“Are we human because we gaze at the stars,
or
do we gaze at the stars because we are human?” ― Neil Gaiman, Stardust
Le-am strigat. Mai mult sau mai puțin pe nume. Culoare sau nuanță sau design…
Și… mi-au răspuns cam toate la apel. Adunare de ornamente, globuri, beteală… o mică armată murmurând încă luminos. Hm… cam gata!… le-am murmurat și eu. Bineînțeles, tot printre click-uri.
Și în timp ce, le-am și potrivit. Mai mult sau mai puțin meșteșugit.
Brăduț strâns pe muzică de provocare în litera U, dar cu O și U în cuvânt.
Deci așa. Dar hai să vedem cum mi-au sclipit.
😊
I summoned them all. More or less by their name. Color, hue or design…
And… they all answered my call. Colorful gathering, ornaments, tinsel, decorations… a little army murmuring still bright. Hm… but that’s a wrap, little cute sparkly folks!… I murmured back. Well… between and among my clicks, surely.
And while at it, I put this here together. More or less brightly crafted.
Decorations taken off while… taking on this week’s Fun Foto challenge on Cee’s Photography,
four ornaments shining cutely and green… accompanied by their perfect contours, shadowy silhouttes on the couch, waiting stills sparkly to find their place in their comfy box,
a little house… with its very own four stars aglow and a couple of fir trees, hm…
…lovely snow in that fairy..-ornament-..land,
and a couple of other two, pink and green shine, hard to take them off the tree, they were twinkling so beautifully…
and last but not least, hocus-pocus delight?! Or… defocus? Well… double focus, perhaps? 🙂
Why not… we sometimes see things like that, misty eyes, hard to get a clear picture of what is going on around.
With this red subdued glow and mid January starry smile… journeying through time till next December.
“Everything was sacred
when nothing was taken for granted,
she thinks ruefully.” ― Rene Denfeld, The Enchanted
Eu, de obicei, când evadez în natură… mă plimb. Mult. Mă plimb și tot plimb, mă preumblu… singură sau cu cine se întâmplă să aibă chef pe moment. Și chiar nu sunt cea mai bună companie.
Plimbările mele sunt niște umblări. Sacadate sau în zig zag, serpentine printre cărări, cărărui, pași, tot scormonind după telefon, aparat… cu sa fără mănuși… să surprind tot ce mișcă și ce nu.
De la fire de iarbă cu sclipici rătăcit printre verde…
When I escape in nature, I usually take walks. And long. I walk and walk, I wander… alone or with whoever happens to be in the mood for walking at that moment. And I really am not the best company.
My walks are like quests. Winding or in a zig zag, paths and alleys that I discover as I go along, in a continuous switch and swap, phone, camera… with or without my gloves… to catch anything that might move or rustle around, or not.
From gleeful glitter in the grass…
…până la fiecare două minute de pe parcursul unui apus,
…up to each and every other minute along the trip of the setting sun across cotton clouds,
…cu sau fără copăcei parcă murmurându-și una alta, privindu-se rătăciți într-un ochi de oglindă, plină și ea de apus…
...with or without the trees seeming to be twittering sweetly about this or that, their lost air reflected in a patch of a mirror full of sunset as well…
…pas cu pas, cu motan și fără motan, pufosul Portocală… oarecum plictisit să tot aștepte în drum spre în larg, cumva neînțelegând… „Oare merge? Oare stă?”
...step by step, with the tomcat, then losing the tomcat, fluffy Orange… somehow bored to keep waiting for me on our way into the open, not quite understanding… „Is she coming? Is she going?”
…kittenish purr or mrrr… cat with an attitude, in its speciallywarmattire so easily spotted against the green and grey of the pathway, totally cute. =^^=
Și tot așa…
…pași fără pași, într-un ritm aritmat, plimbare cam prea…umblare. Iar rima, pur interioară.
Doar eu și Nikon-ul ce mai înțelegem ceva, și uneori nici atât. Una văd eu, alta arată afișajul. Setările nu înțeleg ritmurile naturii, ale înserării, ale brizei, eu… nu prea înțeleg ritmurile opțiunilor?! Uf, sunt câteva, o minune!
