Arhive

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (5-Evee and Uri)

 

“How sad and bad and mad it was – but then, how it was sweet”
― Robert Browning

 

Povestea spune că-n ochii ei negri lucesc fire de jad,
iar cu privirea poate atinge tărâmuri triste de lună,
stelele toate îi sunt o pajiște-n gând și în pas,
cu soarele prins într-un zâmbet,
uitând să apună

De dincolo de nouri mereu o ajunge un cântec senin,
îi susură cald a rouă de vise și-a departe aproape,
cu ramuri de cer îi atinge-amintirile și-o îmbracă-n culoare
cu murmur de nou dând glas tăcerii,
pe pământ și pe ape

Urcând ca o trenă, cărarea de doruri pulsându-i a rost
o duce albastru spre orizonturi, a zi și a noapte,
o poartă ca umbră și freamăt de zbor peste clipă și ceas,
lăsând în urmă un foșnet de aripi,
o boare de șoapte

Iar Evee inspiră un aer aievea de zare atinsă,
eterul căzându-i cascadă pe pleoape și pe obraz,
un peste tot și un niciunde ca o tainică vrajă
cuprinzând anotimpuri și rotindu-se magic,
fără răgaz

Și își amintește fărâme de timp crezute uitate,
le vede pe toate ca stropi mari de ploaie căzute pe-o frunză,
le simte în curgere ca picături desprinse de trecere
pictându-i a viu plutirea și pacea,
ca pe-un petec de pânză

Firavul fir din secunde topite o ajunge-n răstimp,
ca o ardere-ascunsă de astre și vreme în miezul făpturii,
căci aer și foc le simte tot una, esență și flacără
atingere parfum și apus mătase desenate
de Uri

 

EVEE (ebraică) – “viață”
URI (ebraică) – “lumina mea, focul meu”

 

The story has it that her eyes shine with deep streaks of jade,
and with her look she can touch realms on the porcelain moon,
with all the stars she roams on meadows, long thoughts and steps,
the sun rays all caught up in a smile,
no sun setting soon

From beyond clouds a peaceful song has always reached her,
murmuring warm of dreamy dew and a faraway closeness,
branches of sky caress her past, cladding in color
ripples anew getting a voice
of darkness and brightness

Climbing like steps, a path of belonging pulsing of life
takes her so blue to distant horizons of day and of night,
carrying her like a soft shadow through seconds so swift,
leaving behind a rustle of whispers,
of white winged flight

And Evee breathes in an air so true like sweet make believe,
the filmy ether cascading smoothly over her face,
an „everywhere” and a „nowhere” like a secret old spell
unfolding seasons, magical swirl,
relentless pace

Morsels of life she thought were lost now come back to her,
she sees them all like raindrops falling on summer flowers,
she feels them flowing like crumbs of time unhinged from the passing
withdrawing moments from her serene glide,
minutes and hours

The frail thread of melted seconds is one with her trail,
a hidden burn, away from planets in all their glory,
for breeze and fire, she sees them as one, essence and flame,
like a fine fragrance and silky sunset painted
by Uri

 

EVEE (Hebrew) – “life”
URI (Hebrew) – “my light, my fire”

 

Publicat în seria/ Post in the series

Leagăn de stele…/ Cradle of stars

 

 

Nicole

 

 

Încântări de vară…/ Bright summer delights

 

“Turn and face the Light, and all you see is Brightness.
Turn and face Shadow,
and all of Life will appear before you.”
― Stan Sudan, Sisters of Light

 

Drumul duce mereu… ca un alint, dezvelind cu fiecare unduire câte un detaliu sau o caldă neașteptare,

…iar apoi pașii poartă alene. Prin cotloane, printre străluciri… ca ghidați de o rază vioaie zburdând neastâmpărat a vară și vesel

 

 

The road takes you away… like a chant, a chime, uncovering a detail, an unexpected loveliness with its every winding,

…and then the steps take you slowly through random spots and corners, among secret shimmers, like guided by a playful ray, sweet summer frolic

 

Doze porționate migălos de roz sau mov, lumină cu umbră… și umbre, cafea și lapte, briză albastră cu gând de ieri și de mâine,

 

Cute tiny dozes of pinks and purples, light and shade… and shadows, the blue breeze blended with thoughts of yesterday and the next day,

 

…la un moment dat observ, parcă mi s-a lipit puțin mai mult verde de tălpi!

Oriunde mă foiesc, amănunte verzi… mărunțișuri în culoarea smaraldului, detalii fel de fel în culoarea ierbii și a jadului.

