“Nothing like poetry when you lie awake at night.
It keeps the old brain limber.
It washes away the mud and sand
that keeps on blocking up the bends.
Like waves to make the pebbles dance on my old floors.
And turn them into rubies and jacinths;
or at any rate, good imitations.” ― Joyce Cary, The Horse’s Mouth
Pictându-mi devenirea cu albastru
și galben
și suflare cristalină,
secunde moi ca razele de toamnă
dansează printre fire de lumină
Privirea ta
și roua de cuvinte
sclipesc ca unduirea de ocean
ce-așterne clipele și zilele
și pașii,
umblare azurie peste an
Și serile se arcuiesc
și murmură,
iar diminețile se-ntind în zare
căci ne suntem și umbră
și aprins,
topind și trecere
și anotimp în mare
Ca primăvara ne șoptește-amiaza
din flori de amintire limpede
și vie,
cu cald
și cu senin ne-mbată vara
din chiar esența ei portocalie
Și chiar din firele de timp îmbrățișate,
din luni
și săptămâni nenumărate,
răzbat ca boabele de suflet
și de viață
din inimă,
șiraguri noi de nestemate
Iar când le strângem tare-n brațe
și în zâmbet
ca stele pentru mine, pentru tine
ca soarele și luna străluci-vor,
ca trei sute șaizeci și…
de rubine
By painting my becoming in soft blue
and purple and crystalline deep breathing,
long seconds like silky rays of autumn start dancing lightly among strands of meaning
Your eyes and ever dewy words
are sparkling like the ocean’s brightness enveloping the moments, days and steps
in infinite azure year’s lightness
And evenings arch their beauty and long murmur, and mornings yawn over the shadows,
for we are to each other shade and fire,
melting the passing and the seasons into meadows
Like springs, the noons are whispering to us of color, from flowers’ shine
and long sweet glowing yesterdays,
with warmth and skies serene we sip the summer
from deep within its orange Saturdays
And right from time’s threads tightly intertwined, from months’ and weeks’ innumerable stems,
springs fresh like holy beads of soul and life
through our heart,
smooth endlessness of gems
So as we gather them like treasures in our eyes and smiles
like stars for me, like stars for dear you like sun and pale moon they will alight,
“your hand touching mine. this is how galaxies collide.” ― Sanober Khan
Ascult aerul plin de culoare
și inspir nuanțele zilelor,
melodia luminii rotește cald sufletul
iar vântul, cheile clipelor…
Porțile timpului încet se deschid
lăsându-mi pașii să zboare,
s-atingă cărarea ce duce spre maluri
mângâind amintiri călătoare
Mătasea din valuri, cerul și norii
mă strigă cu glas ca din vis,
murmurând cuvinte de tine
desenând în ochi paradis…
Ca într-un basm, stelele cântă
sclipind curat a rubine
încât toate zilele, nopțile, drumurile
mă duc minune spre tine
Yo siento el aire coloreado
y respiro sus tonos suaves,
el canto de luz toca mi alma
y el viento gira las llaves…
Las puertas del tiempo se están abriendo
revelando mis pasos errantes
que buscan el sendero hacia el mar
a traves de recuerdos de antes
Las ondas sedosas, el cielo, las nubes
llamándome con la voz de mis sueños
susurran palabras vestidos de ti
haciendo mis ojos serenos
Como en un cuento de hadas, las estrellas brillan
y bailan bellamente así
que mis días, mis noches, todos mis caminos
lentamente llevan a ti
I listen to the colorful air
and breathe in its hues like a breeze,
the tune in the light touches my soul,
the wind turning the keys…
The gates of time slowly open
revealing my wandering quest
seeking for the path to the sea shores
through memories that pour from the past
The silky waves, the sky, the soft clouds
keep calling with the voice of my dream,
they murmur words made of you
making my eyes so serene…
Like in a fairy tale, the stars burning bright
are dancing, shining anew,
so all my days, my nights and my pathways
can freely take me to you
Încercări repetate de-a lungul timpului, de a învăța și folosi limba spaniolă mai mult și mai bine… care au prins contur vara 2017, cu pași înspre toamnă. Neașteptat și minunat contur, după vacanța în Spania, un septembrie puțin mai rece și… într-o zi de vineri a plutit, zbor lin de vers și vis în spaniolă. Experiență atât de nouă, de parcă am deschis o ușă și am pășit pe un tărâm necunoscut. Poezie-călătorie, survolând jucăuș dicționare, desigur, deși firul curgerii… neîncadrabil la nici o literă, categorie sau conjugare. Iar apoi, meandrele drumului prin traducere, rimă și ritm în română și engleză, ușor curgător… călătorie-bucurie. Un tempo și puls ca din inima unei plutiri, dincolo de formă sau număr de silabe.
