Arhive

Târziu…/ Late autumn

 

“I understand how difficult it is, putting your heart in someone else’s hands.
But, if you don’t, how will you ever truly know a person?”
― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn

 

Târziu ce se-mbracă-n lumină,
croind o cărare de umbre
cu raze de gânduri petale
ce picură zi în secunde

Alei de-amintire și cald
în mijloc de toamnă curată
ce-aduce în suflet răstimp
și trecere nevinovată

Căci mugurii vii de aprins
se sparg în buline de clipă,
iar eu, pășind pe senin,
nu fac de aripi risipă

 

 

Late season wearing brightness,
spread on an alley of days
sun rays, petals and thoughts
dripping time on my ways

Pathway of vivid past moments 
of colorful autumns, so pure
hues of beauty and life,
innocent rhythm and cure

For buds of freshness and fire
melt into bubbles of air,
and I, stepping on light,
have seconds and minutes to spare

 

Târziu ce se-mbracă în cer,
cu inima șoaptă de nor,
purtându-mi albastră visarea
ce-mi picură soare în dor

 

Late autumn that wears blue skies,
its heart like a gray cloud’s longing
making my dreaming serene
through whispers of sunny belonging

 

Dintr-o amintire de acum 6 ani

 

“Let the spark in you catch fire and burn into the air, so that it may light up the sky.”
― Saim .A. Cheeda

 

Crizantemele îmi vor aminti mereu de toamna 2015, o toamnă cu nuanțe triste și reci, cu iarna ei… parcă prea iarnă, urmate apoi toate de zâmbetul primăverii 2016.. De parcă nu foiseră prea mult pentru mine, crizantemele, pănâ în acel an, iar atunci… mi-au devenit brusc poeme de lumină și umbră neînțeleasă

 

 

Chrysanthemums will always remind me of autumn 2015, a sad cold autumn, with its winter… almost too winter, but followed by spring 2016, its warm sunny smile. As if I had not been too aware of these late autumn flowers until then, and that year… they suddenly became petal poems of unexpected shadow and splendid light.

 

Nic🌼le

 

 

 

Nuanțe de octombrie…/ October hues

 

“Autumn…the year’s last, loveliest smile.
[Indian Summer]”
― William Cullen Bryant

 

Iar toamnă, coaptă și
aurie,
cascadă caldă, ușor
ruginie
de frunze-n nuanțe
și în povești
să-ți aminteasc-a sclipire
că ești

Lumină veche și umbră
mută,
covor ce se-așterne și parcă
ascultă
cum pașii grăbiți cândva
se opresc
când dar de-octombrie-n rouă
găsesc

 

Autumn again, ripened
and bright,
shining cascade of rich hues
and light,
leaves penning tales of seasons
and spree
somehow reminding my soul
to be

Old golden light, shadows
and glisten,
a precious carpet that does seem
to listen
as hurried steps will wander
and stop
when October gifts a sunny
dewdrop

 

Fotografii de început și final de octombrie făcute din mers și trecere. Și cumva…

…deseori mă opresc și mă-ntreb, unde și-ncotro atâta grabă?! Unde… de ce, cum și cât? Sau până când? Pare oricum că mă iau la-ntrecere chiar cu graba. E care pe care, iar jocul ăsta e mai mult o spirală. Sau… o buclă?. Câștigă doar…. cine nu participă, cred.

Da, însă până voi găsi eu răspuns(ul/urile), bineînțeles…

…nuanțe cât mai de octombrie în fotografii solar aurii.

 

 

Photos taken on October 1st and this week, end of the month already. Also taken on the move much, and somehow…

…I often pause and wonder, where and why this ongoing rush of things and days?! Where, why and how? Or for how long? Because anyway, it seems that I am in a race against the rush itself. A rush for another rush… this game feels more like a spiral. Or a loop? The winners can probably be only those who… do not take part in it, I think.

But until I get to find the answer, or answers, of course…

…very October hues in images shining beautifully like the sun and the stars.

 

Vă invit să vizitați și noua mea pagină de Facebook, Nicole”s Photos, la

https://www.facebook.com/painterlyplay

Sper să vă placă!

 

 

I am also inviting you to visit my Facebook page, Nicole’s Photos, at

https://www.facebook.com/painterlyplay 

I really hope you enjoy it!

