Arhive

Miracole menite mie…/ Miracles meant for me (I.)

 

“Our lives are our mythic journeys,
and our happy endings are still to be won.”
― Terri Windling

 

Sfărșit de iunie ploios ornând început de iulie cu raze amestecate verde cu bijuterii de sezon…

 

End of rainy June adorning the beginning of July with rays mixed with summer gems…

 

cu portocaliu incandescent, petale surâzând mocnit la umbră, bobițe delicioase de dud…

 

with incandescent orange, petals smiling away in the shade, deliciously looking mulberry beads…

 

…cu furnicuță ațipită la plajă pe frunze în nuanțe…

aducând pierdut a primăvară crudă, a rugină de toamnă și a soare de seară toate cufundate parcă într-o

…reverie adâncă

 

 

 

…with cute little ant taking a sunny nap on leaves in such hues…

that they look like spring freshness, auburn autumn rust and eerie evening sun all fallen like into

…a delicate dream

 

 

Nic🍃le

 

 

 

Ca o catedrală…/ Like a cathedral

 

“There is some kind of a sweet innocence in being human-
in not having to be just happy or just sad-
in the nature of being able to be both broken and whole,
at the same time.”
― C. JoyBell C.

 

Uneori…
…îmi simt fotografiile ca o catedrală.

O liniște selenară îmi acoperă gândurile, descoperindu-mi-le totodată.
Răsar ca din întuneric deplin… luminițe, arderi, aprinderi culoare.

Alteori îmi sunt ca o piață cu zumzet multicolor. Tarabe fel de fel, atmosfera caldă, pestriță.
Uit că sunt eu, mă rătăcesc aproape.

Uite, aici!

Dar aici, atunci când bâtea soarele acela superb!

Și aici. Lacrimi amestecate cu zâmbet?

Și amintirea…

 

Sometimes…
…I feel my photos like a cathedral.

A lunar quietness covers my thoughts, uncovering them also.
And out of deep darkness there seem to rise…
tiny lights, sparks colorfully lit.

Other times they feel like a busy market place.
Stands of all kinds, sizes and shapes, cozy air, multicolored.
I forget that I am me…
and I wander aimlessly, losing my way.

Look, here!

And here, this gorgeous sunlight!

Here too. Tears mixed with smiles?

And the memories…

 

Gândurile…

…mărgele rătăcite pe podea. Aproape, dar împrăștiate și reci.
Și mă aplec ușor, să le caut, să le culeg… să le înșir poate la loc în colierul minutelor.

Iar căutarea îmi e portocalie, în fotografii. Și galbenă, sau albastră.
Și verde amestecat cu roz, frunze cu petale, suflet cu secunde topite…

 

The thoughts…

…beads spread on the floor. Close, but cold and all over the place.
And I lean over, to look for them, to pick them one by one…
maybe to put them back in the necklace of minutes.

And my search is orange, in my photos. And yellow, or blue.
And green mixed with pink, leaves with petals, soul with seconds melting… 

 

Vin împletite cu pași. Cu urme de tine în toate.
Și fâșii de soare în tot.

Anotimpuri locuind în ore ca pe o pajiște după ploaie.

Curate și crude.
Veșnic început de vară. Mereu auriu timpuriu de toamnă.

 

They come intertwined with steps. And traces of you everywhere.
And slices of sun in everything.

Seasons dwelling in hours like on a meadow after the rain.

Pure and raw.
Forever the beginning of summer. Always early autumn gold. 

 

Căutându-mi raze mereu, să împodobesc solar iarba.
Iar apoi, cuvintele… să răsară senin, ca un curcubeu.

Arcadă de proaspăt și pace. Cupolă caldă de candoare și dor.

Murmur acasă.

 

Always looking for sun rays, to adorn the grass in soft sunshine.
And then, words… to appear serene, like a rainbow.

Arch of freshness and peace. Warm dome of candidness and longing.

Long wistful whispers and sighs.