Nu am obiceiul de a fotografia flori artificiale, însă… în mica năvală de verde, cumva mi-au strălucit diferit.

 

 

…suddenly I notice, as if a bit more green got stuck to my feet!

Anywhere I look, random green things… the color of emerald, of the grass and of jade.

I don’t usually take photos of flowers that are made of plastic but… taken away by all the light green dream, these really shone differently to me.

 

Plimbare la răsărit, trepte roase de umblet ca clipe atinse de trecere,

punct de albastru petală profilat pe o pâclă subțire matinală…

strop de vis arămiu, adiere de toamnă

 

 

Short sunrise stroll, steps worn smooth like moments touched by time’s tread,

beautiful blue bud bold against the thin morning mist…

a drop of auburn dream, autumn’s breath 

 

Aer salin cu pescăruș și liniște aurie,

auzi timpul strecurându-se stingher printre clipociri

 

 

Sea air whispers and seagull cries, golden silence,

seconds trickling timidly among the shells in the sand and the rippling

 

“Poets are damned… but see with the eyes of angels.”
― Allen Ginsberg

 

Vă doresc un sfârșit frumos de august!

 

Wishing you all a nice end of August!

Nicole

 

 

Garoafe de gând…/ Carnation crispness

 

“Memories are of the ethereal, and not the material world,
that is how I know I am forever.”
― Michael Poeltl

 

 

Ascunsă în ochii tăi, dimineața

freamăt cu parfum de răcoare
alunecă peste tăcere,

foșnet de gând revărsând
neajungeri,
neregăsiri

unduiri înmugurind lacrimi
căutându-și izvorul,
albia,
risipirea…

Din raze de amintire se desprinde
un nor

o cădere în sus,
adâncită în necuprins,
un miez de firav
rătăcitor

Cuvinte cristalizând înțelesuri
din rosturi uitate printre petale
mă caută

dar îți aud pașii,
și din surâs îmi tresare
o stea…

E de la tine,
aprinzând cald

culorile

 

Hidden in your eyes, the morning

soft rustle with a perfume of freshness
swaying over the quietness

the whisper of a thought unwinding
unreachable corners,
untouched universes

undulations begetting tears
looking for their spring,
their bed,
their ebbing…

From rays of yesterday there shines
a cloud

a falling upwards
deepened in the skies,
the seed of a feeble
wandering

Words crystallizing meanings
from quests lost among petals
are searching for me

but I hear your footsteps,
and from my smile
there arises
a star…

It comes from you,
kindling warmly

the colors

 

Nicole

 

Adieri de aprilie…/ April lightness

 

“Even when muddy, your wings sparkle bright wonders
that heal broken worlds.”
― Aberjhani, The River of Winged Dreams

 

“Wind carries our hopes on the wings of angels.”
― Anthony T. Hincks

 

“Some of the most beautiful things worth having in your life come wrapped in a crown of thorns.”
― Shannon L. Alder

Această prezentare necesită JavaScript.

 

“We’re all just walking each other home.”
― Ram Dass

 

Nicole

 

Întâmplare… trecătoare, curgătoare…/ Flow

“There is no „the way things are.”
Every day is different, and you live it differently.”
― Marty Rubin

 

Mereu petalele…

primăverile, căpșunile, zmeura…
vacanțele, diminețile,
mușcatele…

apusuri, peisaje, raze…
abur plutitor prin anotimp după anotimp
după anotimp…

Fotografii… câte și iar câte

Culori, culori, culori…

 

Always the petals…

the springs, the strawberries, raspberries…
the holidays, the mornings,
the geraniums…

the sunsets, the scenery, the rays…
 mist floating through the season after season
after season…

Photos… so very many

Colors, colors, colors…

 

Unele fotografii râmân neatinse, și nu e drept!
Cele de mai sus sunt din 2014. Întâmplâtoare dar speciale, nu le-am mai îndepărtat data, nici editate nu sunt…

Amintiri de momente de viață și de frumos însă sunt

Foldere cu fotografii-suvenir mi s-au risipit în sfârșit și neașteptat aici. Ca de vacanță de Paște? Poate. Ca de curățenie de primăvară, probabil. Însoțind însorirea minune de aprilie, zburlindu-mi brusc zilele, răsfoind amestecat acum cu atunci, aici cu acolo…

Pentru că trecut nu îmi sunt.

