Arhive

Summer Quotograph… and kindness

 

 

“Why must people kneel down to pray? If I really wanted to pray I’ll tell you what I’d do. I’d go out into a great big field all alone or in the deep, deep woods and I’d look up into the sky….

 

… —up—up—up—into that lovely blue sky that looks as if there was no end to its blueness. ….

 

… And then I’d just feel a prayer.”
― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables

 

 

Reclame

Verde vrăjit…/ Green glow

 

“The light of an early Summer afternoon
as it slips toward dusk
has so many good things wrapped up in it..” 
― Brandi L. Bates

 

Verde vrăjit
din foc răscolit
respiră joc roșu din liniște cer…

semințe eter,

și tace cântând
văzduhul umplând,

giuvaier

 

Îmbracă privirea,
pământul și firea
în stele de cald și aștri acasă…

noapte pufoasă

din frunze crescând
speranță plantând

luminoasă

 

Ajunge apoi,
în sânge, în noi
în viață de vis și iubire..

abruptă trezire

prin seve urcând
în suflet țesând

amintire

 

Light green aglow,
fire aflow
breathing red bursts from calm highs…

from kernel skies,

a stillness that chimes
and air that rhymes,

stems arise

 

It dresses my being,
the earth and the living
through stars made of warmth, planets that roam…

nights made of foam,

fluffy leaves growing
hope ever sowing

at home

 

It reaches thus,
the blood within us
life made of dream, of devotion…

a sweet bitter potion

through the saps heaving
in souls weaving

emotion

 

Verdele și noi, o rotire prețioasă, dialog tăcut, dans. Și formă și fond, și viață și vis, verdele-n nuanțe… pe cât de familiar pe atât de spectaculos, mijloc de spectru…

…pod dinspre cald înspre rece, aproape spre departe, călătorie ca o suspendare în spațiu și timp…

…fără să se fi plecat și totuși mereu sosindu-se. Într-un mereu acasă.

 

The green and us, a precious circle, like a silent dialogue, a dance. Both form and substance, both life and dream, the familiar yet so spectacular green, glowing in the middle of the spectrum…

…bridge between warmth and coldness, close and far, journey suspended in space and time…

…travelling without leaving yet continuously arriving. 

 

 

 

Galben gând…/ Yellow yarn

 

“Do we ever realize our fondest dreams?”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

Galben viu, poezie strecurând ritm în zi
Galben cald, frenezie conjugând a iubi
Galben aur, poveste-n clipe roșii arzând
Galben soare de basm, prin oranj fremătând
Galben zbor aprins magic, voal foind prin poiană
Galben fin răspândind pulbere diafană
Galben zâmbet și lacrimi tremurând printre gene
Galben horă și rouă răsfirând sânziene
Galben mijloc de an, poartă-n cer deschizând
Galben, verde, albastru… stele, vise…

și-un gând

 

Yellow brightness, soft poem taking pulse from above
Yellow calmness, sweet frenzy conjugating to love
Yellow gold, warm story longing deep through red burn
Yellow sun, otherworldly, kissed by bright orange yearn
Yellow flight, magic fire, veils over the glades
Yellow silk intersprinkling filmy powdery maids
Yellow smile and tears trembling under wet lashes
Yellow whirl, morning dew drawn by fairy dashes
Yellow middle of year, open gate in the sky
Yellow, green, cherished blue… dreams, the stars…

and a sigh

 

 

 

 

 

Summer Quotograph… and yellow rhyme

 

 

Rogvaiv blând de iunie vălurind azi strălucire cu rimă pufoasă printre bobițe aurii, efervescență și vis…

 

June’s color spectrum, mild and warm, waving fluffy rhyme today among tiny golden beads, fine foamy dream…

 

Aproape sfârșitul de iunie ar părea… fără culoare-n obraji, aer în piept dacă n-ar fremăta poezia lui galben diafană.

 

End of June almost and it would seem a bit… less color in its cheeks, air in its lungs if it didn’t swish and stir such wispy yellow poetry.

