Arhive

Schimbare culoare…/ Coloring changes

 

“And that is how change happens.
One gesture.
One person.
One moment at a time.”
― Libba Bray, The Sweet Far Thing

 

We do not see it, we do not hear
its silent steps
so far, so near…
Its muted voice speaking in hues,
coloring changes,
tinges diffuse…

Each quiet leaf drifts as we speak,
each shy delight
both sound and weak…
The fleeting pulse of each precious beat
both new, fresh and green
and done, ripe and sweet…

It comes as air and passes the same,
we hardly touch it
or gather its name…
Still, we duly feel its soft steady flow,
through raw buds of life
and bright bloom aglow…

 

Nu se vede, nu se aude
în pașii săi moi
apare, se-ascunde…
șoapte adânci în nuanțe confuze,
culori schimbare,
tonuri difuze…

Frunza tăcută coboară eteric,
orice-ncântare
surâde feeric…
Pulsul firav din fiece nod
și nou, verde, proaspăt
și copt, dulce, rod…

Plutește ca aerul și trece prin lume
fără atingere,
sau chiar fără nume…
și totuși e curgere stăruitoare,
prin muguri de dor
și petale de soare…

 

Culoare schimbare pentru…

 

Colors a-changing for

Lens-Artists Photo Challenge #15: Changing and/or Changeable

 


(leaf photo with cute changes made in Prisma phone-editing app)

 

Nic🍃le

 

Reclame

Mister de octombrie…/ October enigma

 

“You are my first and last light,
of my day and my night.”
― Timothy Joshua

 

Se-mbracă lumina în nuanțe aprinse
și-amestecă fire de timp
cu umbre și gânduri și șoapte nomade
făcându-și cuib
în răstimp

Și se alintă privirile toamnei
prin frunze, petale, lucire
zâmbind a răcoare împletită cu soare,
senin născând
strălucire

 

Clad is the light in shimmering hues,
adorned with brown threads of time…
with shadows and thoughts and wandering whispers
nestled within
seasons’ chime

And sweet autumn eyes that cuddle the breeze
through leaves, petals and rays
send forth a smile woven with sun,
peace giving birth to
far gaze

 

O liniște moale,
un cântec aproape
din raze zvârlite
rotund…
mister de octombrie
din nori sau din stele…
prin ramuri ce-arată
și-ascund

 

A soft golden silence,
a song ringing close,
strong rays tossed away
in a wheel…
October enigma
from clouds or the stars…
through branches that show
and conceal

 

Un octombrie frumos în continuare!

 

😊

A lovely October ahead!

 

Nic🍂le

 

 

Cărare, cărări…/ Path

“And beyond the Elysian Fields and the Garden of Eden
I will look for the path
that leads to your heart.”
― Giovannie de Sadeleer

 

Uneori cărarea mi-e umbre,
alteori îmi e verde și cald,
mai mereu îmi e pași
prin secunde
căutându-și prin iarbă șirag…

Dimineața drumul mi-e lună,
dup-amiaza îmi e raze sau nor,
seara stelele murmur adună,
noaptea calea mi-e vise
și dor

Al cărării cântec mi-e umblet,
printre rânduri de mine, de noi…
mi-e refren și mi-e strofă,
mi-e rimă,
câte-un gând aruncat înapoi

Vara totul mi se-ntinde culoare,
toamn-așterne nuanțe și ea,
primăvara ninge
petale
dup-a iernii trenă de nea

Căci pe cale se întâmplă miracol,
se ivesc trecător versuri viață
măturând amintirile moale…
dar cărarea se-ntinde
în față

 

Sometimes my path is in shadows,
sometimes it is sunny and green,
it is my steps through
swift seconds,
through grass and the moment’s has been…

In the mornings my way is the moon’s,
afternoons give me rays or soft clouds,
in the evenings the stars meekly murmur,
and my night dreamy trails
enshrouds

My path’s twisted tune is my road
through lines of me, and of us…
it is poetry, rhythm
and rhyme
some thoughts looking back, little fuss

