Arhive etichetă | apus

Noaptea dintre ani..

 

shreds

Noaptea dintre ani mi-a zâmbit ca o dimineață..

Mănunchi de aievea răzbătând ca de dincolo de ceața unor gânduri mustind de mult zgomot și străpungând liniștea unui nou început.

I-am zâmbit și eu, în nuanțe de alb și de gri,  privind-o nesigur în ochi, printre șuvițe de palid ..ce-a fost și aburi de vag ..ce va fi.

Și-au dat parcă mâna în inima mea, așezându-mi-se rece și umed, în tăcere și mult anotimp, pe iarba ninsă însorit a sufletului meu.

Umbre. Trec și ating. Raze. Mătură cald spirale de aer și fărâme de nor. Rafale de zbor spulberând senin pași de căutare.. Brațele inimii izbind uși de pereții de suflet..  Petale de gând îmbrățișând luminos doruri și zori.. Picuri de ploaie prăbușindu-se cer.  Cuvinte, culori, adiere..  Apus.

Așa-mi răscolește surâzând ..ce a fost.  Intru în joc și-i șoptesc să îngâne ușor. Muzică pe note presărate cu praf de stele. Palid și amestecat.

Îmi îndrept privirea spre ..ce va fi. Nu a spus încă nimic. Așteaptă stingher să capete glas de ..acum. Și acum.. și acum.. Să rostească viu prin secunde de mine. Minute de …

Noaptea dintre ani mi-a zâmbit ca o dimineață..

Anunțuri

Meșteșugul ..de miercuri (nr. 21 – Fire de apus)

 

Ce pot să mai spun decât.. apuuus!!! 🙂

Da! Deci… ce pot să spun. Veșnicul cald apus colorându-le pe toate în dulce galben-portocaliu. Strălucind, de zici că totul e, dintr-o magică dată, ..cu totul și cu totul altceva. Altcumva. Totul scapără. Mai luminos. Mai viu. Mai aprins. Până și gândurile cele mai mohorâte ți se scutură de cenușiu, căpătând dintr-o dată o tentă optimistă. Sau cel puțin ..pozitivă. Pentru mine e clar lucru. Unde-i aparatuuuul? Unde l-am puuus?.. 😀

Și zic ..ce pot să mai spun pentru că fiecare cu a sa variantă, oare nu?  Hihi.. păi, după cum urmează,

Ea: Ai văzut apusul?!!!
El : Aaani de zile…

😀

Mda.. Chiar nu sunt multe de spus despre ..apus. Apusul te lasă ..fără cuvinte. Este năucitor. Scot aparatul încercând repezit să surprind exact ce-mi văd ochii. Sau o fi ..ce-mi simte sufletul? Ce-o fi.. o fi, dar un lucru e sigur. Nu reușesc. Nu cred că voi reuși vreodată. Mereu mi se întâmplă la fel. Ceea ce-mi văd ochii e una. Ceea ce-mi răsare în poză, după poză.. după poză.. e alta. Și nu că n-aș apăsa pe buton secundă după secundă. Chiar asta fac. Dar degeaba. Una e ..acolo sus. Alta mi se ițește mie în ecran. Deși iese frumos până la urmă. Știți bine la ce mă refer. Orice fotografie cu soarele apunând e frumoasă în felul ei. Dar eu mă refer la ..acel ceva.  Acel ceva care e ..diferit. Magic. Nu poate fi surprins chiar ușor. Un magic ..ceva care are  nevoie de un subiect ca să capete formă. Ca să rostească. Predicat are deja. Și anume ..radiază.

Așadar, subiect. Orice și oricine ar putea fi subiect. Când raze de aur se răsfrâng în ploaie fermecată peste tot și toate, ..o casă, o frunză, un încântător copac, ..o șuviță de păr mângâiată dulce de lumină, un obraz de copil zâmbind șugubăț sau privirea celui de lângă tine, mijind ochii ușor, ..o magică floare, o cărare, un lac sau ..un cățel, toate devin pentru câteva clipe bune ..subiect. Și toate radiază. Se hrănesc cu lumină. Emană culoare. Mult galben și mult portocaliu. Cu cât mai aprins și mai jucăuș, cu atât mai tainic.. Liniștitor.

