Arhive

Dragă dulce iubire…/ Dear gentle sweet love

 

“the sapphire depth
of my own love…startles
and warms
and wounds my soul.”
― Sanober Khan

 

Ați scris vreodată iubirii?
Ați tors rânduri de dor?
Dar cântece, zării și firii,
ați scris pe un nor călător?

Iar caldul din puls și tăcere
l-ați strâns în zâmbet vreodată?
Dar clipele pline de-aproape,
le-ați pus pe o coală curată?

Să zbori și să pui lumea toată
să freamăte pe o petală,
în palmă și-ntr-o privire
a inimii dulce urzeală,

iar ochii care îți caută,
degetele care-ți alunecă
s-aștearnă gânduri, cuvinte
pe-amurgul ce-aprinde și-ntunecă:

“Dragă dulce iubire,
tu dai și ridici și nu ceri,
alini cu parfum de albastru
vorbind din adânc de tăceri,

Ferestrele tale sunt mari
și dau înspre grădina
cu pașii și-cărările-n soare
ce scapără-n suflet lumina

Tu farmeci și-mbrățișezi
și-asculți bucurii și tristețe,
iar vorbele tale culoare
topesc și emană blândețe

Deschizi largi porți spre senin,
spre liniște portocalie,
și cuprinzi suspinele toate
în ritmuri și armonie…

Și-ai putea să îmi spui, dintre toate
zbateri nenumărate,
cum știi să alegi pe acelea
ce-nșiră stele curate?

Cum oare atingerea ta
transformă secunda în an,
și undele de alinare
cum cern continente și-ocean?”

Regat de lună și soare
întins peste gânduri de gheață,
dai ierni frământând amintirea
și veri scuturate de ceață

Exiști precum trandafirii
arzând petale de zbor…
Ați scris vreodată iubirii?
Ați scris pe un nor călător?

 

Have you ever written to love?
Have you ever drawn lines of deep longing?
But songs to the dawn and sweet nature,
have you ever kissed a cloud in the morning?

And the warmth in the pulse and the silence,
have you caught in a smile like a vapor?
Or the moments, so full of belonging,
have you ever spread on a paper?

To glide and to place all the world
in a rustle just on a leaf,
in a palm, in a pair of eyes
in the heart’s softly woven relief,

and your look searching afar,
your fingers slipping on air,
to veil the dusk and the sunset
in thoughts that fire and dare:

“Dear gentle sweet love,
you offer and soothe never asking,
there’s comfort in your fragrant light blue
and joy in your rhyme, everlasting

Your windows are large like the fields
and shine onto gardens of glee
with steps and alleys of rays
unwinding blissfully free

You put a spell on each minute,
and listen to each trembling thought,
your words are like pondering raindrops
that melt and untie every knot

You open large doors onto meadows
of orange and yellow serene
enwrapping the sighs and the tears
in whispers of grass beyond green…

And could you please tell me, from all
innumerous tossings and turns,
how do you choose only those
that leave only slight stellar burns?

How does your touch smooth and tender
ease heavy seasons, emotions,
or how do your blushes of fondness
wrap whole realms and oceans?”

A kingdom of planets and suns
stretches through valleys of ice,
through winters’ quivering memories
and summers astir as a paradise

And it blooms into roses, divine,
thin balmy petals of longing…
Have you ever written to love? 
Have you ever kissed a cloud in the morning?

 

Nic🍃le

 

 

 

Reclame

Fire de și dincolo de aprilie…/ Lines through and beyond April

 

“She could feel magic in the quiet spring day,
like a sorcerer’s far-off voice,
and lines of poetry floated over her mind
as if they were strands of spider-web.”
― Stella Gibbons

 

Linii de ramuri,
de viață și alb
tăind prin aer cărare,
tulpini și fire și fibre de dor
din suflet de secundă de soare…

Linii țâșnind
în boboci și antene
pe aripi,
și-n muguri de vers,
născând duminici în pași de lumină,

de dincolo de umbra
din mers

 

