Arhive

Sărbătoriri…/ Celebrations…

 

“Algebra applies to the clouds; the radiance of the star benefits the rose;
no thinker would dare to say
that the perfume of the hawthorn is useless to the constellations.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

A sărbători, sărbătoare, festivitate, ceremonie, gală…

…oricum i-am spune, oare dacă stăm și ne gândim puțin, nu totul și toate sunt ca o imensă și caldă sărbătorire?! O paradă? Ca un fel de etalare divină, mă gândesc uneori. Un ritual sau o comuniune…

De parcă toate au fost și sunt grațios și glorios aranjate festiv. Și de parcă un fir de roșu le leagă lin dar strâns pe toate a sărbătoare. Pe un fundal de verde sau alb… cu pete de albastru sau galben sau roz, și strălucire sau încântare!

Și da, roșul. Ca viața și focul, ca dragostea… fie că-s ornamentele de Crăciun sau de Paște, mărțișoarele mirate, simbol de primăvară în straie de sărbătoare și revenire și cald…

 

 

To celebrate, celebration, festivity, ceremony, gala…

…however we may call it, isn’t it that sometimes everything feels like a big wide and wonderful honoring?! A parade? Isn’t it all a divine display, I wonder. A ritual or a communion…

Isn’t it all so gloriously arranged that everything, or anything is to be seen as festive? And as if a red thread links them all smoothly, against a green or white background… splashes and dashes of blue and yellow and brightness and joy?!

And yes, the red. Burning bright like life and like fire, like love… be it Christmas’ ornaments, Easter eggs, March’s lovely tokens of spring and revival and sweetness..

 

Sărbătorind ceva… poate atât de evident și de la vedere, magia lucrurilor de zi cu zi, încât noi nici nu le mai onorâm cu atenția. Doar dacă facem câțiva pași înapoi, ca atunci când privim un tablou prea mare și prea aproape sus pe perete. Sau ca aerul. Câți dintre noi suntem recunoscători pentru aer? Îl respirăm și ne respiră atât de… din noi, de proaspăt și smerit și cât de liber.

Amy a ales luna perfectă pentru această temă de provocare. Decembrie, desigur…

…și totuși pentru mine chiar nu trebuie să fie o sărbătoare sau sărbătorire anume punctată sau subliniată, sau zi, sau anotimp ca să pot spune că găsesc timp, sau că-mi fac timp să mă bucur. Să observ ceva ce este întotdeauna acolo. Și anume că totul este oricum gata de sărbătoare. Și sărbătorește deja.

Pentru că altfel de ce ar fi oare ele, toate deja împodobite elegant, colorat? Costumate ca… pentru petrecere. Pentru ocazie festivă…

 

 

Celebrating something… so obvious and in such plain sight, the magic of ordinary things, that we no longer notice it.  Unless we take a few steps back, like watching a beautiful big painting on a wall. Or like air. How many of us are aware and grateful for it? The air we breathe so smooth and fresh, and unawares and free.

Amy, at The World Is A Book has chosen the perfect month for this challenge theme. December, yes…

…still to me it really doesn’t have to be a certain holiday, or day, or season. To finally take time, or make time to notice that everything is in fact beautiful and ready to celebrate.

Because otherwise why would they all be so elegantly and colorfully costumed like… for a party? Really  all dressed up like for festive occasion…

 

 

🎊🎊🎊

Zilele cu mult soare, de exemplu, sunt mereu o sărbătoare pentru mine, cu ședințe foto prelungite puțin. De la un trandafir extraordinar de banal până la o dalie explodând frez… sărbătoare în toată puterea petalei!

Și iar roșul, atât de aprins în frunzele lui octombrie! Iar acasă, lumina printre perdele și draperii… cu siguranță o ocazie minunată de bucurie, poezie.

 

 

Sunny days, for instance, always a celebration to me, longer photo-taking sessions outside. From a common and extraordinary pink rose to a fraise dahlia… A celebration in its own petal right! 

And such bright red color in October leaves in the street. Or at home, light through my living room drapes and curtains… surely is a celebration to me, when I notice them shining so delightfully!

 

Chiar și cutia de ciocolată ține cu mine…

 

Even the cute candy box idea saying it all over… sweet Celebrations! 

 

Ce să mai spun de călătorii… fiecare pas e o sărbătoare!

Pentru că altfel, cum? Să fiu într-o stare de continuă așteptare? Anticipare: Și sunt, bineînțeles, dar… nu numai.

