Cute Quotograph and… January



Mereu ianuarie cu atingere stinsă,
aprinsă poate doar luna,
doar colțul de stea

și doar vârf de culoare ce-și caută floarea,
petale și frunze,
tulpini, rădăcini ce cântă ascunse…

prin alb, prin rece

muzica lor,
mantie nevinovată
de clipe stinghere

doar un cer de departe le știe povestea,
un cântec de umbre,
o mică margine de vis


Always January with its time-worn tread
sweet shine… just that of the moon,
just of a corner of star

and just the tip of sweet color looking for its flower,
its petals and leaves,
stems, roots singing a hidden song…

through the white, the cold

their music,
innocent mantle
of muted motion

just a far sky knows their tale,
a song of still shadows,
the edge of a delicate dream



“The deep roots never doubt spring will come.”
― Marty Rubin






Culoare și cald…/ Warm light and winter wooden wonders


“Winter holidays wave a magic wand over this world,
and behold,
everything looks softer and more beautiful.”
– Norman Vincent Peale


Roșu și verde jucăuș printre sclipiri cald ascunse în brad…

…înstelare culoare de sărbătoare



Red and green looking playful among warm shimmer hidden in the tree…

…starry holiday color and shine


Sărbători frumoase, luminoase!


Bright happy holidays!





„There Is A Place”
Morten Harket


There’s a silent world
Shining from afar
There’s a drop of life
Among the stars
That is where we humans are

There is a place for you and me
Sooner or later we shall see
Diamonds in the sky
And maybe
Time has only just begun

We are different, we are one
What more do we need?



Decembrie cu fulg de surâs…/ December cuteness


“Whoever is present in your spring
would more than likely have respected
your winter.”
― Johnnie Dent Jr.



Început de decembrie cu îngeri pufoși fulguind surâs înaripat…


Beginning of December and fluffy angels with cute winged smiles like snowflakes…


“For a moment at least, be a smile on someone else’s face.”
― Dejan Stojanovic, The Sun Watches the Sun




Târziu…/ Late autumn


“I understand how difficult it is, putting your heart in someone else’s hands.
But, if you don’t, how will you ever truly know a person?”
― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn


Târziu ce se-mbracă-n lumină,
croind o cărare de umbre
cu raze de gânduri petale
ce picură zi în secunde

Alei de-amintire și cald
în mijloc de toamnă curată
ce-aduce în suflet răstimp
și trecere nevinovată

Căci mugurii vii de aprins
se sparg în buline de clipă,
iar eu, pășind pe senin,
nu fac de aripi risipă



Late season wearing brightness,
spread on an alley of days
sun rays, petals and thoughts
dripping time on my ways

Pathway of vivid past moments 
of colorful autumns, so pure
hues of beauty and life,
innocent rhythm and cure

For buds of freshness and fire
melt into bubbles of air,
and I, stepping on light,
have seconds and minutes to spare


Târziu ce se-mbracă în cer,
cu inima șoaptă de nor,
purtându-mi albastră visarea
ce-mi picură soare în dor


Late autumn that wears blue skies,
its heart like a gray cloud’s longing
making my dreaming serene
through whispers of sunny belonging


Dintr-o amintire de acum 6 ani


“Let the spark in you catch fire and burn into the air, so that it may light up the sky.”
― Saim .A. Cheeda


Crizantemele îmi vor aminti mereu de toamna 2015, o toamnă cu nuanțe triste și reci, cu iarna ei… parcă prea iarnă, urmate apoi toate de zâmbetul primăverii 2016.. De parcă nu foiseră prea mult pentru mine, crizantemele, pănâ în acel an, iar atunci… mi-au devenit brusc poeme de lumină și umbră neînțeleasă



Chrysanthemums will always remind me of autumn 2015, a sad cold autumn, with its winter… almost too winter, but followed by spring 2016, its warm sunny smile. As if I had not been too aware of these late autumn flowers until then, and that year… they suddenly became petal poems of unexpected shadow and splendid light.