Și vreau și aproapele (de-ar stă firul, petala și nuanța să nu-mi danseze prea mult în vânt la cadrele atât de macro de nici nu pot să respir în timp ce), dar vreau și departele (cât mai tele, mai wide…) deh, toane și tipicuri. Sau doar taine atent decupate direct din orizontul aprins…
…printre siluete de stuf împodobind înserarea în trepte.
And so on, so forth…
…steps without steps, in a rhythm with no rhythm, a walk like a labyrinth. And its rhyme, simply blank.
Just me and the Nikon can get in tune a bit, and sometimes not even that. I see one thing, the display shows another. The options do not seem to get nature’s rhythms, or the evening’s, the wind’s, and I… do not seem to get the Nikon’s settings and menus?! Well, there are quite a few, pure bliss!
And I seem to aim both for the closeness (given the stems, the petals, the hues sit still in that breeze for the macro shots during which I even forget to breathe) and for the farness (tele and wide…) uf, whims and impulses. Or just treasures cut right from the horizon afire…
…among the reeds, their silhouettes’ flutter adorning a stairway ablaze.
Așa. Iar odată ajunsă acasă, țopăind cu de-abia așteptare de studiat pozele, ei bine… grapefruit, bifat, portocală, bifat, mandarină… nu, că… nici nu știu de ce, iar lămâie dublu bifat, picurate dulce acrișor, resetare, înviorare (și mod de prevenire răceală, ce pot să spun).
😊
And once back home, well… bitter sweet harmony of colors and flavors, a pretty treat after such a walk, a refreshing glass of juice… the loveliest moment (and way of preventing a cold, what can I say).
Paletă de citrice în ton și cu rândurile poemului ce-mi fusese scris mai devreme de apusul orbitor.
Bitter sweet hues in tune with the palette of tones mixed in the horizon’s poem… dazzling lines.
Și luminând din nou, istețul de Portocală… privind și el soarele drept în ochi.
And again all aglow, dear witty Orange looking the sun straight in the eye.
Ei bine, poveste de plimbare în pași tiptil pentru provocarea cu litera T, cu tentativele mele de a surprinde taine și comori de printre trucuri și tipicuri de fotograf amator, ce pot zice.
Well… tricky post, it seems, part of the Friday Blue, for
Cotidian asortat
cu rutine,
și cu roșu-verde
sezon,
cu anul ce vine,
cu mine,
și cuvinte rimând…
din ozon
Nuanțe în privire,
sclipire,
în suflet foire
ca-n nori
dimineți la fereastră,
trezire,
cu miros de cafea
și de zori
Lumină și raze
sau umbre,
minute sau ore,
secunde
joacă și joc
jucărie
vise și dor,
bucurie…
Alb-negru pierdut
sau color,
magic și soare
și zbor…
Deci…
e vechi
e și nou
puțin roz
și cadou
ochi sclipind
și visând
și venind
și plecând
ori în grabă
ori lent
repezit
sau atent
cu parfum,
rimă, ritm
colorat
algoritm
dragii mei,
ghicitoare…
Și-un ghicit… sărbătoare?! 🙂
My quotidian is seasoned with the usual, with the green and the red season’s air,
with the year that comes and with me… words that pour from thin ozone layer
Daily hues in my eyes, ruby dawns, in my soul deep rustle like clouds…
mornings in the window, blue mug, sweet bitter coffee, long hug
Light and sun rays or shadows, on grey pavements, bright meadows…
play and dream fluffy toy, quest and journey deep joy
Black and white or in colors, sun and magic, the flowers…
So…
it is old and new
purple brown or blue
with pink touches and eyes
sweet hello’s and bye bye’s
in a rush or… a hush
feeling fragrant and plush
reason, rhyme elfish rhythm
every day algorithm
dear riddle, so true…
Shall I guess it… or you?! 😊
…..fotografii alese si editate pe muzică sunând a soare și cald.