In my summers things spread full of color,
calm autumns lay veils of hues,
sweet springs’ lanes are dressed in
white petals
for winters’ snow summons the muse

For the way will unravel new miracles,
life’s poesy fleetingly spread
dim softly swept recollections…
but the path unfolds
ahead

 

Cărările mele pentru…

 

My winding paths for

Lens-Artists Photo Challenge #12: Path

 

Nic💚le

 

 

Secunde de nor…/ Cloud seconds

 

“Time passes. I drift in and out.
As if I cease to be, until I remember to exist again.”
― Johnny Rich, The Human Script

 

Să-mi zbor căutarea, să o avânt
lăsând o dâră de stele,
de gânduri ca fluturii,
ca roiul de aripi,
printre șoapte ușoare
sau grele

Să-mi vântur surâsul, să mi-l culeg
dintre frunze de tine și raze,
de printre sclipiri de rouă
și soare,
de nuanțe scăpărând a
turcoaze

Să pășesc apoi coborând trepte albe
ca din vise catifea și senin,
ca pe clipe-nșirate
pe secunde de nor
în șirag tresărind
opalin

Să mă scutur de lacrimi ca de stropii de ploaie
așternându-mi mirare și drum,
cu suspin și tăcere
și zâmbet stingher,
picurându-mi va fi
în acum

 

To kindle my quest and then to release it
leaving a trail of moons,
of thoughts like butterflies,
like a bevy of wings
through whispers off key
or in tune

To beam my smile and then suddenly find it
among leaves of you and of rays,
among sparkling dew beads
and sun shine,
through hues that glitter,
through haze

To climb then slowly along pearly steps
as if from a silk dream serene,
as if stepping on moments,
on fleeting cloud seconds
in a string that gleams
opaline

To shake off the tears like trickling raindrops
penning a tale on my brow,
with a sigh and blue silence,
and a stare so shy
dripping will be
in the now

 

Nicღle

 

 

 

Mic, micuț, drăguț…/ Small is beautiful

 

“Only when we pay attention and notice small moments,
do we make the connections that lead to a change
in our perspective.”
― Andrea Goeglein

 

Fluturaș drăgălaș identificat minunat (noroc înnaripat, ce mai!), pe niște petale mov superbe… o combinație de raze săgeți, puțin crețe pe alocuri.

Aterizare precisă în vârf de petală și… bucurie mare, în plin soare de august, da!

 

🙂

Cute tiny butterfly noticed by lucky me (winged luck, what can I say!), on a splendid purple flower.. a swirl of petal rays like swords, a bit curly here and there.

Safe accurate landing on the tip of a petal, and… big joy, this small creature in full August sun, yes!

 

Și traseul parcurs de creatura mică dar minune… adevărată plimbare sărbătoare pe covor de polen. Un galben fabulos… am putut eu oare să-mi desprind privirea? Aparatul? Nu.

 

And the route taken by it… a truly happy walk along and across a carpet of fluffy pollen. Fabulous yellow… was I able to tear myself away from the whole scene slowly unfolding under my eyes? Camera? No.

 

Nu m-am putut opri din click pe fiecare mișcare miniatural fluturească pănă nu l-a scuturat o adiere mai hotărâtă. Nostim și cald să-l urmărești foind harnic, sau înfometat, sau… amândouă, concentrat în strălucirea aceea galben pufos… și probabil gustos.

 

 

I couldn’t stop clicking for each tiny cute butterfly miniature maneuver at all, ai least not until a kind of a more determined breeze shook its wings away. Funny and warm, to follow its peaceful fret down there, hardworking, or taking its lunch, or… both, engrossed in that savory yellow delight.

 

***

Următoarele două fotografii nu sunt deloc editate, lăsate exact așa cum le-a prins aparatul atunci.

Prima, pornit să traverseze minuscul pufoșenia aurie…

 

The next two photos are not edited at all, just as they were taken then only resized a bit for here.

