Arhive etichetă | blossom

Tratație cu trandafiri…/ A treat with radiant roses

 

“The most incredible thing about miracles is
that they happen.”
― G.K. Chesterton

 

Putem oare citi în trandafiri?
Putem să le elucidăm misterul?
Zâmbet de clipă fulguind zefiri
și lacrimi de culoare răsfoind eterul…

Putem noi oare să traducem înflorirea
în rime și cuvinte tresărire,
iar nuanțele, petală cu petală,
putem să le aprindem cu privirea?

 

În ochi adânci și-n inimi de albastru
cuvinte nu-s,
doar raze, adorație,
sclipiri senine-n fiecare gest,

iar pentru norul trecător…
mirabilă tratație

 

I wonder, can we read the roses?
Can we decipher their silky spell?
A smile that a moment veils or exposes,
and tears dripping color and sweet smell…

Can we translate the blossom like a dance
in rhyming words that sound like a pulse,
and their hues’ soft rhythm petal next to petal,
can we rekindle it in a divining glance?

 

In pure deep eyes and hearts of searing blue
there are no words,
just rays, affectionate and sweet,
serene new glimmer, peace in every quiver,

and for the passing cloud…
a mesmerizing treat

 

Provocare ca o invitație, săptămâna asta,

 

A treat of a challenge this week on Dutch goes the Photo!

Tuesday Photo Challenge, Week 117 – Treat

 

 

Fire de și dincolo de aprilie…/ Lines through and beyond April

 

“She could feel magic in the quiet spring day,
like a sorcerer’s far-off voice,
and lines of poetry floated over her mind
as if they were strands of spider-web.”
― Stella Gibbons

 

Linii de ramuri,
de viață și alb
tăind prin aer cărare,
tulpini și fire și fibre de dor
din suflet de secundă de soare…

Linii țâșnind
în boboci și antene
pe aripi,
și-n muguri de vers,
născând duminici în pași de lumină,

de dincolo de umbra
din mers

 

Linii culoare
cu sevă albastră
transportând magia eteric,
curbând curcubeu prin aer, prin gând,
prin inimă rotind-o feeric…

Linii de cald
din verde și vis,
petale și polen catifea,
desen viu de aprins
din raze și sevă

de dincolo de susur
de stea

 

Linii de timp
cu degete fine
mângâind suspin și durere,
vălurind neoprit prin trecere șoapte,
creionând netimp și tăcere…

 

🐝🐝🐝

Cheerful branch lines
lively and white,
cutting through air sweet ways,
stems, threads and fibers sounding of longing
from the soul of the second’s soft rays…

Lines sprightly springing
into buds and antennas
onto wings,
and bloom full of verse,
like a blossom of Sundays with small steps of light

beyond shadow
a bright universe

 

Colorful lines
dancing deep blue,
through the core’s magic sublime,
bending thin rainbows of sky and of thought,
of heart gently spinning pink rhyme…

Warm dear lines
of green and cute dream,
from pollen and petals of silk,
dazzling drawing
of a fiery sap

from beyond starry alleys
of milk

 

Time lines and filaments
with delicate fingers
soothing sighs or grey sunken sorrows,
throwing on end dawns in the breeze,
and molding glittering morrows…

 

Și pentru…

 

Also posted for…

The Daily Post, Weekly Photo Challenge – Lines

 

Nic✨le

 

 

Cute Quotograph… transformation and progress

 

 

Devenind, înnoind,

descuind nuanțe
mii…

prefăcând din secunde

aripi zâmbete
vii

 

Turning out, becoming,

spinning tinges
around…

rushing into each second

winged smile
from frown

 

For this week’s themes on

Dutch Goes the Photo blog, Tuesday Photo Challenge – Progress  and

The Daily Post’s Photo Challenge – Transformation.

 

Un sfărșit de noiembrie minunat!

 

Wonderful end of November days!

 

 

Interviu cu un trandafir…/ Interview with a rose

 

“Prayer is listening.”
― Søren Kierkegaard

 

Bună seara, minune, mulțumesc de-ncântare
și de nuanțe vorbindu-mi divin,
povestind despre cer, despre nor și splendoare,
răspunzându-mi mirării senin!

Te rog mult să îmi spui cum se toarnă lumina
în forme-petale izvor
de dor și culoare iscălite cu raze
și cu șoapte-mătase ușor?

Cum fiece clipă ce îți mângâie frunzele
te rescrie ca din file de timp,
an după an, vară de vară
și dincolo de orice-anotimp?

Și cum zorii de zâmbet și de adiere
ne leagă cu fir de suspin,
purtându-ne ziua spre magic și liniște,
dincolo de rece și spin?

Te întreb cu mult drag,
cum atingerea gândului din zări de cuprindere
te-nflorește ceresc și aprins,
iar rostirea din cântecul inimii mele, cum de tu o cuprinzi
necuprins?

Cum de albia serii cu contur auriu te învăluie noaptea
în umbră,
ca apoi dimineața să te-mbrace în îngeri, în aripi și plutire
rotundă?

Căci tulpina ta netedă și polenul de rouă
absorb bucuria din stele,
iar privirea mea pune din a ta dărnicie
contur întrebărilor mele.

Poate de-aceea,
surâzîndu-ți a lume,
te întreb, blând și tainic erou,
multe-n gând câte-mi sunt și câte-mi rotesc
coborând din eter într-un eu.