Cercul vieții, spirala, roata… vechi și nou, zi și noapte… ramuri de timp, de anotimp…
Puiul de cioară… cred că îmi este totem, pare să viziteze crengile prin aer de dimineață mai mult sau mai puțin însorită cu cea mai cea consecvență. Cine știe, m-am gândit, poate s-a obișnuit cu click-urile mele, la fel de consecvente, deși nu mereu reușite. Uneori încă dorm, sunt înainte de cafea, sau în timpul. Iar alte… uneori găsesc capacul de la obiectivul aparatului undeva… dup-amiaza? Și din greșeală, fără măcar să-l fi căutat. Mda…
Gesturi zilnice, mici, micuțe, repetate, dar ducând înspre departe și… senin. Și scumpa mini-girafă Twigs, mascotă, simbol, pufos-norocos. Apoi cana mea de cafea, ramuri, ornamente, lună de lună…
…și poate de aici
ghicitoare-joacă de final de an… coborâtă nostim din cotidian.
🙂
….. photos chosen and edited on music… sounding like the sun and the stars.
The circle of life, spiral, wheel… old and new, day and night… branches of time, seasons…
The little crow… I think it is my animal totem somehow, seems to visit through the morning air more or less sunny more than consistently. Who knows, I thought, maybe it got used to my clicks on a regular basis, though not always so successful captures. Well, sometimes I am still asleep a bit, even before drinking my morning coffee, or during. And some other times… I even find the lens cap somewhere in the afternoon? And by accident, without even looking for it. Well…
Daily gestures, little, small, repetitive, but taking me far somehow… and away. Sweet little Twigs, the tiny giraffe, from Ty’s Teenie Beanie Boos toys, symbol, mascot, cute charm. Then my coffee mug, branches, ornaments, moon beyond moon…
…and maybe that explains the
riddle me that, riddle me this… fun and playful quotidian mix.
Provocare… cumva provocându-mi cotidianul în această ultimă săptămână 2017. De aici, postare asortată puțin zăpăcit cu zilele mele mai mult sau mai puțin zburdalnice printre și printre.
A challenge… challenging my quotidian somehow, for this final 2017 week, therefore a post seasoned with a few of my steps, sparkles and little things… twinkling on a daily basis.
Și melodia… mi-a rimat perfect cu Twigs? 😊 Nuanțe, tot, tot… visător, sclipitor zi de zi… de zi.
Vă recomand să ascultați cumva și în timp ce lucrați sau vă concentrați la ceva, dacă puteți. Dă o stare deosebită, ușoară plutire. Regăsire, reamintire… Rândurile de mai sus provin și de printre notele ei însorite, strecurate și de dincolo de pozele din cotidianul meu de sfărșit de an, și nu numai.
Uneori îmi imaginez pufoșenia spunându-și unele lucruri… așa, ca pentru sine, atunci când „privește” agitație, stânga dreapta, sus jos, bife zilnice. Citatul care i s-ar potrivi cel mai des e mai jos, din aceeași autoare ca în imaginea cu norii povestind cu luna. Citato..grafia. : ))
And the tune felt… quite in tune with sweet Twigs? Hues and all, dreamy and cuddly day in, day out.
I would somehow suggest that you also listen to the song while working or focusing on something, if you can, it gives a special state, of light flight. Like recalling things, remembering… The lines above come from among its notes, interspersed through photos from my end-of-year quotidian, and not only.
Sometimes I even imagine the little fluffy thing perhaps says things to itself when „watching” me fuss and fret all over the place, up and down, left and right. The words that would fit here best are from the same author as in the quotograph, Carol Shields, The Republic of Love:
“It’s hard work being a person, you have to do it every single day.” 😊😊
***
Mulțumind pentru anul drag ce tocmai se încheie…
…un an nou nouț minunat, vă doresc! Colorat, parfumat, inspirat… într-un cuvânt, fermecat!
Giving thanks for the lovely year that has passed by…
…I am wishing everyone a wonderful new year! Colorful, cheerful, plentiful… in one word, delightful!