Linii culoare
cu sevă albastră
transportând magia eteric,
curbând curcubeu prin aer, prin gând,
prin inimă rotind-o feeric…

Linii de cald
din verde și vis,
petale și polen catifea,
desen viu de aprins
din raze și sevă

de dincolo de susur
de stea

 

Linii de timp
cu degete fine
mângâind suspin și durere,
vălurind neoprit prin trecere șoapte,
creionând netimp și tăcere…

 

🐝🐝🐝

Cheerful branch lines
lively and white,
cutting through air sweet ways,
stems, threads and fibers sounding of longing
from the soul of the second’s soft rays…

Lines sprightly springing
into buds and antennas
onto wings,
and bloom full of verse,
like a blossom of Sundays with small steps of light

beyond shadow
a bright universe

 

Colorful lines
dancing deep blue,
through the core’s magic sublime,
bending thin rainbows of sky and of thought,
of heart gently spinning pink rhyme…

Warm dear lines
of green and cute dream,
from pollen and petals of silk,
dazzling drawing
of a fiery sap

from beyond starry alleys
of milk

 

Time lines and filaments
with delicate fingers
soothing sighs or grey sunken sorrows,
throwing on end dawns in the breeze,
and molding glittering morrows…

 

Și pentru…

 

Also posted for…

The Daily Post, Weekly Photo Challenge – Lines

 

Nic✨le

 

 

Aprilie în străluciri…/ April brightness

 

“The world is its own magic.”
― Shunryu Suzuki

 

 

Aprilie în dulci străluciri,
alei sclipind a forfote mii

adiere-n petale divine
inspirând miracol și rime…

flori, senin și albine

 

Sweet April brightness
on the alleys’ soft whiteness

petals’ breeze divine
inspiring miraculous rhyme…

bloom, blue gazing and shine

 

Nic💞le

 

 

 

Dimineți, înserări, anotimpuri…/ Mornings, midnights, tomorrows…

 

“Events become feelings, feelings become events”
― Jerry Spinelli, Stargirl

 

Azi –
care ieri era
mâine –
îmi spune:

“O clipă nu e doar vis,
e minune…”

Viitor și trecut?

Se topesc
azi, acum…

Iar secunda?

O cheie,
plecăciune și fum…

Ce ani?

Doar momente
ca boabe de zori,
colier efemer
și
cercei trecători…

Zilele?

Stele
ca urme de șoapte
spre un mâine din azi
printr-un
freamăt de noapte…

 

Today –
which yesterday was
a tomorrow –
keeps telling me:

“A moment is not just a dream,
it’s a key?…”

Future and past?

They melt
here and now…

Each second?

A pivot,
the curtain and bow?…

What years?

Just moments
like beads on a string,
a gossamer necklace
and
a tear-made ring…

And days?

Silken stars
like a trail of lights
to a present-made future
through
a forest of nights…

 

Rânduri, gânduri… pentru provocarea de săptâmâna aceasta de pe Dutch goes the Photo! – Viitor

Ca sursă de inspirație… pot da vina pe călătoria printre amintiri? O postare din mai 2015, care mi-a ieșit în cale zilele astea.

Într-adevăr, fire de ieri topindu-se într-un azi, un mâine…

 

🙂

Thoughts and lines put together for this week’s Tuesday Photo Challenge on Dutch goes the Photo!  – Week 103, Future

As a source of inspiration… am I blaming my travel back in time a little these days? I think, yes, a post in May 2015 which reminded me of… my dialogue with the days and the moments.

Indeed, yesterday’s yarn spinning and turning into todays, tomorrows…

 

Și poate întrebarea… de ce lalele? Și încă atâtea!

Pentru mine, lalelele sclipesc… ca speranța? Primăvara, lumina, zilele…

Le culegeam, eu și sora mea (de fapt cred că mai degrabă le rupeam încălcând ceva reguli atunci, spunându-i mamei… „le-am luat de pe câmp,” dar în spatele casei era de fapt un fel de pepinieră, doar parțial supravegheată în acei ani 80 și …) …deci le culegeam generos, buchete verzi, numai câteva firicele de roșu vizibile, și le puneam în vaze prin casă peste tot. Iar în zilele următoare… explozie!

