Arhive

Cum te iubesc…/ How I love you

 

“Love,
that moves the sun and the other stars”
― Dante Alighieri, Paradiso

 

Cum te iubesc?

Cum se iubește cerul,
felie cu felie
și-apoi întreg eterul…
Fragmente de albastru și curat
ce-mi mângâie obrazu’-mbujorat
Cum se iubește clipa,
sclipire cu sclipire
și aripi ce învăluie
în strălucire…
Iar serile în gând și-mbrățișare
turnând în ceasuri dulci mărgăritare
Cum se iubește valul și mareea,
mal după mal
rotindu-și odiseea…
Nisipuri vălurind dinspre castele,
sărut trimis de lună și de stele

How I love you?

The way I love the sky,
patch after patch
and then eternal sigh…
Small fragments made of pure blue, so lush
that can’t but put onto my cheek deep blush
The way I love the minute,
instant after instant
with wings that spur time’s shimmer
close or distant…
And evenings dressed in thoughts’ and rays’ embrace
that hours feel like made of golden lace
The way I love the waves and swaying tides,
ripple by ripple
foamy veil of brides…
Sand castles swept by water’s weaving tune,
kisses sent sweetly from the stars, the moon

 

Și cum te mai iubesc?…

Cum se avântă visul
spre zări ascunse-n nori
sfidând abisul…
din ceață vălurind, din umbră și din greu
făcând din alb iubirea
curcubeu
Cum plânge trandafirul
cu lacrimi de aprins
lăsând zefirului fiorul neatins…
să-i poarte dragostea fără suspin și fără nume
spre dincolo de orizont,
o punte peste lume
Cum cade ploaia
spargându-se în gânduri
topindu-mi vag răspunsuri
printre rânduri…
parfum de amintire și speranță
ce pune ciob de inimă-n balanță

How else do I love you?…

The way my dream takes flight
towards horizons hidden
in the night
from misty air, shadows and dark woe…
then pouring warm light
into a bow
The way the roses weep
tulle tears of fire
leaving the breeze to take its quivers higher
to carry their devotion, no sobbing and no word…
over the mountains, seas
bridge arched over the world
The way the rain falls down
breaking into droplets
my answers melting vaguely,
 long bright comets…
smooth scent of past’s and future’s deepest urge
that causes heart’s sunk passion to emerge

 

Nic💖le

 

Reclame

Cute Q-graph… tiny wings and antennas

 

 

Ascunse sau înflorite în verde… lenevind sau hărnicind la plaja lor colorată…

…plimbări parfumate, odihnă de dup-amiază târzie sau hipnoză profund portocalie.

 

 

Hidden or popping up in the green or… busy or lazy in their fragrantly colorful spots…

…sweet-smelling strolls, late afternoon naps or deep orange hypnosis.

 

Scormonind sârguincios și sclipind jucăuș…

 

Rummaging diligently, cutely sparkling wings…

 

Elegante momente. De petale, de cățărător, de camuflaj… în litere chinezești?!

 

😳

Elegant instants. Of petals, of climber, ofeye-catching camouflage… Chinese letters all over it?!

 

Plutire pufoasă? Bătaie fioroasă? Că bătaie de aripi… din plin. Fluturașii chiar au fost excelent material foto.

 

☺☺

Fluffy flight? Fierce fight? White flutter it was. These butterflies were really… perfect photo-session material.

 

Dar viespea obosită coborând treptele? Parcă… direct din albastru!

 

What about the lonely tired wasp coming down the ladder steps? Seems like… straight out of the blue!

 

Iar mărunțica noastră preocupată, văzându-și de soare, de antenuțe, de… foirile ei aparent rătăcitoare.

 

And our tiny little one again, sniffing away sunnily, antenna busy and… its ambling seemingly lost?

 

Din aceeași serie a antenuțelor foind pașnic prin iarbă și raze mereu foșnind aici pe 12 august, vesel și drag.

Astăzi acum un an. Și acum… trei ani de-acum?!

 

😳😊😊

In the same series of peaceful tiny fret and fuss in the grass always shining here on August 12 cheerfully.

Today a year ago. And… three years ago now?! 

