Arhive

Tratație cu trandafiri…/ A treat with radiant roses

 

“The most incredible thing about miracles is
that they happen.”
― G.K. Chesterton

 

Putem oare citi în trandafiri?
Putem să le elucidăm misterul?
Zâmbet de clipă fulguind zefiri
și lacrimi de culoare răsfoind eterul…

Putem noi oare să traducem înflorirea
în rime și cuvinte tresărire,
iar nuanțele, petală cu petală,
putem să le aprindem cu privirea?

 

În ochi adânci și-n inimi de albastru
cuvinte nu-s,
doar raze, adorație,
sclipiri senine-n fiecare gest,

iar pentru norul trecător…
mirabilă tratație

 

I wonder, can we read the roses?
Can we decipher their silky spell?
A smile that a moment veils or exposes,
and tears dripping color and sweet smell…

Can we translate the blossom like a dance
in rhyming words that sound like a pulse,
and their hues’ soft rhythm petal next to petal,
can we rekindle it in a divining glance?

 

In pure deep eyes and hearts of searing blue
there are no words,
just rays, affectionate and sweet,
serene new glimmer, peace in every quiver,

and for the passing cloud…
a mesmerizing treat

 

Provocare ca o invitație, săptămâna asta,

 

A treat of a challenge this week on Dutch goes the Photo!

Tuesday Photo Challenge, Week 117 – Treat

 

 

Reclame

Verde vrăjit…/ Green glow

 

“The light of an early Summer afternoon
as it slips toward dusk
has so many good things wrapped up in it..” 
― Brandi L. Bates

 

Verde vrăjit
din foc răscolit
respiră joc roșu din liniște cer…

semințe eter,

și tace cântând
văzduhul umplând,

giuvaier

 

Îmbracă privirea,
pământul și firea
în stele de cald și aștri acasă…

noapte pufoasă

din frunze crescând
speranță plantând

luminoasă

 

Ajunge apoi,
în sânge, în noi
în viață de vis și iubire..

abruptă trezire

prin seve urcând
în suflet țesând

amintire

 

Light green aglow,
fire aflow
breathing red bursts from calm highs…

from kernel skies,

a stillness that chimes
and air that rhymes,

stems arise

 

It dresses my being,
the earth and the living
through stars made of warmth, planets that roam…

nights made of foam,

fluffy leaves growing
hope ever sowing

at home

 

It reaches thus,
the blood within us
life made of dream, of devotion…

a sweet bitter potion

through the saps heaving
in souls weaving

emotion

 

Verdele și noi, o rotire prețioasă, dialog tăcut, dans. Și formă și fond, și viață și vis, verdele-n nuanțe… pe cât de familiar pe atât de spectaculos, mijloc de spectru…

…pod dinspre cald înspre rece, aproape spre departe, călătorie ca o suspendare în spațiu și timp…

…fără să se fi plecat și totuși mereu sosindu-se. Într-un mereu acasă.

 

The green and us, a precious circle, like a silent dialogue, a dance. Both form and substance, both life and dream, the familiar yet so spectacular green, glowing in the middle of the spectrum…

…bridge between warmth and coldness, close and far, journey suspended in space and time…

…travelling without leaving yet continuously arriving. 

 

 

 

Galben gând…/ Yellow yarn

 

“Do we ever realize our fondest dreams?”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

Galben viu, poezie strecurând ritm în zi
Galben cald, frenezie conjugând a iubi
Galben aur, poveste-n clipe roșii arzând
Galben soare de basm, prin oranj fremătând
Galben zbor aprins magic, voal foind prin poiană
Galben fin răspândind pulbere diafană
Galben zâmbet și lacrimi tremurând printre gene
Galben horă și rouă răsfirând sânziene
Galben mijloc de an, poartă-n cer deschizând
Galben, verde, albastru… stele, vise…

și-un gând

 

