Tratație cu trandafiri…/ A treat with radiant roses


“The most incredible thing about miracles is
that they happen.”
― G.K. Chesterton


Putem oare citi în trandafiri?
Putem să le elucidăm misterul?
Zâmbet de clipă fulguind zefiri
și lacrimi de culoare răsfoind eterul…

Putem noi oare să traducem înflorirea
în rime și cuvinte tresărire,
iar nuanțele, petală cu petală,
putem să le aprindem cu privirea?


În ochi adânci și-n inimi de albastru
cuvinte nu-s,
doar raze, adorație,
sclipiri senine-n fiecare gest,

iar pentru norul trecător…
mirabilă tratație


I wonder, can we read the roses?
Can we decipher their silky spell?
A smile that a moment veils or exposes,
and tears dripping color and sweet smell…

Can we translate the blossom like a dance
in rhyming words that sound like a pulse,
and their hues’ soft rhythm petal next to petal,
can we rekindle it in a divining glance?


In pure deep eyes and hearts of searing blue
there are no words,
just rays, affectionate and sweet,
serene new glimmer, peace in every quiver,

and for the passing cloud…
a mesmerizing treat


Provocare ca o invitație, săptămâna asta,


A treat of a challenge this week on Dutch goes the Photo!

Tuesday Photo Challenge, Week 117 – Treat



Verde vrăjit…/ Green glow


“The light of an early Summer afternoon
as it slips toward dusk
has so many good things wrapped up in it..” 
― Brandi L. Bates


Verde vrăjit
din foc răscolit
respiră joc roșu din liniște cer…

semințe eter,

și tace cântând
văzduhul umplând,



Îmbracă privirea,
pământul și firea
în stele de cald și aștri acasă…

noapte pufoasă

din frunze crescând
speranță plantând



Ajunge apoi,
în sânge, în noi
în viață de vis și iubire..

abruptă trezire

prin seve urcând
în suflet țesând



Light green aglow,
fire aflow
breathing red bursts from calm highs…

from kernel skies,

a stillness that chimes
and air that rhymes,

stems arise


It dresses my being,
the earth and the living
through stars made of warmth, planets that roam…

nights made of foam,

fluffy leaves growing
hope ever sowing

at home


It reaches thus,
the blood within us
life made of dream, of devotion…

a sweet bitter potion

through the saps heaving
in souls weaving



Verdele și noi, o rotire prețioasă, dialog tăcut, dans. Și formă și fond, și viață și vis, verdele-n nuanțe… pe cât de familiar pe atât de spectaculos, mijloc de spectru…

…pod dinspre cald înspre rece, aproape spre departe, călătorie ca o suspendare în spațiu și timp…

…fără să se fi plecat și totuși mereu sosindu-se. Într-un mereu acasă.


The green and us, a precious circle, like a silent dialogue, a dance. Both form and substance, both life and dream, the familiar yet so spectacular green, glowing in the middle of the spectrum…

…bridge between warmth and coldness, close and far, journey suspended in space and time…

…travelling without leaving yet continuously arriving. 




Galben gând…/ Yellow yarn


“Do we ever realize our fondest dreams?”
― Victor Hugo, Les Misérables


Galben viu, poezie strecurând ritm în zi
Galben cald, frenezie conjugând a iubi
Galben aur, poveste-n clipe roșii arzând
Galben soare de basm, prin oranj fremătând
Galben zbor aprins magic, voal foind prin poiană
Galben fin răspândind pulbere diafană
Galben zâmbet și lacrimi tremurând printre gene
Galben horă și rouă răsfirând sânziene
Galben mijloc de an, poartă-n cer deschizând
Galben, verde, albastru… stele, vise…

și-un gând


Yellow brightness, soft poem taking pulse from above
Yellow calmness, sweet frenzy conjugating to love
Yellow gold, warm story longing deep through red burn
Yellow sun, otherworldly, kissed by bright orange yearn
Yellow flight, magic fire, veils over the glades
Yellow silk intersprinkling filmy powdery maids
Yellow smile and tears trembling under wet lashes
Yellow whirl, morning dew drawn by fairy dashes
Yellow middle of year, open gate in the sky
Yellow, green, cherished blue… dreams, the stars…

and a sigh






Chiar îmbrățișare…/ Cute bear hug


“Share, care, hug like a bear.”
― Amy Leigh Mercree


De te-mbrățișez
și-apoi te visez,
tu chiar să nu-mi spui
că nu prea mă crezi…

Din gânduri, cuvinte
și-aduceri aminte
tu chiar vii drăgălaș
și-mi semeni cuminte

Iar eu jucăuș
te prind chiar acuș
chiar de-ți mormăi blană
iar tu-mi murmuri pluș…


If I hug you so tight
and then dream all my night
I hope you will say
that it is all right

From thoughts, recollections
words and reflections,
I draw you so near
showing affection

And I’ll hold you so snug
and just give a short shrug
if it’s fur or it’s plush
in this cute bear hug…




Imagini deosebite pe Poteci de dor, cea cu pufoșii contemplativi mi s-a lipit de suflet, mulțumesc pentru joacă. 🙂

Cântecelul…  pare puțin trist, dar Winnie the Pooh chiar nu e, dimpotrivă, pufos ca întotdeauna.