 

Not to mention when travelling… each step of the way is a celebration!

For otherwise, how? To just be a in a perpetual state of waiting? Anticipating? Which I am too, of course, but still, not only. Why wait?!

 

Cu siguranță totul trebuie să fie o sărbătoare a vieții, în toate formele ei, culori și feluri… așa cum se perindă prin zi. Și imaginați-vă cumva că toți am simți asta în același timp, cât mai mulți dintre noi. Oare anumite lucruri nu ar arăta complet diferit??

Poate mai puțină grabă? Mai puțină agitatie inutilă și mai multă căldură? Mai multă răbdare și un sentiment al apartenenței. La un tot mare și cuprinzător, mai familiar decât credem noi că ar putea fi.
Ar putea fi acea senzație, sau o simplă alegere la un moment dat, precum că… da, sunt deschis la toate așa cum mi se ivesc și întâmplă de la sine, fără să-mi încurce nici planurile, de ce ar face-o? Deschis doar la bucuria și acceptarea calmă și caldă a orice mi-ar răsări în cale. Care ar putea dura fie și numai câteva secunde, nici măcar atât. Pentru a privi în jur. Indiferent unde-am fi, doar să privim și observă,. Lucruri, oameni. Pe lângă ceea ce sunt. Pe lângă ceea ce credem noi deja că sunt. Poate ceea ce credem este incomplet. Cu siguranță că este! Iar noi să întrevedem puțin câte puțin dincolo de asta, dincolo de ceea ce am fost obișnuiți să vedem. Dincolo de noi înșine… zi de zi de zi.

Bucurându-ne de momente dragi așa cum sunt ele, ca nimic altceva. Bucurându-ne unul de celălalt. Și mai ales de propria prezență. Aici și acolo. Oriunde.

 

 

Surely it must all be, every single day, about celebrating life in all its forms and colors or ways… as it comes my way. And imagine everybody did this at the very same time. Or most of us did. Wouldn’t some things look a bit different too?

Maybe less rush? Less annoyance and more warmth? And patience and a sense of belonging? To a common everything-ness.
It could be just a feeling, a simple mindset that… yes, I am open to all things as they arise and happen naturally, without allowing them to divert me from my plans, no, why would they. But open to also enjoy and try to understand or accept everything that may come my way. Taking just a few innocent seconds, or… none at all. Stopping, for a moment or two sometimes to just look around. No matter where we are. just look around and see. Notice things. People. Besides what they are. What we already know they are. Maybe our knowing is just… a partially knowing them. It surely is! So besides and beyond that, beyond what we have been used to think that they are. Beyond their usual… „daily-ness”.
I am sure we would discover a myriad things. Hues. Angles or versions, perspectives and details.

Enjoying sweet dear moments like nothing else. Celebrating each other. Our very own presence to start with. Here or there. Anywhere.

 

“Everything is ceremony in the wild garden of childhood.” – Pablo Neruda

 

 

Bucurându-ne de bucuria însăși, că o putem simți. Clipele așa cum curg ele. Nu ieri, nu mâine…

Bucurându-ne de acum!

 

 

Celebrating enjoyment itself. That we can feel it. Feel the moments as they come along. No yesterday, no tomorrow…

Celebrating now!

 

Sărbătoresc ceva zilnic. De fiecare dată când îmi place ceva. Preferatele mele! Toți facem asta. Toți sărbătorim ceva chiar acum. Pe măsură ce ne întâmplăm. Citim. Sau scriem…

Ceea ce adun aici… sunt toate o sărbătoare. A bucuriei și entuziasmului. Momente și lucruri dragi.

Frumusețe uimitoare în prim plan! Evidențiată jucăuș și aproape pentru a fi împărtășită.

 

 

I do celebrate sth every day. Every time I see something that I like or I love. My favorites! And we all are. Celebrating something as we speak. Or read. Or write…

My posts here, they are always a celebration. Of gladness and enthusiasm. Lovely moments and things. 

Amazing beauty in the foreground all the time! Highlighted playfully and cute to be seen and shared.

 

Posted for 

Lens-Artists Photo Challenge #23: Celebrations

 

Nic🎉le

 

 

Reclame

Ajungeri aproape…/ Cute close-ups and macros

 

 

Deeeci… da. Duminica asta am să vă rog frumos să priviți câteva poze… prim-plan, am să le spun. Cu ocazia provocării distractive de pe blogul lui Cee.

