Arhive

Secundarul…./ Autumn tick tack

 

“They would think she was savoring the taste
(blueberries, cinnamon, cream-excellent),
but she was actually savoring the whole morning,
trying to catch it, pin it down,
keep it safe before all those precious moments
became yet another memory.”
― Liane Moriarty, What Alice Forgot

 

Secundarul atinge magic clipă cu clipă,
cu răbdare punctează
făr’ să facă risipă,
rar tic-tac-ul îi este
cumva leneș
dar iute,
nu se-oprește, nu vrea
nici să stea,
nici s-asculte

 

Toamna rar se strecoară,
printre pași,
nori,
seninuri…
verde magic topind,
galben soare,
destinuri…

secundarul alene
îi dă harnic minute,
ore,
zile în șir…

doar s-audă
și-asculte

 

Green tick tack slowing down
golden hues speeding up,
patient hues drawing seconds,
minutes rushed
in closeup,
somehow lazy
but swift,
never stopping, not ceasing
to invisibly pass,
nor be quietly breathing

 

Autumn slips through our days,
and our steps,
clouds,
blue skies…
lovely green melting smoothly,
sunny yellows,
good byes…

pacing silent tick tack
getting ever so near,
hours,
days flowing by…

just to listen
and hear

 

Nicole

 

 

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (5-Evee and Uri)

 

“How sad and bad and mad it was – but then, how it was sweet”
― Robert Browning

 

Povestea spune că-n ochii ei negri lucesc fire de jad,
iar cu privirea poate atinge tărâmuri triste de lună,
stelele toate îi sunt o pajiște-n gând și în pas,
cu soarele prins într-un zâmbet,
uitând să apună

De dincolo de nouri mereu o ajunge un cântec senin,
îi susură cald a rouă de vise și-a departe aproape,
cu ramuri de cer îi atinge-amintirile și-o îmbracă-n culoare
cu murmur de nou dând glas tăcerii,
pe pământ și pe ape

Urcând ca o trenă, cărarea de doruri pulsându-i a rost
o duce albastru spre orizonturi, a zi și a noapte,
o poartă ca umbră și freamăt de zbor peste clipă și ceas,
lăsând în urmă un foșnet de aripi,
o boare de șoapte

Iar Evee inspiră un aer aievea de zare atinsă,
eterul căzându-i cascadă pe pleoape și pe obraz,
un peste tot și un niciunde ca o tainică vrajă
cuprinzând anotimpuri și rotindu-se magic,
fără răgaz

Și își amintește fărâme de timp crezute uitate,
le vede pe toate ca stropi mari de ploaie căzute pe-o frunză,
le simte în curgere ca picături desprinse de trecere
pictându-i a viu plutirea și pacea,
ca pe-un petec de pânză

Firavul fir din secunde topite o ajunge-n răstimp,
ca o ardere-ascunsă de astre și vreme în miezul făpturii,
căci aer și foc le simte tot una, esență și flacără
atingere parfum și apus mătase desenate
de Uri

 

EVEE (ebraică) – “viață”
URI (ebraică) – “lumina mea, focul meu”

 

The story has it that her eyes shine with deep streaks of jade,
and with her look she can touch realms on the porcelain moon,
with all the stars she roams on meadows, long thoughts and steps,
the sun rays all caught up in a smile,
no sun setting soon

From beyond clouds a peaceful song has always reached her,
murmuring warm of dreamy dew and a faraway closeness,
branches of sky caress her past, cladding in color
ripples anew getting a voice
of darkness and brightness

Climbing like steps, a path of belonging pulsing of life
takes her so blue to distant horizons of day and of night,
carrying her like a soft shadow through seconds so swift,
leaving behind a rustle of whispers,
of white winged flight

And Evee breathes in an air so true like sweet make believe,
the filmy ether cascading smoothly over her face,
an „everywhere” and a „nowhere” like a secret old spell
unfolding seasons, magical swirl,
relentless pace