Inima casei bătea dintr-o dată prin și din acele lalele zâmbind a clipe însorite. Eu le admiram ca pe niște bijuterii. „Hm… ieri erau doar niște plante? o_O Verzi și puțin îmbufnate. Iar azi… luminează!”

Tot așa cum într-un alt azi… mult mai azi, luminează și aici, acum.

Luminează primăveri. Au luminat și vor lumina, strălucind de parcă pentru ele timpul nu s-a inventat încă.

 

😊😊

And maybe the question… why tulips? And so many!

For me, tulips sparkle… like hope does. I used to pick them, me and my sister (actually I think it was a bit against the rules back then, we would tell our mother… *we found them in the field,” but behind our house there was in fact a nursery ground, just partially supervised I think, where we could go in freely  back then in the late 80’s …) anyway, we would pick quite enough, fresh bouquets, just a few visible threads of red through their green, and we would put them in vases all around the house. And then the following days… a burst!

Our house’s heart seemed to suddenly beat through the red tulips’ smile, full of sunny seconds. I would look at them as if they were jewels. „Hm… yesterday they looked like… some plants? o_O Green and a bit pouty? And today… they burn!”

The same as on a… different day today, they shine again, in just another here and now.

They brighten springs. They have and they will, shining as if for them time really seems not to have been invented yet.

 

“If life’s journey was intended to be easy, we would have been given directions. However, since we have no road map, we must climb the highest mountain and forge the deepest streams with love in our souls, in the hope that our own journey will give us peace within…”
Virginia Alison

 

Zile frumoase!

 

Wish you beautiful days!

 

Nic💝le

 

 

Aer de Paris…/ A sense of Paris

 

 

Există locuri și locuri… tot așa cum există oameni și oameni. Și fiecare ființează în propriul fel.

De parcă fiecare scrie și rescrie o altă hartă a momentului. Altă și altă redimensionare a clipei.

Fiecare este o lume.

Un moment de frumos, de liniște sau de inspirație, o clipă de bucurie pură, un gest sau un surâs emanând bunătate… și orice nuanță de trăire, sunt un „aici și acum,” un loc, nu doar un simplu „ce” sau „ce fel de.” Iar clipa se simte ca o locație croită la intersecția trecerii prin timp cu spații anume destinate devenirii.

Clipele sunt locuri vii la fel de palpabile ca o floare sau un vis frumos. După ce le-ai inspirat parfumul și strălucirea, toate devin treptat parte din propria alcătuire.

 

There are places and places… as there are people and people. And there is a certain something about each and every one of them.

Each maps the moments in its own unique way. Another and yet another dimension taking birth.

Each is a world in itself.

A moment of beauty, of silence or inspiration, a minute of pure joy, a gesture or smile brimming with kindness… and any hue within life’s rich range of feelings, all are a „here and now,” a place, not just a simple shallow „what” or „what kind of.” And the moments feel as tailored in a certain fashion every time, from vivid intersections of the passing through time with stops and stations meant for becoming.

Each moment in its turn seems a flavorful location, as palpable as a flower or a lovely dream. After breathing in their perfume and shine, they all smoothly become part of  one’s own composition.

Paris, France.

Străzile, orele, pașii…  sentimente felurite alergând prin suflet și ciocnindu-se de gânduri și căutări catifelate. Felul cum bate lumina, cum anumite clădiri sau construcții se înalță minune, modul în care te poartă drumul de-a lungul bulevardelor, ținând și nu neapărat cont de hartă…

Diminețile, serile…  ca povestind neîncetat, parcă stârnind aduceri aminte vagi ușor răscolite. Senzații amestecate, ca un continuu deja vu îmbinat cu o nesfârșită premiere fois. Și veșnicul gând… uf, de-aș putea fi în mai mult locuri în același timp! Străduțe alei, trepte, turnuri… în soare de dup-amiază, apus, răsărit.