 

Un sfârșit de iunie frumos, vă doresc, culoare și parfum!

 

🙂

Wishing you a lovely end of June, colorful and fragrant! 

 

 

Draga mea Phoenix…/ My dear Phoenix

 

“Wise is the one who flavors the future with some salt from the past.
Becoming dust is no threat to the phoenix
born from the ash.”
― Curtis Tyrone Jones

 

De fiecare dată azi, în ultimii trei ani, draga mea Phoenix întinde aripi flacără și regăsire. Și își ia zborul.

Și în acest an e aici. Zvârcolind a văpaie și cer. Aprinde petale și nuanțe, luminează umbre și revarsă foc. Arderea ei este cântec, iar devenirea, refren.

18 iunie mereu șoptește cum e să fii Phoenix.

Cum zbaterea ei zămislește pană ca desprinsă din trăire și retrăire, rescriindu-se a nou din cenușa propriei ei răscoliri.

Fiecare gând, rând, cuvânt… reiau ciclic aceeași poveste. Și totuși alta. Reconfigurează piesele aleatoriu și totuși previzibil, puțin la fel, puțin diferit… Labirint printre sclipiri, reveniri, uimitoare alchimie și salt.

Și-mi foșnește a treaptă mai înspre mine. Mai adăpostit, dar mai dezvăluit.

Și-mi cuibărește toată necuprinderea în zori de chihlimbar.

Doar de lună șoptiți.

 

Each time today, over the past three years, my dear Phoenix has been spreading its fiery wings of song.

This year it is here again. Swirling of flames and sky. Setting petals and mystery hues on fire. Her burning is a poem, and its becoming, the rhyme.

June 18th always whispers about how it is to be Phoenix.

How every flutter breathes new life into the magical quill plucked from its very own being, only to rewrite itself anew from the ash of its own burst.

Every thought, word and line… tell the same story like in a cycle. But still another. Pieces reconfigured randomly and still predictable, a bit the same, a bit different… Labyrinth among sparkles and flickers, amazing alchemy and leap.

And it rustles onto steps towards myself more. More sheltered, still more revealed.

And it nestles all the expanse into an amber dawn.

Hummed only by the moon.    

 

 

***

Val măturând îndoiala,
mângâind oboseala și timpul…

val de departe și cald
aprins
colorând anotimpul

 

Unde susurând a lumină,
a magic tărâm și aproape…

unde vălurind a spirală
arzând
în petale de șoapte

 

Secunde năvălind din netimp,
prin zi și culoare, prin mers…

secunde ca o dâră de cer
trasând
o cărare, un sens

 

Arderi de clipe atinse
de-o mână sculptând neînvins…

arderi ce vin și ce trec
în val
după val de aprins

 

A wave sweeping doubt away,
lulling tired eyes and long days…

a wave of farness and warmth,
on bright painted seasons
and rays

 

Ripples that murmur red hues,
magical realm so close…

ripples spinning long spirals
breathing deep sighs,
burning rose

 

Seconds dashing from space,
over the colors, the ride…

seconds like trails of bliss
cutting new pathways,
new tide

 

Flames of passing caressed
by a loving hand, sculpting yearn…

flames that come and then go
wave after wave
of sweet burn

 

Nic💛le

 

 

 

 

Și-amurg și dimineață…/ Dusk and dawn

 

 “Falling in love is easy.
Falling in love with the same person repeatedly is extraordinary.”
― Crystal Woods, Write like no one is reading

 

cum oare să te vindeci de iubire?
cum să te vindeci oare de un noi?
să nu mai simți pulsând adânc în tine
un singur suflet împărțit la doi?

cum să-l alungi pe celălalt din toate,
cum să-l gonești sau cum să-l ocolești,
când inima ca-n zbor aievea ți se zbate
și îți șoptește doar să îl iubești?

