Doar soare în inimă, a mea și a ta…
coroană de raze,
și pace…
și stea
Just sun in the heart, both near and far…
sweet spells of light,
playful peace…
and a star
Anunțuri
Arhive
Toamnă cafenie…/ Auburn autumn
“It looked like the world was covered
in a cobbler crust of brown sugar
and cinnamon.”
― Sarah Addison Allen, First Frost
trenă de frunze plutind pe pământ,
murmur de foșnete fără cuvânt,
alunecă rece printre zile și nopți
în brumă îmbracă strugurii copți
lacrimi aruncă din norii-i de gri
peste dealuri întinse și parcuri pustii,
veșmântul ei greu de ploaie și vânt
împrăștie păsări pe-alt colț de pământ…
din ochii adânci îi transpare magie,
iar palmele-i ude scutură cerul,
din ramuri de frig picurând elegie
ce-n suspine-mbracă eterul
o respiri, te inspiră, te poartă spre tine
parfumul de ars îți pătrunde în piele
plimbându-te crud pe covorul de zile
cu ecouri de vară și stele…
trail of leaves floating away
murmur of rustle and stillness
dressing in rhyme the night and the day,
and the grapes in a blanket of chillness
tears dripping from its deep clouds of grey
over the parks and the hillsides
its heavy cloak of crisp wind and rain
fleeing the birds over moon tides…
from its gloomy eyes, sparkles of mystery
its drizzly palms shaking the skies
from branches of cold, raindrops in wintery
sighs draping the highs
you breathe it in, it breathes you out
its perfume of cinders infuses your skin
you walk shorter days full of doubt
through echoes of summer and dream…
Nic🍇le
Zile de octombrie colorate și-aromate în continuare!
😊
Colorful and sweet-scented October days!
Cute Quotograph… and love
Plimbare chiar rimează cu culoare… am descoperit zilele astea. Nu doar în vers, vreau să spun, ci și… în mers? Plimbare culoare… de octombrie soare!
(Și acum acum zâmbesc puțin, așa… ca pentru sine, întrebându-mă tot ca din mers, să văd eu acuși acuși cum voi reuși să redau și-n engleză aceeași minune de ton de octombrie luminos colorat… și rimat ritmat).
Și-anume, explozie! Artificii strălucind colorat la tot pasul. Chiar nu, sau poate nu mai știu eu, dar parcă n-am mai văzut la mijloc de toamnă atât de mult curcubeu întins covor ca prin farmec. Cu greu și de-abia mă desprindeam de un colț că dădeam de altul, și tot așa.
😊
A walk soft and bright, rhyming with colorful flight… I have discovered these days. Not only rhyming a talk, I mean, but also… a walk? Soft and bright colorful flight… in October light!
(In the brackets above, the Romanian version, I was wondering… a bit aside and to myself as I was writing the words, about a nice playful way of translating the rhyming game into English, obviously different words, but I think I managed to keep the same meaning, quite happy about that, too.)
And I mean, an outburst! Fireworks shining at every step. I don’t think, or I don’t remember to have seen such a mid-October display, so much rainbow spread as a carpet as if by magic. I barely pulled myself away from one floral spot that I would bump into another, and so on.
Și-uite așa, mai agale sau mai foit, dar cu ochii fix în soare… culoare plimbare… îmi răsăreau și gândurile. În nuanțe… fel de fel. Printre care, razant, și ideea. Că da, chiar așa trebuie să fie! Dacă este… și anume, să fie!
Iubire.
Când e ruptă din soare, chiar nu are asemănare. Pe pământ. Și e interminabilă. Infinită.
Complet fără-nceput sau sfârșit. Nu vine de nicăieri, nu se-ndreaptă nici unde. Deși cumva… peste tot? Și nici n-ar avea altfel cum, chiar nu vrea să obțină nimic. Doar este. Fără poate și fără probabil. Fără dacă sau parcă. În schimb, cu mult „da.”
Nici nu e definibilă sau delimitabilă prin când și cum. Ea doar… este. Dintotdeauna. A fost și va fi.
Cumva… ca un fir de apă? Un izvor, sursă de viu și culoare. Poate neatinsă încă, dar mereu doar la un gând distanță. La un pas, o șoaptă sau un cuvânt?
Și tu…
Tu asculți. Pleci urechea și auzi și observi. Ceva e puțin altcumva. Dar ce mult! Și-apoi pășești. În sensul ei de mers. O dată cu ea.
Intri în ritm. Plimbarea culoarea te duce. Iar tu… soare!