Morsels of life she thought were lost now come back to her,
she sees them all like raindrops falling on summer flowers,
she feels them flowing like crumbs of time unhinged from the passing
withdrawing moments from her serene glide,
minutes and hours

The frail thread of melted seconds is one with her trail,
a hidden burn, away from planets in all their glory,
for breeze and fire, she sees them as one, essence and flame,
like a fine fragrance and silky sunset painted
by Uri

 

EVEE (Hebrew) – “life”
URI (Hebrew) – “my light, my fire”

 

Publicat în seria/ Post in the series

Leagăn de stele…/ Cradle of stars

 

 

Nicole

 

 

Încântări de vară…/ Bright summer delights

 

“Turn and face the Light, and all you see is Brightness.
Turn and face Shadow,
and all of Life will appear before you.”
― Stan Sudan, Sisters of Light

 

Drumul duce mereu… ca un alint, dezvelind cu fiecare unduire câte un detaliu sau o caldă neașteptare,

…iar apoi pașii poartă alene. Prin cotloane, printre străluciri… ca ghidați de o rază vioaie zburdând neastâmpărat a vară și vesel

 

 

The road takes you away… like a chant, a chime, uncovering a detail, an unexpected loveliness with its every winding,

…and then the steps take you slowly through random spots and corners, among secret shimmers, like guided by a playful ray, sweet summer frolic

 

Doze porționate migălos de roz sau mov, lumină cu umbră… și umbre, cafea și lapte, briză albastră cu gând de ieri și de mâine,

 

Cute tiny dozes of pinks and purples, light and shade… and shadows, the blue breeze blended with thoughts of yesterday and the next day,

 

…la un moment dat observ, parcă mi s-a lipit puțin mai mult verde de tălpi!

Oriunde mă foiesc, amănunte verzi… mărunțișuri în culoarea smaraldului, detalii fel de fel în culoarea ierbii și a jadului.

Nu am obiceiul de a fotografia flori artificiale, însă… în mica năvală de verde, cumva mi-au strălucit diferit.

 

 

…suddenly I notice, as if a bit more green got stuck to my feet!

Anywhere I look, random green things… the color of emerald, of the grass and of jade.

I don’t usually take photos of flowers that are made of plastic but… taken away by all the light green dream, these really shone differently to me.

 

Plimbare la răsărit, trepte roase de umblet ca clipe atinse de trecere,

punct de albastru petală profilat pe o pâclă subțire matinală…

strop de vis arămiu, adiere de toamnă

 

 

Short sunrise stroll, steps worn smooth like moments touched by time’s tread,

beautiful blue bud bold against the thin morning mist…

a drop of auburn dream, autumn’s breath 

 

Aer salin cu pescăruș și liniște aurie,

auzi timpul strecurându-se stingher printre clipociri

 

 

Sea air whispers and seagull cries, golden silence,

seconds trickling timidly among the shells in the sand and the rippling

 

“Poets are damned… but see with the eyes of angels.”
― Allen Ginsberg

 

Vă doresc un sfârșit frumos de august!

 

Wishing you all a nice end of August!

Nicole

 

 

Iulie…/ July

 

“We are always changing, always different,
and yet strangely and recognizably always the same.”
― Marty Rubin

 

 

Unele lucruri ne lasă fără grai…

 

Some things leave us speechless…

 

… pur și simplu pentru că vorbesc în locul nostru.

 

…simply because they speak for us instead.

 

Povestesc despre lumină…

 

They tell about light….

 

…prin fiecare fibră și nuanță.

 

…through every fiber and hue.

 

Mereu la fel,

…mereu diferit.

 

 

Always the same,

always different.