Yellow brightness, soft poem taking pulse from above
Yellow calmness, sweet frenzy conjugating to love
Yellow gold, warm story longing deep through red burn
Yellow sun, otherworldly, kissed by bright orange yearn
Yellow flight, magic fire, veils over the glades
Yellow silk intersprinkling filmy powdery maids
Yellow smile and tears trembling under wet lashes
Yellow whirl, morning dew drawn by fairy dashes
Yellow middle of year, open gate in the sky
Yellow, green, cherished blue… dreams, the stars…

and a sigh

 

 

 

 

 

Chiar îmbrățișare…/ Cute bear hug

 

“Share, care, hug like a bear.”
― Amy Leigh Mercree

 

De te-mbrățișez
și-apoi te visez,
tu chiar să nu-mi spui
că nu prea mă crezi…

Din gânduri, cuvinte
și-aduceri aminte
tu chiar vii drăgălaș
și-mi semeni cuminte

Iar eu jucăuș
te prind chiar acuș
chiar de-ți mormăi blană
iar tu-mi murmuri pluș…

 

If I hug you so tight
and then dream all my night
I hope you will say
that it is all right

From thoughts, recollections
words and reflections,
I draw you so near
showing affection

And I’ll hold you so snug
and just give a short shrug
if it’s fur or it’s plush
in this cute bear hug…

 

 

 

Imagini deosebite pe Poteci de dor, cea cu pufoșii contemplativi mi s-a lipit de suflet, mulțumesc pentru joacă. 🙂

Cântecelul…  pare puțin trist, dar Winnie the Pooh chiar nu e, dimpotrivă, pufos ca întotdeauna.

Și, desigur, încă o imagine de primăvară… chiar în ton cu îmbrățișarea jucăușă, petale zburlite de parcă oarecum abia ieșite din hibernare.

 

😊😊

Special images on Poteci de dor, the one with the thoughtful hugging bear stayed with me (and if I may try a translation for the blog’s name, it could be „Along paths of longing,” which I hope does justice to the place itself there, funny moments, nostalgic too… any way it may be, always nice to read and see the Wednesday photos!). Thank you for the invitation to play. 

The little song… seems a bit sad, but Winnie the Pooh really isn’t, on the contrary, fluffy as ever.  🙂

And, surely, adding another lovely image here, in tune with the dreamy hug above, petals somehow  seeming to have barely left… hibernation days behind.

 

Nic💮le

 

Spring Q-graph… and hesitant March moments

 

 

Zile orbitor de însorite cu o săptămână în urmă. Pași și frunze ițind noi forme, culori… un vesel aprins!

Cald de aproape aprilie atunci.

 

Blindingly sunny days a week ago. With each step, new forms and colors springing cheerfully… 

Almost April warmth then.

 

“Everything is blooming most recklessly; if it were voices instead of colors, there would be an unbelievable shrieking into the heart of the night.”
― Rainer Maria Rilke

 

Însă între timp, iarna-primăvara pendulând zănatec s-a mai răzgândit o dată.

Azi, pe pervazul meu atins de un imaculat pufos, petale moi surâdeau dulce fulgilor. Momente de roz confundându-se cu clipe de alb. Ca decupate imperfect de frumos dintr-un început de martie tivit cu fărâmițe mofturoase de ianuarie.  Zâmbeau cald timpului tăind rece din zi parcă rătăcit de el însuși…

…și cumva tainic regăsit.

 

But in the meantime, this wintry spring so hesitantly swinging, changed its mind yet again. 

Today, on my window sill dressed in a white immaculate, soft petals were smiling at fleecy flakes. Pink moments waltzing with white twinkles. As if cut imperfectly beautiful from March’s first steps garnished with tiny January crumbs. And they blinked warmly at each second…

…somehow quietly lost and found.

 

“But there is much beauty here, because there is much beauty everywhere.”
― Rainer Maria Rilke

 

Also timely written for the Tuesday Photo Challenge, Week 100 – Time on Dutch goes the Photo! blog.

 

Nic⛅le

 

 

Delicios de vesel…/Deliciously cheerful

 

“Learn the sweet magic of a cheerful face.”
― Oliver Wendell Holmes Sr.