Sentimentul este de mult ..popas. Oprire și ieșire colorată din timp. Evadare. Și aproape uiți să respiri. Uiți că tu ești aici și el e ..acolo. Ai pășit în apus. Și el a coborât în tine. În acum. Pentru o clipă sunteți unul și același ..cântec. Același refren. Poate strofele spun povești puțin diferite, dar miezul este același. E plin de raze.

Da, da, ..strofele. Părți din același întreg, trepte din aceeași spirală. Rostogolire inspirată spre un ..netimp. Un interior al secundei în care locuiește esența. Tăcerea care respiră și care pulsează prin noi. Gândurile și trăirile noastre rotindu-ne continuu, repetitiv, încercând să ne arunce în redevenire perpetuă. Anotimp după anotimp. Treaptă cu treaptă. Torcându-ne pașii ca norii.. Mereu aceiași, mereu diferiți.

Deci, fire de apus..

Undeva între ..două rime? (1)

 

undeva între cer și pământ, ..sau cuvânt?
se întinde albastră o mare, ..o zare?
un nor, ..sau un dor? plutește în soare
peste maluri și valuri în vânt, ..sau în gând?

undeva între răsărit și apus, ..sau opus?
mii de ochi sunt doar o privire, ..sclipire?
absorbită, cufundată în fire, ..-neștire?
chiar de veacuri și ceasuri s-au scurs, ..sau dus?

undeva între vară și iarnă,
hoinărim pe cărare de timp, ..sau răstimp
îmbrăcăm fiecare-anotimp
până ochii azur o să cearnă, ..sau aștearnă

undeva între noapte și zi, ..sau a fi?
răzbate printre ramuri lumina, ..grădina?
din raiuri își ia rădăcina, ..tulpina?
și în ochi culori va rosti, ..sau privi?

undeva între mine și eu, ..sau nucleu?
se rotește azurul cuminte,
pe-o scară de numere sfinte
coboară arzând Dumnezeu, ..curcubeu?

 

Copacul

în vânt mă zbat,

mă-ndoi,

mă unduiesc,

cu păsările cresc

și îmi croiesc

drum spre ceresc…

spre boltă,

spre lumini,

spre ochi senini

de armonie plini…

…din veșnici rădăcini

mă-nalț cu greu

s-ajung la apogeu,

deși știu că sunt zeu

și-am fost mereu…

mereu m-am dus

cu ochii spre apus

și fruntea cât mai sus

… frumos nespus!

Apus mereu magic

 

cu suflet cufundat în mit, caut febril cerul albastru

aștept să apui soare măiastru

…mereu la fel, mereu diferit

culori în zare se zvârcolesc – aș vrea să inspir toată lumina

raze-nclinate mângâie cina,

de prin mansarde stau și privesc…

portocaliu magic… ușor se îmbină

cu galben și roșu amețitor,

un  sfânt miracol îmbietor

țesut pe pânză albastră și fină…

iar

dacă un cântec ar exista, să te cuprindă în ritmuri și rime

să povestească, să te exprime…

…în ochii mei l-ai putea asculta

orange sunset

Dor.. de mijloc de mai

mi-e dor de casă, dor de …acasă

dor de mult soare

și dor de ardoare…

tânjesc după stele ..să mă joc cu ele

după leagăn în vânt

și miros de pământ

râvnesc jucării… bucurii de copii

curcubeu și culoare,

    mister, sărbătoare…

și

       mai simt și alean de …alene

        mers domol, apus,  sânziene…

     nostalgie de mijloc de mai,

         de rămân un suspin fără grai…

sweet cherry