Arhive

Broderie…/ Embroidery

 

“You must let what happens happen.
Everything must be equal in your eyes,
good and evil,
beautiful and ugly,
foolish and wise.”
― Michael Ende, The Neverending Story

 

De mov ar fi verde sau rozul albastru,
sau galbenul magic ar râde pe-un nor,
din raze de zâmbet aș face eșarfă,
căci rece-ar fi cald
și greul ușor

Prin cercuri de noi și tors de culoare
cu stele pe creștet, senin am umbla
pe-un drum broderie de umbre și soare
și zbor de departe
aproape-am afla

 

 

If mauve were like green or pink laughed like blue,
or magical yellow on clouds shone bright,
from soft smile beams a scarf I would weave,
so cold would be warm
and heavy’d be light

Through circles of us and spirals of color
with stars in our hair, serene we would roam
on alleys of brightness embroidered with shade,
a long flight afar
feeling like home

 

Din puls infinit străbate secunda
ce mângâie gânduri stinghere și vechi,
podeaua e cer, fereastra e poartă
spre trepte de vis din
inimi perechi

Un șir de clipiri ca stropii de ploaie
vrăjit împletind splendoare și dor
rotesc repetat tăcere și nuanțe
din glas neoprit,
etern, trecător

 

 

From infinite pulse, a second arrives
caressing stray thoughts, forsaken and old,
the floor is like air, the window’s a door
for dreams’ sunny steps two hearts
to enfold

A long line of glimpses like quick dripping rain
sweetly entwining splendor with longing 
that keep on rewinding silence and sounds,
a relentless tune,
eternal, ongoing

Această prezentare necesită JavaScript.

 

“A puddle repeats infinity, and is full of light; nevertheless, if analyzed objectively, a puddle is a piece of dirty water spread very thin on mud.”
― G.K. Chesterton, Manalive

 

Nicole

 

 

Pic(ă)tură de neașteptat…/ Sudden sweetness

 

“She has become an expert at confusing what is
with what was
with what should be
with what could be.”
― Jonathan Safran Foer, Everything Is Illuminated

 

mereu căutăm înțelesuri
serioși, scormonim după sensuri
maturi, alergam după scopuri
nebuni, trecem calm peste stopuri

ne uităm în stânga, în dreapta
dar nu știm… e vorba, e fapta?
a avea si a face –
a spori
sau a ști, a iubi,
doar a fi

îi privim în ochi pe ceilalți
să vedem doar cât suntem de-nalți
ca-n oglindă privim, doar în grabă –
“hai, că n-avem timp, avem treabă!”

n-avem timp de pierdut
cu privitul,
înăuntru-i doar suflet,
simțitul
să te-oprești, să spui stop!
și să simți
poate-ar scoate pe-oricine
din minți…

dar un gând mai puțin n-ar durea,
să ieșim din minte-am putea,
plecând dintr-o lume cu minte
și pășind într-o alta cuminte?

unde lumea se uită
și vede
unde sufletul simte
și crede
unde mintea se-oprește
si tace
unde inima-i caldă
și toarce

 

(versuri scrise în martie 2015)

 

we look for purpose and meaning
for serious gambling  and winning
like crazy, we target and aim
mature, we play the same game

we tick and check left and right
not knowing, surrender or fight?
to have and to do,
pay the fee,
or know, and love
and just be

we look the others in the eye
just to measure the climb, low or high
in a mirror we sink, old and blurry
and we run, we rush, in a hurry

no time to waste just
for seeing
just the life inside,
just the feeling
to pause, to say stop
and to wonder
would turn our soul
asunder?…

to think fewer thoughts would be swell
utter few words like a spell
we would leave a mindless sound
and would step on mindful ground?

where everyone watches
and sees
where the soul feels free
and believes
where the mind is silent
and bright
where the heart is warmer
and light

 

 

Nicole

 

 

Year of the Tiger Snowdrops

 

„Tyger Tyger, burning bright,
In the forests of the night;
What immortal hand or eye,
Could frame thy fearful symmetry?”
~ William Blake, The Tyger

The Tyger
by William Blake 

Tyger Tyger, burning bright, 
In the forests of the night; 
What immortal hand or eye, 
Could frame thy fearful symmetry?

In what distant deeps or skies. 
Burnt the fire of thine eyes?
On what wings dare he aspire?
What the hand, dare seize the fire?

 

And what shoulder, & what art,
Could twist the sinews of thy heart?
And when thy heart began to beat,
What dread hand? & what dread feet?