And so, slowly or in a bit of a frenzy, eyes fixed on the bright light… in my colorful flight… thoughts started to come. In various hues. Among which, like a sparkling ray, the idea came. That… yes, that must be it! If it is to be!
Love.
When it is like a gold nugget from the sun, it really is like from beyond. Like nothing on earth. And it is endless. Feels infinite.
Absolutely no beginning or end. It seems to come from nowhere, and going nowhere. Though somehow… everywhere? And it couldn’t be otherwise, as it doesn’t want to get anything done. It just is. No maybe or perhaps. No what if’s or as though’s. But with a lot of „yes.”
And it is not definable or measurable through a when or a how. It just… is. Forever. Has been and will be.
In a way… like a spring? A source of water, of life and color. Maybe untouched yet, but still always only a thought away. Only a step’s, a whisper’s or a word’s distance?
And you…
You listen. And you suddenly hear it. You hear and you start noticing. Something is a bit somehow else. A bit much. It’s on its way and in your path. It is flowing. Through you.
And you get in that rhythm. That tune and that pace. The bright flight carries you. And you… light!
Căci soarele… chiar nu, nu poate fi doar centrul universului. Ar fi prea puțin. Cu siguranță e centrul ființei. Al tău. Și al tău. Și… al tău?
Ne suntem unul altuia orizont. Plimbarea mea trece prin culoarea ta. Și reciproc.
De-aici… zarea.
Iar când soarele începe să răsară, deși nu realizezi când și cum, dintr-o privire și un surâs, atunci… ai atins. Ai ajuns la întâlnire cu propriul tău soare.
Transpare prin ochii unui… altcineva! Dar acesta e doar un detaliu lipsit de importanță. Numai zâmbindu-vă, înnodați raze. Împletiți același cald și respirați din același auriu. Îmbrăcați aceeași manta, sorbiți din aceeași cupă… vă hrăniți din același centru.
Sunteți la modul simplu și complet aceeași plimbare culoare. Același soare. Ați privit și pășit.
În sensul de mers al iubirii.
As light… cannot simply be just the center of the universe, no. It would mean too little. It certainly is the center of you. And you. And… you?
We are each other’s horizon. My walk soft and bright goes though your colorful flight. And vice versa.
Hence… the skies in the light.
And when the sun begins to rise, though you can’t put your finger on a when or a how, but just from a pair of eyes and a smile, then… you have touched. You have met your own sun and light.
It shines through… somebody else’s eyes! But… that is just a mere detail. Only by smiling at each other, you sew rays. You weave the same warmth and you breathe the same golden spiral. Wear the same mantle, sip from the same sacred vessel… wine and dine on the same center.
You are simply and entirely the same soft bright flight. And light. You have dived… and arrived.
You are now walking in the rhythm and rhyme of pure love.
Se spune că este prima zi din restul vieții tale. Eu doar spun că e viață la modul cel mai infinit.
Este pur și simplu cel mai cald și mai cu sens… a fi.
They say it is the first day of the rest of your life. I just say it is life in the most infinite mood.
It simply is the warmest and most meaningful… to be.
Nic💓le
Clipe de negru…/ Black moments
“…People are rivers,
always ready to move from one state of being
into another.
It is not fair, to treat people as if they are finished beings.
Everyone is always becoming and unbecoming.”
― Kathleen Winter, Annabel
Clipe de negru ce mușcă adânc,
lăsând urmă de zgomot în șoapte
Clipe de negru arzând nerostit
cu flăcări topindu-se-n noapte
Clipe de negru vuind ca un viscol
turnând gheață în zile…
Clipe de negru vibrând intr-un ritm
ce stinge lumina-n privire
Clipe de negru respirând printre raze,
întorcând ochi dinspre cer,
Clipe de negru urnind lanțuri grele,
dizolvând nopți în eter
Clipe de negru implorând a culoare,
aur sau argint poleială…
Clipe de negru curbând magic timpul
prin aer îmbrăcat în cerneală
Deși…
doar așa, prin clipe de negru
din pașii cu umbre
de ceață
se toarnă o punte din suspinul adânc
spre stele și pace,
spre viață
Black moments bite, they take their share
and leave a sorrowful mark
Black moments burn, feeding on air,
with flames shaping the dark
Black moments blow like fierce winds moaning
unleashing ice through the days…
Black moments beat an unyielding tempo
stifling magical rays
Black moments breathe through smiles and sun,
turning our eyes from the flight,
Black moments breaking free from the fetters,
transforming nights into white
Black moments beg to be painted sweet blue,
green or yellow or pink…
Black moments bending the time and the skies,
spewing an eerie ink
Still,
black moments bathe the wonderful air
in shrouds and veils
of night,
becoming the bridge for the long bitter sighs
towards bright beautiful
light
Nic🍂le
Inspirată oarecum neașteptat de aerul puțin mai rece de final de septembrie, luna plină… de ceață și… filmuleț.
