Arhive

Summer Q-graph… and blue, indigo, violet mirage

 

 

Se rotește lumina, se rotesc verde gândurile
se învârt amintirile îmbrăcând tainic rândurile,
mii sclipiri mov, albastre surâzând în buchet
și adânci universuri indigo, violet

o rotire culoare-n orizont,
fantezie,
cuprinzând între clipe
lumi de dor,
poezie…

o spirală sorbind raze, nori, căutare
trepte moi căptușite cu suspine de soare

purtând pașii ca aripi peste mări,
depărtări,
între inimi de stele
veacuri,
îmbrățișări…

 

Light is spinning away, thoughts are swirling like green
sweet reflections are winding drawing now from has been,
thousand twinkles, mauve, blue smile through in a circle
distant worlds smile too, indigo and soft purple

wide rotation of color from horizons,
soft vision
clasping tightly through seconds
wistful realms,
elysian…

thirsty spiral that savors rays and clouds and longing
cozy steps radiating sunny wisps of belonging

carrying onto wings over oceans,
and spaces,
between stars’ hearts afar
melting
lilac embraces

 

 

Reclame

Summer Quotograph… and yellow rhyme

 

 

Rogvaiv blând de iunie vălurind azi strălucire cu rimă pufoasă printre bobițe aurii, efervescență și vis…

 

June’s color spectrum, mild and warm, waving fluffy rhyme today among tiny golden beads, fine foamy dream…

 

Aproape sfârșitul de iunie ar părea… fără culoare-n obraji, aer în piept dacă n-ar fremăta poezia lui galben diafană.

 

End of June almost and it would seem a bit… less color in its cheeks, air in its lungs if it didn’t swish and stir such wispy yellow poetry.

 

Un sfârșit de iunie frumos, vă doresc, culoare și parfum!

 

🙂

Wishing you a lovely end of June, colorful and fragrant! 

 

 

Paradisul ce este…/ Paradise is…

 

 

Ce e un vis, o dorință?
O promisiune, un dor?
Ce este focul din inimă
ce freamătă-n fibră
fior?

Ce este-a minții
văpaie
și-n suflet senin mângâiere?
Dacă a vieții trăire
e doar pe obraz

adiere?…

Zilele zboară mereu,
zorii mereu strălucesc
sunând clopot de clipe,
refren peste ritmul
lumesc

Când vesel sau trist,
sau nesigur
izbesc în minute ca-n maluri,
din mări și adâncuri de rai
străbat mirifice

valuri…

Râvnind mai cald, mai departe,
în zări promițătoare,
un mâine cu stele de aur
din jar și din
încordare

Răzbind, cârmind
neoprit
gata s-aștearnă poveste,
topind orizontul în inimă
simțind

paradisul ce este…

 

What is a promise, a dream?
What is a hope or desire?
What is a heart’s burning flame
setting all senses
on fire?

What is the mind’s
adventure
and which is the soul’s sweet ease?
What if the life’s sole purpose
is being caressed by

the breeze…

Days always reach for remoteness,
dawns always shine so divine
casting far chime over moments,
driving refrain and
new rhyme

When frowns or smiles,
or doubts
orbit each minute’s deep beats,
deeper yet heavenly rays
pierce from across

bluer seas…

Longing for further, for warmer
yearning for promising skies,
golden triumphant tomorrows
beyond strained sinews
and eyes

Ploughing and steering
steadily
ready to fall to your knees,
holding horizons at heart
feeling what

paradise is…

 

O temă uimitoare săptămâna aceasta,

 

Amazing theme this week on Dutch goes the Photo! 

Tuesday Photo Challenge, Week 112 – Promise

 

Nic☀le

 

 

This is extraordinary too!

 

 

 

Zare călătoare… (4)/ Travel horizons

 

“What a miracle life is
and how alike are all souls
when they send their roots down deep
and meet
and are one!”
― Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek

 

„Însorita Grecie… Marea Egee… arhipelagul Insulelor Ciclade… alb-albastra insulă Santorini…”

 

„Sunny Greece… The Aegean Sea… The Cyclades Islands… Santorini in all its white and blue…”

 

***

Așa începeau, acum trei ani, cele trei postări publicate de mine călător visător, toate cu același titlu, Zare călătoare. Articole pline ochi și zâmbet, roz, alb, albastru, cu fotografii făcute pe Santorini, iulie 2012.

Așa începe și acum cel de-al 4-lea articol din aceeași serie.  Și da, chiar au trecut trei ani deja. Poate ar fi o idee bună să sărbătoresc? Desigur grecește.