The first, setting off on its little trip over the golden pollen splendor…

 

…și a doua, ajuns la un fel de capăt.

 

…and then, having reached the other side of it.

 

Iar aceasta a fost chiar prima fotografie, imediat de l-am observat. Cu telefonul.

 

🙂

And this was the very first take, as soon as I noticed it. Taken with my phone.

 

Mare minune mică pentru…

 

Small sweet wonder for…

 

Lens-Artists Photo Challenge #11: Small Is Beautiful

 

 

***

După care, am luat-o de la capăt…

 

😀

After which, there I was again…

 

Nicღle

 

Vara, florile, marea…/ Summer, flowers, the sea…

 

“At the seaside all is narrow horizontals,
the world reduced to a few long straight lines
pressed between earth and sky.”
― John Banville, The Sea

 

Când vara mă poartă albastru,
iar orele-mi-ntind trepte line,
minutele-ncep să-mi șoptescă
cuvinte-n petale senine…

Surâsuri de clipă atinsă
de nori și raze din inimă
cerând parcă spumei din valuri
s-aștearnă zile cu rimă

Să mângâie gânduri cărare
pe-a timpului fragedă coamă,
cu murmur de tine aproape
de dincolo de umbră și teamă

 

When summer carries me blue,
the hours fine stairs unveil,
long minutes start whispering gently
sweet words in petals’ sweet tale…

A moment’s warm smile seems touched
by clouds and rays from the heart
as though urging the sea foam
to draw clear days like a chart

To cradle my thoughts like a trail
on time’s delicate crest…
deep murmur of you feeling close
through shadows, soothing deep rest

 

Un septembrie frumos!

 

Wishing you a nice September!

Nicღle

 

 

Cum te iubesc…/ How I love you

 

“Love,
that moves the sun and the other stars”
― Dante Alighieri, Paradiso

 

Cum te iubesc?

Cum se iubește cerul,
felie cu felie
și-apoi întreg eterul…
Fragmente de albastru și curat
ce-mi mângâie obrazu’-mbujorat
Cum se iubește clipa,
sclipire cu sclipire
și aripi ce învăluie
în strălucire…
Iar serile în gând și-mbrățișare
turnând în ceasuri dulci mărgăritare
Cum se iubește valul și mareea,
mal după mal
rotindu-și odiseea…
Nisipuri vălurind dinspre castele,
sărut trimis de lună și de stele

How I love you?

The way I love the sky,
patch after patch
and then eternal sigh…
Small fragments made of pure blue, so lush
that can’t but put onto my cheek deep blush
The way I love the minute,
instant after instant
with wings that spur time’s shimmer
close or distant…
And evenings dressed in thoughts’ and rays’ embrace
that hours feel like made of golden lace
The way I love the waves and swaying tides,
ripple by ripple
foamy veil of brides…
Sand castles swept by water’s weaving tune,
kisses sent sweetly from the stars, the moon

 

Și cum te mai iubesc?…

Cum se avântă visul
spre zări ascunse-n nori
sfidând abisul…
din ceață vălurind, din umbră și din greu
făcând din alb iubirea
curcubeu
Cum plânge trandafirul
cu lacrimi de aprins
lăsând zefirului fiorul neatins…
să-i poarte dragostea fără suspin și fără nume
spre dincolo de orizont,
o punte peste lume
Cum cade ploaia
spărgându-se în gânduri
topindu-mi vag răspunsuri
printre rânduri…
parfum de amintire și speranță
ce pune ciob de inimă-n balanță

How else do I love you?…

The way my dream takes flight
towards horizons hidden
in the night
from misty air, shadows and dark woe…
then pouring warm light
into a bow
The way the roses weep
tulle tears of fire
leaving the breeze to take its quivers higher
to carry their devotion, no sobbing and no word…
over the mountains, seas
bridge arched over the world
The way the rain falls down
breaking into droplets
my answers melting vaguely,
 long bright comets…
smooth scent of past’s and future’s deepest urge
that causes heart’s sunk passion to emerge

 

Nic💖le