Și poze… nu orice fel de, ci printre primele mici reușite în materie de close-up. Tatonat de mine perfect amatoricește, desigur.  Am făcut primele poze de genul acesta cu destul timp în urmă, 2012, cu un aparat Canon Powershot micuț, fără să realizez eu prea bine ce și cum făceam. Doar m-apropiam și-atentam. Iar rezultatele se făceau și ele vizibile. Cănd și când.

Așadar mi-au răsărit mie într-un iulie luminos…

…boboci de mușcată plutitori parcă. Tulpinița era pierdută eteric în peisaj explodat vrăjit.

Eu atunci desigur că am zis în sinea mea mirată… wow, cum, eu am făcut asta?!!

 

😊

So… yes. This Sunday I will show you several photos… close-ups. On the occasion of Cee’s Fun Foto Challenge (CFFC) – Close Up or Macro this week, on her blog, Cee’s Photography. 

And… not any kind of close up photos, but among my first attempts in terms of well… zooming in on some lovely things. Perfectly amateurishly, surely. My very first close-up attempts were made quite a while ago, 2012, with a small Canon Powershot camera, without me realizing too well what and how I was doing. I was just drawing near and… dear. And the results were slowly beginning to look a bit better every time.

So one bright July there suddenly were…

geranium buds seeming afloat. With their little stem looking ethereally lost all in a magical background burst.

And I was telling myself back then, feeling both surprised and overjoyed… wow, how, did I really do that?!!

 

Iar apoi… voila! Vraja a fost completă. Mușcata mi-a și zâmbit înflorit. 😳

Glumesc, normal că era altă mușcată, dar manevra mea a mers de două ori la rând atunci! Da! Semne bune-mi dădea vara cu pricina prin obiectivul meu Canon.

 

: )))

And then… there it was! The spell was complete. The gorgeous geranium smiled back in a big bloom. 😳

I am kidding of course, this was another flower pot, of course, but still the photo maneuver had worked twice in a row! So, yes… a good sign, I was thinking, That Canon summer felt quite promising then. 

 

Și fără doar și poate au urmat… roz-uri. Că deh obse..pasionata de mine nu prea poate fără.

V-ați gândit vreodată câte roz-uri există? Mai palide, mai adânci, mai cochete, mai discrete… Și toate parcă au un zâmbet aninat în coada nuanței!

 

😊

And no doubt or hesitation, there followed plenty of … pinks. Oh… well, obs..passionate me can’t really do without.

Have you ever wondered how many pinks out there? More or less pale or deep, chic or discreet…  and all of them as if fluttering a sweet smile from the corner of their hue! 

 

Dar ce ziceți de Turuz și un… nas?! Nas de 2015.

Iar eu… cu emoțiile printre dinți, de-acolo din spatele aparatului, repede repede, că… „please, fii atent cum îl ții, nici prea strâns, nici să pice, sărăcuțu’ cuțu…” Că el ce și-o fi fost zicând, „atâta interes pe hapciuu’ meu, nici c-am mai văzut!” : ))

Era bebel grăsunel pe-atunci…

 

 

But what about Turuz and a… nose?! His 2015 nose.

 And me a bit nervous, mumbling through my teeth, from behind the camera quickly quickly… „please, be careful how you’re holding him, neither too tight, nor… to drop him, poor cute little thing…”

He was just a pretty pup back then…

 

….nu minunea canin elegantă din zilele noastre.

 

…not the elegant canine creature these days.

 

Iar mult mai recent, toamna-iarna 2017-18… schimbare splendoare! Am făcut cunoștință cu o nouă lentilă. O minune macro care mi-a deschis o nouă lume. O dimensiune nemaipomenită, tărâm de vis, regat…

…regal de strălucire și căldură și catifelare, pe care doar apropierea asta incredibilă a făcut-o posibilă.

 

 

And much more recently, autumn-winter 2017-18… a splendid change for me! I purchased a new lens. A macro miracle lens which opened a new door to me. To a new dimension, unseen until then, dreamy realm…

...fabulous shine and warmth and silkiness, which only that incredible closeness made possible.

 

Orice cadru, unghi, fel de lumină… rezultatele sunt extraordinare. E o lentilă Tamron fabuloasă care montată pe Nikon-ul meu uneori cam nehotărât oferă niște imagini aproape tablou.

 

 

Any frame, angle, type of light… extraordinary results. It’s a lovely Tamron lens which mounted on my Nikon, a bit indecisive sometimes, renders almost painterly images.

