Arhive

„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“We are dancing on our irony as upon the top of glowing sparks.”
― Anaïs Nin, The Diary of Anaïs Nin, Vol. 1: 1931-1934

smell divine…

 

Aerul miroase a tei. Și sânziene.

Ieri am ieșit la o plimbare de-amiază și… frumusețe, la fiecare colț îmi surâdeau. Pufoșenii galbene, solare… spumă de vesel și cald. Din buchete mai mici, mai mari. Și am luat câteva, ca în fiecare an. Însă ieri… hm, le-am cam plimbat ce-i drept, alei, parcuri… o colegă chiar observându-le… a, da, să nu uit, să iau și eu azi în dum spre casă! : ))

 

😊 😊

The air smells like linden tree blossoms. And… sânziene.

Yesterday I went out for a walk at noon, and beauty… each corner I took was like smiling back at me. Yellow fluff, solar… foam of happy and warm. Cute bouquets, big or small. And I bought a few, as I do every year. But yesterday… I took them for a quite long stroll, to be honest, alleys and parks… A colleague I met even… oh, yes, I must take a few myself, when I go home, they smell divine! :)) 

 

(sânziene – lady’s bedstraw, or yellow bedstraw)

 

Și-apoi eu, ca din mers, am făcut hm… greșeala să-mi bag nasul într-un buchețel. Vai mie! Hapciu, după hapciu… ca și de la tei. Ce mai, nu mă am prea bine cu mirosul îmbătător… strănut cu una cu două. Iar ei, teii, n-au prea vrut să iasă prin pozele mele. Cel puțin nu așa cum am vrut eu. Florile lor brodate finuț… Dar nu-i nimic, mai încerc, cine știe din ce tei îmi răsare norocul.

Și totuși… în aer plutește miros de tei. Și de ceruri deschise… de Sânziene.

De magic.

 

And then me, unawares, making hm… the mistake of sniffing them a bit too. Oh dear! Hachu, and again hachu… the same as with the sweet floral fragrance of the linden blossoms, intoxicating. Well, what can I say, not too friendly with that, sneezing quite much. And they, them linden trees, not too photo-friendly either, they wouldn’t sit still in a shot or two. At least not as I wished. Nice and lacy… But time is not lost, I’ll try again soon, who knows what tree brings me my… linden luck.

But still… floral smell floating in the air. And scent of Sânziene… opening heavens.

Of magic…

 

(Quick references to Romanian folklore.)

 

Eu una nu prea reușesc să postez sâmbăta, chiar nu știu de ce. Dar… acum pare că-i fără dar sau poate.
2017… Sânzienele au plutit exact azi. Deci pentru doar nicole, nici Meșteșug de miercuri n-au putut fi, nici Azurite de vineri. Și nici Aurite de duminică, ei bine…

Dar aurii chiar sunt! Și azurite mister. Și meșteșugite… Chiar bine rău. Sunt minunate! Le priveam în timp ce le fotografiam și-mi zbura gândul… Sunt ca o cascadă. De galben. De auriu și diafan…

…de vis.

 

I, for one, don’t usually manage to post on Saturday, don’t really know why. But now… seems special.
2017… and the celebration of the Sânziene fairies floated here today. So, on doar nicole, not a Wednesday Craft, or a Friday Blue post. And neither part of the Sunday Gold Quotographs, well… 

But golden they are! And full of much sky. And amazingly crafted… They are wonderful! I was almost hypnotized while taking photos of them, my thoughts flying… They are a cascade. Of deep fuzzy yellow. A golden diaphanous…

…dream.

 

Terapie prin galben? Cură de strălucire? Explozie de fire de lumină? De spațiu și timp?
Te teleportează misterios, nu știi unde te zboară senin, dar sigur este ieșire din coordonatele obișnuite.
Te absorb. Carusel de sclipiri jucăușe puse pe șotii. Fotografice… of, si-ncă cum.

Caleidoscop răsucind dup-amiaza. Îmbrățișând aer de iunie cu bobițe bronzate-n buchet perfect, oricum, dar absolut oricum l-ai aranja. Din orice unghi. Doar soare să fie. Feerie.

Iar când în sfârșit reușești să te desprinzi, să revii… dulce-amară senzație de ooof… cum, deja?!

