Când spirale se-adună, cuvinte rotind,
capitole noi din vechi se desprind,
rosturi ce-așteaptă ca-nchise-ntr-o carte
cern anotimpuri croite din șoapte
Căldura îmbracă o haină străină,
culoarea așteaptă sărut de lumină,
iar steaua tăind prin umbra târzie
poartă atingere de poezie
When spirals converge, words in a swirl
new chapters emerge, from old they unfurl,
deep meanings await like closed in a tome
sifting the seasons like sculpted in foam
Warmth is now wearing a foreign attire,
color is barely lighting the fire,
a star is winding through shadowy curves,
its meanders touching on poem and verse
“The most common form of despair is not being who you are.” ― Søren Kierkegaard
De la roșu la alb, curcubeu de cuvinte
nuanțe ascunse-n tăcere și-n aduceri aminte
palid, gândul alunecă pe-o petală, o umbră,
iar lumina atinge tot ce vrea să-se-ascundă
Lampadare în noapte pe un drum-rătăcire,
albă, ceața învăluie căutări și-amorțire…
doar în pulsul adânc, ca un miez ars de floare
se aude stins, roșu, pâlpâind, o suflare
From bright red to cold white, arching rainbow of days pale hues deeply hidden within silent worn ways, muted thoughts slowly gliding down a petal, a shade, and the light softly touching all that’s shying away
Under lampposts at night on a sidewalk of dream, white, the fog is enfolding every shimmer or gleam… just within the deep pulse, like in burnt cores of flowers there can be faintly heard, red, the flickering hours
“The fact that you got a little happier today doesn’t change the fact
that you also became a little sadder.
Every day you become a little more of both, which means that right now,
at this exact moment, you’re the happiest and the saddest
you’ve ever been in your whole life…
Think about it it. Have you ever been happier than right now,
lying here in the grass? And have you ever been sadder?
It isn’t like that for everyone.
Some people just get happier and happier every day.
And some people just get sadder and sadder.
And some people, like you, get both.
And what about you, are you the happiest and the saddest right now that you’ve ever been?
Of course I am.
Why?
Because nothing makes me happier and nothing makes me sadder than you.” ― Nicole Krauss, The History of Love
Dacă steaua din tine se mai face-auzită,
simțită și înțeleasă,
Atunci, doar atunci îți scapără inima
și-ți poți face lumea
mireasă
Numai atunci zâmbetul lunii
îți este și ție icoană,
Iar razele soarelui lucindu-ți a vreme
urzesc din fierbinte,
coroană
If the star within us can still make itself heard, still felt and still keeping stride, Then, only then our heart beats like magic, turning the world in a bride
And then, only then the smile of the moon is ours too, beyond frown. And sun rays sublime shining like sacred can weave from deep warmth, purple crown
ar vrea să aibă o poșetă din flori…
împletită din verde și multe culori,
din tulpini moi și dure și din flori mătăsoase
să o poarte mereu, cu mișcări grațioase,
și din ea să răsară frunze fine și muguri,
să se-ntindă usor peste barete din ruguri,
cu buzunare pufoase ca din mușchi catifea-
o poșetă c-un strop de grădina în ea
și ar fi minunat de-ar avea aranjată
cu frunze și flori, o pălărie asortată
și-o eșarfă ușoară în culori pastelate,
în adiere de vânt fluturându-i la spate…
cu poșeta din flori si culori și parfum
s-ar simți ca acasă oriunde pe drum…
she wishes she had a purse made of flowers…
simply braided of green like long days made of hours,
intertwined of thin stems with soft petals of lace
to be able to wear it with much fondness and grace,
and from it to appear lovely leaves and small sprouts,
which would grow over straps like cane-fruit in breakouts,
with small pockets so puffy, from moss like green velvet-
a dream bag like a garden, never ever to shelve it
and it would be so splendid if she found on a branch
among leafy green twigs, a straw hat just to match,
and a soft scarf like air, in serene pastel colors
fluttering in the breeze like the rainbows of summer…
with a cute purse like that, made of fragrance and flow
she would feel like at home anywhere she might go…
“Green was the silence, wet was the light, the month of June trembled like a butterfly.” ― Pablo Neruda, 100 Love Sonnets
Grădina copilăriei, în plin iunie.