 

***

Și-acum, ca de-ncheiere, doar așa, ca să ne distrăm puțin (cu și despre mine, bine’nțeles, da, da…) pun aici și-o fotografie-jucărie. Una dintre chiar primele încercări de exercițiu cu noua combinație optică acum un an și-o lună, noiembrie 2017.

Un alt fel de… năsuc. Zâmbete cu spor!

 

😊😊

And now, as a… see you soon, just like that, maybe to have a little bit of fun (with and about me, surely, yes…) I am adding here a playful photo too. One of my first tries while practicing with the new macro lens a year and a month ago, nice November 2017.

A different kind of cute nose. And I hope you’ll be leaving here smiling away!

 

Nic📷le

 

 

Filmulețul de mai jos… provocare de weekend mi-a fost. Vă învit și pe voi să-ncercați! 😊
Am reușit să mă dezmeticesc și să ghicesc doar trei dintre obiecte, înainte de fiecare dezvăluire treptată. Poate voi veți reuși mai multe. Iar preferatele mele au fost cheia, pliculețul de… hmm, dar stați, acum era rândul vostru!

 

 

The short video underneath… nice weekend challenge, it was. And now… I invite you to try too! 😊
I for one managed to guess just three of the objects there, before the photographer gradually zoomed out. Perhaps you will manage better. And my favorites were the key, the tea… hmm, but wait, it was your turn now! 

 

 

 

 

Fericirea este…/ Happiness is…

 

“Enjoy the little things in life because
one day you`ll look back and realize
they were

the big things.”
― Kurt Vonnegut

 

Zilele sunt pline cu de toate, de la mic la mare, sau mijlociu… Dar cumva cumva, ceva anume ne va face întotdeauna să zămbim și să zâbovim. Să oprim goana ca să privim puțin mai mult înspre ceva anume. Și acel ceva ne va umple sufletul cu mult cald și adevărat. Ca și cum ar fi deja o parte naturală din noi înșine.

Multe-mi sunt mie lucruri dragi, multe și mărunte. Răsfirate la tot pasul, doar de-aș avea timp să mă pot bucura de ele. Dar dacă nu am… atunci îmi fac. Fie și câteva clipe, pentru o fotografie măcar, un surâs sau un gând ca din mers. Uneori însă chiar minute în șir… o plimbare liniștitoare, un fel de mâncare preferat, o conversație interesantă sau fie și doar câteva rânduri într-un jurnal.

 

 

Days are full of things, little or big, or so and so… but somehow just a few certain things will always fill our heart with joy more than others, making us smile and stop the rush, as if part of us is already there, in being with, doing or having those things. Like a natural part of ourselves.

Many are the happy things in my days, one more colorful or playful than the other, scattered all around me left and right, only if I could find the time to enjoy them all. Well, and if I don’t, then I make time. It’s a must. Be it for a photo or two, a smile or a wispy thought. Sometimes there can even be minutes in a row… a tranquil walk, a certain favorite dish or desert, an interesting or challenging talk, or at least a few lines in my diary.

 

***

Și printre minunile care-mi pot încânta mie ziua… ei bine, deloc greu de ghicit,

…copacii în floare primăvara, primele flori, lalele efervescente parcă…

 

😊😊

And among such things that do make my day… well, not too hard to guess,

…spring bloom and the first spring flowers, the lovely tulips so effervescent…

 

drăgălășenii întâmplătoare de aprilie…

 

chance April cuteness…

 

clipe norocoase de mai,

 

May’s lucky moments,

 

bobițe de prospețime, perfecte pentru câteva poze, la fiecare sfârșit de mai, început de iunie,

 

droplets of freshness, just perfect for a few random photos, during spring and early summer showers, at the end of every May, beginning of every June,

 

trandafiri radioși de toate culorile și formele,

 

radiant roses of all colors and petal shapes,

 

mușcatele și frunzele lor ondulate pufos în plină vară,

 

geraniums and their marvelous leaves in the middle of summer,

 

culoarea galbenă, uimitorul albastru, minunatul alb.