 

Abur plutind peste Cheile Turzii în dimineață devreme, într-una dintre imagini… ca o filă de basm aievea

Chiți… sper că vi-l amintiți, privind dealuri vălurind de dincolo de mușcate înșirate pe terasa vilei unde eram cazați, verde cât vezi cu ochii, iar soare cât poți inspira…

Și mereu petalele… cele două gazania gemene portocalii prinse repede pe o altă terasă, în timp ce așteptam să vizităm Peștera Urșilor, cum să nu le fotografieze cineva splendoarea!?…

Despre căpșuni, bujori… mereu punctând dulce colorat anul, ce se mai poate spune?

 

 

Some photos are left untouched, and it is not fair!
The ones above were taken in 2014.
They look random now, I didn’t even remove the date,
nor are they edited…

Memories, reminders of random moments of life and beauty, they are

Folders with souvenir-photos have finally spread their charm here too.
Given this Easter holiday? Perhaps. Tidying up all around probably.
Accompanying the lovely sunny April air,
suddenly ruffling my days,
shuffling chaotically through then’s and now’s,
here’s with there’s

For past they are not

Mist floating dreamily over the hills at Cheile Turzii, one early morning,
in one of the images… like a fairy tale page

Chiți… maybe you remember him from previous posts, gazing away
at the hills
rolling over and over, beyond the many geranium pots
lining the margin of the terrace of the villa we were staying at,
so much green and brightness…

And always the petals… the two twin orange gazanias
captured in a rush on another terrace, while waiting in a long line
to visit Peștera Urșilor…
couldn’t help taking a couple of photos right then

As for the strawberries, the peonies…
forever colorfully highlighting the year,
what else can there be to say?

 

 

Îmbrăcați în soare, bobocii îndrăzneți de bujor sunt aceiași. Mereu mi-am spus că acele imagini în plin soare sunt „arse”, dar asta… nu le face mai puțin dragi amintiri.

2015 era atunci, cu lalea galbenă ușor îmbujorată, liliac îmbodobind parfumat norii profilați pe albastru de mai, magnolie mereu melancolic tăcută…

Apoi plimbările.

 

 

Wearing a shiny attire, the bold peony buds are the same all the time.
And I have always thought that those images taken in full sun look „burnt”,
but that does not make them less dear to my heart in all their hazy pink.

The year was 2015, with a slightly blushing yellow tulip,
gentle lilac fragrantly embellishing the clouds against the May sky,
magical magnolia moment in its muted melancholy…

And the long strolls.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Iar apoi, aproape iunie.

Cu salcâmii.  A fost, cred, ultimul an în care i-am fotografiat, înainte de a fi toți tăiați.
Cu aproape cireșele și cu crinii cei albi înfloriți ca de dincolo de timp.
Cu nelipsita minge… chef de joacă și foială firească.

Și cu Turuz, micuț atunci, nelipsit și el din poze și de printre pași.

 

 

And then, almost June.

With its pseudoacacia trees (or black locust).
It was, I think,
the last year I took photos of them then.
With the cherries slowly ripening
and the white lilies in full bloom
looking as if  from beyond time.
With the early summer games and frolic…
feeling utterly refreshing.

And with Turuz, just a puppy back then,
always making us trip,
for a cute playful photo or more.

 

Motanul Portocală era atât de mic… doar câteva luni. Motănel zâpâcit.

Îmi amintesc cum încercam să-l prind cât mai de aproape, cât mai clar, cu un aparat nou atunci.

 

Orange the cat was a kitten at that time too…
only a few months old, and all over the place.

I remember how I would try to take a clear photo of him,
a close up if possible, with the new camera then

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Mi-a fost mereu tare drag, mă bucur enorm acum de aceste poze… ca și cum este încă undeva acolo, mereu jucâuș.

 

He was always very dear to my heart,
I am glad now to have taken all these photos…
as if he is still playing cutely somewhere

 

Vara târziu, înspre toamna 2015, am făcut fotografia de mai jos la Disneyland, Paris.

Inimi de strajă, îmi păreau, ascunse în întuneric. Luminând, veghind… cât mai la adăpost de ochii reginei.

 

Later that year, almost autumn 2015,
I took this random photo at Disneyland, Paris.

They looked like hearts on duty to me, hidden in the dark.
Perhaps also shedding light, offering protection…
sheltered from the eyes of the queen of hearts

 

2016 a început rece și greu, dar a continuat însorit și albastru…

…cu pași noi și gânduri suprapuse, îmi amintesc.