 

Nicole

 

 

Here you can find the lyrics for this lovely Romanian tune

 

 

De la roșu la alb…/ From bright red to cold white

 

“The most common form of despair is not being who you are.”
― Søren Kierkegaard

 

De la roșu la alb, curcubeu de cuvinte
nuanțe ascunse-n tăcere și-n aduceri aminte
palid, gândul alunecă pe-o petală, o umbră,
iar lumina atinge tot ce vrea să-se-ascundă

Lampadare în noapte pe un drum-rătăcire,
albă, ceața învăluie căutări și-amorțire…
doar în pulsul adânc, ca un miez ars de floare
se aude stins, roșu, pâlpâind, o suflare

 

From bright red to cold white, arching rainbow of days
pale hues deeply hidden within silent worn ways,
muted thoughts slowly gliding down a petal, a shade,
and the light softly touching all that’s shying away

Under lampposts at night on a sidewalk of dream,
white, the fog is enfolding every shimmer or gleam…
just within the deep pulse, like in burnt cores of flowers
there can be faintly heard, red, the flickering hours

 

Nicole

 

 

 

Doar atunci…/ Only then

 

“The fact that you got a little happier today doesn’t change the fact
that you also became a little sadder.
Every day you become a little more of both, which means that right now,
at this exact moment, you’re the happiest and the saddest
you’ve ever been in your whole life…
Think about it it. Have you ever been happier than right now,
lying here in the grass? And have you ever been sadder?
It isn’t like that for everyone.
Some people just get happier and happier every day.
And some people just get sadder and sadder.
And some people, like you, get both.
And what about you, are you the happiest and the saddest right now that you’ve ever been?
Of course I am.
Why?
Because nothing makes me happier and nothing makes me sadder than you.”
― Nicole Krauss, The History of Love

 

Dacă steaua din tine se mai face-auzită,
simțită și înțeleasă,
Atunci, doar atunci îți scapără inima
și-ți poți face lumea
mireasă

Numai atunci zâmbetul lunii
îți este și ție icoană,
Iar razele soarelui lucindu-ți a vreme
urzesc din fierbinte,
coroană

 

If the star within us can still make itself heard,
still felt and still keeping stride,
Then, only then our heart beats like magic,
turning the world
in a bride

And then, only then the smile of the moon
is ours too, beyond frown.
And sun rays sublime shining like sacred
can weave from deep warmth,
purple crown

 

Nic💜le

 

 

Ape de galben…/ Ripples of yellow

 

“You be the sun, I’ll be the moon, let’s share the stars and dance in the sky.”
― Karen Quan, Better to be able to love than to be loveable

 

eu sunt ape de galben,
tu parfum de albastru
eu doar raze de lună,
tu de soare măiastru

eu mișc ramuri și frunze,
tu dai trunchi, rădăcini
eu închipui petale,
tu tulpină și spini

eu hrănesc amintirile,
tu crești aripă, zbor
eu înșirui cuvinte,
tu le-mprăștii covor

mie-mi murmură serile,
ție, zori, dimineți
mie, visele-mi susură
ție, praf de povești…

 

iară stelele, oaze
în mănunchiuri de noi,
din eter ne cuprind
la un loc pe-amândoi

 

I am ripples of yellow,
you are fragrance of green
I am murmur of moon rays,
you are sun rays serene

I move branches and leaves,
you give trunks, roots and forms
I imagine the petals
you, the stems and the thorns

I give substance to memories,
you paint long wings and flight
I spill hundreds of words,
you turn every thing right

to me, evenings’ long murmur,
to you, mornings’ white sails,
for me, dreams’ dear dance,
for you, sky dust and tales

 

and the stars, in bright clusters
of both here and there,
are a velvet together
made of magic to share

 

Nic💖le

 

 

The original version of this Peruvian song, lyrics and dance can be found here

 

 

Vrajă verde de iunie…/ Just June green

 
“Green was the silence, wet was the light,
the month of June trembled like a butterfly.”
― Pablo Neruda, 100 Love Sonnets

 

 

Grădina copilăriei, în plin iunie.

Mereu pusă pe șotii, se simte, an de an… fel de fel și care mai de care.

Care colorate mai ghiduș, care…

…destul de camuflate în pelerina verde a unor înfloriri-explozie mult așteptate de început de vară.

 

 

My childhood’s garden, in mid June.
Always playful, it feels, year after year… with all kinds of frolic, all around.
Some spree is colorful and bright, some…
quite camouflaged under a green mantle,
a long awaited beauty burst at the beginning of summer.

