„As Rachel Lynde used to say,
the sun will go on rising and setting
whether I fail in Geometry or not.
(Marilla Cuthbert)”
– Anne of Green Gables, L. M. Montgomery
Dacă se-ntâmplă să-mi pun problema portocaliu, atunci…
…e geometrie curată!
Și mai mult decât atât, e scamatorie. Cumva unu cu unu (roșu cu galben) face… șaișpe?! Unele mai dinspre roșu, altele mai înspre galben, câte nuanțe, varietate… Timbru, tentă, ton. Un șaișpe din acela de tip nenumărabil, începi să numeri și invariabil pe la doișpe pierzi șirul rotunjind generos și spumos, deci… ok, șaișpe.
😊
If I happen to set up an orange problem, then it is…
…pure geometry!
More than that, it’s like wizardry or hocus-pocus. Somehow one and one (red and yellow) eguals… sixteen?! Some closer to red, others to yellow… that many hues, values… Tinges, tints and tones. A sixteen that cannot be held accountable for much, if I should start counting, I’d invariably lose track around twelve and then just try to approximate, roughly but generously, so… ok, sixteen.
Tonuri aprinse, intraductibile ce mi se proiectează așa… dinspre toate laturile și fețele piramidei încadrându-mi dup-amiaza. Iar din unghiuri de verde, mai mult sau mai puțin ascuțite, ale triunghiului isoscel circumscris în fiecare rotunjime de clipă, îmi răsar uite-așa, paralel cu plimbarea mea perpendiculară pe zi…
…o grămăjoară de petale. Și ele paralele între ele, deși… drăguț de concentrice.
❃❃❃
Vivid untranslatable hues that just project themselves at me… from all the faces and sides of the pyramid framing my afternoons. And from green angles, more or less acute, of the isosceles triangles circumscribed within the roundness of each minute, there dashes, just like that, running parallel with my walk quietly perpendicular to my day…
…a shiny bunch of petals. They themselves parallel to each other, although cutely concentric too.
Și se-nvârt, se rotesc de se-ntâlnesc ca-ntr-o sferă de apus fosforescent suflat cu chihlimbar… orbitor, ce-mi ia ochii.
Rămâne să văd, totuși, cum și de unde atâta simetrie oranj. Hm…
Ipoteză?
Păi… se dă un buchet de boboci grași și tăcuți care, ei bine… tac și fac. Și-ncet se desfac?
Concluzie
Să se arate că… nuanța aceea nu poate fi mai strălucitoare și soare. Da, zis și (de) făcut.
Demonstrație
Cel mai probabil cheia problemei e în rotire. Prin reducere la absurdul presupunerilor mele că, deh… nicicând n-au învârtit raze mai colorate și parfumate și fermecate, momentele astea „made in” iunie, reiese că, unu, nuanța nu e magică, dar e mirabilă. Doi, nu e nici mister, dar e minunată. Și trei, nu e nici a culorilor teorie, de unde rezultă că e..
…poezie.
Pare-se că nicicum de dovedit. Ci doar de iubit Și… de zâmbit?!
(Aici albinuța m-a încântat până peste poate orice demonstrație de iunie geometric, trigonometric… sau ochiometric scamator rătăcitor prin zi. Cum simțea, și bâzâia ea harnică și pufoasă, poate poat-o da de polen, hm… „Yum, dar îi simt aroma, dulceața, nectarul. Oare unde-o fi, că mi-e o foame…”) 🙂
🐝🐝🐝
And they spin, they go round until they meet like in a sphere of phosphorescent sunset melted and coated in amber… blinding gem shining away.
It is still to be seen, though, how can one explain so much orange symmetry, well…
Given
It surely is, a bundle of buds, plump and silent, hm… going round and round. And slowly opening?
Prove
To be shown that these hues could never be brighter. Well, said and almost done.
Analysis and proof
The key to this problem must be in the spinning. If I make the absurd assumption that, uf… they’ve never before spun so splendidly colorful and fragrant and charming, these free moments made in June, there results that… one, the hue isn’t at all magical, but it is wonderful. Two, there is no mystery to it, but it is miraculous. And three, there is no such thing as color theory, thence it is…
…poetry.
Seems none of this can be proved. Just loved. And… smiled at!
(Here the little confused bee delighted me more than any proof or demonstration of mid June geometry, trigonometry… or trickery through the day. The way it so cutely seemed to focus and feel something there, busily fluffy, hoping to get to the pollen delight, hm… „Yum, but I can feel its scent, its sweetness and nectar, it’s calling me. Where can it be, I am kind of hungry around here…”) 🙂
Raportor, riglă, compas… toate-s prin iarbă. Prin aer, printre raze? Și nici urmă de radieră sau corector, doar suflul verii concentrat calculând, rezolvând, deducând…
…etalând etape demonstrative de atâta explozie luminoasă, radios fabuloasă, de-o perfecțiune nostim imperfectă. Elemente rapsodice de geometrie-feerie încrustată cu nestemate de armonie și bâz.
Și neapărat o fotografie.
😊😊
Ruler, protractor, compasses… they’re all in the grass. In the air, the rays? And no sign of eraser or correction pen, just the summer sprites reckoning, solving, adding things up…
…putting solution bursts on display, radiantly fabulous, imperfectly perfect. Elements falling together, geometrically dreamy, bespangled with gems of harmony and cute buzz. Like in a rollicking rhapsody.
And in a photograph.
Și dacă vă era dor, zâne jucăușe de fiecare clipă și petală și nuanță… luându-și treaba colorată foarte în serios. Deși trebuie să recunosc, veverița e preferata mea.
: )))
And in case you missed them, funny fairies at work, petal and hue… taking their colorful job very seriously. Though I must admit the squirrel always is my all-time favorite.
Nic🐹le