 

Therapy through yellow hues? And through shine? Explosion of brightness? Of space and time?
It takes you far away, don’t know where, but definitely a getaway from the ordinary dimensions.
It absorbs you, a carousel of sparkles gone out at play. Photographically… uf, a mirage.

Kaleidoscope caressing the afternoon. Embracing the June air with tiny tanned drops in a perfect bouquet, no matter in what ways or angles you would look. From what angle. Only the sun has to be there. Féerie.

And when you finally manage to pull yourself from it, to come back to earth… sweet-bitter feeling of uuuf… what, already?

 

Despre albinuță hărnicuță, și zorea albă… „rătăcite” ca de dincolo de orice nor, nu mai pot adăuga nimic.

Poate doar… mult jucăuș mulțumesc!

😊

About the busy bee there, and the little white morning glory… looking „lost”, like from beyond any cloud, I can’t possibly add anything.

Maybe just… much cute playful thank you! 

lovely loss of focus, lovely twist

 

Summer Quotograph… and my dear Phoenix

 

 

Prima dată acum doi ani, apoi anul trecut pe vremea asta, draga mea Phoenix întindea aripi de foc strălucind tainic printre rânduri și gânduri…

Anul acesta, pentru a treia oară, aceași ardere aprinde cerul. Același zbor prinde contur și aceeași renaștere pâlpâie magic a flacără. Întâi mocnit, apoi izbucnind roșu și zare.

 

Cu zbateri dinspre mundan, 18 iunie îmi amintește mereu cum e să fii Phoenix.

Pe drum, printre zile… plecări, căutări printre răzgândiri, reveniri…
Gând, cuvânt ca din mers… cenușa ezitărilor bizare sau a lucrurilor hotărâte senin.

Ca din zbor, plutire și sens, stăvilite abrupt de frământări, îndoială…
Priviri adiind a candoare și cald… sau reci, tăioase, ascuțite…

Dimineți senine împletite cu dup-amiezi printre nori, tivite brusc cu seri aurii…
Umbre de stea pulsând printre degete de lună… adânci mări de șoapte, sărut iminent.

Miez de ființă sorbind esență de timp. Din clipe de toate formele și culorile, minute rostogolindu-se cascadă, ore înlănțuindu-se spirală cu trepte lărgind, dezvăluind, poleind…

Devenind.

 

***

The first time, two years ago… and then, a year ago today, my dear Phoenix was spreading her wings of fire, shining softly through lines and rhymes…

This year, for the third time, the same burn lights the sky. The same flight seems to take shape and the same rebirth flickers magically aflame. At first smoldering, then bursting into red over the horizons.  

 

Through flutter from the mundane, June 18th is always here to remind me how it is to be Phoenix.

On my ways over days, going, searching… with dashes of vacillation, returns…
Thoughts and words in a stream… ashes of bizarre misgivings or sure things done serenely.
Almost like in a flight, floating and meaning… or stopping short, wondering, hesitating…
Eyes all around me, looks breezing candidly and warm… or distant, harsh, bitter. 

Magical mornings interwoven with cloudy afternoons… fringed with golden evenings.
Shadows of star quavering through moon fingers… a deep sea of whispers, an imminent kiss.

Essence of being sipping essence of time. From moments coming in all shapes and colors, minutes cascading in showers, hours chained like in a spiral, steps widening, disclosing, polishing…

Becoming.

 

Și mă-ntreabă fără s-aștepte răspuns…

…câte curcubee ți-au încăput într-un strop de ploaie
…câte îmbrățișări într-un zâmbet
…câte raze te-au atins din stele călătoare
…câte renașteri din aripi de catifea

Iar apoi topește abisuri de inimă în spumă de flăcări, turnându-l pe întotdeauna într-un nou chip zămislit din fierbinte și tainic.

Doar de soare știut.

 

***

And it asks questions without waiting for answers…

…how many rainbows in a drop of rain
…how many hugs in a smile
…how many rays have touched you from a shooting star
…how many rebirths from wings of red velvet

And then it melts abysses in my heart into a foam of flames, pouring forever into a new mold, born suddenly from the searing heat and the depths.

Known only to the sun.

 

 

Spring Quotograph… and boules de neige

 

 

Dimineață superbă de mai, iar eu… altfel cum decât să mă-ntâmplu la plimbare cu soarele. Și aparatul minune.