Știu,
răspunsuri sosesc doar simțindu-ți mireasma
și iubindu-te nuanță cu nuanță
chiar de timpul și vremea, anotimpuri bizare,
cântăresc frumusețea-n balanță…

 

Hello there, sweet wonder, thanking you for existing
and for shining in wonderful hues,
telling me of the sky and of smooth lovely clouds
giving answers from lonely deep blues

I beg you to tell me how it is that sweet light
molded you in so many a petal
made of longing and color warmly signed by soft rays
and the breeze that whispers so gentle?

How does every second that touches your leaves
rewrite you from pages of time,
year by year, and summer by summer,
and beyond any reason or rhyme?

And how do rosy dawns of smile and waving
bind us with a thread of bright morn’s,
to carry the days into magic and silence,
beyond any cold or thorns?

I am asking you dearly,
how the touch of the thought from horizons away

makes you blossom divinely and clean,
and the beat of a tune sweetly flooding my heart can be grasped though it is
never seen?

How do tides of the evenings with a golden contour blanket you beyond sound
in the shadows,
for then early next morning to be clothed in angels, winging round all around
in the meadows?

For your lofty smooth stem and your pollen of dew
take in joy from the bright stars’ confessions
and my gaze slowly forms, through your delicate richness,
twinly delicate shapes for my questions.

Maybe that is why now,
all a smile from the world,

I ask you, sunny hero, so shy,
these many odd things that unwind my soul,
descending from above in an I.

I know,
answers will come from feeling your fragrance,

and from loving your hues like a treasure
even though time and weather, and bizarre shady seasons,
strive to find for your beauty a measure…

 

Nic🌹le

 

Zile de final de noiembrie… trandafirii!

😊

Wishing you… rosy end of November days!

 

 

Also, linking this post to dVerse – Open Link Night

 

 

„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“And the day came when the risk to remain tight in a bud was more painful than the risk it took to blossom.”
Anaïs Nin

threshold

 

Când m-am născut, mama a primit de la tatăl meu trei trandafiri roz din grădină. O minune!

Culoare roz m-a fascinat întotdeauna… și caldă și rece, aprinsă dar și discretă, îmi pare desăvârșită. Infinită. Deși, științific vorbind, se pare că… nici nu există 😦  …fiind doar ceea ce rămâne din lumina albă după ce se scoate culoarea verde?! Mda…

Și când te gândești că rozul și verdele se asortează parcă… de nedespărțit.

***

When I was born, my father brought my mother three pink garden roses. Summer joy!

I have always been fascinated by pink… felt it both warm and cold, brighter or deeper in its many shades, it seemed complete to me, like a… full circle. Like infinity. Although, scientifically speaking, they say it doesn’t even exist …being what is left of white light after taking out the green?! Well…

And to think that pink and green somehow obviously match… beyond perfection.

 

Culoarea mea preferată, cu siguranță, a cărei scurtă poveste e însoțită aici de o melodie pe măsură, în interpretarea unei cântărețe foarte dragi mie… cea mai dragă din acea perioadă. Elegantă și dulce…

***

My favorite color, for sure, whose story is accompanied here by a unique song sung by a splendid singer, my most favorite French artiste. Elegant and so sweet… simply one of a kind.

 

Totuși, de câteva ori am fost pe punctul de a schimba tema de pe Doar Nicole, am încercat, dar de fiecare dată ceva m-a oprit și.. roz a rămas. Plus întrebarea, …oare cum ar fi viața fără de roz, cum ar arăta?

Fără petale luminoase de trandafiri, crini sau bujori… pantofi și gentuțe roz, creioane, bomboane, baloane, fel de fel…  fără nori desenați roz aprins la apus sau răsărit, fără stele de mare… oare cum ar putea fi?!

Cine poate ști, poate doar un pic mai puțin colorată.

***

Still, once or twice I was on the verge of changing the theme on Just Nicole, I tried, but every time something stopped me and so… pink it stayed. And sometimes I even wondered, …how would life be without the color pink, what would it look like?

Without vivid petals of roses, lilies and peonies… pink shoes and purses, pencils, candy, balloons, this or that… without clouds radiantly painted at sunset or sunrise, or even starfish… I wonder what it would all feel like.

Who knows, maybe just a little less colorful.

la vie... en rose

My dear Phoenix

 

“There are times when a man has need of the open heavens
to compass his thoughts.”
Kathryn Worth, They Loved to Laugh

 

Acum un an, Draga mea Phoenix strălucea colorat și aprins, ca din eter.
Aripile păsării de foc… mereu întinse,  zborul… impetuos dar senin.
Călătoria… o ardere vie.

***

A year ago, today, My dear Phoenix was shining colorfully and bright… as if by magic.
The fire bird… nobly ablaze, its flight… fervent but serene.
The journey… the burning life.

through golden flutter it floats
soaring tenderly towards purple skies
on wings of thought it emerges
and cold it falls into deep seated highs
it gazes candidly forwards
with feathers of sun and of fire
and yields from softly burnt souls
foamy flames anew rising higher

it arrives, it alights, coming alive – awaited for a very long time
it appears, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime

pouring forever into dreamy eyes
it casts long gone sparks to the world
it puts a blaze upon smoldering cries
its song, the chant of a bird
the old giving birth to a new beginning
the past embracing the now
magic arising from earth through the air
from essence of time, ..sacred bow

it rushes, it climbs, from fire it surges – awaited for a very long time
it shows, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime

it touches my life with its velvety wing
caressing my heart in its flight
it dresses my soul like the words of a king
and heaves into the night
it travels abysmally, horizons and suns
smoothly revived from my dream
fading away into blue morning buds
to bear my blossom serene

it reaches, ascending from silence and ashes – awaited for a very long time
it flies, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime

t/here... and t/hence