Arhive etichetă | bridge

Era de culoarea…/ It was the color of…

 

“All that I am. All that I will be is defined by this moment.”
― Truth Devour, Unrequited

 

Toamna e o poezie scrisă de mâna unor raze.

Raze cu multă culoare nehotărâtă și gânduri arămii de înșirat. Și ele spun, rimându-și sclipirile. Doar câte-un nor ce le mai întârzie depănarea de nuanțe printre amintiri de peste an.

Mult verde ruginit, frunze ca stelele, câte un galben aprins de dor de lumină, puf de păpădie rătăcitor și… noiembrie e pe sfârșite.

 

Autumn is a poem handwritten by rays.

Rays with much hesitant color and golden thoughts to tell. And they tell, rhyming their shimmer. Just a passing cloud would sometimes get in the way of their unfolding hues, ever changing, through memories from the year that has gone by. 

Much rusty green, leaves like stars, some yellow afire longing for light, dandelion fluff looking lost and… November will soon come to an end.

 

Tocmai ce mai alaltăieri octombrie povestea despre un moment cu parfum de crizanteme… balsam auriu.

 

It was only the day before yesterday that October was telling me of the scent of a luminous chrysanthemum moment… beaming balm.

 

…sau parfumul unui murmur mov stând de vorbă cu o după amiază însorită.

 

… or the perfume of a mauve murmur chitchatting with the serene afternoon.

 

Momente
de culoarea dorințelor

ațipite în leagăn de vise

…pod peste anotimp

 

Moments
the color of wishes…

like lullabies drowsing in a cradle of dreams

…bridge over seasons

 

Dorințe topind vise în zile și
dorințe cu rimă de zori,
dorințe construite din suflet și timp

ridicând un pod peste nori…

 

Wishes turning dreams into dawns and
wishes that become fleeting rhyme,
wishes made of feelings and moments

building a bridge over time…

 

 

Este minunat cum noiembrie poartă haine de toamnă pentru unii, de primăvară pentru alții…  în curând iarna și vara vor schimba locul de jur împrejurul pământului… arc peste ecuator.

Iar dorințele… rostite tăcut uneori, la vederea unei stele căzătoare sau a primei stele din seară, la găsirea unei buburuze colorate răsărind ca din senin, a pufului de păpădie rătăcitor pe o boare de vânt…

…dorințe cu aripi de înger luându-și zborul senin.

 

It is wonderful how November is clad in autumn for some and spring for others… and soon winter and summer will take turns over and around the big wide world… arch over the Equator.

Also, wishing upon a shooting star or the first star that appears in the evening, upon a ladybug landing on you or dandelion seeds flown into the wind…

…wishes with angels’ wings taking sweet flight.

 

Playfully put together for,

One Word Sunday – Wish

Tuesday Photo Challenge – Bridge

Cee’s Fun Photo Challenge – Letter M

 

 

Sper să vă bucure filmulețul. Vă doresc un mijloc de noiembrie cât mai frumos!

😊

I hope you enjoy the little film. Wishing you all a nice mid-November time!

 

 

Pași colorați de aprilie…/ April-colored steps (2.)

 

“It was such a spring day as breathes into a man
an ineffable yearning, a painful sweetness, a longing
that makes him stand motionless,
looking at the leaves or grass,
and fling out his arms to embrace
he knows not what.”
John Galsworthy, The Forsyte Saga

 

Acum două săptămâni, început de aprilie soare, mă plimbam puțin rătăcit pe alei de mijloc de primăvară, pași care mai de care mai galbeni-ram sau mai albaștri-petală, mai aprinși.

Pe cățelul Abanos vi-l mai amintiți?!

Ei bine, partea a doua e plină și ea de culoare, petale și soare… (of, rimele astea cum se potrivesc ele-așa, de la mama natură, pfiu 😊 )

 

Two weeks ago, beginning of April and sun, I was walking a bit wonderingly on alleys of midspring, steps of much flower-yellow or petal-blue, of much brightness.

The dog called Ebony… do you remember?! 

Well, this second part it’s still full of color, petals and sun… (and the cute brackets here happens because in the Romanian version these words rhyme as if from Mother Nature, phew…😊 😊 )

 

Sinceră să fiu, magnoliile nu mi se apropie de suflet prea lipici. Sunt Frumoase, Elegante și cumva Discrete, în ciuda modului în care Atrag atenția (majuscule menite să arate ceea ce mă fac să simt : )) ):  „Wow, a înflorit un copac! Dar ce flori imense! Intense! Ce petale… din plin!” Dar, cumva cumva, nu vorbesc dialectul meu preferat de nuanțe și transparență. Se pare că tot florile de pădure, sau cu iz a pădure sau câmp, sunt ceea ce-mi sclipește mie mai aproape, mai cald.

Și totuși, magnoliile…

Ca o întrebare. Sau ca un răspuns? Mi-au părut un pod peste zile. Peste așteptare. Peste adierea nehotărâtă de primăvară. Și peste raze de timp încurcat în secunde. În umbre și dimineți. În pași. Lumina le-a îmbrăcat atent, n-a scăpat nici o fibră sau mugur. Nuanțele au prins strălucire și-au zis.