What the hammer? what the chain, 
In what furnace was thy brain?
What the anvil? what dread grasp, 
Dare its deadly terrors clasp! 

 

When the stars threw down their spears 
And water’d heaven with their tears: 
Did he smile his work to see?
Did he who made the Lamb make thee?

Tyger Tyger burning bright, 
In the forests of the night: 
What immortal hand or eye,
Dare frame thy fearful symmetry?

 

Oază și oracol…/ Otherworldly oasis

 

“Sometimes the most scenic roads in life
are the detours you didn’t mean to take.”
― Angela N. Blount, Once Upon an Ever After

 

Cântă culori și seninul dansează
pe vers de lumină cu stele pe umeri,
din margini de timp dorințe-și rimează,
iar șoaptele norilor
nu poți să le numeri

Aripi ascunse-nvelesc rătăcirea
prin umbre de clipă rotind risipirea,
oaze de cald aprins povestesc,
în ritm de oracol
surâs își rostesc

 

Colors that sing and blue skies serene
on magical verse with stars in its eyes,
from margins of time wishes that rhyme,
and clouds’ soft whispers that
you cannot define

Wings shrewdly hidden that cover the course
through shadows of moments winding with force,
oasis of warmth telling its tale,
its rhythm otherworldly
silk smile to unveil

 

Nicole

 

 

 

Doar atunci…/ Only then

 

“The fact that you got a little happier today doesn’t change the fact
that you also became a little sadder.
Every day you become a little more of both, which means that right now,
at this exact moment, you’re the happiest and the saddest
you’ve ever been in your whole life…
Think about it it. Have you ever been happier than right now,
lying here in the grass? And have you ever been sadder?
It isn’t like that for everyone.
Some people just get happier and happier every day.
And some people just get sadder and sadder.
And some people, like you, get both.
And what about you, are you the happiest and the saddest right now that you’ve ever been?
Of course I am.
Why?
Because nothing makes me happier and nothing makes me sadder than you.”
― Nicole Krauss, The History of Love

 

Dacă steaua din tine se mai face-auzită,
simțită și înțeleasă,
Atunci, doar atunci îți scapără inima
și-ți poți face lumea
mireasă

Numai atunci zâmbetul lunii
îți este și ție icoană,
Iar razele soarelui lucindu-ți a vreme
urzesc din fierbinte,
coroană

 

If the star within us can still make itself heard,
still felt and still keeping stride,
Then, only then our heart beats like magic,
turning the world
in a bride

And then, only then the smile of the moon
is ours too, beyond frown.
And sun rays sublime shining like sacred
can weave from deep warmth,
purple crown

 

Nic💜le

 

 

Ape de galben…/ Ripples of yellow

 

“You be the sun, I’ll be the moon, let’s share the stars and dance in the sky.”
― Karen Quan, Better to be able to love than to be loveable

 

eu sunt ape de galben,
tu parfum de albastru
eu doar raze de lună,
tu de soare măiastru

eu mișc ramuri și frunze,
tu dai trunchi, rădăcini
eu închipui petale,
tu tulpină și spini

eu hrănesc amintirile,
tu crești aripă, zbor
eu înșirui cuvinte,
tu le-mprăștii covor

mie-mi murmură serile,
ție, zori, dimineți
mie, visele-mi susură
ție, praf de povești…

 

iară stelele, oaze
în mănunchiuri de noi,
din eter ne cuprind
la un loc pe-amândoi

 

I am ripples of yellow,
you are fragrance of green
I am murmur of moon rays,
you are sun rays serene

I move branches and leaves,
you give trunks, roots and forms
I imagine the petals
you, the stems and the thorns

I give substance to memories,
you paint long wings and flight
I spill hundreds of words,
you turn every thing right

to me, evenings’ long murmur,
to you, mornings’ white sails,
for me, dreams’ dear dance,
for you, sky dust and tales

 

and the stars, in bright clusters
of both here and there,
are a velvet together
made of magic to share

 

Nic💖le

 

 

The original version of this Peruvian song, lyrics and dance can be found here

 

 

Varietate vioaie…/ Vivid variety

 

“Don’t let the worries of this foolish world destroy your joy in living.”
― Marty Rubin

 

Feerie trandafirie…

…deși trandafiriu ar însemna doar roz, roziu, roșiatic. Dar mie… așa mi-a rimat.

Feeria, așadar… multicoloră, spre (sau dinspre) mărgean.

 

 

Rose delight extravaganza…

…enchanting fairy scene made of petals of all colors.