Razele… îmbrăcând totul în cantități uriașe de cald și frumos, iar rătăcitoarea de mine… îndreptându-se țopăind spre un loc anume, cumva… parcă știut doar de soare și de vânt. Un loc unde cu siguranță viața și visul se întâlnesc, mi-am zis, și se îmbrățișează cu drag zicându-și… mi-a fost dor, ca apoi, printre râsete și secunde vioaie, să înceapă să-și arunce diafan bulgări și iar bulgări… de flori.

Bulgări de zăpadă imaculați aruncați în aer de primăvară…

 

A superb morning in May… and I suddenly find myself going out for a walk with the sun. And the wonder camera.

The rays… dressing everything in enormous quantities of beauty and warmth, and… my wandering self prancing happily towards a certain spot, somehow only known by the sun rays and the breeze. A spot where, I’m sure, life and dream often meet and hug each other fondly saying… I’ve missed you, and then, bathed in laughter and joyful seconds, they start cheerfully throwing at each other dozens of snowballs made of… sweet tiny white flowers.

Impeccable snowballs flying freely through the spring air…

 

Mereu mi s-au părut uimitori, arbuștii cu bulgări albi, un deliciu. Dacă perfecțiunea aceea… teoretico-precis-definibilă ar exista, eu cred că i-aș putea spune… boule-de-neige. 😊 Au acel ceva liniștit și tăcut, un aer rotund și moale, senin, deși își fac simțită prezența jucăușă, și-ncă cuuum… Mingi de puf rostogolindu-se continuu pentru câteva zile, de-a dura pe-un tobogan pictat verde, albastru…

 

I’ve always found them fabulous, the snowball shrubs, looking delicios. If that theoretically-and-precisely-defined perfection existed, I could easily call it… boule-de-neige.  😊 They have that silent something about them, round and soft. A quiet air, and serene, though they make their presence felt, of course they do…  Spheres of fluff tumbling down continuously for several days, like plunging down a slide painted green, or blue…

 

Dacă te apropii… luminează alb și calm, și-n același timp parcă saltă. Cercei bogați, și totuși discreți, rafinați, purtați de zeița primăverii.

 

If you draw near… they shine white and calm, bouncing in the air at the same time. Showy earrings, yet discrete and refined, worn by the goddess of spring. 

 

În curtea copilăriei mele a existat un boule-de-neige care crescuse copac în toată splendoarea lui, sau așa îl vedeam eu atunci… mare, luminos și pufos. Strălucea imens, lângă treptele din fața casei, iar bulgărașii plini de flori îmi păreau atinși… ca de-o baghetă magică.

Cascadă de viu surprinsă în mănunchiuri miracol…

 

In my childhood garden there was a boule-de-neige shrub, which had become a tree in all its beauty, at least that was how I felt it… big, bright and puffy. It was shining immensely, near the steps in front of the house, globes of white bloom… like touched by a magical wand.

Cascade of liveliness caught in glorious globs…

 

“…Some of the simplest things in life are the most difficult to imagine.”
Lemony Snicket, The Beatrice Letters

 

Strălucirea asta, ca de dincolo de terestru, mă duce uneori cu gândul la acel aer vrăjit și rămas cumva în urmă, deși mereu aici… melodii, voci, acorduri, senzație de bine. Mireille Mathieu, Jo Dassin, Julio Iglesias or Demis Roussos… am povestit aici ascultându-i, vălurind cald printre rânduri și imagini.

🙂

This brightness, like from beyond worldliness, sometimes takes my thoughts down memory lane a little, to that air… enchanted, seemingly left behind but always here… tunes, voices, rhythms, that cozy feel. Mireille Mathieu, Jo Dassin, Julio Iglesias or Demis Roussos… I’ve written here listening to them smoothly rippling through the lines and the images. 

 

 

Cum, e deja mai?!…/ What, May already?!

 

 

Zile și iar zile, după zile și… iar zile. Dar, cu soarele ca maestru de ceremonii, totul arată a sărbătoare oricum am privi. Sunt sigură că primăvara, retrezită la zbor cald și liber, și-a zis…

„Fie ce-o fi, și ce-o ieși! Eu îmi iau acuarelele și… la pictat cu mine! Hai, zilelor, ce mai așteptăm?! Dimineți somnoroase, trezirea, aveți treabă! Și… dup-amiezi amorțite, cum, vă-mbie ațipeala? Of, de parcă nu știam. Noroc de seri, cât de așezat și harnic îmbracă totul în tonuri de moale și cald. Pentru că, da, nu se mai poate, a fost alb ca zăpada, ploi, ploițe, ploi..cele, dar noi… ce păzim totuși pe-aici?!”