 

…sau vesel delicios?

Oricum ar fi, colorat să fie! Și… plin de zâmbet. Ochi calzi și strălucire în aer.

 

🙂

…or cheerfully delicious? 

Any way it is, let it be colorful! And… full of cute smile. Sweet eyes and shiny air.

 

For two of this week’s challenges,

One Word Sunday – Cheerful on Debbie’s Travel with Intent

Tuesday Photo Challenge, Week 92 -Delicious on Dutch goes the Photo! blog

 

Interesant, cu ocazia provocării de săptămâna asta am aflat că pe 15 ianuarie ar fi fost oficial… cea mai deprimantă zi din an. Hm… Blue Monday, chiar nu știam. Am aflat pe 16, dedicasem deja ziua culorilor.  Dar vremea… chiar a fost gri.

: ))

Quite interesting that I found out at Debbie’s this week about Blue Monday, January 15 this year, officially considered the gloomiest day of the year. Well, I read about it on the 16th, my day had been dedicated to colors anyway, despite the dull weather too.

 

“Kodachrome…
it gives us those nice, bright colors,
gives us the greens of summers,
makes ya think all the world’s a sunny day,
Oh yeah!
I’ve got a Nikon camera,
I’d love to take a photograph,
so mama don’t take…
my Kodachrome away…”  🙂
― Paul Simon, Paul Simon: There Goes Rhymin’ Simon

 

***

Și vorbind de Kodachrome și culori delicioase… am găsit și o fotografie făcută cu un aparat Kodak EasyShare în 2011… ce zboară zilele! Dar căpșunile vesele…

…suspendate în timp.

 

And speaking of Kodachrome and delicious colors… I found a photo that I took with a Kodak EasyShare camera in 2011… uf, days do fly. But the cheerful strawberries…

…suspended in time.

 

 

Nic📷le

 

Here’s the funny tune, Paul Simon’s Kodachrome. 😊😊 

 

 

Winter Quotograph… and weathered green

 

 

Ușa verde… împodobită în vreme.

Mi-a atras atenția brusc. Ca dintr-un episod de basm rătăcit în calea mea. Și-am fotografiat-o repede cu telefonul. Acum mă bucur mult c-am facut-o.

„Verde, verde, dar… ce nuanță?” mă întrebam. Și… încă mă-ntreb?! Atât de atinsă de dâre de timp!

Fiecare centimentru pătrat… parcă îmbrăcat în soare aprig, vânt șfichiuitor, ger, caniculă… succedându-se acum ca un film pe repede înapoi în ochii minții mele îmbătate de aspectul ei vintage și… drăgălaș? Gânduri și imagini de câteva fracțiuni de secundă, despre cum elementele i-au mărunțit și scotocit orele, zilele… Și iat-o, mijloc de decembrie rătăcit, parcă surâzând, în toată feeria fostului ei… verde?
Ei, și aici e acum! Nuanțe și tonuri. Și tente. Că deh… verdele nu vine pur și singur în întâmpinare. El poate fi și turcoaz, de exemplu, fel de fel de mix-uri albastru verzui, unul chiar supranumit „teal” în engleză. Cumva cred că îl vedem toți în Dashboard-ul de zi cu zi. E acolo în pătrățelul lui, la cutiuța de Text color din panoul minune. Iar eu am încercat să compar, ducând fotografia mea în nuanță de verde buclucaș sus sus și deschizând acea paleta de culori în stânga imaginii, dar deh… cam mic pătrățelul vinovat.

Deci, așa, acel verde… nu chiar verde. Puțin mai spre aqua, sau spre acvamarin? Acel teal? Mentă?

 

🤔🤔

The green door… clad in time.

It drew my attention suddenly. Like from a fairy tale scene. And I took photos of it, with my phone. Now quite happy I did.

„Ok, ok… green, but what hue?” I was wondering. And… I still am?! So timeworn, but so… elegant!