Nic😊le
(Answer key: cute daily playfulness, rain or shine)
“At the end of the night awaits the white morning:
showered in sunlight.” ― Gerrit Achterberg, Snow Passage
Pași de decembrie cu nea…
…doar din puf și petale. Cu moș și ursuleț, sac plin de stele și hăinuță ornată argintiu… alte și alte pufoșenii, sclipiri, om de zăpadă… fără zăpadă, ei bine, pași în alb!
Iar dacă e să o iau de la un fel de-nceput, dacă găsesc, atunci prima parte a cam fost… plimbare cu mușețel zilele astea, dacă vă vine să credeți. Sau ceva alb și finuț aducând a floare de mușețel. După puful de alb nostim de pe lângă o cărare rotind a plimbare, am zărit și surpriza albă ițind petale zburlite, părând oarecum rătăcit de timp dar destul de hotărât alb-galben-verde, petale-polen-frunzulițe…
…tot tacâmul de iunie în meniu de decembrie, hm… frunze mici și uscate ținând loc de nea.
😊
December steps with snow…
…made of fluff and stray petals. Of sweet tree decorations, creamy, starry or silvery white… others and others, sparkling, snowman… without snow, well, steps clad in white!
And first things first, to start with there was… a short late afternoon walk the other day when I noticed a little chamomile flower, unbelievable at this time. Or anyway little white petals resembling chamomile. After the white fluff floating funnily alongside my pathway, I noticed the white surprise popping up ruffled cute wings, looking somehow lost in time but also quite determined, stern in its white-yellow-greenness, petals-pollen-little leaves…
… the whole June picture showing in the mid December gallery, hm… dry leaves instead of snow flakes.
Apoi, la fereastră a înflorit rhododendronul, cred că așa se numește. Pentru mine, definiția ultimă a imaculatului și catifelatului, petale ușor creponate croite perfect pe mărimea razelor, potrivindu-se fix unui zâmbet larg al soarelui, dimineață de joc, seară de foc…
…picături sau felii de apus îmbrăcând petale în strălucire cât un bob, o mărgea, brățară, tiară…
Vis în alb.
And then, on the window sill inside, rhododendron blooming, if that would be its name. Though to me, it felt like the ultimate definition of whiteness and velvet, petals slightly curled seeming perfectly tailored to fit the rays fingers and to suit the sun’s beaming smile, playful morning brightness, orange afternoon gleam…
…drops or slices of sunset dressing the petals, cute shine in a blob, a bead, bracelet, tiara…
Dream in white.
Prietenii pufoși de sezon? Ei bine… așteptau cuminți poate poate-i observ. Hăinuța de alb cu tiv argintiu a unui ursuleț arătând cam surprins, haina moșului, alb-crem tivită cu stele …
…spirit înțelept, înstelat coborât din tărâm de magic și de poveste. Și desigur, cu mic detaliu mare pus de mine în poză, mi-a strălucit din sclipiri deci…
…zoom nostim pe steluțe și blăniță albă ca decupată din nori.
The season’s fluffy friends? Oh dear… waiting quietly behind the fir tree branches maybe eventually I would notice them. White little coat and cap with a silvery trim for the little cute bear, creamy-white coat for the little Santa with his bag full of stars…
…starry spirit and wise, like from a magical fairy tale land. And surely, little detail made big, caught by me in a frame, it shone at me, much warmth and fun, so…
…zooming in on the little star and the fluffy white trimming like cut right from the clouds.
Și… cu mic, cu mare, cu fundiță verde, fulg cu moț, ursulețul, sau ursulica în conversație cu luminițele aninate printre verde, sclipiri roșii ca fundal zurliu pentru barba albă a moșului… toate-n horă de lumini.
Sidefiu sau opac, zi cu motive meșteșugite moale din surâs de alb… în toată minunea lui.
And… big or small, green bow tie, snowflake with a tassel and a sparkle, little white bear caught in a talk with the many red lights hanging all around, jolly-good-fellow grin… all in a circle of lights.