Și… de la înălțime!

 

This is how they all started, the three articles posted by me here, all bearing the same title, Travel Horizons. Articles full of smile and shine, photos taken on Santorini Island, July 2012.

And this is how this also starts now, the 4th article in this series. Yes, and it has been three years already, time does fly. Perhaps it calls for a celebration? Surely Greek style.

And… from splendid Santorini heights!

 

Articolele au fost subnumite atunci și diferit, în Categorii, și anume Colțuri de vis, Trepte-n paradis și Colțuri de roz. Fiecare s-a vrut cu o temă a sa, bine punctată cu migală, de printre toate peisajele fabuloase fotografiate acolo și destul de greu de categorisit. Atât de multe poze… răsfoindu-le din nou acum, am pățit o rătăceală curat alb-albastră. De tot. 😊

Ca dintr-un sideral complet fermecat, par să fie coborâte acele alocuri atât de la înălțime.

Iar acest articol… se auto-subintitulează desigur, Poartă spre azur. 

 

Each article was also given a certain Category name back then, Dream Corners, Paradise Steps and Pink Spots, each with a certain theme in mind, thoroughly clear cut from among all the fabulous photographs up there, quite hard to categorize. So many photos… browsing again today, I lost my way a little, just reveling in all the blue and the white and the pink bougainvillea petals. 😊

As if from an absolutely charming realm, there seem to have superbly descended those places high up.

And this article now… ought to be entitled, as it almost goes without saying, Doors to the Azure.

 

Pe parcursul plimbărilor prin Fira sau Oia, pașii, privirile atrag ca un magnet spre în jos, spre Caldera. Însă de cele mai multe ori, prin și dincolo de uși, porți sau gărduțuri elegante. Străjuind și conturând, doar albastru sau alb.

Apusul și marea. Strălucirea.

Azurul.

 

During mesmerizing walks through Fira and Oia, two cute little towns perched  up above the Santorini Caldera, something seemed to continuously redirect my eyes and steps towards the sea. And all that mostly through or beyond doors, gates or small fences, so elegant. Lining and outlining, in their unique blue and white beauty.

The sea at sunset. The shine.

The azure.

 

Acolo totul este pe culme, oriunde și oricum. Aproape sfidând gravitația. Pe culme și o culme. A strălucirii și splendorii, cel puțin pentru mine, din cât am călătorit și admirat până acum. Pe care, strălucire… m-am străduit să o redau în fotografii, mai ales înainte de apusul soarelui, în jurul orei șase dup-amiaza. Orbitor orizontul, cu acel fascinant dans de lumină și umbră…

…chiar la cea mai dulce înălțime de frumos!

 

😊

Everything up there is… up there, no matter what or how. Up high, sitting atop of the world. Standing. Almost defying gravity. A pinnacle and an epitome. Of ultimate shine and splendor, at least for me, from what I have traveled and seen so far. Which shine… I did do my best to highlight in the photos posted here, especially that glorious glow right before the sunset, some time around six pm. Blinding horizons, with that dazzling dance of light and shadows… and those cruise ships sailing that rippling blue…

 …the uppermost peak of loveliness!

 

Pentru provocarea de marți pe Dutch goes the Photo! – Înălțime

 

For this week’s theme on Dutch goes the Photo!  

Tuesday Photo Challenge, Week 111 – Height

 

 

Versurile cântecului aici.

 

 The beautiful lyrics here.

 

***

Și… în spiritul Meșteșugului de miercuri, așa cum era gândită categoria aceasta în primele mele luni de blogging (povesteam eu atunci aici fel de fel de „poate vă mai amintiți,” filme clasice, melodii sau videoclipuri deosebite)…
…acum, poate vă amintiți de Zorba Grecul? Și dansul Sirtaki? Anthony Quinn, în acel film capodoperă. Alb negru, așa-i, dar emanând lumină și spirit la un calibru…
De altfel, poate chiar asta ar trebui să numim, să simțim, minte și inimă, a fi cu adevărat la înălțime.

 

And in the spirit of the Wednesday Craft, as this category used to be at the beginning of my blog, spring summer 2015 ( going down memory lane, I was, remembering a few of the used-to-be’s somehow, movies, songs, videos that I love)…
…now too, perhaps you remember Zorba the Greek? And the Sirtaki? Anthony Quinn in that masterpiece of a movie. Black and white, yes, but exuding so much of that marvelous spirit and light!
But then again, maybe that is what we should call, and feel, heart and mind, at the top or peak or greatest height of them all.