 

 

2016 had a somewhat cold heavy start,
but it went on to turn sunny and blue

…with new steps and mixed thoughts
I still remember.

 

Încă din 2010, când am cumpărat un aparat Kodak micuț, iar apoi din 2012, mai isteț-ul Canon, aproape la tot pasul am fotografiat. De aici și blog-ul.

Atât de multe, de variate… deși în ultimii ani cele fâcute cu mai-noul Nikon au ajuns să le înlocuirască pe cele mai vechi. Pe cele făcute cumva… mai mult cu sufletul. Cu dorința aceea difuză, atât de stăruitoare de a înregistra tot tot ce era mai frumos și mai colorat. Mai amintire.

În ultimul an, au fost cu mult mai puține poze, și doar cu telefonul. Totuși, câțiva ani buni au fost parcurși ca o aventură și în imagini. Cam ca această postare. O felie de timp.

Și mănunchi de momente.  Mai jos, același Chiți… devenit Chiț 14 și 16, Chits 18+…  devenind, devenind…

(doar trei din cele patru imagini de mai jos îmi aparțin)

 

 

Starting in 2010, when I bought a small light Kodak camera,
and then in 2012, with the smarter Canon,
I have taken photos as a rule, every step of the way ever since.
Hence the blog too.

Many shots, quite diverse… although lately the ones taken with the Nikon camera
have made me leave the ones taken before somewhere in the background.
Although those will always stay the ones taken… almost like breathing,
less technically correct maybe, simply for the sake of recording
lovely colorful moments and times.

Over the past year, there have been a lot fewer, mostly phone photos too.
Still, those few good years were a unique adventure,
in frames and files. Somehow like this post.
A slice if time.

And a bouquet made of moments.
Below, the same Chiți… slowly becoming Chiț 14, 16, the Chitz 18+…
becoming, becoming…

(Only three of the four photos in this slideshow are taken by me)

Această prezentare necesită JavaScript.

 

2017 n-a fost mai prejos. Cu un alt telefon, apoi și o altă lentilă foto… culorile îmi vor depăna mereu acele amintiri. Gutuiul japonez, urmărit cu atenție, să aibă încă boboci, pe lângă florile în roz cald, uimitor, lalelele ca pictate, Portocală (supranumit Orange între timp) mai fotogenic ca oricând. Apoi stele aurii de vară, stele mov de toamnă timpurie…

… alunecă mereu lunile anului ca foile calendarului, caledoiscop amețitor foind aparent întâmplător,

…mereu petalele

 

 

2017 was challenging too. A new phone, later a new photo lens…
new colors and hues unfurling their beauty
in my swift trips down memory lane.
The Japanese quince flowers, with its tiny buds in their warm pink,
painterly tulips, and Orange always there,
photogenically sneaking into cute frames.
Then playful golden summer stars, purple early autumn stars…

…months sliding away, like calendar pages,
a slightly dizzy ride,
in its misleadingly apparent randomness,

…and always the petals

 

2018, 19, 20, 21… au curs și ei, dar în cu totul alt ritm. Un ritm nedefinit.

Dar ce rămâne sunt mereu acele perioade cu aer aparte, când totul prinde un nouă culoare, un nou sens și rost.

 

 

2018, 19, 20, 21… flowed too, though seemingly
with a different rhythm. An indefinite one.

But what stays are always those bits of time with a special air to them,
when things seem to bear a new meaning, a new color and scent.

 

Cu toate acestea…

…la mijloc de an, aproape ritualic, mereu revăd grădina copilăriei.

Mereu la început de iunie. E un verde acolo, o lumină, un aer…

Fotografiile arată întotdeauna altfel. Umbrele sunt mai adânci, culorile mai cremoase…

 

 

Nevertheless…

…midyear, almost every time, I see my childhood’s garden again.

Always at the beginning of June. The green there, the light, the air…

Images always look different there, deeper shadows, creamier colors

 

… rozul, mai roz.

 

…and the pink, more pink.

 

 

O săptămână bună, vă doresc!

 

Wishing you a nice week ahead!

