“Conserva tus sueños, nunca sabes cuando te harán falta.” ― Carlos Ruiz Zafón,La sombra del viento
Petale,
splendoare,
avânt de culoare,
cărare de verde,
săruturi din soare,
lumină și umbre
și îmbrățișare
de roșu aprins
cu alb sărbătoare,
puțin galben pal
și roz alintare…
suită aprinsă,
strălucitoare
din raze trecute
și viitoare
cu-atingeri suave,
răcoritoare,
cu gând de aproape
și depărtare,
purtând amintire
ce-alină și doare,
urcându-mi în suflet
amestecare…
Soft petals, sun rays sweet colors ablaze, warm alleys of green, embracing the days, brightness and shade my eyes in a daze, from radiant red and white’s pale haze, with marvelous yellow soothing my ways…
bright steps around and long looks agaze at bright beams of Augusts, July’s, Junes and Mays suave balmy touches, a timeline that sways, deep misty tomorrows from sad yesterdays, thoughts of forever embracing todays, winding my soul into a maze
“Keep your dreams, you never know when you might need them.”
― Carlos Ruiz Zafón, The Shadow of the Wind
“Maybe some people are just meant to be in the same story.” ― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun
„Poți oare crede ce fericită tu m-ai făcut, cu gesturi blânde ai dat cu drag tot ce eu am cerut Gândul pierdut mi-era uitat, rătăcit printre astre de prea mult zbor și prea mult gol din clipe albastre
Fierbinte cafea am mers și-am făcut ca prin abur, prin ceață cu gândul rămas în dulce sclipire de dimineață În colț auriu de stea aievea mereu m-ai găsit din carul iubit, echilibru de cer pe pământ ai urzit”
Abur de cafea proaspăt făcută plutește aproape o nouă zi, cu a ei dimineață se desprinde din noapte Privire caldă, îmbrățișare ce norul i-alină cu ramuri de suflet ce îi ating inima de dragoste plină…
„Noaptea mi-e zi, raze de soare de la tine venite, ating și cuprind, mă inspiră și ard cu puteri infinite Ochii minții îmi dau o imagine senină de noi, o liniște-adâncă de lună îmi este, se revarsă șuvoi
Îmi doresc mereu să simt.. să te simt, să te cern din cuvinte și tot ce-mi răsare îmi coboară în prag ca noi legăminte Joaca de nor e plutire, e boare, e aer, nu-i joc, este tot ce poate să dea mereu la sufletu-mi foc”
Cuvintele – șoapte… cu aripi lumină încep să plutească, și-un glas suav se strecoară grăbit ca o rază firească, Un dans rotește ca o trenă de bal, infinit vaporoasă, iar joaca de-a dorul pierdut între lumi este lin mătăsoasă…
E caldă sclipirea din magic surâs, e dar și e veste și o cheamă mereu, ca un har vrăjit, un refren de poveste…
„Can you believe it, how free and happy you wondrously made me with mild gestures, things that I asked for you dearly gave me My thoughts were awry, roaming amidst planets and stars from too much longing and too much emptiness from sadness and scars
A hot cup of coffee I made in a rush as if through a mist my mind still dwelling on the morning’s sweetness, so sudden and swift In the golden corner of a distant star, my rhythm that rhymed with bright constellations which, to balance the sky, on earth you designed”
The scent of coffee, fresh and fragrant, a sheer delight a new day, sunny, with its shiny morning lighting the night, Soft comforting smiles and hugs that a cloud would find soothing with branches of heart touching her soul, so deeply moving…
„The night is my day, late rays of bright sun coming from you caress and enfold, inspire and burn with forces anew My mind’s eye gives me an image so peaceful of us a calm so deep like moon’s white glow, no murmur, no fuss
I always long to feel and see you… to sift your from vows and all that surfaces, that rises ahead are the here’s and now’s The play in the clouds is flight and breeze, it’s air, no game, it is all that can give my heart and my soul their power and flame”
Words – mere whispers… with wings of light that start to emerge, and a tender voice making its way across the deep surge A dance that spirals like a large ball gown with infinite veils, her hazy longing, lost between worlds, through her heart’s velvet trails…
The shimmer is warm in the magical smile, a gift like sweet tidings and she calls it forth like a mystery spell, a late love story’s writing
Aceste versuri sunt o adaptare a unor rânduri scrise în vara anului 2015
“It’s the hard things that break; soft things don’t break. [….] The hard things are the ones that shatter into a million pieces!” ― C. JoyBell C.