 

 

Mă plimb de colo colo cu telefon, aparat… cu bucuria-mi urgentată parcă pe mult prea repede-nainte, ca și cum în secunda doi mi-ar putea năvăli vreo toamnă repezită rău și mi-ar fura și-nfuleca toate cele frumuseți în blazatul ei gri. 

Și cât mă-ncântă… frunze maiestoase sau mărunte, plante, plăntuțe, plănticele… arbuști, agățătoare, aeriene… Străjuie trotuarele, îmbracă acoperiș, tot verde, de chioșc, pe pereți… ce mai, capitonează vegetal tot, tot.

 

Iar mie, toate îmi par fotogenice acum. Stânga-dreapta, sus-jos… sunt ca un titirez cu obiectiv foto chițăind vesel.

 

Până și la ursulețul demult năstrușnic, mă cocoț, nostim aciuit colorat și-nfofolit sus în pod, pe perne și pături…

…îmi dă binețe și el, mi-am zis, pufos luminos, cu ochi oarecum căscați la oaspetele ăsta nemai-pomenit pe-acolo, prin ursuleasca lui singurătate. 😊

Sau… poate era doar puțin somnolent, sărăcuțul, amețit de căldură… indiferent la amintirile pe care mi le stârnește.

 

 

 

I move to and fro, phone and camera in hands and pockets… my joy like in a fast forward mode,
as if in a minute or two, some mean autumn might rush in,
in its glum grey, and steal and feed
on my early summer splendor.
Wonders all around, delightful… majestic leaves, or miniature, plants, tall or tiny… bushes, airy vines…
Along the patio, over the roof, up on the walls, green, green… more green, „vegetally” cladding the garden

And every little thing seems so photogenic to me.
Left or right, up and down… I probably look like a funny spinning top,
with a big funny lens mounted… on top, clicking away airily.

I even got to a former friend of mine, a cute brown teddy bear, resting quietly in the attic,
all tucked in up there, red and white vest, on a cozy throne of blankets…
…seemed to say hi too, fluffy and sunnily, somehow staring at me in wonder,
as if almost asking itself who I could be, perhaps an odd intruder in its „beary” solitude.
Or… maybe just a bit sleepy, it was, dizzy too, poor little thing, in that barely breathable air…
oblivious of the memories it had brought back to me. 

 

 

Lumina și umbrele… rotesc și ele mut printre nuanțele astea puzderie de verde proaspăt, curat, îmbietor…

 

 

Light and shadows spinning too, they were, silently, among the myriad green hues, fresh and flashy…   

 

 

…doar câte o pată sau punct, sau petală, cub sau lampion de culoare mai întrerupe din loc în loc hora curioasă, țâșnind a joacă de ornament de grădină sau a mov țipător țopăitor, a bulină de roșu de fragi… sau de buburuză molatecă…

 

 

…just perhaps a spot or a dot, a petal, cube or elegant lantern being able to interrupt the sweet swirl,
making their presence finely noticed, ornament- or snail- or ladybug-like…

 

 

La nivelul ierbii toate cele mici par mult mai mari, mai lume…

…le descopăr și lor universul liniștit. Domolit.

Sunetul înfundat al zilei se lichefiază lent… se topește,

iureș pierdut lăsând o urmă de cadre… descoperiri și detalii.

 

 

 

At the grass level, the little things feel much bigger, much world…
…I discover their universe too, so tranquil. Appeased.
The muted sound of the day feels like liquefied behind me… melting slowly,
gone away rush leaving a trail of newly found frames, details… 

 

 

Colț și cărare… și fărâmițe rătăcite de frumos mi se tot ițesc. 

Iar eu mă tot opresc să le surprind foiala, însorită sau adumbrită…

…cleștișorii aceia de rufe arătau într-un mare și minunat fel, suspendați așa,

cumva atât de ne/asortat, într-o liniște senino-solară.

 

 

Corner and pathway… small bits and pieces of cuteness appear.
And I do not tire to try to capture their shine, or shyness… 
…those laundry pegs looked so luminous, hanging there
so in and out of tune with everything around them, at the very same time.

 

 

Cum de mi-a scăpat… de-am uitat să fotografiez leagănul și banca, vopsite verde și ele… chiar nu știu.

Sentimentul mereu îmi este că… mereu e așa și acolo, lumea grădinii copilăriei, chiar dacă strecurată stingher printre file volatile de anotimp.

 

Forfota asta cu magic neastâmpăr de verde vrăjit de iunie…

…e mereu o lume ce se simte super(b de) mult doar a mea! 

