, puteți regăsi mai jos grădina primăverilor din ultimii trei ani prin ochii mei. O primăvară frumoasă în continuare!
For those of you who may wish to revisit, spring’s garden through my eyes in previous years, you can do so below. A nice spring ahead!
“In the end we will realise that we only came to earth to love” ― Mimi Novic, The Silence Between the Sighs
NOAPTEA dintre ani mi-a zâmbit dimineață
mănunchi de aievea răzbătând ca prin ceață,
gânduri mustind de zgomot și dor
străpungând magic liniște și zare
și nor
AM SURÂS printre nuanțe irizate și eu
privind-o în ochi printre clipe șirag,
printre ramuri subțiri în ritmuri de ieri
și aburi de mâine,
și vag
ȘI-au dat parcă mâna în inima mea
așezându-se rece pe trepte de timp,
umbre și raze prin iarbă sau nea
în tăcere
și mult anotimp
TRECERI ce-ating în spirale de zile
cald adiindu-mi fărâme de zbor
sau rafale ce-mi spulberă pași, căutare
rând, cuvânt…
visător
PETALE, apusuri, ploaie, senin
așa răscolește murmurându-mi ce-a fost,
iar eu intru în joc și-i șoptesc să îngâne
strălucire de stele
și rost
SCLIPIRI cu privirea spre un alb ce va fi
un răstimp ce va trece șuvoi,
stol de secunde, de aici și acum
în minute de mine
și noi…
THE NIGHT between years smiled as morning
a bundle of real throughout the haze
a million thoughts filled with sound and longing
piercing the silence
and blaze
I SMILE through the mixture of hues
gazing at the moments ending a year
beyond thin branches of yesterdays,
and tomorrows, vague
and unclear
THEY SEEM to meet and say hi in my heart
sitting on cold stairs of time,
shadows and rays, the grass or the snow
quietness and rhythm
and rhyme
THEY PASS and they touch spirals of days
warm breezes through fractions of flight,
or blasts that wipe my searches, my steps
feelings and words
burning bright
PETALS, sunsets, rainy or shine
they all dance and draw the past tense,
and I join the ride and weave into it
starry light, meaning
and sense
SPARKLES looking at a white future time,
sweet whiles which will fly swift and true
from myriad seconds, of here and now
into minutes of me
and of you…
“I believe in the immeasurable power of love;
that true love can endure any circumstance
and reach across any distance.” ― Steve Maraboli, Unapologetically You: Reflections on Life and the Human Experience
Verde lumină și sclipiri sărbătorești din brăduțul tot o licărire aurie și argintie surâzând roz bonbon…
Green shine and sparkles as if jumping for joy in a small tree all a silver and golden pink shimmer…
Nuanțe clipocind superb printre ace de pin și clinchet de click-uri, și foială, și pregătiri…
🙂
Hues all in a superb glitter among jingling pine needles, and clicks, and preparations…
Iar eu vă doresc sărbători frumoase, zile cu mult zâmbet și cald și culoare!
🎄🎄🎄
And I am wishing you all happy holidays, full of smiles, warmth and colorful days!
“Algebra applies to the clouds; the radiance of the star benefits the rose;
no thinker would dare to say
that the perfume of the hawthorn is useless to the constellations.” ― Victor Hugo, Les Misérables
A sărbători, sărbătoare, festivitate, ceremonie, gală…
…oricum i-am spune, oare dacă stăm și ne gândim puțin, nu totul și toate sunt ca o imensă și caldă sărbătorire?! O paradă? Ca un fel de etalare divină, mă gândesc uneori. Un ritual sau o comuniune…
De parcă toate au fost și sunt grațios și glorios aranjate festiv. Și de parcă un fir de roșu le leagă lin dar strâns pe toate a sărbătoare. Pe un fundal de verde sau alb… cu pete de albastru sau galben sau roz, și strălucire sau încântare!
Și da, roșul. Ca viața și focul, ca dragostea… fie că-s ornamentele de Crăciun sau de Paște, mărțișoarele mirate, simbol de primăvară în straie de sărbătoare și revenire și cald…
To celebrate, celebration, festivity, ceremony, gala…
…however we may call it, isn’t it that sometimes everything feels like a big wide and wonderful honoring?! A parade? Isn’t it all a divine display, I wonder. A ritual or a communion…
Isn’t it all so gloriously arranged that everything, or anything is to be seen as festive? And as if a red thread links them all smoothly, against a green or white background… splashes and dashes of blue and yellow and brightness and joy?!
And yes, the red. Burning bright like life and like fire, like love… be it Christmas’ ornaments, Easter eggs, March’s lovely tokens of spring and revival and sweetness..