😊
Interestingly inspired by the end of September air, a bit chillier, the foggy full moon and… the sweet little film.
Toamnă rotind albastru…/ Autumn spinning soft blue
“And I am dumb to tell a weather’s wind
How time has ticked a heaven round the stars.”
― Dylan Thomas, Collected Poems
Un verde de-amiază dezmorțită de octombrie rostindu-mi steluțe azurii ca decupate cu multă migală direct din zare și raze… și-albăstrindu-mi perfect ziua și pașii.
Warm October noon and the green reveals little stars as if cautiously carved right from the skies and the rays… a perfect blue dash along my day and my steps.
“I like the sky. It’s rational to me in a way that life isn’t.”
― Maria Dahvana Headley, Magonia
Nic✨le
Era de culoarea…/ It was the color of…
“Words fail me, but not feeling.
The feeling never fails me.”
― Marty Rubin
Era de culoarea…
…unei îmbrățișări dulci și parfumate regăsite printre fire de timp.
It was the color of…
…a sweet-scented embrace found again among snippets of time.
Cum adie melodia asta superbă înspre minutul aproape 3… ca stele de gând venind de dincolo de frumos și de timp. Și de dulce culoare… îmbrățișare.
The way this lovely tune smoothly flows into minute almost 3… like star thoughts reaching from beyond beauty and time. And the sweet color… embrace.
Nic⛅le
Anotimpuri aproape…/ August and June
“It was as if we’d known each other for a thousand years.”
― C.J. English
The skies were so orange she could barely breathe…
and the evening exploded with light
soft winds were astir, the air was a bliss
and her eyes would shine beyond bright…
Her name was June and she was aglow,
the rays danced away through her fingers…
her arms embracing the time’s lonely sweep,
oasis that quietly lingers
Her hair smelt sweet, like strawberry magic,
her dawns had the taste of the moon…
her days resembled the heaven’s soft shades,
and her nights glided smooth through her bloom
As the weeks passed, the summer time melted,
spinning flowers, nature and seas…
the winds brushed the mornings into silky warm noons,
and the months sailed by in a breeze
And June’s sunny steps carried her gently
to more soothing, balmier lands
where the air seemed timeless, feeling eternal
seized into warm August hands
Her heart danced so freely, words bursting like petals,
colors and lovelier hues,
her cheeks in a blush of tender caress
embracing her soul, her blues…
And her stare was lost into thin distant air,
fluttering wings through the year,
while the deep August burn painted her flight
against a horizon so dear…
As if a mild king all dressed in purple
was showing her kindly the way,
so the princess would follow with a rustling trail
to join September with May
And the stroll along parallels circling the earth
like a gracious imperial ring,
would spin the planet, the hours, the seasons…
clothing autumn in spring
Cerul ca focul, ea de-abia respira…
iar seara exploda strălucire,
adiere ușoară prin aer senin,
cu ochii sclipind a uimire
O chema Iunie și zâmbea auriu,
cu degete mângâind nori și raze…
brațele ei strângând moale timpul,
șlefuind din secunde dulci oaze
Părul ei brun mirosea a căpșună,
iar zorii-i aveau gust alb de lună,
zilele-i ardeau în nuanțe de rai,
și nopțile-i purtau o cunună…
Timpul trecea, vară, culoare
rotind flori și frunze, și lumi
gânduri conturând dimineți și amiezi,
săptămâni și zile și luni…
Iunie-n murmur de pași catifea
plutea-nspre tărâmuri iubire,
unde ceasul se-oprise pulsând a netimp,
în brațe de August plutire…
Inima ei dansa liber cuvinte,
explodând în ritmuri turcoaz,
cu obrajii atinși de suflare curată,
picurându-i în suflet topaz
Iar privirea ei mătura printre clipe
praf de anotimpuri în prag,
căci rugul de August îi picta orizontul,
cu flăcări de aproape și drag…
De parcă un rege blând și albastru
o însoțea, soare și lună,
iar prințesa îl urma cu trenă de raze
din Septembrie spre Mai împreună
Iar plimbarea de-a lungul aleii de timp,
pe pământul în ținută solară,
rotește planeta, toamnele, anii…
îmbrăcându-le în primăvară
Nic✿le