 

Și ceva nostim, ca de obicei.

Un august plăcut în continuare!

 

🙂

And a bit of cute bug fun, as usual. 

Wishing you a nice August ahead!

 

 

 

 

Zburând căi…/ Winding breezes

“The breath of life is in the sunlight
and the hand of life is in the wind.”
― Kahlil Gibran, The Prophet

 

Dintr-un puf de păpădie
au țășnit stele o mie
și-au pornit nenumărate
zburând căi întortocheate…

au călătorit minune
atingând un ochi de lume,
un abis, o căutare,
alb de lună, rod de soare,
suflet, inimă fierbinte
respirând doar clipe sfinte
aer moale și culoare
vis aievea, sărbătoare
bucurie și durere
slăbiciune și putere…

Lacrima nevinovată
ca o undă minunată
și-a croit drum spre lumină
din pământ prin rădăcină,
a urcat a mult albastru
rătăcind drumul spre astru
picurând geană, obraz
în mărgele de topaz…

printre degete de nor
printre freamăte de dor
printre vuiete de minte
din tăcere și cuvinte
prin felii de-ntunecare
viu suspin și vindecare…

Cântec, soare, simfonie
dintr-un puf de păpădie…

 

From soft dandelion fluff
stars exploded in a puff
and they soon began ascending
winding breezes never ending…

and they floated like a wonder
touching realms torn asunder,
depths of days, blue highs, green lows
greeting every gust that blows
soul and heart of April, May
breathing only heavens’ sway
mild dance and inspiration
flight so far, a celebration
joyous laughter, tender longing,
wistful calling and responding…

Tears’ crystal, clear and pure
like a ripple’s calming cure
made its way towards the light
from the earth’s roots’ bitter night,
climbing steps of fog and sky
finding sunny ways on high
drifting long on cheeks and lashes
weeping pale filmy dashes…

through seeds’ fingers’ pearly brushes
through kind eyes’ inquiring rushes
through the mind’s roaring noise
to the silence and the poise,
through the darkness’ rueful slices
soothing sigh and balmy brightness…

Song and sun caress enough
from sweet dandelion fluff…

 

***

Provocare plutitoare marțea aceasta,

 

Lovely challenge this Tuesday on  Dutch goes the Photo! 

Tuesday Photo Challenge, Week 119 – Wind

 

Nic💚le

 

 

 

Summer Quotograph… and kindness

 

 

“Why must people kneel down to pray? If I really wanted to pray I’ll tell you what I’d do. I’d go out into a great big field all alone or in the deep, deep woods and I’d look up into the sky….

 

… —up—up—up—into that lovely blue sky that looks as if there was no end to its blueness. ….

 

… And then I’d just feel a prayer.”
― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables

 

 

Summer Quotograph… and yellow rhyme

 

 

Rogvaiv blând de iunie vălurind azi strălucire cu rimă pufoasă printre bobițe aurii, efervescență și vis…

 

June’s color spectrum, mild and warm, waving fluffy rhyme today among tiny golden beads, fine foamy dream…

 

Aproape sfârșitul de iunie ar părea… fără culoare-n obraji, aer în piept dacă n-ar fremăta poezia lui galben diafană.

 

End of June almost and it would seem a bit… less color in its cheeks, air in its lungs if it didn’t swish and stir such wispy yellow poetry.

 

Un sfârșit de iunie frumos, vă doresc, culoare și parfum!

 

🙂

Wishing you a lovely end of June, colorful and fragrant! 

 

 

Geometrie portocalie…/ Orange geometry

 

„As Rachel Lynde used to say,
the sun will go on rising and setting
whether I fail in Geometry or not.
(Marilla Cuthbert)”
– Anne of Green Gables, L. M. Montgomery

 

Dacă se-ntâmplă să-mi pun problema portocaliu, atunci…

…e geometrie curată!

Și mai mult decât atât, e scamatorie. Cumva unu cu unu (roșu cu galben) face… șaișpe?! Unele mai dinspre roșu, altele mai înspre galben, câte nuanțe, varietate… Timbru, tentă, ton. Un șaișpe din acela de tip nenumărabil, începi să numeri și invariabil pe la doișpe pierzi șirul rotunjind generos și spumos, deci… ok, șaișpe.