când raze de mult vis și mult aproape ți se-arată,
iar liniștea de împreună te devine,
tăceri și ploi din ceea ce știai odată
se risipesc ca nori și-ți par acum străine

căci aerul acum e mai curat, mai moale
e plin de primăvară, cântec și culori,
iar clipe reci, secunde ce-altădată păreau goale
acum îți par un ceas de dincolo de zori

privirea lui te-mbracă în mătase,
sau ochii ei te-nvăluie-n senin,
și vă sunteți și-amurg și dimineață
și despărțirea vi se pare chin

și vrei să nu mai fii, ca nefiind să fii mai rai
și vrei să te oprești, și să oprești și timpul
și vrei să nu mai treci, și netrecând să ai
tot ceea ce îți șterge veșted anotimpul

și vrei să arzi, să te înalți la stele
și să pășești pe cer și-n prag de lună,
iar soarele să vă ofere magic adăpost,
căci dorul vostru v-a găsit un magic rost

pentru că vă sunteți doar cald și bine,
iar pașii voștri nu mai trec grăbiți și goi…
cum să te vindeci oare de iubire?
cum oare să te vindeci de un amândoi?

 

how can one find a mend for a together,
how can one find the answer for a we?
to stop that feeling from beyond the weather
two souls so near… as one sailing free?

how can one shun the other from the days,
how can one stay away from soft embracing
when deep within the heart a whisper says
to breathe the former sweetness of love making?

when rays of dream and so much closeness come our way,
and deep warm quietness becomes our heart,
all the cold emptiness and every bitter rain
just melt away, grey clouds come apart

the air now seems more serene, more sky
so full of spring, of color and much dawn,
and sullen seconds, hours… once so dry
are now a time… too sad and long begone

his eyes just clothe her tenderly in soothing cover
her eyes immerse him in tranquil deep blue
and they are dusk and dawn to suit each other
and parting… they both wish they never knew

and they just wish un-being, so they can feel more sweetness
and they just wish they stopped, and time stopped, too
and they just wish un-passing, so they can feel completeness
beyond the fleeting seasons’ passing through

they wish to burn, to soar into space
to tread on skies and walk next to the moon,
the sun to shelter them in warm embrace,
for smooth soft longing fills them up with tune

because they feel so warm and good in their together,
and all their steps are meaningful and free…
how can one find a cure for a love?
how can one find an answer for a we?

 

Nic✨le

 

Un iunie minunat, foșnindu-vă zile de basm!

 

Wishing you a lovely June, breezing with days… full of wonder!

 

Zare călătoare… (4)/ Travel horizons

 

“What a miracle life is
and how alike are all souls
when they send their roots down deep
and meet
and are one!”
― Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek

 

„Însorita Grecie… Marea Egee… arhipelagul Insulelor Ciclade… alb-albastra insulă Santorini…”

 

„Sunny Greece… The Aegean Sea… The Cyclades Islands… Santorini in all its white and blue…”

 

***

Așa începeau, acum trei ani, cele trei postări publicate de mine călător visător, toate cu același titlu, Zare călătoare. Articole pline ochi și zâmbet, roz, alb, albastru, cu fotografii făcute pe Santorini, iulie 2012.

Așa începe și acum cel de-al 4-lea articol din aceeași serie.  Și da, chiar au trecut trei ani deja. Poate ar fi o idee bună să sărbătoresc? Desigur grecește.

Și… de la înălțime!

 

This is how they all started, the three articles posted by me here, all bearing the same title, Travel Horizons. Articles full of smile and shine, photos taken on Santorini Island, July 2012.

And this is how this also starts now, the 4th article in this series. Yes, and it has been three years already, time does fly. Perhaps it calls for a celebration? Surely Greek style.

And… from splendid Santorini heights!

 

Articolele au fost subnumite atunci și diferit, în Categorii, și anume Colțuri de vis, Trepte-n paradis și Colțuri de roz. Fiecare s-a vrut cu o temă a sa, bine punctată cu migală, de printre toate peisajele fabuloase fotografiate acolo și destul de greu de categorisit. Atât de multe poze… răsfoindu-le din nou acum, am pățit o rătăceală curat alb-albastră. De tot. 😊

Ca dintr-un sideral complet fermecat, par să fie coborâte acele alocuri atât de la înălțime.