Căci lumina… o îmbrățișare colorată de raze împletite cu clipe evadate din timp și zâmbete regăsindu-se.

Dimensiunea spațială reconfigurează subtil curgerea temporală, o restructurează ca printr-o prismă dispersând paradoxal trecerea:  minutele curg ca secunde, iar zilele se simt… săptămâni.

Un repede-nainte valsând tainic cu un ritm-în-reluare senin.

Și ai inspirat… aer de Paris.

 

Paris, France.

The streets, the hours, the steps… fine feelings running around your mind and soul bumping into one another and into thoughts and searches. The way the light falls, the way some building and constructions rise uniquely, the way in which the roads and pavements take you along streets and avenues, in keeping with the map but not necessarily…

Mornings, evenings… like telling endless stories as if rummaging through vague recollections. Mixed sensations, like a continuous deja vu with an unending… premiere fois. Not to mention the always present thought of… well, if only I could be in more places at the same time! Narrow streets, stairs and steps, towers… in the  afternoon sun, at sunset, sunrise.

For the light… a colorful embrace of rays entwined with a sweet string of moments like having escaped time’s prison and smiles having found themselves.

The spatial dimension subtly and sweetly reconfigures the temporal flow, redesigning it… as if through a prism dispersing the continuum in a paradoxical manner: minutes running like seconds, and days felt… like weeks.

A fast-forward secretly waltzing with a slow-motion serene.

Time has yielded… a sense of Paris.

 

Pași de Paris pentru două provocări de săptămâna aceasta având ca temă Locul preferat.

 

Paris steps for two of this week’s challenges

Tuesday Photo Challenge, Week 101 – Place

WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Favorite Place

 

“London is a riddle. Paris is an explanation.”
G.K. Chesterton

 

Continuare de aici.

 

The first part of this post can be read here.

 

Nic❤le

 

 

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (3-Iasmin and Quin)

 

This is dearly dedicated to beautiful friendships and caring friends. Bosom friends, kindred spirits… near and far.
That meaningful closeness, touching and true, so splendidly soulful that it can make one feel invincible.
Both longingly blue and 
delightfully happy.
Absolutely alive.

 

“He called out to his fellow monks,
‘Come quickly I am tasting stars.”
― John Green, The Fault in Our Stars

 

Deschise fereastra zâmbind luminos dimineții,
cu ochii aproape închiși inspirând strălucirea,
apoi cu gesturi absente trase perdeaua,
atingându-i grăbit mătasea
și unduirea

Razele zilei îi murmură despre viață și lume,
despre oameni și locuri și vise minune și timp,
iar Iasmin le simte aievea pulsând a căldură,
a magic și munte departe
desenând anotimp

Frunzele anului îi vorbesc despre zgomot și șoapte
înșirate pe ram de cer și rug de senin,
purtând-o covor peste dealuri, cascade și ape
peste nori și cântec aproape,
suflu andin

Cu sufletul foșnindu-i tainic, privind ca în gol,
Iasmin surâde luminii sărutând-o din plin,
și sorbind liniștit și vesel din cafeaua fierbinte
își aduce pe loc aminte de stele
și Quin

Îi povestise blând și drag, cu o seară în urmă,
cum pacea plutește ascunsă printre cuvinte
și cum stelele inimii nopții dansează albastru
prin gânduri purtate de aripi ca albe
veșminte

Și îi mai șoptise moale, zâmbind a tăcere,
că pașii o vor duce lin pe-o alee divină,
cu iarbă și izvor curat susurând a culoare,
prin aer cu muzică vie și
cristalină…

Apoi, strângând-o de mână se plimbaseră pasăre,
tăind cu freamăt adânc în noapte cărare,
rotind câmpii de boltă povestind a netimp
de dincolo de stelele-leagăn și lună
cu soare

Iar acum, Iasmin se-ntreba ce aromă au clipele
care îmbracă trepte de zi în dor și destin,
căci plimbarea pe alee de zbor îi scrisese în zori
cu parfum de secunde albastre pictate
de Quin

