Arhive etichetă | aer

Cum.. deja e septembrie?

 

Nuuu.. Nici nu-mi poate fi vorba de ..toamnă!  Acum, stați așa, eu știu că e ..doamnă, distinsă și elegantă doamnă, nici eu ..nu zic chiar nu. Ni se pregătesc frunze în culori fără nume, lumină de un auriu, arămiu ..tot de dincolo de cuvinte, plus sentimentul acela că e cald dar ți-e frig, e frig dar ți-e cald. He he.. ce mai trece timpul. Ano..timpul. Trece de te ..zboarăăă! Dar, ..totușică, toate frumusețile astea ne vin, cald încă, dinspre ..august. Încă se simte cea dragă și fierbinte vară plutind o fărâmiță prin aer. Sau cel puțin pe la mine prin aparat. 🙂

IMG_1484_mark_rsz

 

Eu încă n-am prea pășit. Sunt încă cu jumătate de pas, sau mai mult, prin …iulie?! 😀  Chiar așa. Buuun, urmează alte și alte dragi frumuseți, știu asta bine, surprize de toamnă târzie, cadouri de iarnă, iar apoi din nou primăvarăăăă! Dar, ..totușică numărul doi, ce mă voi face eu, cumva cumva oare,  făr’ de cele flori și culori? Acuși acușica pălesc toate ..de tot. De aceea, eu țopăi puțin alintat și profiiit, cât mai pooot. Asta până ploaia mă va pune cuminte la colț, parcă văd.

Și uite-mă-s, de fapt uite-leeee! …strălucind încă minune. De mult și drag vis!…

Hmm.. da, este doar  un singur fel de floare și a ei culoare, o splendidă dalie,  dar ..surprinsă jucăuș și încăpățânat din câteva unghiuri și mai ales în mai multe delicioase etape. Ca printr-o plimbare retrospectivă, poate plină de prea mult roz, prin iunie, iulie, august..

Și hei, cineva pare că este cumva, măcar puțin ..și cam palid, deși foarte pofticios, de bâz ..acord cu mineee!… 😀

Un septembrie ..și o toamnă cât mai voioasă, însorită și îmbelșugată să avem!!! De frumoasă, nici nu mai spun. Se ocupă dumnealui soarele de asta. 🙂

 

Aer…

 

beyond

 

Să mă simtă un suflet
și să simt că mă simte
să știu că în el mă așteaptă cuminte
căldură, culoare, răbdare și dor
să pot gânduri grele
să iau în ușor

Iubirea mi-e aer
pe cărare de timp
îmi așterne în cale auriu anotimp
mă îmbracă în stea și lumină de toamnă
mă lună, mă soare,
mă nor și mă cheamă

polen

 

Spun ..bine, spun ..da,
surâd și zâmbesc
duri pași pe trotuare-mi sunt moi, mă plutesc
petale de gând mă învârt colorat
ca din frunze, tulpină
de clopot curat

Un cântec de floare
în ritm de polen
rotindu-se fraged în sacru desen
o netedă undă prin dorul lumesc
spirală sublimă
pulsându-mi ceresc

 

Se aude…

 

se aude parfum de zambilă
se vede răsunet de câmp înverzit
se simte surâs de copilă
în aer plutește un cer îmblânzit

se face că plouă cu raze
și aripi de soare se zbat în eter
orizontul  reflectă  turcoaze
se aude eternul mister…

hue..ish sunset

hue..ish sunset