 

😊

 

 

How on earth I missed that… forgot to take a photo of the swing and the bench,
both painted green too… I really do not know.
The feeling always is that… it is always there as it is, the world of my childhood garden,
even though making its way modestly across seasons’ pages.

This magical susurrus and rustle, just June green…
…is always a world that feels super(bly) just mine!

😊 

 

 

Nic💚le

 

 

Cute Quotograph and… a moment

 

 

 

Alb ce îngână culoare,
verde ce murmură soare,
aer cu tors de petale

o clipă e-un dat,
e schimbare…

pe-a timpului ochi
sărutare,
pe-a umbrelor frunte
cărare,

a zilelor îmbrâțișare,
eternul cu parfum de visare…

o clipă e stea căzătoare,
a inimii lungă chemare

e iubirea lăsată să zboare

 

White that whispers of colors,
green which murmurs the hours,
air caressing the flowers

a moment is a given,
a power…

on time’s warm eyes
like a shower,
on shadows’ temples
a tower,

the days’ incredible bower,
eternity tasting less sour…

a moment’s a star shooting higher,
the heart’s deep burning desire

it’s love ablaze like a pyre

 

“Change the way you look at things and the things you look at change.”
― Wayne W. Dyer

Nic💜le

 

 

Here you can find the lyrics for this Romanian tune

 

 

Bujori și maci și …/ Peonies, poppies and …

 
“If your daily life seems poor, do not blame it;
blame yourself, tell yourself
that you are not poet enough
to call forth its riches;
for to the creator there is no poverty
and no poor indifferent place.”
― Rainer Maria Rilke, Letters to a Young Poet

 

 

Din roșu aprins, dor necuprins

din roz infinit,

dimineață

 

Din cer calendar, nimic nu-i zadar

când razele ziua-mi

răsfață

 

 

Cu verdele-n pas, bujorii-mi prind glas

petale rotind fin

spirală

 

Cu picuri de nor, macii-s izvor

de liniște de

catedrală

 

 

From lively bright red, a longing ahead

from infinite pink,

sunny morning

 

From calendar skies, seconds arise

when rays in my days

bring belonging

 

With green in my tread, peonies unread

unfurl their petals

like time

 

With drops from the clouds on poppies around

deep silence rings like

a chime

 

Nicole

 

 

Picături de joacă…/ Playfully pretty

 
“The world calls them its singers and poets and artists and storytellers;
but they are just people
who have never forgotten the way
to fairyland.” 
― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables

 

Picături, sau picturi… jucându-se a culoare în adiere de vânt,

de început timid de vară,

mereu cu garofițe și maci

și clopoței

 

 

Playfully lovely… bursting with color in the restless breeze,

the first shy summer days,

always with poppies and mini carnations

and pretty purple bells

 

 

…amintind mereu cu drag și de acele clipe, acele culori

răsărind ca din prag de poveste,

strălucind a candoare și cald,

 

 

…always reminding me fondly of those childhood moments, and colors

rising as if from a cute summer tale,

shining bright, full of candor and cosiness,

 

…lăsate parcă în urmă, purtate totuși mereu în suflet,

în fiecare sclipire de vesel,

picătură de bucurie și curat,

licăr de bine și de frumos

 

 

...both left behind and still in my heart,

in every twinkle of joy,

drop of happiness and freshness,

shimmer of beauty and hope 

 

O seară frumosasă de 1 iunie!

 

Happy June 1st!

 

 

Nicole

 

You can see here the lyrics for this nice Romanian tune

 

 

 

Liniște lila…/ Lilac silence

 

“The only acceptable alternative to silence is to speak from the heart”
― Marty Rubin

 

De te întrebi vreodată
de liniștea vorbește,
eu pot să-ți spun senin
că veșnic glăsuiește…

 

If you may ever wonder
whether deep silence sings
I can serenely tell you
that it forever rings…

 

mereu încercuind
refrene-n struna veche,
ea caută într-una
acordul ei pereche

 

forever in wide circles
it plays its old refrains,
its rhythm always turning
in its matchmaking ways

 

ecouri de-anotimp
sau umbre de culoare,
cu fire de răstimp
ea-ncearcă să măsoare…

 

long echoes from past seasons
or shadows of sweet color,
with tired threads of time
it tries to weigh the hour

 

să-mbrace în lumină
tărâmuri adăpost,
iar vocea sa stingheră
să capete un rost

 

to clad in dear light
bright realms like a shore,
its voice to find the secret,
the soft resounding core

 

Nicole