“A daily dose of daydreaming heals the heart, soothes the soul,
and strengthens the imagination.” ― Richelle E. Goodrich, Smile Anyway: Quotes, Verse, & Grumblings for Every Day of the Year
Când anul povestește
în penumbra zilei,
învălmășind culorile,
tăcându-le…
îmi amintesc
cum șoaptele unui ieri
mă împingeau înspre azi,
înspre mâine…
cum scânteia unei clipe
nu mai e imediat ce tocmai a fost,
iar ochii minții le reașează pe toate
în calendare, în nuanțe,
în pași
din vis de Crăciun
When the year unwinds at day’s twilight, weaving the colors, silencing them…
I remember
the way yesterday’s murmurs were driving me to today,
to morrow…
the way a moment’s shimmer
ceases to be as soon as it’s been,
and the mind’s eye rearranges everything in calendars, in hues, in steps
To be freely floating is ether and dream a tranquil gentle mantle, soft chiming serene, it cascades in my heart, in yours and theirs cozy color and brightness of heavens and prayers
Descending, enfolding, it melts and transforms, while fondling like sun rays, gives content and form then it flies up a spiral of steps carved in time, climbing ever so lightly on sweet summits sublime
Through the curtains and leaves of profuse autumn gold secret shimmers keep dancing, deeply filling my soul and they lay a lush feast of hues in fine flow orange evenings and windows both in part and in whole
“They would think she was savoring the taste
(blueberries, cinnamon, cream-excellent),
but she was actually savoring the whole morning,
trying to catch it, pin it down,
keep it safe before all those precious moments
became yet another memory.” ― Liane Moriarty, What Alice Forgot
Secundarul atinge magic clipă cu clipă,
cu răbdare punctează
făr’ să facă risipă,
rar tic-tac-ul îi este
cumva leneș
dar iute,
nu se-oprește, nu vrea
nici să stea,
nici s-asculte
Toamna rar se strecoară,
printre pași,
nori,
seninuri…
verde magic topind,
galben soare,
destinuri…
secundarul alene
îi dă harnic minute,
ore,
zile în șir…
doar s-audă
și-asculte
Green tick tack slowing down golden hues speeding up, patient hues drawing seconds,
minutes rushed in closeup,
somehow lazy
but swift,
never stopping, not ceasing
to invisibly pass,
nor be quietly breathing
Autumn slips through our days, and our steps, clouds, blue skies… lovely green melting smoothly, sunny yellows, good byes…
pacing silent tick tack getting ever so near, hours, days flowing by…
“How sad and bad and mad it was – but then, how it was sweet” ― Robert Browning
Povestea spune că-n ochii ei negri lucesc fire de jad,
iar cu privirea poate atinge tărâmuri triste de lună,
stelele toate îi sunt o pajiște-n gând și în pas,
cu soarele prins într-un zâmbet,
uitând să apună
De dincolo de nouri mereu o ajunge un cântec senin,
îi susură cald a rouă de vise și-a departe aproape,
cu ramuri de cer îi atinge-amintirile și-o îmbracă-n culoare
cu murmur de nou dând glas tăcerii,
pe pământ și pe ape
Urcând ca o trenă, cărarea de doruri pulsându-i a rost
o duce albastru spre orizonturi, a zi și a noapte,
o poartă ca umbră și freamăt de zbor peste clipă și ceas,
lăsând în urmă un foșnet de aripi,
o boare de șoapte
Iar Evee inspiră un aer aievea de zare atinsă,
eterul căzându-i cascadă pe pleoape și pe obraz,
un peste tot și un niciunde ca o tainică vrajă
cuprinzând anotimpuri și rotindu-se magic,
fără răgaz
Și își amintește fărâme de timp crezute uitate,
le vede pe toate ca stropi mari de ploaie căzute pe-o frunză,
le simte în curgere ca picături desprinse de trecere
pictându-i a viu plutirea și pacea,
ca pe-un petec de pânză
Firavul fir din secunde topite o ajunge-n răstimp,
ca o ardere-ascunsă de astre și vreme în miezul făpturii,
căci aer și foc le simte tot una, esență și flacără
atingere parfum și apus mătase desenate
de Uri
The story has it that her eyes shine with deep streaks of jade,
and with her look she can touch realms on the porcelain moon,
with all the stars she roams on meadows, long thoughts and steps,
the sun rays all caught up in a smile,
no sun setting soon
From beyond clouds a peaceful song has always reached her,
murmuring warm of dreamy dew and a faraway closeness,
branches of sky caress her past, cladding in color
ripples anew getting a voice
of darkness and brightness
Climbing like steps, a path of belonging pulsing of life
takes her so blue to distant horizons of day and of night,
carrying her like a soft shadow through seconds so swift,
leaving behind a rustle of whispers,
of white winged flight
And Evee breathes in an air so true like sweet make believe,
the filmy ether cascading smoothly over her face,
an „everywhere” and a „nowhere” like a secret old spell
unfolding seasons, magical swirl,
relentless pace
Morsels of life she thought were lost now come back to her,
she sees them all like raindrops falling on summer flowers,
she feels them flowing like crumbs of time unhinged from the passing
withdrawing moments from her serene glide,
minutes and hours
The frail thread of melted seconds is one with her trail,
a hidden burn, away from planets in all their glory,
for breeze and fire, she sees them as one, essence and flame,
like a fine fragrance and silky sunset painted
by Uri
EVEE (Hebrew) – “life”
URI (Hebrew) – “my light, my fire”
“Conserva tus sueños, nunca sabes cuando te harán falta.” ― Carlos Ruiz Zafón,La sombra del viento
Petale,
splendoare,
avânt de culoare,
cărare de verde,
săruturi din soare,
lumină și umbre
și îmbrățișare
de roșu aprins
cu alb sărbătoare,
puțin galben pal
și roz alintare…
suită aprinsă,
strălucitoare
din raze trecute
și viitoare
cu-atingeri suave,
răcoritoare,
cu gând de aproape
și depărtare,
purtând amintire
ce-alină și doare,
urcându-mi în suflet
amestecare…
Soft petals, sun rays sweet colors ablaze, warm alleys of green, embracing the days, brightness and shade my eyes in a daze, from radiant red and white’s pale haze, with marvelous yellow soothing my ways…
bright steps around and long looks agaze at bright beams of Augusts, July’s, Junes and Mays suave balmy touches, a timeline that sways, deep misty tomorrows from sad yesterdays, thoughts of forever embracing todays, winding my soul into a maze
“Keep your dreams, you never know when you might need them.”
― Carlos Ruiz Zafón, The Shadow of the Wind
doar nicole... 