 

Nic🌸le

 

Un refren de poveste…/ A late love story’s writing

 
“Maybe some people are just meant to be in the same story.” 
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

 

„Poți oare crede ce fericită tu m-ai făcut,
cu gesturi blânde ai dat cu drag tot ce eu am cerut
Gândul pierdut mi-era uitat, rătăcit printre astre
de prea mult zbor și prea mult gol
din clipe albastre

Fierbinte cafea am mers și-am făcut ca prin abur, prin ceață
cu gândul rămas în dulce sclipire de dimineață
În colț auriu de stea aievea mereu m-ai găsit
din carul iubit, echilibru de cer
pe pământ ai urzit”

Abur de cafea proaspăt făcută plutește aproape
o nouă zi, cu a ei dimineață se desprinde din noapte
Privire caldă, îmbrățișare ce norul i-alină
cu ramuri de suflet ce îi ating inima
de dragoste plină…

 

„Noaptea mi-e zi, raze de soare de la tine venite,
ating și cuprind, mă inspiră și ard cu puteri infinite
Ochii minții îmi dau o imagine senină de noi,
o liniște-adâncă de lună îmi este,
se revarsă șuvoi

Îmi doresc mereu să simt.. să te simt, să te cern din cuvinte
și tot ce-mi răsare îmi coboară în prag ca noi legăminte
Joaca de nor e plutire, e boare, e aer, nu-i joc,
este tot ce poate să dea mereu
la sufletu-mi foc”

Cuvintele – șoapte… cu aripi lumină încep să plutească,
și-un glas suav se strecoară grăbit ca o rază firească,
Un dans rotește ca o trenă de bal, infinit vaporoasă,
iar joaca de-a dorul pierdut între lumi este
lin mătăsoasă…

 

E caldă sclipirea din magic surâs,
e dar
și e veste
și o cheamă mereu, ca un har vrăjit,
un refren
de poveste…

 

„Can you believe it, how free and happy you wondrously made me
with mild gestures, things that I asked for you dearly gave me
My thoughts were awry, roaming amidst planets and stars
from too much longing and too much emptiness
from sadness and scars

A hot cup of coffee I made in a rush as if through a mist
my mind still dwelling on the morning’s sweetness, so sudden and swift
In the golden corner of a distant star, my rhythm that rhymed
with bright constellations which, to balance the sky,
on earth you designed”

The scent of coffee, fresh and fragrant, a sheer delight
a new day, sunny, with its shiny morning lighting the night,
Soft comforting smiles and hugs that a cloud would find soothing
with branches of heart touching her soul,
so deeply moving…

 

„The night is my day, late rays of bright sun coming from you
caress and enfold, inspire and burn with forces anew
My mind’s eye gives me an image so peaceful of us
a calm so deep like moon’s white glow,
no murmur, no fuss

I always long to feel and see you… to sift your from vows
and all that surfaces, that rises ahead are the here’s and now’s
The play in the clouds is flight and breeze, it’s air, no game,
it is all that can give my heart and my soul their power
and flame”

Words – mere whispers… with wings of light that start to emerge,
and a tender voice making its way across the deep surge
A dance that spirals like a large ball gown with infinite veils,
her hazy longing, lost between worlds, through her heart’s
velvet trails…

 

The shimmer is warm in the magical smile,
a gift like sweet tidings
and she calls it forth like a mystery spell,
a late love story’s writing

 

Aceste versuri sunt o adaptare a unor rânduri scrise în vara anului 2015

Nic💛le

 

 

 

 

Pic(ă)tură de neașteptat…/ Sudden sweetness

 

“She has become an expert at confusing what is
with what was
with what should be
with what could be.”
― Jonathan Safran Foer, Everything Is Illuminated

 

mereu căutăm înțelesuri
serioși, scormonim după sensuri
maturi, alergam după scopuri
nebuni, trecem calm peste stopuri

ne uităm în stânga, în dreapta
dar nu știm… e vorba, e fapta?
a avea si a face –
a spori
sau a ști, a iubi,
doar a fi

îi privim în ochi pe ceilalți
să vedem doar cât suntem de-nalți
ca-n oglindă privim, doar în grabă –
“hai, că n-avem timp, avem treabă!”

n-avem timp de pierdut
cu privitul,
înăuntru-i doar suflet,
simțitul
să te-oprești, să spui stop!
și să simți
poate-ar scoate pe-oricine
din minți…

dar un gând mai puțin n-ar durea,
să ieșim din minte-am putea,
plecând dintr-o lume cu minte
și pășind într-o alta cuminte?

unde lumea se uită
și vede
unde sufletul simte
și crede
unde mintea se-oprește
si tace
unde inima-i caldă
și toarce

 

(versuri scrise în martie 2015)