 

😊

If I happen to set up an orange problem, then it is…

…pure geometry!

More than that, it’s like wizardry or hocus-pocus. Somehow one and one (red and yellow) eguals… sixteen?! Some closer to red, others to yellow… that many hues, values… Tinges, tints and tones. A sixteen that cannot be held accountable for much, if I should start counting, I’d invariably lose track around twelve and then just try to approximate, roughly but generously, so… ok, sixteen. 

 

Tonuri aprinse, intraductibile ce mi se proiectează așa… dinspre toate laturile și fețele piramidei încadrându-mi dup-amiaza. Iar din unghiuri de verde, mai mult sau mai puțin ascuțite, ale triunghiului isoscel circumscris în fiecare rotunjime de clipă, îmi răsar uite-așa, paralel cu plimbarea mea perpendiculară pe zi…

…o grămăjoară de petale. Și ele paralele între ele, deși… drăguț de concentrice.

 

❃❃❃

Vivid untranslatable hues that just project themselves at me… from all the faces and sides of the pyramid framing my afternoons. And from green angles, more or less acute, of the isosceles triangles circumscribed within the roundness of each minute, there dashes, just like that, running parallel with my walk quietly perpendicular to my day…

…a shiny bunch of petals. They themselves parallel to each other, although cutely concentric too.

 

Și se-nvârt, se rotesc de se-ntâlnesc ca-ntr-o sferă de apus fosforescent suflat cu chihlimbar… orbitor, ce-mi ia ochii.

Rămâne să văd, totuși, cum și de unde atâta simetrie oranj. Hm…

Ipoteză?
Păi… se dă un buchet de boboci grași și tăcuți care, ei bine… tac și fac. Și-ncet se desfac?

Concluzie
Să se arate că… nuanța aceea nu poate fi mai strălucitoare și soare. Da, zis și (de) făcut.

Demonstrație
Cel mai probabil cheia problemei e în rotire. Prin reducere la absurdul presupunerilor mele că, deh… nicicând n-au învârtit raze mai colorate și parfumate și fermecate, momentele astea „made in” iunie, reiese că, unu, nuanța nu e magică, dar e mirabilă. Doi, nu e nici mister, dar e minunată. Și trei, nu e nici a culorilor teorie, de unde rezultă că e..

…poezie.

Pare-se că nicicum de dovedit. Ci doar de iubit  Și… de zâmbit?!

(Aici albinuța m-a încântat până peste poate orice demonstrație de iunie geometric, trigonometric… sau ochiometric scamator rătăcitor prin zi. Cum simțea, și bâzâia ea harnică și pufoasă, poate poat-o da de polen, hm… „Yum, dar îi  simt aroma, dulceața, nectarul. Oare unde-o fi, că mi-e o foame…”) 🙂

 

🐝🐝🐝

And they spin, they go round until they meet like in a sphere of phosphorescent sunset melted and coated in amber… blinding gem shining away.

It is still to be seen, though, how can one explain so much orange symmetry, well…

Given
It surely is, a bundle of buds, plump and silent, hm… going round and round. And slowly opening?

Prove
To be shown that these hues could never be brighter. Well, said and almost done.

Analysis and proof
The key to this problem must be in the spinning. If I make the absurd assumption that, uf… they’ve never before spun so splendidly colorful and fragrant and charming, these free moments made in June, there results that… one, the hue isn’t at all magical, but it is wonderful. Two, there is no mystery to it, but it is miraculous. And three, there is no such thing as color theory, thence it is…

…poetry.

Seems none of this can be proved. Just loved. And… smiled at!

(Here the little confused bee delighted me more than any proof or demonstration of mid June geometry, trigonometry… or trickery through the day. The way it so cutely seemed to focus and feel something there, busily fluffy, hoping to get to the pollen delight, hm… „Yum, but I can feel its scent, its sweetness and nectar, it’s calling me. Where can it be, I am kind of hungry around here…”) 🙂

 

Raportor, riglă, compas… toate-s prin iarbă. Prin aer, printre raze? Și nici urmă de radieră sau corector, doar suflul verii concentrat calculând, rezolvând, deducând…

…etalând etape demonstrative de atâta explozie luminoasă, radios fabuloasă, de-o perfecțiune nostim imperfectă. Elemente rapsodice de geometrie-feerie încrustată cu nestemate de armonie și bâz.