 

Nic✽le

 

 

Să iubești…/ To love

 

“A fantasy is nothing more than a dream
you were too scared to chase.”

― Shannon L. Alder

 

Să iubești anotimpuri din culori răsfirate
pe cărare, în aer,
pe chip
e îmbrățișare
și dimineață
strecurând în clepsidră
nisip

pe o scară din stele, trepte de lume
ezitând repetat
să pășești,
printre raze sau nori,
zăpadă sau flori…
clipei
neuitând să-i zâmbești

Să iubești rătăcirea, pe o hartă pierdută
de dincolo de
căutare
prin furtună și vuiet
în zare, în gând
râvnind
senin și aflare

îmbrăcând amintiri și purtând adierea
va fi-ului care
a fost
prin iarbă, noroi
pe maluri de noi
prin valuri de soare
și rost

Să iubești întuneric și umbre și vis,
cu cheie de dor
și lumină,
urcând în vârtejuri
fără răspuns
spre ceruri
din rădăcină

cu aripi de foc tăind orizontul,
iar zborul din flăcări
sărut,
coborându-ți în fire
o liniște-adâncă,
căldură
și început

 

Versuri din seria Draga mea Phoenix, publicate an de an pe 18 iunie, cu excepția anului 2019. Anul acesta… renasc puțin mai devreme.

 

To love all the seasons in colors so free
and the pathway, the air,
your hand
it is the embrace
of a warm sunny morning
slipping like hourglass
sand

on a ladder of stars, old worldly stairs
hesitant steps, narrow
aisle,
through sun rays or clouds
snow flakes or flowers…
but never forgetting to
smile

To love the long road, on a worn out map
from beyond grinding and
winding,
through struggle, uproar
from azure, downpour
longing for blue skies
and finding

clad in my thoughts, wrapped in the scent of
to be that once
used to be,
in the grass, or the dust,
on seashores of us
soft ripples of sunshine
and me

To love the deep darkness and shadow and dreams,
with a key of dawning
and light,
is to climb up long spirals
with no clear answers
towards heavens from roots
wrapped in night

with fiery wings cutting horizons,
a flight made of fire
and meaning,
breathing in deeply
the colorful silence,
warmth
and velvet beginning

 

Lines in the series My dear Phoenix, posted yearly on June 18th, except in 2019. This year… a little earlier. 

 

 

***

“A dream? With you, reality is always as a dream. There is no greater fantasy, no grander epic, than being with you.”
― Zechariah Barrett

 

Nic🌄le

 

 

The Spanish version sounds beautiful too.

 

 

Arde albastru…/ Balancing blues

 

“It’s when I’m feeling blue that I think of my little color pink.” 
― Anthony T. Hincks

 

Soft bold bloom, beautiful blue
Always around,
always so new
Sensing the time to wear your hues,
Seasons’ design
of balancing blues…

 

Floare firească, cărare albastră
Mereu în zare,
magic măiastră
Freamăt de timp cu zbateri de/z/astru,
Viu anotimp
ce arde albastru…

 

The photos above were taken last year, spring – summer 2019… beautiful forget-me-not flowers and a jewel of a blue dragonfly. The one below was taken in a rush, and with a little help, from a quite tall little tree a couple of days ago.

 

Fotografiile de mai sus au fost făcute pe parcursul anului trecut, primăvară – vară 2019… minuscule flori de nu-mă-uita și o libelulă albastră sclipind extraordinar. Cea de mai jos a fost puțin repezită și cu ceva ajutor, dintr-un copăcel înalt acum câteva zile. 

 

Un început de aprilie cât mai frumos!

 

Wishing you all a nice beginning of April!