 

To be honest, magnolia flowers don’t necessarily stay glued to my heart the moment I lay eyes on them. They are Beautiful, Elegant and somehow Discrete, in spite of the way they catch your Attention… (capitals because of the way they make me feel : )) ): „Wow, a tree in full blossom! But what flowers… immense! Intense! What petals… so full!” But, still, they don’t speak my favorite dialect of hues and transparency. It seems forest flowers, or bearing that forest or meadow air, are what sparks closer to me, warmer.

And still, the magnolia…

Like a question. Or an answer? I felt them as a bridge over days. Over waiting. Over the hesitant spring breeze. And over rays of time entangled in seconds. In shadows and mornings. In steps. The light dressed them carefully, didn’t miss any fiber or bud. And the shades shone and spoke.

 

Apoi, culoarea lalea. De departe, apropierea explodează a vis. Picături de lumină intrând în dans fermecat, izbucnire de senin. Ploaie cu stropi de soare, sclipiri… aer purtând o mantie de mătase, iar frunzele, iarba… tonuri de verde vioi.

Ați auzit vreodată povestea unei lalele? A unei flori?

Începe cu… „A fost odată ca întotdeauna” și se sfârșește… niciunde, doar este. Sau poate… „Au trăit fericiți până la adânci tinereți”?! Pentru că… pare că o baghetă magică o zvârle în lume, o colorează și îi dă ritm și rimă, iar apoi floarea se rotește spre soare. Sosire și nuntire clipă de clipă. Mult cântec de dor.

 

Then, the color tulip. From afar, the closeness explodes full of dream. Beads of light dancing magically, bursting of serene. A rain made of drops of sunlight, sparkles… air wearing a mantle of silk, and the leaves, the grass… tones of happy green.

Have you ever heard the story a tulip has to say? A flower?

It starts with… „Once upon a forever” and ends… nowhere, it just is. Or perhaps… „They lived happily ever before”?! Because… it looks like a magical wand flings the flower into the world, gives it color, rhythm and rhyme, and then the petals spin beautifully  into the sun. Kinship and arrival moment after moment. Much eagerness and song.

 

O apropiere  între elementele firii… ca un puls. Esență de soare. Trebuie doar s-o lăsăm să ni se facă simțită. Să se rostească. Printre raze și nori,  noapte și zi, cald și rece, pământ și cer… îmbrățișare de basm.

Vis… strecurat printre pași, răsărind anotimp și cărare.
Viața… făcându-și miraculos cuib, în fiecare colț și făptură.

Zbatere imperceptibilă de lumină și cald, atingeri adiate, dezordine aparentă, minuni ascunse la vedere, bucurie… O joacă de-a v-ati ascunselea cu eternul care ne pune să numărăm clipe poate doar ca să ne facă să căutăm acel ceva anume, mereu la noi.

Să-l redescoperim în noi înșine.

 

A tight togetherness among the elements… like a pulse. Essence of sun. We just have to allow it to make itself felt to us. To utter itself. Through the rays and the clouds, the days or the nights, earth and sky… heavenly hug.

Dream… springing through steps, giving bloom to seasons and paths.
Life… building its nest miraculously in every corner and creature.

Barely noticeable throb made of light and warmth, breezy touches, apparent disarray, deep mystery hidden in plain view, joy… A hide-and-seek game with eternity urging us to count the seconds maybe just to make us search for that certain something, always with us.

To rediscover it within ourselves. 

 

Cât despre ninsoarea care a atins între timp… of. Crengile cu petale-fulgi de acum două săptămâni… mie încă îmi sunt. Un zbor… nu puteam spune unde sfârșesc ramurile și unde începe cerul.

Ca aripi de înger…

Dacă cei spiridușii din al meu cap mereu spun despre toamnă… să nu cred niciodată că vine, ci doar că trece, atunci despre primăvară… 

 

As for the snow that’s happened since then… uf. The branches with petals like snowflakes two weeks ago… to me they still shine in the gentle spring breeze. Then it felt like I couldn’t say where the boughs ended and the skies began.

Like angel wings…

If the cute elves in my head always tell me about autumn… that I should never believe that it comes, but that it just passes, then about spring…

 

Una dintre poveștile mele preferate, Rapunzel (celelate două fiind Degețica și Frumoasa și Bestia, toate colorate cu floare)… ei bine, un cuvânt în engleză din textul de mai sus mi-a amintit de filmul de desene animate pe nume Tangled.

Comic și colorat, cu aromă jucăușă de (primă)vară. Vizionare plăcută!

🙂

One of my favourite tales, that of Rapunzel (the other two being Thumbelina, and Beauty and the Beast, all three flower-colored stories)… well, translating above, the word „entangled” made me remember the cartoon.

Funny and colorful, with a cute taste of spring and summer. Enjoy!