Each square inch… like dressed in bright sun rays, coarse wind, coldness and heat… coming and going now, like in a film being rewound in fast forward in my mind’s eye, under the influence of its vintage air and cute feel? Thoughts and images in fractions of a second, about how the elements lashed or beat against its fine wooden texture, for days, hours… And here it is, a bit lost, a bit smiling, in all its discreet magnificence almost, and its former wondrous… green?
Well, and there I was! Hues and tones. And tints, shades… Hm… the green does not seem to come pure and… single. It can definitely bring around its turquoise self, for instance, or other such nice mix, blue green, one even called „teal” which I like. Somehow I think we all see it in our day-to-day visits in our Dashboard. It’s up there in its own little square, in the Text color menu. And I even tried to compare and contrast, taking my door photo after uploading up there, next to the color palette, though… uf, quite small that colorful place.

So, yes, that green… not so green. A little aqua, too? That teal? Mint? 

 

 

Și-uite așa… mă rătăcesc eu printre nuanțe. Tonuri și tente, spuneam, pentru că de-obicei încerc să nu mă las „păcălită” de orice diagramă sau grafic care pare să spună… asta e. Că nu e! Cumva și-altcumva… uf, sunt variante. Și iar nu mă las. Îmi zic, trebuie să existe un numitor comun peste care eu nu prea dau. Că-mi plac toate. Și le mai și suprapun dacă le văd separat. Dar mai puțin contează numele, nu?… îmi tot șoptește pofta de culoare.

Totuși, totuși… revine gândul, dar stai, cum ai să-i spun eu nuanței împricinate prin articol, când mai povestesc prin postare, numele pozelor… comentarii? Deci cum?
Și-uite așaaa, „tot așaaa…”  : )) că tot mi-am amintit și-am privit ieri din nou „Calcule după petrecere,” marca Horațiu Mălăele, super comic în acea ipostază bahică!!! (cu mulțumiri către Poteci de dor, desigur) … și-ajung și eu la calculele…le mele cromatice super încâlcite. Și-amintindu-mi acum și de-o expresie dinspre limba matematică pe care am auzit-o prima dată folosită înspre alte domenii aici, pe WordPress,  deci vin și adaug… „Dublu uf, chiar că-mi dă cu virgulă nuanța și culoarea asta minunată. De tot!” : )

Și-mi zic… da’ stai, de ce nu-mi pun eu la punct teoria, mai mult decât teoretică, a culorilor!!

Minunate, splendide, superbe… culorile, știm că au o ștință numai a lor. O minune să le privești, filmulețe, tutoriale, explicații… perfect de clare. Chiar dacă de-nțeles și pus în practică… mai puțin. Sau… nu chiar imediat? Ei, cândva, cumva…

Dar de privit, da! Pun și aici. Un preferat.

 

🙂

And there’s how I lose my way among hues. Tones, tints, I was saying, though usually I try not to let myself tricked into believing any hue chart that I see and that seems to say… that’s it!  It sometimes turns out it’s not. Somehow, some way… there are variants. And I go on looking for clues. I tell myself, there must be some common denominator for all these, that I can’t seem to find. And I like them all, take them as they are. They overlap too, if I don’t see them next to each other. But, anyway, that matters less, their names or slight differences, right?!… my color thirst seems to murmur.

But then again, the thought comes… wait, how am I going to refer to this or that in a post, a title, or a caption, a comment… hm. 
And so on, so forth… it does not seem to add up easily, this cute funny colorful equation. Doesn’t at all! : )) Like when people mean to refer to the one and the same thing, same reality, but they somehow use different words, although still words trying to mean the same but putting it slightly differently, and even in different languages too sometimes, though that reality is mostly one and the same all the time, phew… (if I reread this now, it may or may not make much sensem so I won’t, I’m sure you all know what I mean). : )

So I tell myself eventually… why don’t I try to watch some professionals, expose myself to some theory. More than just theoretical, it seems. Of colors!!

