Arhive etichetă | amintiri

Meșteșugul ..de miercuri (no. 11 – ascultând marea, ..ascultând amintiri)

 

« La mer est un espace de rigueur et de liberté. »
« Voyager, c’est naître et mourir à chaque instant. »
« L’espérance serait la plus grande des forces humaines si le désespoir n’existait pas. »
Victor Hugo

« Le monde aurait pu être simple comme le ciel et la mer »
André Malraux

« Homme libre, toujours tu chériras la mer »
Charles Beaudelaire

« Pour voyager heureux, voyagez léger. »
« Faites que le rêve dévore votre vie afin que la vie ne dévore pas votre rêve. »
– Antoine de Saint-Exupéry

« L’éternité, c’est la mer mêlée au soleil »
– Arthur Rimbaud

 

Minunata limba franceză… a fost și este, mereu va fi, extrem de ..pe gustul meu!

Muzicalitatea și finețea ei sunt ceva unic pentru mine. Evit să o compar cu limba engleză ..sau  chiar cu italiana și spaniola, ..de germană nici nu mai spun, …oricare alta, la o adică. Ar fi absurd.  Le îndrăgesc pe toate la fel de mult! Și totuși cum nu se poate mai diferit. Fiecare are farmecul ei aparte. Fiecare surprinde și parcă structurează realitatea în tonul și nuanțele ei care de care mai speciale, uneori chiar în cele mai neașteptate (idiomatice) moduri. Nu e pur și simplu ..magic?

Și totuși, catifelata limba franceză, repet dincolo de orice comparare, a reușit întotdeauna să mă fascineze. Dincolo de cuvinte și sensul lor uneori. Curgerea ei în vorbire parcă topește dulce aerul, iar ritmul său fluent, limpede, clar articulat și totuși vaporos, fraged, delicat sunt incomparabile cu ale vreunei alte limbi. Transpare prin rostire un ..ceva anume, un ..acel ceva care îți intră pe sub piele și este ..acolo să rămână.

Ce se mai poate oare  spune  de momentul în care versuri în limba franceză sunt atât de suav puse pe note?!… Incroyable!…   🙂

 

Ne luăm unii pe alții înainte!?…

…de parcă chiar n-am avea destul timp!?

…două, trei secunde, de ce nu chiar ..minute?

..de zăbovit un pic, de observat și nemaispunând ..de văzut cu adevărat pe cel și cele de pe lângă noi?

Ne tamponăm, ne repezim, ne trecem cu vederea,poate chiar nevinovat la o adică și  poate chiar de înțeles uneori. Ne grăbim,  nu glumă.

Suntem mereu contra cronometru cu ..de toate pentru toți – și totuși, de cele mai multe ori, cu ..mai nimic care să conteze cu adevărat pentru nimeni, ..nici măcar pentru noi înșine, la urma urmelor…

Așa ajungem deseori să ratăm nuanțe prețioase din propria viață, ..și mai ales din viața celor dragi nouă, fără ca măcar să realizăm acest lucru. Ne dăm eventual seama de-abia cumva în retrospect ce anume am pierdut, ce am lăsat în urmă, ce-ar fi putut fi …mai bine, mai frumos, mai luminos, lăsați neputincioși, fără șansa de a ne putea întoarce să rescriem ..scenariul,decât poate în gând.

De cele mai multe ori ar fi putut fi …secunde prețioase, gânduri calde ..rostite, îmbrățișări și priviri zâmbitoare, mâini și inimi întinse și oferite cu drag, din tot sufletul, ..mai ales cuiva care are mare nevoie

…nemaivorbind de stilul ales, cu care decorăm scena desfășurării acțiunii, sau nu?! Un grațios domn Poftim!, ..un elegant prieten de-al său, Mulțumesc! …sau o drăguță domnișoară Te rog! însoțită de  distinsa doamnă Cu plăcere!  …cât mai reale și naturale cu putință. 🙂

Dar de cel mai multe ori acționăm mecanic, ..ca hipnotizați, sau ca într-un vis extrem de real și foarte palpabil, …simțind totuși că mai este ceva acolo, printre faldurile de timp și de loc ale programului zilnic, De parcă un tren a trecut pe lângă noi  de-abia simțit, în surdină, …l-am adulmecat cumva prin preajmă, undeva în fundal, simțind vag acel intim altceva dincolo de sfânta Eficiență și  ritualicul Randament, deși în prim plan au fost, ..bineînțeles – doar suntem oameni serioși, cum altfel?! – lucrurile  “mai importante”, …treburile de făcut, de bifat, de ..rezolvat “că arde”.

Ce resorturi intime! ..ce finețuri! ..ce tonuri și nuanțe?! …nu prea mai e timp de-așa ceva?!

Suntem plini de probleme, …ni le creăm chiar singuri, ne complicăm, le învârtim și răstălmăcim pe toate, gândind și răs-gândind tot ce ne pică-n plasa minții. Asta ne dă un sentiment de “bine”, de “important” si  de “normal”.  Normal! ..toți fac asta, suntem în grafic, suntem “în rând cu lumea”, funcționăm conform ..manualului tehnic, ne comportăm “ca..oamenii”, cum altfel?! Face parte din fișa ..postului de “om la locul lui”, sarcini, task-uri, și alte …must-haves. Să trăiți, am înțeles!  🙂

…iar graba!..graba asta nebună și neatentă??  Stați liniștiți! (…sounds ironic, I know) Bătrâna Grabă ne gonește ( a se citi “ halește”) de vii…

Vorba sprințară a unui mic …pitic, de vreo cinci anișori, și anume citez “Mă duc ..încotro!”

Și apoi vorba,mai alene, a bătrânului, trecut prin aproape toate, “Hai taică/maică, grăbește-te-..ncet, că tot acolo-ajungi, nu?!”

Iar noi aștia ceilalți, între cele două vârste, ”Încotro? …că tot acolo-ajungem?”

Well, wait a minute, I mean …if we don’t get lost in the process. 🙂

………

Deeci, …aș putea eu spune, așa ca pentru sine, “Grăbește-te-ncet!?”

                Ooo, cum să nu!! Treabă și treburi și …trebuie, oricum suntem plini, dar moment de moment ..de moment e plin oare și de prezența noastră conștientă?

Și, aș  putea cu drag adăuga “..atenție, ..atenție și iar …atenție, ..multă caldă atenție???” (ce melodios suuunăăă!)

                    Oooo, da!!! Câte posibilități minunate și la care nici nu ne gândim zac amorțite într-o secundă, …nu există cuvinte să descrie.

Șiii,  aș mai putea cumva puncta că …în fiece clipă ne creăm amintiri??! (ni le pictăm și sculptăm cu mânuțele-astea două, ca să zicem așa,  preparându-le din plămada fragedă a fiecărei clipe combinată cu maiaua propriei ființe?)

        Ooooo, desigur!!!!

Putem s-avem …atenție la ce amintiri alegem să ne populăm existența cu…

…….

…nu de alta, dar vorba buddhist-ului:

„What do you pay for enlightenment?

You pay ..attention! 🙂

roz pur ..de azur

roz pur …de azur