 

„Did you say… dance? Come on my boy! Together…
„Boss, I have so much to tell you….
„Hey boss, have you ever seen a more splendiferous crash?!…
„You can laugh too! Hey, you laugh!!!…

 

 

Va urma

 

To be continued

 

Nic🌊le

 

 

Spring Quotograph… and slow rise

 

 

Gânduri hoinare
străbătând înnoptarea,
râvnind să prindă
refrenul strălucirii
răsărind margini de dor

 

My day, my loose thoughts
traveling across shadows
daring to grasp
the margin of remote shine,
the slow rise of heart’s yearning

  

Un val de netimp
măsurând tainic mersul,
magie albă,
din zâmbet foc de apus…
palid văl peste lună

 

Light wave beyond time
through a soft tread so pale,

cozy white magic
sheltering sunset’s flushes…
over moon’s face a veil

 

Luna răsărind într-o seară de aprilie, și aici în rânduri Tanka, pentru provocarea de săptămâna aceasta de pe Dutch goes the Photo!

 

Moon rise and sunset one April evening, and now Tanka lines, for this week’s nice challenge on Dutch goes the Photo! Tuesday Photo Challenge, Week 108 – Rise. 

 

 

Nic🌙le

 

 

 

Dragă dulce iubire…/ Dear gentle sweet love

 

“the sapphire depth
of my own love…startles
and warms
and wounds my soul.”
― Sanober Khan

 

Ați scris vreodată iubirii?
Ați tors rânduri de dor?
Dar cântece, zării și firii,
ați scris pe un nor călător?

Iar caldul din puls și tăcere
l-ați strâns în zâmbet vreodată?
Dar clipele pline de-aproape,
le-ați pus pe o coală curată?

Să zbori și să pui lumea toată
să freamăte pe o petală,
în palmă și-ntr-o privire
a inimii dulce urzeală,

iar ochii care îți caută,
degetele care-ți alunecă
s-aștearnă gânduri, cuvinte
pe-amurgul ce-aprinde și-ntunecă:

“Dragă dulce iubire,
tu dai și ridici și nu ceri,
alini cu parfum de albastru
vorbind din adânc de tăceri,

Ferestrele tale sunt mari
și dau înspre grădina
cu pașii și-cărările-n soare
ce scapără-n suflet lumina

Tu farmeci și-mbrățișezi
și-asculți bucurii și tristețe,
iar vorbele tale culoare
topesc și emană blândețe

Deschizi largi porți spre senin,
spre liniște portocalie,
și cuprinzi suspinele toate
în ritmuri și armonie…

Și-ai putea să îmi spui, dintre toate
zbateri nenumărate,
cum știi să alegi pe acelea
ce-nșiră stele curate?

Cum oare atingerea ta
transformă secunda în an,
și undele de alinare
cum cern continente și-ocean?”

Regat de lună și soare
întins peste gânduri de gheață,
dai ierni frământând amintirea
și veri scuturate de ceață

Exiști precum trandafirii
arzând petale de zbor…
Ați scris vreodată iubirii?
Ați scris pe un nor călător?

 

Have you ever written to love?
Have you ever drawn lines of deep longing?
But songs to the dawn and sweet nature,
have you ever kissed a cloud in the morning?

And the warmth in the pulse and the silence,
have you caught in a smile like a vapor?
Or the moments, so full of belonging,
have you ever spread on a paper?

To glide and to place all the world
in a rustle just on a leaf,
in a palm, in a pair of eyes
in the heart’s softly woven relief,

and your look searching afar,
your fingers slipping on air,
to veil the dusk and the sunset
in thoughts that fire and dare:

“Dear gentle sweet love,
you offer and soothe never asking,
there’s comfort in your fragrant light blue
and joy in your rhyme, everlasting

Your windows are large like the fields
and shine onto gardens of glee
with steps and alleys of rays
unwinding blissfully free

You put a spell on each minute,
and listen to each trembling thought,
your words are like pondering raindrops
that melt and untie every knot

You open large doors onto meadows
of orange and yellow serene
enwrapping the sighs and the tears
in whispers of grass beyond green…

And could you please tell me, from all
innumerous tossings and turns,
how do you choose only those
that leave only slight stellar burns?

How does your touch smooth and tender
ease heavy seasons, emotions,
or how do your blushes of fondness
wrap whole realms and oceans?”