Și neapărat o fotografie.

 

😊😊

Ruler, protractor, compasses… they’re all in the grass. In the air, the rays? And no sign of eraser or correction pen, just the summer sprites reckoning, solving, adding things up…

…putting solution bursts on display, radiantly fabulous, imperfectly perfect. Elements falling together, geometrically dreamy, bespangled with gems of harmony and cute buzz. Like in a rollicking rhapsody.

And in a photograph. 

 

 

Și dacă vă era dor, zâne jucăușe de fiecare clipă și petală și nuanță… luându-și treaba colorată foarte în serios. Deși trebuie să recunosc, veverița e preferata mea.

 

: )))

And in case you missed them, funny fairies at work, petal and hue… taking their colorful job very seriously. Though I must admit the squirrel always is my all-time favorite.

 

Nic🐹le

 

 

Draga mea Phoenix…/ My dear Phoenix

 

“Wise is the one who flavors the future with some salt from the past.
Becoming dust is no threat to the phoenix
born from the ash.”
― Curtis Tyrone Jones

 

De fiecare dată azi, în ultimii trei ani, draga mea Phoenix întinde aripi flacără și regăsire. Și își ia zborul.

Și în acest an e aici. Zvârcolind a văpaie și cer. Aprinde petale și nuanțe, luminează umbre și revarsă foc. Arderea ei este cântec, iar devenirea, refren.

18 iunie mereu șoptește cum e să fii Phoenix.

Cum zbaterea ei zămislește pană ca desprinsă din trăire și retrăire, rescriindu-se a nou din cenușa propriei ei răscoliri.

Fiecare gând, rând, cuvânt… reiau ciclic aceeași poveste. Și totuși alta. Reconfigurează piesele aleatoriu și totuși previzibil, puțin la fel, puțin diferit… Labirint printre sclipiri, reveniri, uimitoare alchimie și salt.

Și-mi foșnește a treaptă mai înspre mine. Mai adăpostit, dar mai dezvăluit.

Și-mi cuibărește toată necuprinderea în zori de chihlimbar.

Doar de lună șoptiți.

 

Each time today, over the past three years, my dear Phoenix has been spreading its fiery wings of song.

This year it is here again. Swirling of flames and sky. Setting petals and mystery hues on fire. Her burning is a poem, and its becoming, the rhyme.

June 18th always whispers about how it is to be Phoenix.

How every flutter breathes new life into the magical quill plucked from its very own being, only to rewrite itself anew from the ash of its own burst.

Every thought, word and line… tell the same story like in a cycle. But still another. Pieces reconfigured randomly and still predictable, a bit the same, a bit different… Labyrinth among sparkles and flickers, amazing alchemy and leap.

And it rustles onto steps towards myself more. More sheltered, still more revealed.

And it nestles all the expanse into an amber dawn.

Hummed only by the moon.    

 

 

***

Val măturând îndoiala,
mângâind oboseala și timpul…

val de departe și cald
aprins
colorând anotimpul

 

Unde susurând a lumină,
a magic tărâm și aproape…

unde vălurind a spirală
arzând
în petale de șoapte

 

Secunde năvălind din netimp,
prin zi și culoare, prin mers…

secunde ca o dâră de cer
trasând
o cărare, un sens

 

Arderi de clipe atinse
de-o mână sculptând neînvins…

arderi ce vin și ce trec
în val
după val de aprins

 

A wave sweeping doubt away,
lulling tired eyes and long days…

a wave of farness and warmth,
on bright painted seasons
and rays

 

Ripples that murmur red hues,
magical realm so close…

ripples spinning long spirals
breathing deep sighs,
burning rose

 

Seconds dashing from space,
over the colors, the ride…

seconds like trails of bliss
cutting new pathways,
new tide

 

Flames of passing caressed
by a loving hand, sculpting yearn…

flames that come and then go
wave after wave
of sweet burn

 

Nic💛le