“Maybe some people are just meant to be in the same story.” ― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun
„Poți oare crede ce fericită tu m-ai făcut, cu gesturi blânde ai dat cu drag tot ce eu am cerut Gândul pierdut mi-era uitat, rătăcit printre astre de prea mult zbor și prea mult gol din clipe albastre
Fierbinte cafea am mers și-am făcut ca prin abur, prin ceață cu gândul rămas în dulce sclipire de dimineață În colț auriu de stea aievea mereu m-ai găsit din carul iubit, echilibru de cer pe pământ ai urzit”
Abur de cafea proaspăt făcută plutește aproape o nouă zi, cu a ei dimineață se desprinde din noapte Privire caldă, îmbrățișare ce norul i-alină cu ramuri de suflet ce îi ating inima de dragoste plină…
„Noaptea mi-e zi, raze de soare de la tine venite, ating și cuprind, mă inspiră și ard cu puteri infinite Ochii minții îmi dau o imagine senină de noi, o liniște-adâncă de lună îmi este, se revarsă șuvoi
Îmi doresc mereu să simt.. să te simt, să te cern din cuvinte și tot ce-mi răsare îmi coboară în prag ca noi legăminte Joaca de nor e plutire, e boare, e aer, nu-i joc, este tot ce poate să dea mereu la sufletu-mi foc”
Cuvintele – șoapte… cu aripi lumină încep să plutească, și-un glas suav se strecoară grăbit ca o rază firească, Un dans rotește ca o trenă de bal, infinit vaporoasă, iar joaca de-a dorul pierdut între lumi este lin mătăsoasă…
E caldă sclipirea din magic surâs, e dar și e veste și o cheamă mereu, ca un har vrăjit, un refren de poveste…
„Can you believe it, how free and happy you wondrously made me with mild gestures, things that I asked for you dearly gave me My thoughts were awry, roaming amidst planets and stars from too much longing and too much emptiness from sadness and scars
A hot cup of coffee I made in a rush as if through a mist my mind still dwelling on the morning’s sweetness, so sudden and swift In the golden corner of a distant star, my rhythm that rhymed with bright constellations which, to balance the sky, on earth you designed”
The scent of coffee, fresh and fragrant, a sheer delight a new day, sunny, with its shiny morning lighting the night, Soft comforting smiles and hugs that a cloud would find soothing with branches of heart touching her soul, so deeply moving…
„The night is my day, late rays of bright sun coming from you caress and enfold, inspire and burn with forces anew My mind’s eye gives me an image so peaceful of us a calm so deep like moon’s white glow, no murmur, no fuss
I always long to feel and see you… to sift your from vows and all that surfaces, that rises ahead are the here’s and now’s The play in the clouds is flight and breeze, it’s air, no game, it is all that can give my heart and my soul their power and flame”
Words – mere whispers… with wings of light that start to emerge, and a tender voice making its way across the deep surge A dance that spirals like a large ball gown with infinite veils, her hazy longing, lost between worlds, through her heart’s velvet trails…
The shimmer is warm in the magical smile, a gift like sweet tidings and she calls it forth like a mystery spell, a late love story’s writing
Aceste versuri sunt o adaptare a unor rânduri scrise în vara anului 2015
“It’s the hard things that break; soft things don’t break. [….] The hard things are the ones that shatter into a million pieces!” ― C. JoyBell C.
Umbre ating seninul din mine,
clipe desprind secunde din tine,
raze și tonuri
tresar,
petale lucesc
și dispar
crud e în noi anotimpul
mătură iarba,
nisipul…
pe creste de nori hoinărește,
cu vântul și ceața gonește
zile ca frunze în vânt,
soare și lună,
pământ…
șoaptă de gând ce adie,
cântec de noi, poezie
Noaptea e trecere blândă, albastră,
murmur de stele izbind în fereastră,
ceasornic cu clipe
de tine
cu ace din umbre
de mine
Shadows that touch the calm within me, moments that slip like tears in a plea, rays and deep timbres, soft shades, petals that burn and then fade
crude is the season that lands, sweeps across grass, across sands… mountains of clouds it combs, windy and misty it roams
days like leaves in the breeze, sun and moon, patient trees… whisper of thought flying by song of us and good byes
Nights are like windows, a blue mild time, winding long murmurs of skies’ starry chime, a clock made of minutes of thee its hands made of shadows of me
“She has become an expert at confusing what is
with what was
with what should be
with what could be.” ― Jonathan Safran Foer, Everything Is Illuminated
mereu căutăm înțelesuri
serioși, scormonim după sensuri
maturi, alergam după scopuri
nebuni, trecem calm peste stopuri
ne uităm în stânga, în dreapta
dar nu știm… e vorba, e fapta?