Pearly or opaque, a day with motifs softly crafted from smiles of white… in all its whiteness.
“In your hands winter
is a book with cloud pages
that snow pearls of love.” ― Aberjhani, Journey through the Power of the Rainbow: Quotations from a Life Made Out of Poetry
Pași ducând tiptil de sfârșit de an înspre provocarea despre alb de săptămâna aceasta.
Escala…dare jucăușă primăvara asta. Surprinsă de mine ca din verde de aprilie?
Iar acum, editând puțin fotografia, am observat un detaliu drăguț… partea dreaptă sus, arată de parcă degetele cățărătorului buclucaș culeg sclipiri? Ei bine, o sclipire. O fărâmiță de lumină rătăcită, la o privire mai atentă.
O licărire, o particulă scânteind în fundalul pierdut… părând să își căute loc. E a cui o găsește? A cui o prinde din zbor? Pășind de-a lungul, de-a dreptul…
Și imaginația a prins glas,
…trebuie să se fi simțit ca o întrebare, nostima escaladare, pășind ca din gând curios… va ține gărduțul ăsta sau va ceda? Tatonând necunoscutul? Neașteptatul?
Întrebând aerul, ziua… încotro, ce sau cum.
Sau poate… un exercițiu de echilibru.
O căutare.
Și cumva… mi-a amintit de Don Quijote de La Mancha și al său Sancho Panza, unul din eroii mei preferați, idealistul, aventurierul, admirabila demnitate din esența visului său… steaua de neatins dar mereu aproape.
Și desigur, la o simplă privire… doar viața pur și simplu, derulându-se jucăuș, în timp ce printre fire pare a sclipi un mozaic ca un quiz,pe un fundal… țesătura vie de piese rotindu-se caleidoscopic. Imprevizivil. Pline de energie. De spirit.
Mi-a făcut imaginația să danseze,
…că poate fiecare secundă pe care o respirăm este așa. Dincolo de orice pare să ne iasă în cale. În prim plan. Și cumva martori suntem, al unui design uimitor, nearătându-se imediat ochiului, și totuși… fabulos. Desfășurându-se silențios de jur împrejur?
Poate doar… un salt cuantic miniatural? Înspre un dincolo explodând luminos? Pas cu pas? Clipă de clipă? Doar dacă am putea fi atenți… prezenți…
Izvor de minuni acolo, în peisaj, zburdând magic, așteptându-ne, anotimpuri curgând lin… vesele și vioaie,
Fundal muzical pentru lume, așa cum o știm, doar cu note sclipire și licăr, melodia luminii…
Note simple povestind despre încântare.
Minunatele aripi, în orice fel ar putea ele sclipi, a metal, a suflet, a August fierbinte sau a fulgi înghețați, a joacă, a căutare, a dor… sunt tot aripi. Ele poartă.
Iar anotimpurile… sclipesc colorat, nori asezonați cu umbre și soare.
Arătându-ne drumul?
Playful climb this spring, which I caught… like out of the April green earlier this year?
And now, editing that photo a bit, I noticed this cute detail… top right side, almost looking like the cute climber’s fingers were picking sparkles? Well, a sparkle. Like a little flickering bit of brightness, if you look more closely.
A small quantity of light, a particle twinkling hazily in the slightly blurred background… somehow like finding its due place? The seeker’s keep? Along and across…
And my imagination took flight,
…it must have felt like a query, that very moment. Stepping up while wondering… will this little wooden garden fence hold or give way? Tackling the unknown? The… unexpected?
Or asking the air, the day some vague questions… where to, why or how.
Or even… an equilibrium exercise.
A quest.
And so… it also reminded me of Don Quixote of La Mancha and his squire Sancho Panza, one of my favorite heroes of all time, the idealist, the dreamer, and the admirable dignity of his search, of the unreachable star… within reach. Ever so close…
Surely, at first glance… pure and simple life prancing playfully, perhaps while attempting at solving the same old quiz, sometimes dancing against a quaint kind of canvas, made of kaleidoscopic pieces of such frolicsome quality. Frisky and skittish. Full of energy. Of spirit.