 

Nicole

 

 

Respiră albastrul…/ Breathe in the blue

 

“You are the poet, you walk inside my dreams…”
― Anaïs Nin, Under a Glass Bell

 

Urzește o clipă,
o zi,
o minune

să-ți fiu căutare
să-mi fii rugăciune

Respiră albastrul,
lumina,
tăcerea

să-mi știi alinarea
să-ți știu mângâierea

 

Și-aprinde și luna,
și dorul
și floarea

să-ți simt devenirea
să-mi murmuri culoarea

 

Unfold a moment,
a day,
a small wonder

to conquer desire
to burst life asunder

Breathe in the blue,
the brightness,
the calm

to feel my caresses
to touch your soft palm

 

And kindle the moon,
the longing,
the flowers

to feel your becoming
to rustle my colors

 

Nicole

 

 

Amestecare…/ Into a maze

“Conserva tus sueños, nunca sabes cuando te harán falta.”
― Carlos Ruiz Zafón, La sombra del viento

 

Petale,
splendoare,
avânt de culoare,
cărare de verde,
săruturi din soare,
lumină și umbre
și îmbrățișare
de roșu aprins
cu alb sărbătoare,
puțin galben pal
și roz alintare…

suită aprinsă,
strălucitoare
din raze trecute
și viitoare
cu-atingeri suave,
răcoritoare,
cu gând de aproape
și depărtare,
purtând amintire
ce-alină și doare,
urcându-mi în suflet
amestecare…

 

Soft petals,
sun rays
sweet colors ablaze,
warm alleys of green,
embracing the days,
brightness and shade
my eyes in a daze,
from radiant red
and white’s pale haze,
with marvelous yellow
soothing my ways…

bright steps around
and long looks agaze
at bright beams of Augusts,
July’s, Junes and Mays
suave balmy touches,
a timeline that sways,
deep misty tomorrows
from sad yesterdays,
thoughts of forever
embracing todays,
winding my soul
into a maze

 

 

“Keep your dreams, you never know when you might need them.”
― Carlos Ruiz Zafón, The Shadow of the Wind

 

 

The original Italian version

 

Cute Quotograph… and beautiful brightness

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

“There is strong shadow where there is much light.”
― Johann Wolfgang von Goethe

 

Nicole

 

 

 

Garoafe de gând…/ Carnation crispness

 

“Memories are of the ethereal, and not the material world,
that is how I know I am forever.”
― Michael Poeltl

 

 

Ascunsă în ochii tăi, dimineața

freamăt cu parfum de răcoare
alunecă peste tăcere,

foșnet de gând revărsând
neajungeri,
neregăsiri

unduiri înmugurind lacrimi
căutându-și izvorul,
albia,
risipirea…

Din raze de amintire se desprinde
un nor

o cădere în sus,
adâncită în necuprins,
un miez de firav
rătăcitor

Cuvinte cristalizând înțelesuri
din rosturi uitate printre petale
mă caută

dar îți aud pașii,
și din surâs îmi tresare
o stea…

E de la tine,
aprinzând cald

culorile

 

Hidden in your eyes, the morning

soft rustle with a perfume of freshness
swaying over the quietness

the whisper of a thought unwinding
unreachable corners,
untouched universes

undulations begetting tears
looking for their spring,
their bed,
their ebbing…

From rays of yesterday there shines
a cloud

a falling upwards
deepened in the skies,
the seed of a feeble
wandering

Words crystallizing meanings
from quests lost among petals
are searching for me

but I hear your footsteps,
and from my smile
there arises
a star…

It comes from you,
kindling warmly

the colors

 

Nicole

 

Un refren de poveste…/ A late love story’s writing

 
“Maybe some people are just meant to be in the same story.” 
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

 

„Poți oare crede ce fericită tu m-ai făcut,
cu gesturi blânde ai dat cu drag tot ce eu am cerut
Gândul pierdut mi-era uitat, rătăcit printre astre
de prea mult zbor și prea mult gol
din clipe albastre

Fierbinte cafea am mers și-am făcut ca prin abur, prin ceață
cu gândul rămas în dulce sclipire de dimineață
În colț auriu de stea aievea mereu m-ai găsit
din carul iubit, echilibru de cer
pe pământ ai urzit”

Abur de cafea proaspăt făcută plutește aproape
o nouă zi, cu a ei dimineață se desprinde din noapte
Privire caldă, îmbrățișare ce norul i-alină
cu ramuri de suflet ce îi ating inima
de dragoste plină…