Iar acest articol… se auto-subintitulează desigur, Poartă spre azur. 

 

Each article was also given a certain Category name back then, Dream Corners, Paradise Steps and Pink Spots, each with a certain theme in mind, thoroughly clear cut from among all the fabulous photographs up there, quite hard to categorize. So many photos… browsing again today, I lost my way a little, just reveling in all the blue and the white and the pink bougainvillea petals. 😊

As if from an absolutely charming realm, there seem to have superbly descended those places high up.

And this article now… ought to be entitled, as it almost goes without saying, Doors to the Azure.

 

Pe parcursul plimbărilor prin Fira sau Oia, pașii, privirile atrag ca un magnet spre în jos, spre Caldera. Însă de cele mai multe ori, prin și dincolo de uși, porți sau gărduțuri elegante. Străjuind și conturând, doar albastru sau alb.

Apusul și marea. Strălucirea.

Azurul.

 

During mesmerizing walks through Fira and Oia, two cute little towns perched  up above the Santorini Caldera, something seemed to continuously redirect my eyes and steps towards the sea. And all that mostly through or beyond doors, gates or small fences, so elegant. Lining and outlining, in their unique blue and white beauty.

The sea at sunset. The shine.

The azure.

 

Acolo totul este pe culme, oriunde și oricum. Aproape sfidând gravitația. Pe culme și o culme. A strălucirii și splendorii, cel puțin pentru mine, din cât am călătorit și admirat până acum. Pe care, strălucire… m-am străduit să o redau în fotografii, mai ales înainte de apusul soarelui, în jurul orei șase dup-amiaza. Orbitor orizontul, cu acel fascinant dans de lumină și umbră…

…chiar la cea mai dulce înălțime de frumos!

 

😊

Everything up there is… up there, no matter what or how. Up high, sitting atop of the world. Standing. Almost defying gravity. A pinnacle and an epitome. Of ultimate shine and splendor, at least for me, from what I have traveled and seen so far. Which shine… I did do my best to highlight in the photos posted here, especially that glorious glow right before the sunset, some time around six pm. Blinding horizons, with that dazzling dance of light and shadows… and those cruise ships sailing that rippling blue…

 …the uppermost peak of loveliness!

 

Pentru provocarea de marți pe Dutch goes the Photo! – Înălțime

 

For this week’s theme on Dutch goes the Photo!  

Tuesday Photo Challenge, Week 111 – Height

 

 

Versurile cântecului aici.

 

 The beautiful lyrics here.

 

***

Și… în spiritul Meșteșugului de miercuri, așa cum era gândită categoria aceasta în primele mele luni de blogging (povesteam eu atunci aici fel de fel de „poate vă mai amintiți,” filme clasice, melodii sau videoclipuri deosebite)…
…acum, poate vă amintiți de Zorba Grecul? Și dansul Sirtaki? Anthony Quinn, în acel film capodoperă. Alb negru, așa-i, dar emanând lumină și spirit la un calibru…
De altfel, poate chiar asta ar trebui să numim, să simțim, minte și inimă, a fi cu adevărat la înălțime.

 

And in the spirit of the Wednesday Craft, as this category used to be at the beginning of my blog, spring summer 2015 ( going down memory lane, I was, remembering a few of the used-to-be’s somehow, movies, songs, videos that I love)…
…now too, perhaps you remember Zorba the Greek? And the Sirtaki? Anthony Quinn in that masterpiece of a movie. Black and white, yes, but exuding so much of that marvelous spirit and light!
But then again, maybe that is what we should call, and feel, heart and mind, at the top or peak or greatest height of them all.

 

„Did you say… dance? Come on my boy! Together…
„Boss, I have so much to tell you….
„Hey boss, have you ever seen a more splendiferous crash?!…
„You can laugh too! Hey, you laugh!!!…

 

 

Va urma

 

To be continued

 

Nic🌊le