Nuanțe de octombrie…/ October hues


“Autumn…the year’s last, loveliest smile.
[Indian Summer]”
― William Cullen Bryant


Iar toamnă, coaptă și
cascadă caldă, ușor
de frunze-n nuanțe
și în povești
să-ți aminteasc-a sclipire
că ești

Lumină veche și umbră
covor ce se-așterne și parcă
cum pașii grăbiți cândva
se opresc
când dar de-octombrie-n rouă


Autumn again, ripened
and bright,
shining cascade of rich hues
and light,
leaves penning tales of seasons
and spree
somehow reminding my soul
to be

Old golden light, shadows
and glisten,
a precious carpet that does seem
to listen
as hurried steps will wander
and stop
when October gifts a sunny


Fotografii de început și final de octombrie făcute din mers și trecere. Și cumva…

…deseori mă opresc și mă-ntreb, unde și-ncotro atâta grabă?! Unde… de ce, cum și cât? Sau până când? Pare oricum că mă iau la-ntrecere chiar cu graba. E care pe care, iar jocul ăsta e mai mult o spirală. Sau… o buclă?. Câștigă doar…. cine nu participă, cred.

Da, însă până voi găsi eu răspuns(ul/urile), bineînțeles…

…nuanțe cât mai de octombrie în fotografii solar aurii.



Photos taken on October 1st and this week, end of the month already. Also taken on the move much, and somehow…

…I often pause and wonder, where and why this ongoing rush of things and days?! Where, why and how? Or for how long? Because anyway, it seems that I am in a race against the rush itself. A rush for another rush… this game feels more like a spiral. Or a loop? The winners can probably be only those who… do not take part in it, I think.

But until I get to find the answer, or answers, of course…

…very October hues in images shining beautifully like the sun and the stars.


Vă invit să vizitați și noua mea pagină de Facebook, Nicole”s Photos, la

Sper să vă placă!



I am also inviting you to visit my Facebook page, Nicole’s Photos, at 

I really hope you enjoy it!





Here you can find the lyrics for this lovely Romanian tune



Cute Quotograph… and poetry



Când spirale se-adună, cuvinte rotind,
capitole noi din vechi se desprind,
rosturi ce-așteaptă ca-nchise-ntr-o carte
cern anotimpuri croite din șoapte

Căldura îmbracă o haină străină,
culoarea așteaptă sărut de lumină,
iar steaua tăind prin umbra târzie
poartă atingere de poezie


When spirals converge, words in a swirl
new chapters emerge, from old they unfurl,
deep meanings await like closed in a tome
sifting the seasons like sculpted in foam

Warmth is now wearing a foreign attire,
color is barely lighting the fire,
a star is winding through shadowy curves,
its meanders touching on poem and verse 





De la roșu la alb…/ From bright red to cold white


“The most common form of despair is not being who you are.”
― Søren Kierkegaard


De la roșu la alb, curcubeu de cuvinte
nuanțe ascunse-n tăcere și-n aduceri aminte
palid, gândul alunecă pe-o petală, o umbră,
iar lumina atinge tot ce vrea să-se-ascundă

Lampadare în noapte pe un drum-rătăcire,
albă, ceața învăluie căutări și-amorțire…
doar în pulsul adânc, ca un miez ars de floare
se aude stins, roșu, pâlpâind, o suflare


From bright red to cold white, arching rainbow of days
pale hues deeply hidden within silent worn ways,
muted thoughts slowly gliding down a petal, a shade,
and the light softly touching all that’s shying away

Under lampposts at night on a sidewalk of dream,
white, the fog is enfolding every shimmer or gleam…
just within the deep pulse, like in burnt cores of flowers
there can be faintly heard, red, the flickering hours