It did make my imagination fly freely,
…that maybe each second should feel like that. And it does, beyond anything else in the foreground. And like witnesses, we are, of a magnificent design, not plainly visible but still… quite grand. Unfolding quietly all around.
Maybe just a silent miniature… quantum leap? Into a beautiful bright beyond? Step by step? Minute by minute? If only we paid attention. If we… attended to it. If we were present…
A splendid spring of wonders going on in the hazy backdrop, season by season, and beyond any season, all sprightly and quick.
Like a lovely musical background to life, only made of quirky sparkles instead of musical notes… floating through summer’s warm breeze, autumn’s yellows and reds and winter’s gray or white.
A soft song made of life’s simple delights.
The wonderful wings… whatever sparkles they are made of, light metal, sweet soul, warm August or frozen flakes, cute playfulness, long search or deep longing… they are still wings. They bear.
And the many-hued seasons… sparkle down below through the clouds duly seasoned with shadows and rays.
Showing us the way?
Postare concepută pentru provocările minunate de săptămâna aceasta, Elevare (înălțare, escaladare, creștere, etc), Anotimpuri și… Litera Q.
Though, as a side note, I should somehow add that there are quite a few other thoughts and images that came to mind related to these nice challenges this week, so there may be more about each these days. 🙂
Și un pic de aromă de scorțișoară… printre bomboane culoare și joc, toate asortate în litera „o.”
Also adding here that bit of… cinnamon flavor to my photo – poem post, ok? 😊
A cinnamon moment… going round and round through a colorful assortment of bonbon frolic too…
…somehow lost and found by me today?! 🙂
Lost because I first took the photos having forgotten the camera on a wrong setting for the lighting indoors, and found… obviously, because I had to take the same photos once again. 😊😊
Un sfârșit de săptămână și… început de iarnă frumos și savuros!
😊
Wishing you all… savory nows, these days, first winter or summer days too!
Bondarul cu aripi de albastru în ape…
La umbră, aripi negru – abanos… la soare, sclipind culoare – splendoare.
The blue-winged bumblebee… In the shade, black wings like ebony… in the sun, sparkling in marvelous blue brightness.
Buchet perfect, bâzâitor de magie albastră în zbor color… pe cât de încântător, pe-atât de trecător. Chiar și așa, acum… mijloc de noiembrie cu bondar de final de august la rever.
Perfect bouquet buzzing magically blue in colorful flight… cute temporary delight. Even like this, now… mid November wearing a cute end of August bumblebee in its lapel.
Minune trecătoare prin moment, și în nuanțe noi pentru mine. M-am bucurat mult că l-am observat, asortându-se în contrast cu zâmbet de roz, fire de verde și raze de amiază de august, iar acum… perfect încadrabil la provocarea de săptămâna asta de pe WordPress Daily Post, Temporary.
Fleetingly brief blue bumblebee moment for me, new hues too. I was very happy I could catch its buzzing flight over the pink petals, green blades, early August afternoon sun rays, and now… feeling perfect for this weekly Daily Post Photo Challenge – Temporary.
Magie cât se poate de vie scăpărând albastru metalic de fracțiuni de secundă prinse din pas de foială, negru-bleu printre roz-verde și… dispărând fără s-anunțe de fel. Telefon, aparat foto și ochii… cât zarea! Îl urmăream înde..departe, cât de aproape permitea zoom-ul, minunea pur și simplu savurându-și tacticos prânzul. Silențios concentrat în clipă după clipă…
Quite lively and lovely magic, with its metallic blue gloss, fractions of seconds luckily caught on the move, blue-black through pink-green and… then zipping away without notice. Phone, camera and eyes… staring intensely, trying to follow closely but still from afar, as close as the zoom allowed, the blue wonder merely taking its lunch. Silently engrossed in each moment…
“Sit here, so I may write you into a poem and make you eternal.” ― Kamand Kojouri