Umbre ating seninul din mine,
clipe desprind secunde din tine,
raze și tonuri
tresar,
petale lucesc
și dispar
crud e în noi anotimpul
mătură iarba,
nisipul…
pe creste de nori hoinărește,
cu vântul și ceața gonește
zile ca frunze în vânt,
soare și lună,
pământ…
șoaptă de gând ce adie,
cântec de noi, poezie
Noaptea e trecere blândă, albastră,
murmur de stele izbind în fereastră,
ceasornic cu clipe
de tine
cu ace din umbre
de mine
Shadows that touch the calm within me, moments that slip like tears in a plea, rays and deep timbres, soft shades, petals that burn and then fade
crude is the season that lands, sweeps across grass, across sands… mountains of clouds it combs, windy and misty it roams
days like leaves in the breeze, sun and moon, patient trees… whisper of thought flying by song of us and good byes
Nights are like windows, a blue mild time, winding long murmurs of skies’ starry chime, a clock made of minutes of thee its hands made of shadows of me
“Sense how Even the smooth stones ache With stories of their own In the shuddering light of day.” ― Scott Hastie
A fost și va fi deznoad-o poveste
ce știe-a-mi rosti doar zâmbet de este,
cuvinte perechi din vorbe ca ramuri
ce-ating amintiri,
speranțe, balsamuri
O cheie de clipe descuie o poartă
ce vremea și lumea se luptă să-mpartă,
o trecere-ngustă dar plină de raze,
sclipire aievea
de-opal și turcoaze
Cu pași-mi ca timpul… aici, nicăieri
descopăr culoare, ferestre-ncăperi,
lumină ce-mbracă grădina-n secunde
în care sclipirea
se-arată, se-ascunde…
Pe firul cărării, mirarea mi-e umblet
cu gândul gonind a pace și sunet,
căci este-mi zâmbește a azi și acum,
dar a fost și va fi-mi
sunt cale și drum
Has been and will be are winding a tale
that whispers of is like wind in a sail,
words in warm pairs from thoughts like long boughs
that breed recollections
and hopes and old vows
A key made of seconds a new gate unlocks,
the seasons, the world rewinding the clocks,
a passing so narrow but so full of gleam,
a glimmer so real,
of opal and dream
In my treading, like life… nowhere, now here
I find new alleys, tall windows appear,
bright shine that envelops the garden in instants
soft glitter that looks
so close and so distant
Along lavish pathways, I wander around
my thoughts running freely from silence to sound
for “is” smiles at me of now, here, today
while “was” and “will be” are
my aisle, my way
“Part of doing something is listening. We are listening. To the sun. To the stars. To the wind.” ― Madeleine L’Engle, Swiftly Tilting Planet
“Sometimes the most scenic roads in life
are the detours you didn’t mean to take.” ― Angela N. Blount, Once Upon an Ever After
Cântă culori și seninul dansează
pe vers de lumină cu stele pe umeri,
din margini de timp dorințe-și rimează,
iar șoaptele norilor
nu poți să le numeri
Aripi ascunse-nvelesc rătăcirea
prin umbre de clipă rotind risipirea,
oaze de cald aprins povestesc,
în ritm de oracol
surâs își rostesc
Colors that sing and blue skies serene on magical verse with stars in its eyes, from margins of time wishes that rhyme, and clouds’ soft whispers that you cannot define
Wings shrewdly hidden that cover the course
through shadows of moments winding with force,
oasis of warmth telling its tale,
its rhythm otherworldly
silk smile to unveil
doar nicole... 