 

we look for purpose and meaning
for serious gambling  and winning
like crazy, we target and aim
mature, we play the same game

we tick and check left and right
not knowing, surrender or fight?
to have and to do,
pay the fee,
or know, and love
and just be

we look the others in the eye
just to measure the climb, low or high
in a mirror we sink, old and blurry
and we run, we rush, in a hurry

no time to waste just
for seeing
just the life inside,
just the feeling
to pause, to say stop
and to wonder
would turn our soul
asunder?…

to think fewer thoughts would be swell
utter few words like a spell
we would leave a mindless sound
and would step on mindful ground?

where everyone watches
and sees
where the soul feels free
and believes
where the mind is silent
and bright
where the heart is warmer
and light

 

 

Nicole

 

 

Martie rece…/ March cold still

 

“We hold on to poetry because it lights a fire in our soul
and keeps our bodies warm.”
― Sanober Khan

 

Din murmur de vis și culoare

o magică lume răsare,
cu foșnet de nor și de stele
și gândul tăcut dintre ele

Recele trece și vine
din ramuri de umbre străine,
soare-aducând dimineață
un val de lumină din ceață

Cer răsturnat în oglindă
ce-albastru vrea să cuprindă
pulsul din pas și din floare,

din valuri de vis și culoare…

 

From murmur of color and dreams

a magical realm serene,
with rumor of clouds and stars
the thought of a quiet afar

The coldness passes and nears
from branches of shadows and fears,
the sun bringing mornings anew,
light bursts turning mist into dew

A sky rolling over the days,
its blue as if longing for rays,
for the pulse in soft steps and warm beams

from ripples of color and dreams…

 

Nicole

 

Oază și oracol…/ Otherworldly oasis

 

“Sometimes the most scenic roads in life
are the detours you didn’t mean to take.”
― Angela N. Blount, Once Upon an Ever After

 

Cântă culori și seninul dansează
pe vers de lumină cu stele pe umeri,
din margini de timp dorințe-și rimează,
iar șoaptele norilor
nu poți să le numeri

Aripi ascunse-nvelesc rătăcirea
prin umbre de clipă rotind risipirea,
oaze de cald aprins povestesc,
în ritm de oracol
surâs își rostesc

 

Colors that sing and blue skies serene
on magical verse with stars in its eyes,
from margins of time wishes that rhyme,
and clouds’ soft whispers that
you cannot define

Wings shrewdly hidden that cover the course
through shadows of moments winding with force,
oasis of warmth telling its tale,
its rhythm otherworldly
silk smile to unveil

 

Nicole

 

 

 

Târziu…/ Late autumn

 

“I understand how difficult it is, putting your heart in someone else’s hands.
But, if you don’t, how will you ever truly know a person?”
― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn

 

Târziu ce se-mbracă-n lumină,
croind o cărare de umbre
cu raze de gânduri petale
ce picură zi în secunde

Alei de-amintire și cald
în mijloc de toamnă curată
ce-aduce în suflet răstimp
și trecere nevinovată

Căci mugurii vii de aprins
se sparg în buline de clipă,
iar eu, pășind pe senin,
nu fac de aripi risipă

 

 

Late season wearing brightness,
spread on an alley of days
sun rays, petals and thoughts
dripping time on my ways

Pathway of vivid past moments 
of colorful autumns, so pure
hues of beauty and life,
innocent rhythm and cure

For buds of freshness and fire
melt into bubbles of air,
and I, stepping on light,
have seconds and minutes to spare

 

Târziu ce se-mbracă în cer,
cu inima șoaptă de nor,
purtându-mi albastră visarea
ce-mi picură soare în dor

 

Late autumn that wears blue skies,
its heart like a gray cloud’s longing
making my dreaming serene
through whispers of sunny belonging

 

Dintr-o amintire de acum 6 ani

 

“Let the spark in you catch fire and burn into the air, so that it may light up the sky.”
― Saim .A. Cheeda

 

Crizantemele îmi vor aminti mereu de toamna 2015, o toamnă cu nuanțe triste și reci, cu iarna ei… parcă prea iarnă, urmate apoi toate de zâmbetul primăverii 2016.. De parcă nu foiseră prea mult pentru mine, crizantemele, pănâ în acel an, iar atunci… mi-au devenit brusc poeme de lumină și umbră neînțeleasă

 

 

Chrysanthemums will always remind me of autumn 2015, a sad cold autumn, with its winter… almost too winter, but followed by spring 2016, its warm sunny smile. As if I had not been too aware of these late autumn flowers until then, and that year… they suddenly became petal poems of unexpected shadow and splendid light.

 

Nic🌼le