The wonderful, splendid, fabulous… colors, they do have their very own science, field to prance on, freely but meaningfully too. A pleasure to watch those, tutorials, short videos, explanations… perfect, crystal clear. Although really understanding it and then putting into practice, well, maybe less. Maybe not right away? Maybe some time, somehow. For the time being, intuition takes the wheel, as usual.

But watching, well… fun cozy time! I’m sharing one here. A favorite!

 

 

Nu vă uitați că ar fi 8 minute, hm… cumva fac cât două? Iar că e în limba lui Shakespeare… chiar nu prea contează atunci când grafica și explicațiile sunt ca din… desene animate!? Scheme, variante… mai verde-n ochi nu se poate (deși nu mă-ntrebați dac-am „trecut” testul de la final, uf). Doar spune clar titlul, vă rog, Color Theory for Noobs. Exact. Perfect și la.. tentă. : )) Vine de la newbies, eu îl înrudesc și cu dummies, cum am găsit undeva, „very beginner.”   Da, foarte… verde.

Deci e clar, m-am blocat. Foială în cerc. Cromatic. Foșnește a tente și tonuri. Iar eu le iubesc pe toate, combinații și seturi, probabil minunat să le poți folosi în practică natural, în design, grafică, artă… le găsesc fascinante. Ferice de cei care le pot memora, recunoaște…  ști, învârti la finețe, superb!

Și mi-am mai amintit și de „O poezie de verde” cu ocazia asta. Am scris-o… da, înaintea erei noastre, cu siguranță. Deși… poate unii dintre voi și-o vor aminti recitind-o.

 

😊😊

Never mind that it is an 8-minute video, it feels like… a 2-minute one somehow? And the graphs, the explanations… like cartoons, playful, easy to grasp really, as a general idea. Grids, variants… more than clearly illustrated (though I can’t say I could „pass” the final little test there, uf). Well, it does say it, the title,  … for Noobs. Exactly. I must say that is quite true as far as theory and rules… and me are concerned.  And I found this phrase somewhere, „very beginner.” Yes, very… green.

So, quite clear to me, I’m going in colorful circles a bit. Chromatic. Rustling with nice shades, tones… and I love them all, combinations, sets, it must be wonderful to be able to put all those into practice somehow naturally, second nature, in design, graphics, arts… fascinating field. And so happy must be those who can memorize and recognize them easily, using and spinning them at their finest, splendid, really!

And I even remember now, something playful that I wrote once, also wearing green, a couple of years ago, it was, though it feels much more now. I hope you enjoy it, I hope to translate it soon.   : )

 

***

O mică mare zăpăceală de postare, ce mai, dar…

…ca să retușez tabloul amețit, vă arăt ușa cea verde în altă haină. Hm… m-am cam jucat.

 

 

A little… big mess of a post now, what can I say, but…

… to bring it to a focus, here’s the green door wearing another piece of clothing a bit. Playful version.  

 

Oricum, lipsa mea de experiență în ale… coordonării profesioniste de culori chiar este în ton cu verdele din titlul postării, joaca mea cu magia coborâtă din curcubeu fiind pur intuitivă.

Al meu „weathered green” de azi este deci, oarecum paradoxal. Și este pentru provocarea cu atingeri de vreme și elementele naturii de pe WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Weathered. A cam ieșit un mozaic din verde pe-aici, culoare, cuvânt.

Și-apoi, am mărunțit puțin și magnifica ușă. Dincolo de timp, de vreme… și de culoarea ei misterioasă.

…în puzderie de cristale, smaralde, sclipiri.

 

Anyway, my lack of experience, so to say, with professional color coordination seems to „match the green” in the title of this post, my dance with the rainbow magic on earth being purely intuitive.

So my „weathered green” today is for the Daily Post, Weekly Photo Challenge – Weathered, and it really feels a bit paradoxical. And… a bit of a mosaic in green here, color and word.

Well, seems I also deconstructed the delightful door. Beyond time, weather… and its mysterious color…

…into myriad crystals, emeralds, tiny sparkles.

 

Nic🍃le