O nuanță pictată de-o clipă
atinge
o margine de minut,
descoperind-o ca pe o comoară,
un dor…
Împrăștiind culoare și cald
și spunându-ți pe nume,
chemându-te soare…
Tu, auzind-o, răspunzi
cu atingeri de nor,
ecou ca din suflet de petală,
spunându-i mai stai, ești frumoasă…
Iar nuanța de-o clipă
surâde
și varsă tot cerul
în inima ta
A time-tinted hue
touches
the edge of a moment,
revealing it like a treasure,
a longing…
Spreading color and warmth
and murmuring your name,
calling you marvelous sun…
Hearing her, you give your answer
through touches of cloud,
far echo like from the soul of a petal,
you tell her, stay, you are beautiful…
And the vanishing hue
smiles
and pours all her sky
into your heart
“Love is the only freedom in the world because it so elevates the spirit that the laws of humanity and the phenomena of nature do not alter its course.” ―Kahlil Gibran, Broken Wings
“The moon stared at me through sprinkled nighttime stardust and I alone smiled.” ― Jay Long
Soft silver moon hanging so high,
will you come down
to kiss my eyes?
With rays of silence, your shine so strong,
will you confide to me
where I belong?…
Warm soothing whispers melting at sunrise
leave ghostly trails,
scented good byes
Smooth feather touches brushing the dark
turn sleepless nights
into an ark
White sails away to havens of skies
draw starry ripples
blended with sighs…
So far away,
your smile lands here…
soft silver moon hanging so near
Tu, lună soare cu ochi de argint, poți să cobori lin pe pământ? Cu raze mute lucind puternic, poți să-mi răsari din întuneric?…
Susur de stele bând răsărituri, boare de cald și roz asfințituri Atingeri albe de clipe în noapte cuibărind visul în arcă de șoapte Pânze de nori, limanuri și unde flutur în zare a rost și secunde…
Atât de departe, surâsul din soare… tu, lună moale cu ochi de visare
“I saw this moment as attached by threads to eternity
and woven between all the other braided moments
of my past and my future.” ― Roman Payne, The Wanderess
A fost puțin mai greu pentru mine să găsesc fotografii potrivite temei de săptămâna aceasta, și anume, Linii conducătoare sau directoare în imagine (vezi punctul 8). Vânătoare în toată regula printre poze de tot felul zilele astea, dar fără prea mult succes. Se pare că acest element compozițional în fotografie mi-a cam scăpat până acum. Doar căteva cadre, am găsit, care se întâmplă să se… încadreze.
O plimbare de-a lungul falezei din Balcic, în Bulgaria, vara anului 2018, căldura acelei amiezi mi-a rămas bine întipărită, ardea soarele…
…sau buburuzele bine pitite la umbra tulpinițelor zvelte, mult vânate și ele. Tot în plin soare și tot bine întipărite printre amintiri cu peripeții macro-frotografice, mi-au rămas.
😊😊
It has been a little difficult for me to find photos suitable for this week’s theme, Leading Lines. A real hunt, and rummaging through my photos, still without much luck at first, it seemed, as this composition technique appears to have eluded me so far. Just a few frames, I could find, that happen to fit this topic.
A walk along the seafront in Balchik, Bulgaria, summer of 2018, I remember the heat that day, a boiling hot noon, it was…
…or them tiny ladybirds’ amble, so well sheltered in the shadow of the slender mid-summer stems. Much searched for too, also in the burning sun, and also still in my memory, among other such cute macro-photo outings.
Iar în fotografia de mai jos… un colț de mult cald și culoare! Un loc soare cu mușcate, așteptând în fiecare dimineață turiștii în hol, care mai somnoroși, care… sigur dornici de poze înainte de micul dejun (hotelul Sirena din Saturn, în aceeași vară, 2018).
And in the photo below… a sweet sunny corner! A bright place with lovely geranium pots waiting for tourists to come down in the lobby every morning, some sleepy, some… most probably eager to take a couple of photos right before breakfast (in Hotel Sirena, Saturn resort at the Black sea, summer 2018).
Poate fi interesant, modul în care anumite tehnici de compoziție se pot folosi, la modul conștient, pentru a deveni poate mai creativ. În următoarea perioadă de timp, sper să pot face mai multe poze încercând să folosesc această regulă, a liniilor de un fel sau altul prinse în imagine în așa fel încât să conducă ochiul spre un punct anume, dând un traseu mai mult sau mai puțin sinuos poveștii colorat surprinse.
It can be interesting, the way some composition tips can be used in order to become more creative perhaps. In the next few months, I hope I will be able to put this technique to some good use in my photo-taking game, so to say. Lines of more types caught in an image in such a way to lead the eye towards a certain point in the frame, giving a nice pleasant aspect to one or another colorfully captured story.