Mereu pusă pe șotii, se simte, an de an… fel de fel și care mai de care.
Care colorate mai ghiduș, care…
…destul de camuflate în pelerina verde a unor înfloriri-explozie mult așteptate de început de vară.
My childhood’s garden, in mid June. Always playful, it feels, year after year… with all kinds of frolic, all around. Some spree is colorful and bright, some… quite camouflaged under a green mantle, a long awaited beauty burst at the beginning of summer.
Mă plimb de colo colo cu telefon, aparat… cu bucuria-mi urgentată parcă pe mult prea repede-nainte, ca și cum în secunda doi mi-ar putea năvăli vreo toamnă repezită rău și mi-ar fura și-nfuleca toate cele frumuseți în blazatul ei gri.
Și cât mă-ncântă… frunze maiestoase sau mărunte, plante, plăntuțe, plănticele… arbuști, agățătoare, aeriene… Străjuie trotuarele, îmbracă acoperiș, tot verde, de chioșc, pe pereți… ce mai, capitonează vegetal tot, tot.
Iar mie, toate îmi par fotogenice acum. Stânga-dreapta, sus-jos… sunt ca un titirez cu obiectiv foto chițăind vesel.
Până și la ursulețul demult năstrușnic, mă cocoț, nostim aciuit colorat și-nfofolit sus în pod, pe perne și pături…
…îmi dă binețe și el, mi-am zis, pufos luminos, cu ochi oarecum căscați la oaspetele ăsta nemai-pomenit pe-acolo, prin ursuleasca lui singurătate. 😊
Sau… poate era doar puțin somnolent, sărăcuțul, amețit de căldură… indiferent la amintirile pe care mi le stârnește.
I move to and fro, phone and camera in hands and pockets… my joy like in a fast forward mode, as if in a minute or two, some mean autumn might rush in, in its glum grey, and steal and feed on my early summer splendor. Wonders all around, delightful… majestic leaves, or miniature, plants, tall or tiny… bushes, airy vines… Along the patio, over the roof, up on the walls, green, green… more green, „vegetally” cladding the garden
And every little thing seems so photogenic to me. Left or right, up and down… I probably look like a funny spinning top, with a big funny lens mounted… on top, clicking away airily.
I even got to a former friend of mine, a cute brown teddy bear, resting quietly in the attic, all tucked in up there, red and white vest, on a cozy throne of blankets… …seemed to say hi too, fluffy and sunnily, somehow staring at me in wonder, as if almost asking itself who I could be, perhaps an odd intruder in its „beary” solitude. Or… maybe just a bit sleepy, it was, dizzy too, poor little thing, in that barely breathable air… oblivious of the memories it had brought back to me.
Lumina și umbrele… rotesc și ele mut printre nuanțele astea puzderie de verde proaspăt, curat, îmbietor…
Light and shadows spinning too, they were, silently, among the myriad green hues, fresh and flashy…
…doar câte o pată sau punct, sau petală, cub sau lampion de culoare mai întrerupe din loc în loc hora curioasă, țâșnind a joacă de ornament de grădină sau a mov țipător țopăitor, a bulină de roșu de fragi… sau de buburuză molatecă…
…just perhaps a spot or a dot, a petal, cube or elegant lantern being able to interrupt the sweet swirl, making their presence finely noticed, ornament- or snail- or ladybug-like…
La nivelul ierbii toate cele mici par mult mai mari, mai lume…
…le descopăr și lor universul liniștit. Domolit.
Sunetul înfundat al zilei se lichefiază lent… se topește,
iureș pierdut lăsând o urmă de cadre… descoperiri și detalii.