 

the color yellow, the magnificent blue, the fabulous white,

 

lumina dulce a dimineții, mare sau munte,

 

sweet morning light, seaside or mountains,

 

norii,

 

the clouds, 

 

sau pufosul Portocală, puțin confuz… oare ce mustățile mele-o fi foind pe-acolo prin iarbă, click click la mine…

 

or fluffy Orange perhaps wondering… what on my whiskers is sneaking through the grass, clicking away at me…

 

fabuloasele căpșuni (era cât pe ce să le uit, uf deși fac parte din rețeta mea preferată de momente gustoase de-nceput de vară),

 

🍓🍓🍓

the splendid strawberries (I had almost forgot about them, though they are part of my most happy summer moments),

 

grandioasa Grecie…

și așa mai departe!

 

gorgeous Greece...

and so on! 

 

Călătoriile cu avionul, băncile elegante și comode pe alei, o geantă genial de încăpătoare și înstelată, souvenirurile, scoicile, albastrul unei piscine, ideile nostime…

 

Traveling by plane, elegant and comfortable benches along alleys or promenades, a beautiful starry bag to carry things in cozily, souvenirs, seashells, the swimming pool blue, funny ideas…

Această prezentare necesită JavaScript.

 

un gest cald, răbdarea sau grija cuiva, amintirile, cum ar fi…

 …porția aceea delicioasă de clătite cu ciocolată, și-apoi băuturile-culoare cu gheață?!

 

a warm gesture, patience and care, friendliness, nice memories, such as…

 …those yummy chocolate pancakes and those delicious ice drinks, so savory then?!

 

cărțile,

 

books,

 

și chiar aici aici, blogul meu roz, imagini și cuvinte, și muzică…

 

or right here and now, my pink blog, photos and words, and music…

 

Cele mai multe din fotografiile de aici au fost făcute cu telefonul pe parcursul ultimilor ani. Plimbare printre pașii mei rătăcitori, fie soare, fie nori. Sper că v-a plăcut… potpourri colorat cu fel de fel de minuni care mă fac să zâmbesc, și care-ar putea continua liniștit. Fiind destul de evident că fericirea mea e de culoarea primăverii-verii complet. Toamna-iarna… cu frumusețile lor, desigur, dar nevorbind neapărat pe limba mea. Decât poate… ruginitele frunze pictate și ornamentele de sărbători, da!  Sărbătorile de iarnă care… au trecut deja la atac zilele astea. 😊 Și dacă ați pregătit curat și ordonat ciuboțele și ghetuțe…

…eu sper că Moș Nicolae vă va fi harnic și darnic!

Zile frumoase, vă doresc!

 

🙂

With the exception of a couple of photos, all the rest are phone photos, taken 2016, 17 and 18…  a bit of going down memory lane too, happy to remember the moments I took each of them, rain or shine. Hoping you enjoyed the stroll… colorful potpourri of lovely things that make me happy, and could very well go on and on peacefully. Also it goes without saying that my happiness is more of a spring-summer type. Autumn-winter… have their beauties, surely, but not exactly my kind of fun and joy. Well… maybe the rusty painted leaves and the tree ornaments, yes! 😊 The winter holidays are already on their way here now… in full gear. And in case you have just polished your shoes and boots…

…I hope Saint Nicholas Day will be a happy and lovely one for you all!

Wishing you happy December days!

 

***

Posting part of the

Lens-Artists Weekly Photo Challenge #22: Happiness is…

 

Nic💖le

 

 

 

Valuri, maluri…/ Splash

 

“It is life, I think, to watch the water. A man can learn so many things.”
― Nicholas Sparks, The Notebook

 

Ca valuri reci mi se întinde-n clipe căutarea
și-n nori mi se adună ceață gândurile
rotindu-mi-se magic și albastru zarea

pierdut spărgându-mi-se-n spumă rândurile…

 

Like cold waves, my search unwinds rolling seconds
and thoughts collect dark clouds, sunny shine
spiraling tides of loveliness and blue

splashing away along smooth foamy lines…

 

Ca maluri calde mi se-așterne tainic și aproape liniștea
și-n suflet mi se adună cald și blând tăcerea,
cum apele aduc în dar sărut nisipului

departele, adâncul, mângâierea…

 

Like warm seashores, my silence stretches far
and heartbeats gather softness, peace and calm
as water brings long kisses to the sands

remoteness, depths… appeasing like a balm

 

 

Posted for

Lens-Artists Photo Challenge #21: Splash

 

Nic💧le

 

 

Uși de dincolo de noi…/ Doors and Doorways

 

“Be an opener of doors”
― Ralph Waldo Emerson

 

O plăcere infinită, să navighez puțin haotic printre fotografii de vară. De Grecia și mare….

…în căutare nostimă de minunate uși.