Doar atunci…/ Only then


“The fact that you got a little happier today doesn’t change the fact
that you also became a little sadder.
Every day you become a little more of both, which means that right now,
at this exact moment, you’re the happiest and the saddest
you’ve ever been in your whole life…
Think about it it. Have you ever been happier than right now,
lying here in the grass? And have you ever been sadder?
It isn’t like that for everyone.
Some people just get happier and happier every day.
And some people just get sadder and sadder.
And some people, like you, get both.
And what about you, are you the happiest and the saddest right now that you’ve ever been?
Of course I am.
Because nothing makes me happier and nothing makes me sadder than you.”
― Nicole Krauss, The History of Love


Dacă steaua din tine se mai face-auzită,
simțită și înțeleasă,
Atunci, doar atunci îți scapără inima
și-ți poți face lumea

Numai atunci zâmbetul lunii
îți este și ție icoană,
Iar razele soarelui lucindu-ți a vreme
urzesc din fierbinte,


If the star within us can still make itself heard,
still felt and still keeping stride,
Then, only then our heart beats like magic,
turning the world
in a bride

And then, only then the smile of the moon
is ours too, beyond frown.
And sun rays sublime shining like sacred
can weave from deep warmth,
purple crown





Poșeta din flori…/ The purse made of flowers


“I sleep with my feet on moss carpets,
my branches in the cotton of the clouds.”
― Anaïs Nin, Under a Glass Bell


Poșeta din flori
(versuri scrise și postate în martie 2015)


ar vrea să aibă o poșetă din flori…
împletită din verde și multe culori,
din tulpini moi și dure și din flori mătăsoase
să o poarte mereu, cu mișcări grațioase,
și din ea să răsară frunze fine și muguri,
să se-ntindă usor peste barete din ruguri,
cu buzunare pufoase ca din mușchi catifea-
o poșetă c-un strop de grădina în ea

și ar fi minunat de-ar avea aranjată
cu frunze și flori, o pălărie asortată
și-o eșarfă ușoară în culori pastelate,
în adiere de vânt fluturându-i la spate…

cu  poșeta din flori si culori și parfum
s-ar simți ca acasă oriunde pe drum…


The purse made of flowers
(originally written and posted in Romanian in March 2015)


she wishes she had a purse made of flowers…
simply braided of green like long days made of hours,
intertwined of thin stems with soft petals of lace
to be able to wear it with much fondness and grace,
and from it to appear lovely leaves and small sprouts,
which would grow over straps like cane-fruit in breakouts,
with small pockets so puffy, from moss like green velvet-
a dream bag like a garden, never ever to shelve it

and it would be so splendid if she found on a branch
among leafy green twigs, a straw hat just to match,
and a soft scarf like air, in serene pastel colors
fluttering in the breeze like the rainbows of summer…

with a cute purse like that, made of fragrance and flow
she would feel like at home anywhere she might go…




Translating it also reminded me of this song,


Here… the English lyrics of this Romanian folk tune


Ape de galben…/ Ripples of yellow


“You be the sun, I’ll be the moon, let’s share the stars and dance in the sky.”
― Karen Quan, Better to be able to love than to be loveable


eu sunt ape de galben,
tu parfum de albastru
eu doar raze de lună,
tu de soare măiastru

eu mișc ramuri și frunze,
tu dai trunchi, rădăcini
eu închipui petale,
tu tulpină și spini

eu hrănesc amintirile,
tu crești aripă, zbor
eu înșirui cuvinte,
tu le-mprăștii covor

mie-mi murmură serile,
ție, zori, dimineți
mie, visele-mi susură
ție, praf de povești…


iară stelele, oaze
în mănunchiuri de noi,
din eter ne cuprind
la un loc pe-amândoi


I am ripples of yellow,
you are fragrance of green
I am murmur of moon rays,
you are sun rays serene

I move branches and leaves,
you give trunks, roots and forms
I imagine the petals
you, the stems and the thorns

I give substance to memories,
you paint long wings and flight
I spill hundreds of words,
you turn every thing right

to me, evenings’ long murmur,
to you, mornings’ white sails,
for me, dreams’ dear dance,
for you, sky dust and tales


and the stars, in bright clusters
of both here and there,
are a velvet together
made of magic to share





The original version of this Peruvian song, lyrics and dance can be found here