At the grass level, the little things feel much bigger, much world… …I discover their universe too, so tranquil. Appeased. The muted sound of the day feels like liquefied behind me… melting slowly, gone away rush leaving a trail of newly found frames, details…
Colț și cărare… și fărâmițe rătăcite de frumos mi se tot ițesc.
Iar eu mă tot opresc să le surprind foiala, însorită sau adumbrită…
…cleștișorii aceia de rufe arătau într-un mare și minunat fel, suspendați așa,
cumva atât de ne/asortat, într-o liniște senino-solară.
Corner and pathway… small bits and pieces of cuteness appear. And I do not tire to try to capture their shine, or shyness… …those laundry pegs looked so luminous, hanging there so in and out of tune with everything around them, at the very same time.
Cum de mi-a scăpat… de-am uitat să fotografiez leagănul și banca, vopsite verde și ele… chiar nu știu.
Sentimentul mereu îmi este că… mereu e așa și acolo, lumea grădinii copilăriei, chiar dacă strecurată stingher printre file volatile de anotimp.
Forfota asta cu magic neastâmpăr de verde vrăjit de iunie…
…e mereu o lume ce se simte super(b de) mult doar a mea!
😊
How on earth I missed that… forgot to take a photo of the swing and the bench, both painted green too… I really do not know. The feeling always is that… it is always there as it is, the world of my childhood garden, even though making its way modestly across seasons’ pages.
This magical susurrus and rustle, just June green… …is always a world that feels super(bly) just mine!
“If your daily life seems poor, do not blame it; blame yourself, tell yourself that you are not poet enough to call forth its riches; for to the creator there is no poverty and no poor indifferent place.” ― Rainer Maria Rilke, Letters to a Young Poet
“The world calls them its singers and poets and artists and storytellers; but they are just people who have never forgotten the way to fairyland.” ― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables
Picături, sau picturi… jucându-se a culoare în adiere de vânt,
de început timid de vară,
mereu cu garofițe și maci
și clopoței
Playfully lovely… bursting with color in the restless breeze,
the first shy summer days,
always with poppies and mini carnations
and pretty purple bells
…amintind mereu cu drag și de acele clipe, acele culori
răsărind ca din prag de poveste,
strălucind a candoare și cald,
…always reminding me fondly of those childhood moments, and colors
rising as if from a cute summer tale,
shining bright, full of candor and cosiness,
…lăsate parcă în urmă, purtate totuși mereu în suflet,
„Ați simțit vreodată aer de februarie-n martie?” „Poate da, dar aer de aprilie-n mai… nu neapărat.”
„Does February March?” „No, but April May.”
… they say.
Ei bine, nu știu cum se face, dar minunea de mai cu aer de aprilie de anul ăsta e ceva nou pentru mine.
După magnolii și flori de cireș ițite roz prin mijloc și final de aprilie, decorul natural de mai devenea brusc alb. De flori de salcâm, boulles-de-neige și voalul miresei, lumânări de castan și buchete de soc, lăcrămioare, tei…
Well, I’m not sure what this year has in its monthly mind, but this May looking and feeling more like April is something new to me.
After the pink in magnolias and cherry blooms in the middle and the end of April, nature suddenly used to turn white, bursting in all kinds of pure or cream white flowers, blossoms or shrubs, even the linden trees…
Dar acest mai mirabolant pare că preferă un covor galben de păpădii, pe lângă răzgândirile cald-rece-soare-răcoare-… schimbare fără sfârșit…
But this mesmerizing May seems to be carpeted in the yellow of dandelions more than ever before. Besides the endlessly changy weather…
Și pe pânza de raze, dincolo de micismele zilelor, magnoliile sporovăiesc și ele în neștire, pastelat sidefat nuanțat…
And beautifully beyond the days’ petty things… the magnolias never stop chatting in their pretty pastel purple hues..