Și… ca și cum a știut ea că oricum ar învârti și răsuci petale și tulpini, nuanțe și raze, tot o minune-ar ieși, a-mpodobit elegant și jucăuș tot tot.

Strălucește aerul de-atâta alb. Frumos dincolo de… cuvinte. (Cum? Ce?… Am zis eu ceva?)

 😊 😊 

Days after days… and days, again. And, with the sun as the MC, it looks like a celebration, no matter how you look at it. I’m sure that spring, reawakened to warm and free flight, must have told herself…

„Be as it… May! I’ll just grab my watercolors and… off I run, to paint the air! Well, dear days, what are you waiting for?! Sleepy mornings, time to wake up, you’ve got work to do! And you, dizzy afternoons, say what? Sleepy, too? Hm, then thank you for the evenings, so quiet and diligent, they dress  everything in sweet tones of softness and warmth. Because, yes, that had to change… there has been snow, and rain, showers, drizzles, but we… what on earth are we waiting for?!” 

And… as if she knew that no matter how she spins and swirls her magic brushes over petals and stems, hues and rays, the result will still look like a miracle, well… she adorned everything elegantly and quite full of cheer.

Air so full of white brightness. Beautiful beyond… words! (How? What?… Did I say anything?) 

 

Și-uite așa, un drum liniștit de vreo zece, douăzeci de minute, și cu destinație precisă,  mi se poate transforma într-unul de trei zeci și. Mă-ndrept spre undeva anume cu gândul liniștit, mda, ajung la destinație cam… pe la. Iar apoi, „undeva”-ul meu devine tiptil cumva… altceva. Tiptil tiptil, și rătăcit. Opriri și rotiri, împletite cu foiri de petale și click-uri, toate pe-un afișaj aproape invizibil în joc de raze și adieri. Un „altceva”, altcumva și-altcândva… iar sosirea mi se simte cel puțin interesant. Oarecum de genul retorico-dezorientat, și la modul feminin, pentru câteva fracțiuni de secundă, intuitivo-zburlit… de dincolo de orice hartă și orice sens, de mers, după cum urmează:

„Dar oare când am plecat de-acasă?! Aaaa… azi, desigur. Șiii… oare încotro mă-ndrept?! Hm… aflu eu la un moment dat. De fapt, la un moment… luat.  De valul de alb.

Și-tot-uite-așa… se face și se desface, zi, după zi, și iar zi de… cum, e deja mai?!

🙂

And so, some of my usual ways, that may take ten or twenty minutes, and having a quite precise purpose and destination, can become thirty or more-minute trips. 

I try to get somewhere, thinking… well, I’ll probably get there about this or that time. But then, my „somewhere” somehow gradually turns into… something else. Like on tiptoes, unawares, I end up losing my way through the many stops and turns, petals and clicks, all of them on a display barely visible in the elvish sunny and windy air.  A „something else”, some time else…. and the destination is felt in a funny way, to say the least. Somehow a rhetorical kind of question, for a few fractions of a second, a bit disoriented, and in the feminine gender, intuitively and a bit ruffled … from beyond any map or any sense of direction, as follows:

„I wonder… when did I leave home?! Oh, well… must have been some time today, of course. And… where to?! Hmm, let me see. In fact… let me go. With the flow of all this white beauty.

All in all, so it seems to go, and flow, the days after days… and days again of… what, May already?!

 

“If words were leaves, would you prefer fall or spring?”
Jarod Kintz, This Book is Not FOR SALE

 

“May: the lilacs are in bloom. Forget yourself.”
Marty Rubin

Deocamdată…/ For now

 

“It is spring again. The earth is like a child
that knows poems by heart.”
Rainer Maria Rilke

 

Brândușele galbene de-acum o săptămână s-au deschis.
Descoperirea mea de mijloc de martie, norocoasă. Fără plimbare, pădure, prea departe… nu, doar mers agale, trotuar, gărduț… mică explozie de mănunchi de petale. Ca un surâs.

Îmi propusesem-promisesem să le prind și-nflorite. Și-n plin soare. Și-am reușit. 🙂 Zilele trecute străluceau… pumn de aur arzând ca rătăcit pe un mic pat de iarbă.