Sărbătorind ceva… poate atât de evident și de la vedere, magia lucrurilor de zi cu zi, încât noi nici nu le mai onorăm cu atenția. Doar dacă facem câțiva pași înapoi, ca atunci când privim un tablou prea mare și prea aproape sus pe perete. Sau ca aerul. Câți dintre noi suntem recunoscători pentru aer? Îl respirăm și ne respiră atât de… din noi, de proaspăt și smerit și cât de liber.
Amy a ales luna perfectă pentru această temă de provocare. Decembrie, desigur…
…și totuși pentru mine chiar nu trebuie să fie o sărbătoare sau sărbătorire anume punctată sau subliniată, sau zi, sau anotimp ca să pot spune că găsesc timp, sau că-mi fac timp să mă bucur. Să observ ceva ce este întotdeauna acolo. Și anume că totul este oricum gata de sărbătoare. Și sărbătorește deja.
Pentru că altfel de ce ar fi oare ele, toate deja împodobite elegant, colorat? Costumate ca… pentru petrecere. Pentru o ocazie festivă…
Celebrating something… so obvious and in such plain sight, the magic of ordinary things, that we no longer notice it. Unless we take a few steps back, like watching a beautiful big painting on a wall. Or like air. How many of us are aware and grateful for it? The air we breathe so smooth and fresh, and unawares and free.
…still to me it really doesn’t have to be a certain holiday, or day, or season. To finally take time, or make time to notice that everything is in fact beautiful and ready to celebrate.
Because otherwise why would they all be so elegantly and colorfully costumed like… for a party? Really all dressed up like for a festive occasion…
🎊🎊🎊
Zilele cu mult soare, de exemplu, sunt mereu o sărbătoare pentru mine, cu ședințe foto prelungite puțin. De la un trandafir extraordinar de banal până la o dalie explodând frez… sărbătoare în toată puterea petalei!
Și iar roșul, atât de aprins în frunzele lui octombrie! Iar acasă, lumina printre perdele și draperii… cu siguranță o ocazie minunată de bucurie, poezie.
Sunny days, for instance, always a celebration to me, longer photo-taking sessions outside. From a common and extraordinary pink rose to a fraise dahlia… A celebration in its own petal right!
And such bright red color in October leaves in the street. Or at home, light through my living room drapes and curtains… surely is a celebration to me, when I notice them shining so delightfully!
Chiar și cutia de ciocolată ține cu mine…
Even the cute candy box idea saying it all over… sweet Celebrations!
Ce să mai spun de călătorii… fiecare pas e o sărbătoare!
Pentru că altfel, cum? Să fiu într-o stare de continuă așteptare? Anticipare? Și sunt, bineînțeles, dar… nu numai.
Not to mention when travelling… each step of the way is a celebration!
For otherwise, how? To just be a in a perpetual state of waiting? Anticipating? Which I am too, of course, but still, not only. Why wait?!
Cu siguranță totul trebuie să fie o sărbătoare a vieții, în toate formele ei, culori și feluri… așa cum se perindă prin zi. Și imaginați-vă cumva că toți am simți asta în același timp, cât mai mulți dintre noi. Oare anumite lucruri nu ar arăta complet diferit??
Poate mai puțină grabă? Mai puțină agitatie inutilă și mai multă căldură? Mai multă răbdare și un sentiment al apartenenței. La un tot mare și cuprinzător, mai familiar decât credem noi că ar putea fi.
Ar putea fi acea senzație, sau o simplă alegere la un moment dat, precum că… da, sunt deschis la toate așa cum mi se ivesc și întâmplă de la sine, fără să-mi încurce nici planurile, de ce ar face-o? Deschis doar la bucuria și acceptarea calmă și caldă a orice mi-ar răsări în cale. Care ar putea dura fie și numai câteva secunde, nici măcar atât. Pentru a privi în jur. Indiferent unde-am fi, doar să privim și observăm. Lucruri, oameni. Pe lângă ceea ce sunt. Pe lângă ceea ce credem noi deja că sunt. Poate ceea ce credem este incomplet. Cu siguranță că este! Iar noi să întrevedem puțin câte puțin dincolo de asta, dincolo de ceea ce am fost obișnuiți să vedem. Dincolo de noi înșine… zi de zi de zi.
Bucurându-ne de momente dragi așa cum sunt ele, ca nimic altceva. Bucurându-ne unul de celălalt. Și mai ales de propria prezență. Aici și acolo. Oriunde.
Surely it must all be, every single day, about celebrating life in all its forms and colors or ways… as it comes my way. And imagine everybody did this at the very same time. Or most of us did. Wouldn’t some things look a bit different too?