 

She opens the window and smiles, embracing the morning,
eyes almost closed, she softly senses the brightness,
and then with absent gestures she draws the soft curtain,
touching its silky fabric
and feeling its lightness

The comforting rays murmur of life and the world,
of people and places and times, and miraculous dreams…
and Iasmin feels them all throbbing with warmth,
of magic and mountains away
drawing sweet beams

The leaves of the year tell her of loudness and whispers
resting on branches of sky and fires serene,
floating on a carpet of hills, shores and cascades
stepping on clouds and songs,
sounding andean 

Her soul rustling rumors, gazing afar,
Iasmin waves at the day touching her skin,
and calmly sipping her coffee smelling so fragrant
she remembers the stars and the stories revealed
by Quin 

He had told her softly and dear, an evening before,
of the peace that hides so deeply behind crisp words,
and of how the stars that burn in the heart of the night
have such long winding wings that they soar
like birds 

And he had said so mildly, his eyes so aglow,
that her steps will carry her airily on an alley of shine,
where the grass and the springs are clean and so full of color,
through the air, the music alive
and so full of rhyme…

Then, holding her hand tightly they had flown on highs,
their flight cutting a swift path into the darkness,
spinning the deep horizons out of time
from beyond the cradle of stars, sun and moon
in the farness 

And now, Iasmin was breathing in the scent of those moments
dressing the steps of the day in longing akin
to the walk on the alley of gliding written on air
with the perfume of rays so blue painted
by Quin 

 

IASMIN or YASMIN/ JASMINE (Persian) – jasmine flower
QUIN or QUINN (Celtic) – wise

 

Publicat în seria/ Post in the series Leagăn de stele…/ Cradle of Stars

 

Nic💖le

 

 

 

Melodia începe la minutul 0:44. Hm… partea mea mai mult decât preferată, 2:30 și… minunat.

Cu zâmbet și dor de soare, numai bine de Ziua Poeziei 2018!
Și din cuvinte, cuvinte… aduceri aminte. Astăzi… acum un an.  Și… acum doi ani. Se simt ca ieri.

O seară frumoasă! 😊

 

The song actually begins at minute 0:44. My most favorite part starts… 2:30 and… lovely.  

Happy World Poetry Day 2018 today!
And from words and reflections… sweet recollections. Today… a year ago. And… two years ago. They feel like yesterday.

Wishing you a nice evening! Or morning… or afternoon! 😊

 

 

Mâine, 8 Martie și zambile…/ Tomorrow, March 8th and hyacinths

 

“He knew he would always remember her,
standing there with that expectant,
forward-looking smile,
enough to turn the future into summer.”
― Willa Cather, The Song of the Lark

 

Surâs cu ochi de soare și albastru
din raze de aproape și curat
prin gând și amintire
și căldură
rotind ceasornic viu,
îngândurat,
sunând aievea clopote de ceață,
profil de lună,
pulbere de stea
de dincolo de lume și de viață
zâmbind a sărbătoare,
magic
este
ea…

 

A smile full of sunshine and lush blue
from rays of cleanliness and closeness,
through thoughts and memories
and warmth
turning a clock of mind-bending
boldness,
ringing devotedly long-winding bells of fog,
contours of moon
and starry dust from highs
from deep beyond the wintry world and life
a beam of beauty,
a loving
pair of
eyes…

 

O zi frumoasă mâine, deși… nu doar mâine! Toată luna, primăvara, vara…  și așa minunat mai departe.

Ție… mamă, fiică, soție, bunică, soră, prietenă… și vouă, tuturor celor care le iubiți și le sunteți cald și cu drag aproape!

 

Wishes for a wonderful day tomorrow! Though… not only tomorrow, but the day after tomorrow too, then all spring, summer… and so beautifully on!  

To you… mother, daughter, wife, grannie, sister, friend… and to you, all those who love them and stand by them, warmly and dearly!

 

Nic⛅le