“It rains
And rains
And rains.
But there is a sky above the rain,
Nothing can rot the sky.
Earth has turned to mud. What of it?
The heart of the planet is made of fire, of ardent sun.
(from „A Rainy Day”)” ― Visar Zhiti, The Condemned Apple: Selected Poetry
Vă doresc zile de sfârșit de an cât mai frumoase! Și… zile de-nceput de an nou la fel!
Wishing you nice end of year days! And… a lovely beginning of the new year as well!
“And now we welcome the new year, full of things that have never been” ― Rainer Maria Rilke
De gânduri îmi murmură din vârfuri de raze,
iar de șoaptele-mi spun
de senin,
eu iau amintirile,
iubirea și clipele
și le pierd printre ace de pin…
Le găsesc apoi îmbăiate în pur
povestind despre nori și culoare,
despre stele ascunse
și inimi în noapte,
despre fire de lună
și soare…
If my thoughts keep murmuring from shimmering rays, and whispers keep pulsing
of skies,
I take recollections,
love and the seconds
and lose them through needles of pines…
And then I just find them bathed in light telling of clouds and of colors, of a far away tune and hearts in the night, of fine threads of sun and sweet moon…
“Life is brighter on the lighter side.” ― L.M. Fields
Săptămâna asta de noiembrie rece și gri chiar a fost cu și despre lumină și lumini.
De la florile ca rochițe ochioase de duminica trecută, apoi magia razelor dansând fel de fel acum două zile…
…până la felinare impunătoare conturând penumbrele azi…
This grey and cold November week seems to have been mostly about light and lights.
From the flowers bright colors like cute autumn dresses that I posted last Sunday, then through days’ magical light dancing in quite many ways two days ago…
…to lofty lamplights and posts contouring the afterglow…
…sau luminițe jucăușe profilând înserarea.
…or playful little light bulbs outlining the twilight.
Felinarele seara târziu, dimineața devreme… cât de superbe sunt! Schimbă un colț de răsărit, sau de apus. Strălucirea lor ușor incandescentă străjuie șoaptele, gândurile, amintirile… însoțește pașii de dincolo de noapte și umbre, sporovăind cu copacii, surâzând grijuliu…
…topesc întunericul cu căldura lor.
The beautiful lamplights. late evenings, early mornings… how amazing they are! They change their corner of a sunrise, a sunset. Their glow, slightly incandescent, chaperoning the nights’ whispers, thoughts, recollections… They accompany our steps as if from beyond the shadows, chit-chatting with the trees, smiling vaguely…
…almost melting the darkness with their sweet warmth.
“Time passes. I drift in and out.
As if I cease to be, until I remember to exist again.” ― Johnny Rich, The Human Script
Să-mi zbor căutarea, să o avânt
lăsând o dâră de stele,
de gânduri ca fluturii,
ca roiul de aripi,
printre șoapte ușoare
sau grele
Să-mi vântur surâsul, să mi-l culeg
dintre frunze de tine și raze,
de printre sclipiri de rouă
și soare,
de nuanțe scăpărând a
turcoaze
Să pășesc apoi coborând trepte albe
ca din vise catifea și senin,
ca pe clipe-nșirate
pe secunde de nor
în șirag tresărind
opalin
Să mă scutur de lacrimi ca de stropii de ploaie
așternându-mi mirare și drum,
cu suspin și tăcere
și zâmbet stingher,
picurându-mi va fi
în acum
To kindle my quest and then to release it
leaving a trail of moons,
of thoughts like butterflies,
like a bevy of wings
through whispers off key
or in tune
To beam my smile and then suddenly find it
among leaves of you and of rays,
among sparkling dew beads
and sun shine,
through hues that glitter,
through haze
To climb then slowly along pearly steps
as if from a silk dream serene,
as if stepping on moments,
on fleeting cloud seconds
in a string that gleams
opaline
To shake off the tears like trickling raindrops
penning a tale on my brow,
with a sigh and blue silence,
and a stare so shy
dripping will be
in the now