A kingdom of planets and suns
stretches through valleys of ice,
through winters’ quivering memories
and summers astir as a paradise

And it blooms into roses, divine,
thin balmy petals of longing…
Have you ever written to love? 
Have you ever kissed a cloud in the morning?

 

Nic🍃le

 

 

 

Spring Quotograph… and the fuzzy unlikely

 

 

Improbabilul azi
vag estompându-se
printre raze de mâine
un probabil
țesându-se

astfel
conturându-se,

în poate și trebuie
treptat îmbrăcându-se…

neclar improbabilul
dizolvăndu-se-n mers
dar
luând ceața din pași
și dându-le
sens

 

The unlikely today
smoothly fading away
when tomorrow’s fresh ray
sweetly comes into play

and perhaps
come what may,

and happen what must,
serene golden dust…

and the fuzzy unlikely
just wanders astray
still,
keeping misgivings
and sameness
at bay

 

Probabilul este deja în improbabil. Ca și posibilul în imposibil. În alcătuirea cuvintelor, mă refer, este acolo, la vedere. În substanța lor deja.

„Oare care este probabilitatea ca asta… sau asta să se întâmple?” ne întrebăm totuși. Șansele? Gândim, socotim…
Deși s-ar spune că, probabilitatea ca ceva să se întâmple sau nu este… probabilitatea pe care i-o dăm chiar noi?
Noi observăm sau nu, ne place sau nu, credem, alegem, visăm sau nu, o direcție… un sens, un parcurs. Sau nu. Noi ajustăm ușor setările. Navigăm. Prin ceea ce pulsăm?
Deci măsura întâmplării, sau a neîntâmplării, a ceea ce poate sau trebuie să fie este înăuntru? Iar numitorul comun, dirijorul, maestrul de ceremonii, ghidul sau însoțitorul, harta însăși… se pare că ne poate fi doar ceea ce simțim?
Un mic sau un mare „cred asta” sau cealaltă, nuanțe zeci în inimă mereu. În puls. Cumva, undeva o voce, o șoaptă vag auzită. În formă de sămânță, apoi de rădăcină… sau tulpină, boboc… sau petale deja. Uneori doar ceva vag schițat fluturând în adâncuri, alteori clar conturat dominând peisajul. Dar oricum ar fi… acel ceva este.
Din care este poate încolți un alt este, și un altul, și altul…
…firul poveștii a ceea ce simțim. În fiecare celulă din noi, aproape palpabil, vorbindu-ne.
Și-n pași apoi ni se-mpletește șnurul minune a ceea ce facem. Din gând în gând în gând…

 

Palpabil și totuși inefabil, când vrem să povestim, nu putem să coborâm în cuvinte.

Inexprimabil, formidabil… se pare că probabilul ne este…

…chiar înainte de a ne fi.

 

The likely already exists in unlikely. Like the possible in impossible. In the words themselves, I mean, in their substance. There already, in plain sight.

„How likely is this or that to happen?” we ask ourselves though. „The odds, what are they, the chances?” We think and we reckon…
Still, it may just be that, the probability for something to happen or not is… the very probability that we give it ourselves? Aware or unawares.
We notice or not, like it or not, believe, choose, dream it or not. A direction, a sense, a feel… Almost like adjusting settings slightly? Adjusting sails. Through the way we throb? What pulsates within us?
So is it that the measure of what may or must be happening is inside us? And the common denominator, the conductor, the master of ceremonies, guide or companion… the map itself seems it can only be what  we feel?
A little or a big „I believe this” or that or the other, hidden hues always there inside our heart. Our pulse. Somehow faint or strong, a voice in there or a whisper always making itself heard. As a seed or a root… then a stem, a bud.. or petals already. Sometimes just vague flutters, some other times clear outlines across our soulscape. But in any case, seems there.
From which there can spring another there, and another, another…
… the story thread of what and how we feel. In every cell of our body, almost palpable, talking to us.
And then the stream of what we do is woven into our steps, thought from thought, feeling from feeling…

 

Palpable but ineffable, if someone asks, we cannot really descend into words much or well.

Unutterable, unbelievable… the fuzzy unlikely seems to become the mellow likely

…probably even before we spell like.

 

“Sometimes we need a wise guide to peel back the ceiling of our lives to remind us that infinity never places any limits on our skies.”
― Curtis Tyrone Jones

 

O temă specială săptămâna aceasta,

 

Nice topic this week on the Daily Post,

Weekly Photo Challenge – Unlikely