“We create eternity out of crumbs of time.” ― Anna Kamieńska
Acum doi ani, într-o zi de mai…
Da, acum doi ani, cu primăvara sclipind prin zile, am scris o poezie cu numele Abc-ul strălucirii.
Mi-a plăcut mult să scriu acele rânduri. Îmi amintesc și acum clipele cu alfabet, doar că… în acel moment intenția fusese puțin alta. Începusem să mă joc harnic de tot de-a alfabetul în versuri. Cu rimă, aliterații, traducere, tot tot. De la A la Zet. Dar ceva cumva m-a oprit atunci, am postat aici doar primele strofe și ultima, suspendând pentru doi ani fuga înșiruirii jucăușe.
Deci acum, am reluat și încheiat joacă în AB…Z. Sper să vă placă!
: )
Two years ago, on a nice day in May…
Yes, two years ago, spring twinkling in my days, I wrote a poem with the title The Abc of Shine.
I loved it a lot to write those lines then. I still remember those quiet moments, juggling with the alphabet… though at that stage my intention had been a little different. I had started to play quite thoroughly with the letters. Rhyme, alliterations, translation, everything. From A to Z. But something stopped me then, and I got to post only the first three stanzas and the last one, leaving the whole funny frolic for later on.
So now, I resumed and completed that AB…Z game. I hope you enjoy it too!
(2018)
Alfabetul luminii e-un zâmbet din privire eter ca o floare scăpărând a speranță și cântec din silabe împletite cu soare
Prin strofe murmură stele ce hrănesc cu picuri de ieri fremătând a taină și iele ce îngână refren și-adieri
Iar când zboară cuvinte curate înșirându-se litere blând, se simte înger bătând din aripi până departe
Light’s alphabet starts with a smile an ethereal look, a soft gaze shining of hope like a song, its syllables woven with rays
Through its stanzas the stars are alight. nourishing realms and reigns, a rustle of secrets and fairies murmuring mystic refrains
And when pure sweet words start to fly letters mildly dancing, angels’ wings gently flutter far away sounds entrancing
***
(2020)
Căci A e despre aer,
ardere, aprins și aproape,
aripă albă angelică
ce-atinge aur de ape…
B e briza și boarea,
brațele-ntinse blajin,
buchete de bucurie
bogat surâs de rubin…
C cuprinde cuminte
culori și cer fără ceață,
iar D duce cu gândul
la dor și destin, dimineață…
For A stands for arrival, air, afire, away an angel’s ash-colored arms
angling above from astray…
And B is the breeze, birds and bees,
butterflies, bluebells and beauties, bashful bouquets of belonging
blushing like brilliant rubies…
C cutely encompasses colors, clouds or caresses and D dreamily drives
through deep desires and dances
E și F emană egal
frumosul din frunze și flori,
firescul și eleganța
și fluturii fermecători
G glumește prin gânduri
de galben, grădini, gravitație…
Iar H-ul harnic, hazliu,
îi ține haina cu grație…
E and F easily emanate energy and flow from far east fibers through flowers through fields elegant fabulous feast
G guesses so gracefully green gardens and grass gravitating And H hurriedly hides, holding his hat hesitatingly
I îmi inspiră iubire, J îmi e joacă și jar, L spune liber și liniște,
leagăn de licăr lunar…
M murmură moale și magic
multe momente minune, N e noapte și naștere
nuntă de noi fără nume
…
(va urma)
I inspires insight. J is a joy like a jewel L longs for lyrics and lullabies, the lunar lamp’s lovely lure
and M murmurs like magic mild its miracle might, molding its midnight mirage for N‘s nameless nests in the night
…
(to be continued)
Nic☀le
Here… the official music video for this gorgeous Bee Gees song
“I walk ahead of myself in perpetual expectancy of miracles.”
― Anaïs Nin
Ați observat vreodată cum o simplă culoare dă naștere la o întreagă poveste în jurul ei? La o întreagă viață? Cumva ca un Big Bang în miniatură, explozie în tonuri de auroră?
Sau cum pulsează, de parcă strălucirea ei rescrie aerul ca într-un nou alfabet?! Deseori mă surprind încercând să-l descifrez, ca mai apoi să-mi dau seama că nu sunt litere, ci doar unde. Reverberând.
Efervescență solară din care răzbate o lume nouă, ca un cântec sau… o poveste în ramă, cu timp și spațiu propriu. Din centrul incandescent se conturează un întreg univers radiind noi sensuri. Un univers în care se poate păși. Vorbi și trăi… respirând ritmuri și tonalități vii.
Univers tainic care absoarbe, fie că privim atent sau nu. Fără să știi, întredeschizi ușor ușa, încerci să distingi… ceva, undeva acolo te îmbie, dansând pe vârful sclipirilor, luând de mână rază cu rază, mângâind privirea, gândurile, murmurând pe note când visătoare, când jucăușe… spectru revelație.
Un tărâm luminos proiectat în eterul interior, împânzit cu alei șerpuind irizat pe sub arcade pastelate… în care pașii se măsoară în nuanțe, iar liniștea în fărâme de cer. Mereu soare într-o culoare.
Acolo, toamna… nu vine niciodată. Doar trece, atingând cu trena ei amaranth de secunde furate.
Ați observat vreodată cum o simplă culoare…
Have you ever noticed how a simple color gives birth to a whole story around itself? To a new life? Like a miniature Big Bang, an explosion in aurora hues?
Or how it pulsates, as if its brightness rewrites the air in a new alphabet?! I often find myself trying to decipher it, only to realize that there are no letters, only waves. Reverberating.
Solar effervescence yielding a new world, like a song or… a story within a story, with its own space and time. A whole new universe is born from its incandescent center, radiating new meanings. A universe which one can enter. Speak and live in… breathing its lively rhythms and tones.
A muffled universe taking us in, whether we pay attention or not. Unawares, we open the door slightly, trying to discern… something there is dancing on the top of the sparkles, holding the rays by the hand, caressing the face, the thoughts, murmuring on playful or dreamy notes… a spectral place being revealed.
A bright realm projected on an inner firmament, full of alleys iridescently winding under delicate-shaded arcades, …in which steps are measured in hues, and peace in fragments of sky. Always sunny in a color.
And there, autumn never comes. It just sweeps by with its amaranth train of stolen seconds.
Have you ever noticed how a simple color…
“What makes some butterflies have such beautiful colors on their wings, and others not?”
„The plain ones were born of parents who didn’t know how to paint.” 🙂
― Anaïs Nin, Seduction Of The Minotaur
“The earth is heavy and opaque without dreams.”
― Anaïs Nin, The Diary of Anaïs Nin, Vol. 3: 1939-1944