 

„Noaptea mi-e zi, raze de soare de la tine venite,
ating și cuprind, mă inspiră și ard cu puteri infinite
Ochii minții îmi dau o imagine senină de noi,
o liniște-adâncă de lună îmi este,
se revarsă șuvoi

Îmi doresc mereu să simt.. să te simt, să te cern din cuvinte
și tot ce-mi răsare îmi coboară în prag ca noi legăminte
Joaca de nor e plutire, e boare, e aer, nu-i joc,
este tot ce poate să dea mereu
la sufletu-mi foc”

Cuvintele – șoapte… cu aripi lumină încep să plutească,
și-un glas suav se strecoară grăbit ca o rază firească,
Un dans rotește ca o trenă de bal, infinit vaporoasă,
iar joaca de-a dorul pierdut între lumi este
lin mătăsoasă…

 

E caldă sclipirea din magic surâs,
e dar
și e veste
și o cheamă mereu, ca un har vrăjit,
un refren
de poveste…

 

„Can you believe it, how free and happy you wondrously made me
with mild gestures, things that I asked for you dearly gave me
My thoughts were awry, roaming amidst planets and stars
from too much longing and too much emptiness
from sadness and scars

A hot cup of coffee I made in a rush as if through a mist
my mind still dwelling on the morning’s sweetness, so sudden and swift
In the golden corner of a distant star, my rhythm that rhymed
with bright constellations which, to balance the sky,
on earth you designed”

The scent of coffee, fresh and fragrant, a sheer delight
a new day, sunny, with its shiny morning lighting the night,
Soft comforting smiles and hugs that a cloud would find soothing
with branches of heart touching her soul,
so deeply moving…

 

„The night is my day, late rays of bright sun coming from you
caress and enfold, inspire and burn with forces anew
My mind’s eye gives me an image so peaceful of us
a calm so deep like moon’s white glow,
no murmur, no fuss

I always long to feel and see you… to sift your from vows
and all that surfaces, that rises ahead are the here’s and now’s
The play in the clouds is flight and breeze, it’s air, no game,
it is all that can give my heart and my soul their power
and flame”

Words – mere whispers… with wings of light that start to emerge,
and a tender voice making its way across the deep surge
A dance that spirals like a large ball gown with infinite veils,
her hazy longing, lost between worlds, through her heart’s
velvet trails…

 

The shimmer is warm in the magical smile,
a gift like sweet tidings
and she calls it forth like a mystery spell,
a late love story’s writing

 

Aceste versuri sunt o adaptare a unor rânduri scrise în vara anului 2015

Nic💛le

 

 

 

 

Umbre ating…/ Shadows that touch

 

“It’s the hard things that break;
soft things don’t break. [….]
The hard things are the ones
that shatter into a million pieces!” 
― C. JoyBell C.

 

Umbre ating seninul din mine,
clipe desprind secunde din tine,
raze și tonuri
tresar,
petale lucesc
și dispar

crud e în noi anotimpul
mătură iarba,
nisipul…
pe creste de nori hoinărește,
cu vântul și ceața gonește

zile ca frunze în vânt,
soare și lună,
pământ…
șoaptă de gând ce adie,
cântec de noi, poezie

Noaptea e trecere blândă, albastră,
murmur de stele izbind în fereastră,
ceasornic cu clipe
de tine
cu ace din umbre
de mine

 

Shadows that touch the calm within me,
moments that slip like tears in a plea,
rays and deep timbres,
soft shades,
petals that burn
and then fade

crude is the season that lands,
sweeps across grass,
across sands…
mountains of clouds it combs,
windy and misty it roams

days like leaves in the breeze,
sun and moon,
patient trees…
whisper of thought flying by
song of us and good byes

Nights are like windows, a blue mild time,
winding long murmurs of skies’ starry chime,
a clock made of minutes
of thee
its hands made of shadows
of me

 

Nicole