 

The cute yellow crocus buds a week ago have blossomed beautifully.
My mid March discovery, and lucky. No walk, woods, too far away… no, just a quiet stroll, pavement, little fence… small outburst of a bundle of petals.
Like a smile.

I promised myself  that I would try to catch them in bloom. In full sun, too. And indeed I did. 🙂 Two days ago they were shining… handful of golden glow lying on a nice grassy bed.  

 

Unele buchețele de culoare nu erau în soare, dar păreau ele însele un mic soare-curcubeu.

Boboci, și apoi înfloriri… arc de galben intens peste echinocțiul de primăvară. Pod peste timp.
Slalom printre zile… când calde, vesele și-nsorite, când reci, ploioase și-adumbrite.

Deocamdată.

 

Not all the little bouquets were in the sun, but the colors… themselves like a tiny rainbow-sun. 

Buds, and then blossoms… arch of intense yellow over the spring equinox. Bridge over time.
Meanders… warm, sunny and joyful one day, cold and rainy the next.

For now.  

 

“It was one of those March days when the sun shines hot and the wind blows cold: when it is summer in the light, and winter in the shade.”
Charles Dickens, Great Expectations

 

Cheie de nori…/ Key of cloud

 

“Dream’s elixir veered between light and clouds
to save the blue..”
Munia Khan

 

Se-nvârte coroana de rouă
se-ntoarce la gânduri senine
plutește o undă topaz
și-atinge tărâmuri
de mine

Străbate spre zare cuvânt
mirări, întrebare și ceață
se-aude din mersul luminii
din ceață de vis,
dimineață

Întinderi de suflet și soare
cuprind orizontul închis
un val de speranță transpare
sclipind ca un mugur
aprins

O cheie de nori și culoare
descuie o ușă ascunsă
lăsând să intre căldură
în iarnă de dor
nepătrunsă

 

It spins a crown of dew
returning to whispers serene,
it floats a wave of lush blue
and touches soft lands
deep within

It crosses horizons like words
much wondering, questions still dawning,
it throbs from sun rays like swords
through foggy dreams,
misty morning

The fields of soul and shine
embrace expanses so close ,
the glimmer of hope full of time
gleams like a blossom,
a rose

A key of cloud and color
unlocks a door duly hidden,
letting in branches of warmth
through wintry realms
forbidden

În cerc…/ In circles

 

“Our bodies are made of supernova dust,
the epitome of ultimate destruction and shatter.
And though we are whole, beings with bodies and souls,
with cosmos in our eyes and black heart holes,
we love as fiercely as the force of creation.”
Hubert Martin

 

în ochiul furtunii e pace și liniște
în zorii de vis este noapte
în abisul durerii e-o caldă tăcere
în vuietul mării sunt șoapte

în lumina verii se-ascunde-ntuneric
în gerul iernii te arde
în ridicol sublimul mocnește
în sus sufletu-ți cade

în mine timpul pulsează cuvânt
în tine spațiul răsună
în munți brazii scutură vânt
în ape de nori ți-e furtună

în frunze toamna locuiește a verde
în flori amintirea-i acasă
în raze se sărută cer și pământ
în lună iubirea e trează

în inimă ora desenează un cerc
în gând pășește culoarea
în pași răzbate rost și lumină
îmbrăcând în stele cărarea

 

(versuri scrise toamna 2016, octombrie)
(iar melodia… până la minutul 2:00 mi se face pielea ca de găină, iar de la minutul 2:00… uit să respir, de fiecare dată)

 

curtain of flyspecks

 

in the eye of the storm it is peace and quiet
in the morning, dreams wallow in night
in the chasm of pain there is a warm silence
in the sea roar, whispers in flight

in the soft summer light, darkness is hidden
in the frost of winter, cold burns
in ridiculous gestures the sublime is afire
in the skies, the soul still learns

in me, time always echoes in words
in you, space is chiming aloud
in the mountains the tress blow in the wind
in waters of sky, a storm cloud

in leaves autumn dwells within green
in flowers our memories thrive
in sun rays the sky kisses the earth
in the moon love is alive

in my heart, the hour is drawing a circle
in my mind, hues are treading afar
in my steps, light and meaning are dancing
dressing my way in blue stars

 

(written in autumn 2016, October)
(and the tune… until minute 2:00 it gives me goosebumps, and from then on… I forget to breathe, every time)