 

 

 

Cuvinte croi…/ Words weave

 

“She had always wanted words, she loved them; grew up on them.
Words gave her clarity, brought reason, shape.”
― Michael Ondaatje, The English Patient

 

Pe urme dor, pe praguri zis
Cuvinte-mi pâlpâie a vis
Ca moi petale strânse-n floare,
Și viu polen arzând a soare

Cu raze pieptănându-mi gândul
Și versuri ascultându-și rândul,
Le iau și le culeg fiorul,
Le mângâi și le dărui zborul

Căci aripile de cuvânt
N-așteaptă ceas,
N-apucă scris…
Sondeaz-adâncuri în abis,
Aduc lumini de paradis

 

On ways of clouds, of having said
Words softly flicker like a thread,
Pulsing like petals in a bun 
or magic pollen deeply spun 

With golden rays combing my thoughts
And burning verse tangled in knots,
I take them, words, and pick their flutter
Like anxious lips ready to utter

For often so, the wings of words
Cannot feel time,
Cannot do this…
They deeply dive in the abyss,
They bring about heaven’s bliss

 

Nic🌸le

 

 

Amestec amintire…/ Memory mix

 

“Memory is the diary we all carry about with us.”
― Oscar Wilde

 

Amintiri în formă de frunze și de flori, de pași și petale de peste tot. Acasă sau aiurea. Frunzărindu-mi pozele ca pe gânduri… reamintindu-mi, zâmbesc.

Ce e timpul?

 

Recollections in the shape of leaves and of flowers, of steps and petals all around. Home and elsewhere. Leafing through my photos, my memories… recalling, I smile.

What is time?

 

Ce poate fi…

Ce înseamnă să simt din nou și din nou prospețimea aceleiași clipe, retrăind aer, raze și chicoteli din curtea în care am copilărit… leagăn și flori și culori?

Ce-mi poate readuce, încă o dată, imaginea acelei bănci solitare rezemându-se de un trunchi… ca de o inimă bătând a liniște și infinit? Ce îmi poate oare povesti iar și iar…

Dar pulsul acela… ofrandă frumosului și caldului și verdelui îmbrățișare? Soare sau seră, căpșună sau iarbă sau zbor…

Dar joaca? Divina joacă…

 

 

What can it be…

What does it mean to feel again and again the freshness of the same moments, reliving the air, the sun rays and giggles in the garden I grew up in… swing and flowers and colors?

What can be so beautifully brought back, once more, by the image of that solitary bench near a heart-shaped tree trunk… like pounding with tranquility and infinity? What can it tell me time and again…

What about that pulse… a gift to the loveliness and the warmth and the green fondness? Outdoors or greenhouse, strawberries or grass or flight…

And how about playfulness? Divine playfulness…   

 

 

Iar când anotimpurile se întâlnesc totuși față în față, cu surâsuri vii în buchete aprinse de „atunci” și „acum” și „acolo” și „aici”, ele rotesc minutele ca pe ani. Anii… ca pe secunde.

Iar eu…

 

And when the seasons meet face to face though, with beaming smiles in shiny bouquets of „then” and „now” and „there” and „here”, they all spiral and swirl the minutes like years. The years… like seconds.

And I…

 

Eu pictez hora cu nuanțe vechi și noi, aprinse sau pale. Nuanțele zâmbetelor de pe cărări de „departe” și de „aproape”, de dor și esență și rost…

…în amestec amintire.

 

I paint the swirl with hues old and new, brighter or pale. The hues in the windings of „close” and „afar”, of longing and essence and meaning…

…in a memory mix. 

 

 

 

Între mereu și întotdeauna…/ In between always and forever

 

 

In between,
Time wearing my steps
Barefoot, I feel the velvety touch
Of one hundred rooms
The air so old
Almost brown,
The feeling of being caught in an old sepia photograph…

I don’t know who I am
Or whether I am in my own dream

With the stars
Through airy rooms,
Mind magically lit by starlight
Dreaming of doors
Of windows
In between always and forever…

 

~ Lines inspired by an intriguing dream I had, and photos received as a gift ~ March 2020

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Între întotdeauna și mereu
Timpul îmbrăcându-mi pașii,
Desculță, simt atingerea de catifea
A o sută de camere
Aerul e atât de demult
Aproape brun,
Ca dintr-o fotografie de altădat’…