 

😊

An infinite pleasure, to sail a bit chaotically among summer photos. Greece and the seaside holidays…

…în a sweet search of doors and doorways.

 

Infinită și caldă, căutarea-plimbare… cu sentimentul că totul e posibil.

Că absolut toate, orice gând, speranță, vis își au rostul lor pe care trebuie doar lăsate să și-l găsească. Și poate cumva. negândit sau neașteptat, noi suntem cei care trebuie numai să deschidem o ușă la un moment dat.

 

Infinite and warm, the cute stroll… giving the lovely feeling that everything is possible.

That absolutely everything, any thought, hope, dream have their meaning which they have to be allowed to reveal. And perhaps somehow unawares or unexpectedly, we are the ones who just have to open a door at some moment.

 

Moment nu neapărat de noi ales. Ca orice moment. El poate trece și fără să realizăm că deja am ales.

 

A moment chosen not necessarily by ourselves. As any moment. It can even pass without us fully realizing that we have already chosen. 

 

Pragul ni s-a înfățișat luminos, iar noi am pășit. Indiferent ce formă, sau culoare, sau stil, alură de ușă sau pași…

Și cât de frumos și verde și curat și albastru și liniște și soare pare totul acum. De fapt este. Ieri, azi, mâine… pure și adevărate și cât de aproape și noi…

 

 

The threshold showed itself to us, and we took that step. No matter what form or color, shape or style the door has, or the steps…

And how beautiful and green and clean and deep blue and silent and sun everything seems now! And in fact it is. The yesterdays, todays and tomorrows… pure and true and so near and new…

 

De parcă drumul știa mai bine. El călăuzea. Printr-un labirint aparent, rezolvat apoi doar printr-o atingere de rază străbătând fermecat. Ca dinspre o terasă, o grădină… o stradă sau lume. Iar ușa…

…pare să fi fost întotdeauna acolo.

 

 

As if the way itself knew things better. It had been guiding us all along. Through an apparent labyrinth, which was suddenly solved by the touch of a sun ray traveling magically. Like from a terrace, or a garden… a street, the world.  And the door…

…seems to have always been there.

 

Posting for

Lens-Artists Photo Challenge #20: Open Sesame: Doors And Doorways

 

Nic⛅le

 

 

Lumina…/ Magical light

 

“Surrounded by darkness yet enfolded in light”
― Alan Brennert, Moloka’i

 

Fie ea printre petale colorate sublim sau alunecând de printre perdele vaporoase…

…la răsărit sau în mijloc albastru de zi însorită la mare…

…vară târzie sau toamnă timpurie…

 

Whether it is all over the sweet colorful petals or all through the soft flowy curtains…

…in the gorgeous sunrise or light blue midday at sea…

…late summer or October autumn…

 

…în cântecul eteric al razelor de dimineață însoțind un mic dejun savuros, o cană de cafea, un ceai…

 

…in the rays’ ethereal morning song, accompanying your delicious breakfast and cup of coffee or tea…

 

…e acolo.

Încântare diafană ce mângâie grațios țesătura zilelor, fie ea aspră, fie moale și caldă.

Strecurându-se printre adierea momentelor topindu-se ca aburul în zare.

Minunata și încântătoarea lumină.

 

 

...it is there.

The gentle delight, caressing the days’ fabric, be it rougher or smooth.

Attending the moments’ wispy flow into the breeze.

Sweet magical light.

 

Posted for this week’s Lens-Artists Photo Challenge #19: Magical Light 

Nic☀le

 

Autumn Quotograph… and life

 

 

Cercuri aprinse cuprinse-n vâltoare,
rotiri de culoare rostind despre noi
la polii iubirii ducând amintirea
cu pași singurateci, mecanici și goi

Spre ce universuri străbate trăirea,
purtând strălucirea și viața cu ea
când mersul secundelor sfințește rotirea
cu lacrimi atinse de vârfuri de stea?

Căci umbrele trec, culoarea dispare,
dar roua de suflet e parte din soare…

 

 

Brilliant circles caught in an orbit
going around and whispering life,
taking remembrance to love’s sacred poles
with traces forsaken, of custom and strife

To what universes is living projected,
casting aliveness and brightness afar
when second’s becoming cleanses the day
with tears caressed by brushes of star?

For shadows dissolve like colors and dyes,
but dewdrops of heart are part of the skies…

 

“You have to die a few times before you can really live.”
― Charles Bukowski, The People Look Like Flowers at Last

 

Nic💖le