a avea si a face –
a spori
sau a ști, a iubi,
doar a fi
îi privim în ochi pe ceilalți
să vedem doar cât suntem de-nalți
ca-n oglindă privim, doar în grabă –
“hai, că n-avem timp, avem treabă!”
n-avem timp de pierdut
cu privitul,
înăuntru-i doar suflet,
simțitul
să te-oprești, să spui stop!
și să simți
poate-ar scoate pe-oricine
din minți…
dar un gând mai puțin n-ar durea,
să ieșim din minte-am putea,
plecând dintr-o lume cu minte
și pășind într-o alta cuminte?
unde lumea se uită
și vede
unde sufletul simte
și crede
unde mintea se-oprește
si tace
unde inima-i caldă
și toarce
(versuri scrise în martie 2015)
we look for purpose and meaning for serious gambling and winning like crazy, we target and aim mature, we play the same game
we tick and check left and right not knowing, surrender or fight? to have and to do, pay the fee, or know, and love and just be
we look the others in the eye just to measure the climb, low or high in a mirror we sink, old and blurry and we run, we rush, in a hurry
no time to waste just for seeing just the life inside, just the feeling to pause, to say stop and to wonder would turn our soul asunder?…
to think fewer thoughts would be swell utter few words like a spell we would leave a mindless sound and would step on mindful ground?
where everyone watches and sees where the soul feels free and believes where the mind is silent and bright where the heart is warmer and light
“Autumn…the year’s last, loveliest smile. [Indian Summer]” ― William Cullen Bryant
Iar toamnă, coaptă și
aurie,
cascadă caldă, ușor
ruginie
de frunze-n nuanțe
și în povești
să-ți aminteasc-a sclipire
că ești
Lumină veche și umbră
mută,
covor ce se-așterne și parcă
ascultă
cum pașii grăbiți cândva
se opresc
când dar de-octombrie-n rouă
găsesc
Autumn again, ripened and bright, shining cascade of rich hues and light, leaves penning tales of seasons and spree somehow reminding my soul to be
Old golden light, shadows and glisten, a precious carpet that does seem
to listen
as hurried steps will wander
and stop
when October gifts a sunny
dewdrop
Fotografii de început și final de octombrie făcute din mers și trecere. Și cumva…
…deseori mă opresc și mă-ntreb, unde și-ncotro atâta grabă?! Unde… de ce, cum și cât? Sau până când? Pare oricum că mă iau la-ntrecere chiar cu graba. E care pe care, iar jocul ăsta e mai mult o spirală. Sau… o buclă?. Câștigă doar…. cine nu participă, cred.
Da, însă până voi găsi eu răspuns(ul/urile), bineînțeles…
…nuanțe cât mai de octombrie în fotografii solar aurii.
Photos taken on October 1st and this week, end of the month already. Also taken on the move much, and somehow…
…I often pause and wonder, where and why this ongoing rush of things and days?! Where, why and how? Or for how long? Because anyway, it seems that I am in a race against the rush itself. A rush for another rush… this game feels more like a spiral. Or a loop? The winners can probably be only those who… do not take part in it, I think.
But until I get to find the answer, or answers, of course…
…very October hues in images shining beautifully like the sun and the stars.
Vă invit să vizitați și noua mea pagină de Facebook, Nicole”s Photos, la
“If your daily life seems poor, do not blame it; blame yourself, tell yourself that you are not poet enough to call forth its riches; for to the creator there is no poverty and no poor indifferent place.” ― Rainer Maria Rilke, Letters to a Young Poet
doar nicole... 