Și, desigur, încă o imagine de primăvară… chiar în ton cu îmbrățișarea jucăușă, petale zburlite de parcă oarecum abia ieșite din hibernare.



Special images on Poteci de dor, the one with the thoughtful hugging bear stayed with me (and if I may try a translation for the blog’s name, it could be „Along paths of longing,” which I hope does justice to the place itself there, funny moments, nostalgic too… any way it may be, always nice to read and see the Wednesday photos!). Thank you for the invitation to play. 

The little song… seems a bit sad, but Winnie the Pooh really isn’t, on the contrary, fluffy as ever.  🙂

And, surely, adding another lovely image here, in tune with the dreamy hug above, petals somehow  seeming to have barely left… hibernation days behind.




Spring Q-graph… and hesitant March moments



Zile orbitor de însorite cu o săptămână în urmă. Pași și frunze ițind noi forme, culori… un vesel aprins!

Cald de aproape aprilie atunci.


Blindingly sunny days a week ago. With each step, new forms and colors springing cheerfully… 

Almost April warmth then.


“Everything is blooming most recklessly; if it were voices instead of colors, there would be an unbelievable shrieking into the heart of the night.”
― Rainer Maria Rilke


Însă între timp, iarna-primăvara pendulând zănatec s-a mai răzgândit o dată.

Azi, pe pervazul meu atins de un imaculat pufos, petale moi surâdeau dulce fulgilor. Momente de roz confundându-se cu clipe de alb. Ca decupate imperfect de frumos dintr-un început de martie tivit cu fărâmițe mofturoase de ianuarie.  Zâmbeau cald timpului tăind rece din zi parcă rătăcit de el însuși…

…și cumva tainic regăsit.


But in the meantime, this wintry spring so hesitantly swinging, changed its mind yet again. 

Today, on my window sill dressed in a white immaculate, soft petals were smiling at fleecy flakes. Pink moments waltzing with white twinkles. As if cut imperfectly beautiful from March’s first steps garnished with tiny January crumbs. And they blinked warmly at each second…

…somehow quietly lost and found.


“But there is much beauty here, because there is much beauty everywhere.”
― Rainer Maria Rilke


Also timely written for the Tuesday Photo Challenge, Week 100 – Time on Dutch goes the Photo! blog.





Delicios de vesel…/Deliciously cheerful


“Learn the sweet magic of a cheerful face.”
― Oliver Wendell Holmes Sr.


…sau vesel delicios?

Oricum ar fi, colorat să fie! Și… plin de zâmbet. Ochi calzi și strălucire în aer.



…or cheerfully delicious? 

Any way it is, let it be colorful! And… full of cute smile. Sweet eyes and shiny air.


For two of this week’s challenges,

One Word Sunday – Cheerful on Debbie’s Travel with Intent

Tuesday Photo Challenge, Week 92 -Delicious on Dutch goes the Photo! blog


Interesant, cu ocazia provocării de săptămâna asta am aflat că pe 15 ianuarie ar fi fost oficial… cea mai deprimantă zi din an. Hm… Blue Monday, chiar nu știam. Am aflat pe 16, dedicasem deja ziua culorilor.  Dar vremea… chiar a fost gri.

: ))

Quite interesting that I found out at Debbie’s this week about Blue Monday, January 15 this year, officially considered the gloomiest day of the year. Well, I read about it on the 16th, my day had been dedicated to colors anyway, despite the dull weather too.


it gives us those nice, bright colors,
gives us the greens of summers,
makes ya think all the world’s a sunny day,
Oh yeah!
I’ve got a Nikon camera,
I’d love to take a photograph,
so mama don’t take…
my Kodachrome away…”  🙂
― Paul Simon, Paul Simon: There Goes Rhymin’ Simon



Și vorbind de Kodachrome și culori delicioase… am găsit și o fotografie făcută cu un aparat Kodak EasyShare în 2011… ce zboară zilele! Dar căpșunile vesele…

…suspendate în timp.


And speaking of Kodachrome and delicious colors… I found a photo that I took with a Kodak EasyShare camera in 2011… uf, days do fly. But the cheerful strawberries…

…suspended in time.





Here’s the funny tune, Paul Simon’s Kodachrome. 😊😊