Senzație liniștitoare, de imagini și cuvinte – corabie, iar oceanul… valuri rozalii sau înstelate unduind liniștit înspre soare.
😊
Several attempts over the years, to learn and use Spanish a bit more and better… but which took a more definite contour for me this summer autumn 2017. Unexpected and wonderful contour, after the August holiday to Spain, a little colder September days, and one Friday… soft flight through verse and reverie in Spanish, too. Entirely new experience, as if opening a new door and stepping onto an unknown realm. Flipping and leafing through dictionaries, naturally, though the flow… not falling under any letter, category or conjugation. And then, the meanderings my path took in translation… lovely surprise as well. We usually say „lost in translation” but now it seemed more of a „found” or „regained,” rhyme and rhythm … streaming smoothly into English and Romanian. It felt like from the warm heart of a dreamy flight beating beautifully beyond any form or number of syllables.
Feathery feeling from images and words – sailboat, and the ocean… coral and seashell pink waves, or starry, gently rippling towards the sun.
“At the end, one didn’t remember life as a whole
but as just a string of moments.” ― David Levien, City of the Sun
Imaginați-vă puțin,
aer de un galben luminos, câteva fire de lavandă și margarete strălucind într-o vază translucidă, poate și farfurii și cănițe de un alb imaculat, șervețele moi odihnindu-se pe o față de masă mătăsoasă și… un borcănaș cu miere.
Mic dejun în grădină.
Imagine this,
magically yellowish light, lavender threads and a few daisies shining in a transparent vase, perhaps white plates and cups, or funny mugs, cute soft napkins resting on a smooth table cloth and… a little honey.
Breakfast in the open.
Poate pe o masă de lemn așteptând undeva pe iarbă? Sau pe verandă? Scaune de grădină comode și pernuțe cu model jucăuș… prospețime în aer și raze poleind dimineța cu magie aurie.
Și inspiri adânc, simțind că lumea-i a ta. Apoi savurezi pâinea prăjită cu miere, sorbi din cafea, sau din ceaiul aromat, poate puțin suc de portocale…
…și ridici ochii spre cer, privești norii, imaginându-ți forfota și foșnetul următoarelor ore din zi. Închizi ochii pentru câteva fracțiuni de secundă…
Maybe on a wooden table waiting for you on the lawn? Or a terrace? Comfy garden chairs, soft cushions on them with funny patterns… freshness and sun rays dressing the air in golden magic.
And you breathe in deeply, feeling the world is your oyster. Then you take a few bites of toast with honey, several sips of coffee, or fragrant tea, maybe some orange juice…
…and you look at the sky, gaze at the clouds, imagining what the next hours have in store for you. You close you eyes for a couple of seconds…
Nu-mi pot imagina multe lucruri la fel de dulci și liniștite. La fel de frumoase. Poate cu excepția unui schimb de cuvinte matinal, sporovăind una alta.
Sau poate doar zâmbind, larg și luminos, zilei ce tocmai a surâs auriu. Și poate realizând că pare a fi destul de mult spațiu într-o secundă. Foarte mult într-un minut.
Foarte mult loc într-un moment, minunat mobilat, doar… să poți fi.
I can’t imagine too many such things, as sweet and peaceful. As beautiful. Maybe except some nice words shared with someone, chatting trifles and bits.
Or maybe just smiling, wide and bright, at the shiny day ahead. And maybe realizing there seems to be much space in a second. Quite much in a minute.
Quite much room in a moment, fabulously furnished, just… to be able to be.