Liniile de aici… fie ele ciment, metal, lemn sau vegetale, aproape sau departe… toate s-au întâmplat în acele momente ca o curgere naturală a clipei. Un indicator spre o mică secundă de frumos.
Sau chiar.. spre vișine incredibil de gustoase acolo sus!
🙂
The lines here… no matter if made of concrete, metal, wood or much green, close or far… they all felt as the natural flow of a moment to me. As if pointing towards a sweet tiny second of playful beauty.
Or even… towards incredibly tasty sour cherries up there!
“A smile is a language of love which everyone can understand.” ― Debasish Mridha
Un zâmbet e o poveste cu de toate. Cât de multe poate cuprinde un surâs….
O fracțiune de clipă cu trecut și viitor în frânturile ei. Cu aromă de ieri și parfum de acum… și nuanțe de mâine. Felii de moment asezonate cu zâmbet, uneori poate doar ca pentru sine.
Când iubești clipa, îi zâmbești. Fie că ieri nu ți-a surâs sau mâine deja se încruntă gri, zâmbetul oferit unei secunde se simte… ca de dincolo de toate. Fulguire de luminos. O nouă culoare în curcubeul zilelor.
O șansă dată stelelor din țesătura unei clipe.
A smile is a story with everything in its lines. How many things can a smile hold…
A fraction of a second with past and future in its folds. With a scent of yesterdays and the fragrance of „now”… and hues of tomorrow. A slice of an instant seasoned with a happy expression, even only to oneself.
When we love a moment, we smile at it. Even if yesterday did not shine on us or tomorrow may already be frowning, that smile may be felt… as if from beyond things. Flash of brightness. A new color in the rainbow of days.
A sweet chance given to the stars within the fabric of an moment.
Orice poate fi motiv de surâs. Licăr sau freamăt sau fărâmiță de drăgălaș, pufos, gustos sau frumos…
De la momente de sărbătoare împodobite stelar, pănă la îngeri aproape transparenți sau pernuțe de pisic dormitând în soarele stingher de iarnă.
😊
Anything could be a reason to smile. A twinkle or rustle or dash of sweetness, softness, happy, tasty or cute…
From holiday moments decorated with cheer, to transparent angels, or the cat’s paw in the shy winter sun.
Ferestre cu senin de departe
zvâcnind aievea pe raze de liniște,
lumină și nori
deschizând o lume caldă,
un dor,
și gânduri ca frunzele,
muguri de aproape,
de cuvânt
căutându-și o zare…
un glas
A window of sweet blue serenity throbbing so true along rays of tranquility, light and soft clouds opening a warm world, a belonging,
and thoughts like the leaves, buds of delight, of star words looking for a horizon…
a voice
„Looking out the window,
I see you looking in.
You are the sunshine,
That fills my soul.” ― Giorge Leedy
Fotografiile au fost făcute în anul 2017, la geamul mansardei din casa în care am copilărit, și în Barcelona, Spania, în aceeași vară, în superbul parc Guell, creația arhitectului modernist Antoni Gaudi.
După o pauză de aproape un an, cu această postare sper să reiau contrinuția mea la provocarea săptămânală
The photos were all taken in the year 2017, in the loft of the house I grew up in, looking up through the skylight and out of the window, and also in Barcelona, Spain, the same summer, in the wonderful Park Guell, created by the modernist architect Antoni Gaudi.
After a one-year break, hopefully, this post is resuming my contribution to
…așteaptă mereu pe undeva. Cuminte, luminos, vesel. Doar să ieșim și să privim.
Și chiar mereu e ceva acolo, oricât de mic, sau de gri, de veșted… care ar umple perfect un cadru cu o frântură de frumos.
O fărâmiță de zi.
Am ieșit și am inspirat adânc. Aer de ianuarie nou. Câtă liniște în toate. Totuși, câtă viață torcând.
Puțin monocrom, dar… am zărit! Dulci izbucniri de primăvară împletită cu toamnă și iarnă. Frunze temerare muiate în culoare și frig. Un greiere curajos?!… Pare înlemnit, dar cred că e fericit, și el la plimbarea lui îndrăzneață.
Iar soarele măreț… mângâind peste toate.
Parcă recele nu a fost niciodată mai cald.
Outside…
It is always there somewhere. Silent, happy and bright. Just waiting for us to go outdoors, to look around.
And there is always something out there, no matter how small, how grey or how wilted, that would fill a frame perfectly with a sweet bit of beauty.
A ray from a day.
I went out and took a deep breath. Fresh January air. How tranquil everything is. Still, how much energy throbbing in every little thing.
A bit in monochrome but… I found them! Soft patches of spring blended with autumn rust and winter whiteness. Lingering leaves soaked in color and coldness. A brave little cricket?! Seems stiff, but perhaps it is happy too, on its cute aimless stroll.