Maybe less rush? Less annoyance and more warmth? And patience and a sense of belonging? To a common everything-ness.
It could be just a feeling, a simple mindset that… yes, I am open to all things as they arise and happen naturally, without allowing them to divert me from my plans, no, why would they. But open to also enjoy and try to understand or accept everything that may come my way. Taking just a few innocent seconds, or… none at all. Stopping, for a moment or two sometimes to just look around. No matter where we are. just look around and see. Notice things. People. Besides what they are. What we already know they are. Maybe our knowing is just… a partially knowing them. It surely is! So besides and beyond that, beyond what we have been used to think that they are. Beyond their usual… „daily-ness”.
I am sure we would discover a myriad things. Hues. Angles or versions, perspectives and details.
Enjoying sweet dear moments like nothing else. Celebrating each other. Our very own presence to start with. Here or there. Anywhere.
“Everything is ceremony in the wild garden of childhood.” – Pablo Neruda
Bucurându-ne de bucuria însăși, că o putem simți. Clipele așa cum curg ele. Nu ieri, nu mâine…
Bucurându-ne de acum!
Celebrating enjoyment itself. That we can feel it. Feel the moments as they come along. No yesterday, no tomorrow…
Celebrating now!
Sărbătoresc ceva zilnic. De fiecare dată când îmi place ceva. Preferatele mele! Toți facem asta. Toți sărbătorim ceva chiar acum. Pe măsură ce ne întâmplăm. Citim. Sau scriem…
Ceea ce adun aici… sunt toate o sărbătoare. A bucuriei și entuziasmului. Momente și lucruri dragi.
Frumusețe uimitoare în prim plan! Evidențiată jucăuș și aproape pentru a fi împărtășită.
I do celebrate sth every day. Every time I see something that I like or I love. My favorites! And we all are. Celebrating something as we speak. Or read. Or write…
My posts here, they are always a celebration. Of gladness and enthusiasm. Lovely moments and things.
Amazing beauty in the foreground all the time! Highlighted playfully and cute to be seen and shared.
“Wise is the one who flavors the future with some salt from the past.
Becoming dust is no threat to the phoenix
born from the ash.” ― Curtis Tyrone Jones
Și în acest an e aici. Zvârcolind a văpaie și cer. Aprinde petale și nuanțe, luminează umbre și revarsă foc. Arderea ei este cântec, iar devenirea, refren.
18 iunie mereu șoptește cum e să fii Phoenix.
Cum zbaterea ei zămislește pană ca desprinsă din trăire și retrăire, rescriindu-se a nou din cenușa propriei ei răscoliri.
Fiecare gând, rând, cuvânt… reiau ciclic aceeași poveste. Și totuși alta. Reconfigurează piesele aleatoriu și totuși previzibil, puțin la fel, puțin diferit… Labirint printre sclipiri, reveniri, uimitoare alchimie și salt.
Și-mi foșnește a treaptă mai înspre mine. Mai adăpostit, dar mai dezvăluit.
Și-mi cuibărește toată necuprinderea în zori de chihlimbar.
This year it is here again. Swirling of flames and sky. Setting petals and mystery hues on fire. Her burning is a poem, and its becoming, the rhyme.
June 18th always whispers about how it is to be Phoenix.
How every flutter breathes new life into the magical quill plucked from its very own being, only to rewrite itself anew from the ash of its own burst.
Every thought, word and line… tell the same story like in a cycle. But still another. Pieces reconfigured randomly and still predictable, a bit the same, a bit different… Labyrinth among sparkles and flickers, amazing alchemy and leap.
And it rustles onto steps towards myself more. More sheltered, still more revealed.
And it nestles all the expanse into an amber dawn.
Hummed only by the moon.
***
Val măturând îndoiala,
mângâind oboseala și timpul…
val de departe și cald
aprins
colorând anotimpul
Unde susurând a lumină,
a magic tărâm și aproape…
unde vălurind a spirală
arzând
în petale de șoapte
Secunde năvălind din netimp,
prin zi și culoare, prin mers…
secunde ca o dâră de cer
trasând
o cărare, un sens
Arderi de clipe atinse
de-o mână sculptând neînvins…
arderi ce vin și ce trec
în val
după val de aprins
A wave sweeping doubt away, lulling tired eyes and long days…
a wave of farness and warmth, on bright painted seasons and rays
Ripples that murmur red hues, magical realm so close…
ripples spinning long spirals breathing deep sighs, burning rose
Seconds dashing from space, over the colors, the ride…
seconds like trails of bliss cutting new pathways, new tide
Flames of passing caressed by a loving hand, sculpting yearn…
flames that come and then go wave after wave of sweet burn