 

 

Bobițe, dulci sau acrișoare… și ele, colorate perfect de maestrul soare-bucătar

 

 

Sweet or sour cherry beads… perfectly painted too, by the master chef – sun on July duty 

 

 

Pete de culoare întâmplătoare… s/clipire de anotimp

 

Sprinkles of silent color here and there… the season’s swift blink 

 

Avem feerie… și la farfurie, deci. 

Sau… o porție de veselie fructată?!

Tot dulce-acrișoară, tot multicoloră, tot… cu aromă de anotimp

 

 

There’s also fragrant fruit on a plate.

A dish of summer savor?!

Sweet and sour still, rich in color… and so season-scented

 

Ca încheiere a acestei varietăți nuanțate vioi…

…câteva petale rumene de caldă fantezie portocalie!

 

🙂 

 And to end this vividly varied July menu…

…a few well done dashes of warm orange fantasy! 

 

Nic💞le

 

Liniște lila…/ Lilac silence

 

“The only acceptable alternative to silence is to speak from the heart”
― Marty Rubin

 

De te întrebi vreodată
de liniștea vorbește,
eu pot să-ți spun senin
că veșnic glăsuiește…

 

If you may ever wonder
whether deep silence sings
I can serenely tell you
that it forever rings…

 

mereu încercuind
refrene-n struna veche,
ea caută într-una
acordul ei pereche

 

forever in wide circles
it plays its old refrains,
its rhythm always turning
in its matchmaking ways

 

ecouri de-anotimp
sau umbre de culoare,
cu fire de răstimp
ea-ncearcă să măsoare…

 

long echoes from past seasons
or shadows of sweet color,
with tired threads of time
it tries to weigh the hour

 

să-mbrace în lumină
tărâmuri adăpost,
iar vocea sa stingheră
să capete un rost

 

to clad in dear light
bright realms like a shore,
its voice to find the secret,
the soft resounding core

 

Nicole

 

Roi de cuvinte…/ Swarm of splendor

 

“I’ve never seen beauty 
so devastating
as in the lines
that trace our hope
and fall from the stars.” 
― Jessica Kristie

 

Încerc să observ,
chiar să-mi fiu mie
un caz de studiu
sau studiu de caz…
lipsit de răgaz
și doar cu aminte,
cuminte,
prin roi de cuvinte

să-mi aflu lumina,
dar și rădăcina
seva,
tulpina

 

I try to be aware,
to be to myself
a case study
or a study case…
like an endless race
and just to remember
from March to September
the swarm of soft splendor

to find out the brightness,
but also the whiteness
the lifeblood,
the lightness

 

Căci fire din soare
răsun-a chemare
a miez – căutare
stăruitoare…
nici zarea, nici marea
nu-mi stinge strigarea,
nici frunza sau iarba
nu-mi sperie graba

din puls de sclipire
răzbind amintire,
trezire,
iubire

 

For spurs from the sun
rush through like a run,
like a seeking – a quest
that’s given no rest…
horizons or seas
cannot find its key,
nor leaves, neither grass
can temper its sass

from deep pulse above
free like a dove
awoke, wings of
love

 

Grăunte boboc
ce-mi murmură foc
culoare și vlagă,
nu-i arde de șagă,
iar floarea,
splendoarea
rotind sărbătoarea
surâde a rază
și-mi catifelează

cărarea și mersul
și tot universul
și visul
și versul

 

A bud like a spire
a branch climbing higher
rich color and fire,
so much to admire,
serene trees in bloom
in April’s warm womb
wide smile, pink shine
spring’s blossoming shrine

on alleys and ways
adorning my days
a sunnier time
for rhythm and rhyme

 

Nic💮le

 

 

Fulguire…/ Snowy

 

“There is a whisper of light, 
if you can hear 
Louder than sound of darkness
you never fear”
– Munia Khan

 

Fulguire fragilă,
fulgi de nor și poveste,
de februarie nou
cu aromă de creste

Se așează ușor
și îngână a cer,
îmbrăcându-mi secunda
în duios și eter

Moale liniște albă
ce îmbie la vis,
coborându-mi în gânduri
paradisul rescris

 

Softly snowing like air,
tiny snowflakes like tales
told by new winter clouds,
far off floating white sails

And they fall like a veil
with deep murmurs of skies,
warm caress on my seconds
with a scent of sweet highs

Peaceful, pure, deep silence
bringing minutes of dream,
now rewriting lost thoughts
like in snowy ice cream 

 

Nic☁le