Nu știu cine sunt
Sau dacă sunt în propriul meu vis

Cu stelele
În odăi imense,
Minte magic aprinsă de astre
Visând ieșiri
Ferestre
Între mereu și întotdeauna…

 

~ Versuri inspirate de un vis și fotografii primite în dar ~ martie 2020

 

Nic💫le

 

 

Rimă de stele…/ Stars’ rhyme

 

“The Infinity sign goes round and round without an end,
and true love bears the same pattern.”
― Michael Bassey Johnson, The Infinity Sign

 

Din etern,
el și ea
desenează o stea,
iscălindu-și pe ea,
în eter,
dragostea

cu condeie de șoapte,
și cerneală din noapte,
din sclipire pierdută
nuanță nou apărută

călimară și timp
fremătând anotimp,
litere fermecate
printre nori aruncate

ascuțișuri de astru
înțepând în albastru,
amintindu-le rece
cald ce vine și trece

din croială cerească
cea purtare lumească,
cu veșminte de soare
îmbrăcând în culoare

galben palid
de lună
făurind împreună
pod de raze, să-și spună
în eter,
noapte bună

 

Through time’s span,
from afar,
they are drawing a star,
and then sign on its shine,
into space,
their rhyme

whisper feathers to write
with dark ink dipped in night,
from old sparks’ former glimmer
hues anew start to simmer

inkwell burning deep blackness
bringing days from the vastness,
charming letters and words
through soft clouds, like swords,

planets’ spinning sharp cries
stinging, biting the skies
to remind them so crisp
of the warmth in a wisp

from celestial weave
worldly tiding and heave,
clad in solar apparel
chiming worship and carol

faded yellow
of moon
slowly building in tune
rhyming bridge made of beams
into space
for sweet dreams

 

Nic✨le

 

Cute Quotograph… and what matters

 

 

O nuanță pictată de-o clipă
atinge
o margine de minut,
descoperind-o ca pe o comoară,
un dor…
Împrăștiind culoare și cald
și spunându-ți pe nume,
chemându-te
soare…

Tu, auzind-o, răspunzi
cu atingeri de nor,
ecou ca din suflet de petală,
spunându-i
mai stai, ești frumoasă…

Iar nuanța de-o clipă
surâde
și varsă tot cerul
în inima ta

 

 

A time-tinted hue
touches
the edge of a moment,
revealing it like a treasure,
a longing…
Spreading color and warmth
and murmuring your name,
calling you
marvelous sun…

Hearing her, you give your answer
through touches of cloud,
far echo like from the soul of a petal,
you tell her,
stay, you are beautiful…

And the vanishing hue
smiles
and pours all her sky
into your heart

 

“Love is the only freedom in the world because it so elevates the spirit that the laws of humanity and the phenomena of nature do not alter its course.”
Kahlil Gibran, Broken Wings

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Nic💮le

 

 

Soft silver moon…/ Tu, lună moale

 

“The moon stared at me through sprinkled nighttime stardust
and I alone smiled.”
― Jay Long

 

Soft silver moon hanging so high,
will you come down
to kiss my eyes?
With rays of silence, your shine so strong,
will you confide to me
where I belong?…

Warm soothing whispers melting at sunrise
leave ghostly trails,
scented good byes
Smooth feather touches brushing the dark
turn sleepless nights
into an ark
White sails away to havens of skies
draw starry ripples
blended with sighs…

So far away,
your smile lands here…
soft silver moon hanging so near

 

Tu, lună soare cu ochi de argint,
poți să cobori
lin pe pământ?
Cu raze mute lucind puternic,
poți să-mi răsari
din întuneric?…

Susur de stele bând răsărituri,
boare de cald
și roz asfințituri
Atingeri albe de clipe în noapte
cuibărind visul
în arcă de șoapte
Pânze de nori, limanuri și unde
flutur în zare
a rost și secunde…

Atât de departe,
surâsul din soare…
tu, lună moale cu ochi de visare

 

Nic🌙le